Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3650/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3650/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 6701/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3650
Ședința publică din data de 20.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – judecător B. C.
GREFIER - C. M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți – ARAIEX în contradictoriu cu pârâtul O. R. pentru Drepturile de Autor, intervenientul voluntar accesoriu Asociația de Comunicații prin Cablu și intervenientul voluntar accesoriu C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, având ca obiect „suspendare executare act administrativ - dec. 120/_ și dec. 121/20.09.2013”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 19.11.2013 și mai apoi, la 20.11.2013.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2013 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal sub dosar nr._, reclamanta Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți – ARAIEX, în contradictoriu cu pârâtul O. R. pentru Drepturile de Autor, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004: suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 120/20.09.2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a Deciziei ORDA nr. 121/20.09.2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, publicate în M.Of. nr. 602/27.09.2013, până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea actelor administrative; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la condiția de admisibilitate prevăzută de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a arătat reclamanta că a depus la ORDA plângere prealabilă înregistrată sub nr. 8382/02.10.2013, prin care a solicitat revocarea Deciziilor ORDA nr. 120/20.09.2013 și nr. 121/20.09.2013, în termenul legal de 30 de zile de la data publicării actelor administrative în Monitorul Oficial al Românei, respectiv la 27.09.2013.
Ca motive de suspendare, reclamanta a invocat în primul rând existența cazului bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative reprezentate de Deciziile ORDA nr. 120/20.09.2013 și nr. 121/20.09.2013. În acest sens, reclamata a susținut: 1. Deciziile ORDA nr. 120/2013 și nr. 121/2013 au fost emise cu discriminarea ARAIEX și cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materie – a) ARAIEX colectează remunerațiile cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea prestațiilor acestora prin retransmitere prin cablu începând cu 18.11.2011 în baza deciziilor ORDA nr. 278/2011 și nr. 279/2011, menținute de Curtea de Apel București; b) deciziile ORDA nr. 120/2013 și nr. 121/2013 sunt nejustificate în raport de activitatea de colectare desfășurată de ARAIEX în intervalul 18.11.2011 – 26.09.2011; c) temeiul legal indicat – art. 138 alin. 1 lit. a) și h) nu se poate susține; d) raportat la noul colector desemnat prin deciziile nr. 120/2013 și nr. 121/2013, respectiv CREDIDAM, cel puțin la momentul emiterii actelor în cauză nu era și nu este un organism de gestiune colectivă eligibil pentru a deține calitatea atribuită de ORDA în mod abuziv și discreționar; 2) deciziile ORDA au fost emise cu încălcarea disp. art. 124, art. 1291, art. 130, art. 134 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 8/1996; 3) deciziile ORDA nr. 120/2013 și nr. 121/2013 nu sunt motivate în concret pentru a stabili împrejurările care au determinat adoptarea lor.
Totodată, a susținut partea reclamantă și întrunirea condiției pagubei iminente, astfel cum este această definită de art. 2 alin.1 lit.ș) din Legea nr. 554/2004.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și pe cele ale Legii nr. 8/1996.
În susținerea cererii, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisurile atașate.
La dosar a fost atașată o taxă de timbru în cuantum de 50 lei, cu respectarea art. 15 lit. f) din OUG nr. 80/2013.
Legal citat, pârâtul O. R. pentru Drepturile de Autor a formulat întâmpinare, comunicată la dosar la data de 23.10.2013, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, pe considerentul că motivele enumerate de reclamantă pentru a dovedi existența cazului bine justificat nu pot fi reținute ca atare și că existența prejudiciului iminent indicat de reclamantă nu a fost dovedită.
În cuprinsul motivării, pârâtul a arătat că suspendarea efectelor Deciziilor ORDA nr. 120/20.09.2013 și nr. 121/20.09.2013 poate interveni doar în măsura în care s-ar face dovada unor împrejurări de fapt sau de drept a căror simplă existență este de natură să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură acestea ca acte administrative.
Astfel, învederând că, în fapt, reclamanta a invocat în susținerea cererii de suspendare, potențiale cauze de nulitate a celor două decizii, a căror analiză se poate efectua în cadrul cercetării pe fond a cauzei și nu pe calea unei cereri de suspendare, partea pârâtă a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada unor împrejurări de natura celor mai sus menționate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 NCPC.
În susținere, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisurile atașate.
Fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă la dosar de partea pârâtă, la 04.11.2013, reclamanta Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți – ARAIEX a formulat răspuns la aceasta, în condițiile art. 201 alin.2 NCPC, la care au fost atașate înscrisuri. Partea reclamantă a solicitat în continuare admiterea cererii formulate, combătând poziția părții pârâte.
La data de 08.11.2013 a fost depusă la dosar cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația de Comunicații prin Cablu în sprijinul reclamantei Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți – ARAIEX, în baza art. 64 alin.2 NCPC, solicitându-se admiterea în principiu a cererii de intervenție, iar pe fondul cererii de suspendare, admiterea cererii de intervenție accesorie și admiterea cererii de suspendare.
Sub aspectul admisibilității cererii de intervenție, Asociația de Comunicații prin Cablu a arătat că cei 71 de furnizori de rețele de comunicații electronice/operatori de cablu (80% din piața românească de comunicații electronice), al căror reprezentant este în baza art. 2 lit.a), lit.g) și lit.j) din Statutul Asociației, în calitate de utilizatori ai drepturilor de autor și drepturilor conexe și de plătitori a remunerațiilor, au interesul ca remunerațiile pe care le plătesc organismelor de gestiune colectivă să fie colectate de către acestea în cele mai bune condiții, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare și a Metodologiei stabilite prin Decizia nr. 263A/16.10.2010 a Curții de Apel București – Secția a IX-a Civilă, pentru ca aceste remunerații să ajungă la titularii acestor drepturi.
Pe fondul cererii de suspendare, Asociația de Comunicații prin Cablu a arătat că sunt îndeplinite cele două condiții impuse de lege, 1. cazul bine justificat și 2. prevenirea unei pagube iminente, așa cum sunt definite acestea de art. 2 alin.1 lit.t) (cazul bine justificat) și art. 2 alin.1 lit.ș) (paguba iminentă) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii acestor două condiții ante-menționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 64 alin.2 NCPC.
În susținerea cererii, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisurile atașate.
Prin cererea de intervenție accesorie formulată de C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, la primul termen de judecată din 14.11.2013, în sprijinul pârâtului O. R. pentru Drepturile de Autor, în baza art. 61 alin.3 și urm. NCPC și a art. 16 ind.1 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție, iar pe fondul cererii de suspendare, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de intervenție reglementate de art. 64 NCPC, s-a arătat că sunt întrunite, C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, ca beneficiar exclusiv al celor două decizii emise de ORDA, ce fac obiectul cererii de suspendare, justificând un interes legitim și actual în formularea acestei cereri, în condițiile în care modalitatea de soluționare a cererii de suspendare va produce consecințe asupra activității sale și pe cale de consecință va prejudicia artiștii interpreți membri sau nu ai CREDIDAM, care nu vor mai beneficia de remunerațiile datorate de operatorii prin cablu potrivit normei de aplicare a legii.
Pe cererea de suspendare, C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM a arătat că nu este întrunită cerința cazului bine justificat, în condițiile în care nu rezultă existența unei îndoieli serioase asupra prezumției de legalitate de care se bucură deciziile contestate, și nici cea a existenței unei pagube iminente, întrucât reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului produs.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 61 și urm. NCPC, ale Legii nr. 554/2004 și cele ale Legii nr. 8/1996.
În susținerea cererii, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisurile atașate.
De asemenea, anterior formulării cererii de intervenție, C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM a solicitat printr-o cerere depusă la 18.10.2013 introducerea sa în cauză, în temeiul art. 78 NCPC și art. 16 ind.1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că ambele decizii emise de ORDA i se adresează exclusiv în calitate de beneficiar și modul de soluționare a cererii de suspendare va produce consecințe asupra propriei activități și totodată va prejudicia artiștii interpreți membri sau nu ai CREDIDAM, care nu vor mai beneficia de remunerațiile datorate de operatorii prin cablu potrivit normei de aplicare a legii.
Prin încheierea de la termenul din data de 18.11.2013 Curtea a încuviințat ca admisibile în principiu cererile de intervenție voluntară accesorie formulate de intervenientul Asociația de Comunicații prin Cablu în susținerea poziției procesuale a părții reclamante, precum și de intervenientul C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM în susținerea poziției procesuale a părții pârâte.
La același termen de judecată din 18.11.2013, Curtea a constatat că nici partea reclamantă și nici partea pârâtă nu solicită introducerea în cauză a Centrului R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM în condițiile art. 78 NCPC.
Analizând proba cu înscrisurile atașate la dosar, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 120/20.09.2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme, emisă de O. Româna pentru Drepturile de Autor, în raport de disp. art. 138 alin. 1 lit. a) și h) din Legea nr. 8/1996, a punctului 4 din Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu cuprinsă în decizia civilă nr. 263A din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București – Secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în baza Deciziei directorului general al ORDA nr. 327 din 15 decembrie 2010, a Referatului Direcției Registre și Gestiune Colectivă nr. RGII/8082/19.09.2013, a prevederilor art. 7 alin. 3 din HG nr. 401/2006, s-a decis: (1). Desemnarea Centrului R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme, stabilite prin Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată în baza Deciziei directorului general al ORDA nr. 327/15.12.2010; (2). Începând cu data acestei decizii, Decizia directorului general al ORDA nr. 279/09.01.2011 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți (ARAIEX) drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme își încetează aplicabilitatea. (filele 204 – 205 dosar)
Prin decizia nr. 121/20.09.2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, emisă de O. Româna pentru Drepturile de Autor, în raport de disp. art. 138 alin. 1 lit. a) și h) din Legea nr. 8/1996, a punctului 4 din Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu cuprinsă în decizia civilă nr. 263A din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București – Secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în baza Deciziei directorului general al ORDA nr. 327 din 15 decembrie 2010, a Referatului Direcției Registre și Gestiune Colectivă nr. RGII/8082/19.09.2013, a prevederilor art. 7 alin. 3 din HG nr. 401/2006, s-a decis: (1). Desemnarea Centrului R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, stabilite prin Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor și titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată în baza Deciziei directorului general al ORDA nr. 327/15.12.2010; (2). Începând cu data acestei decizii, Decizia directorului general al ORDA nr. 278/09.01.2011 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți (ARAIEX) drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual își încetează aplicabilitatea. (filele 207 – 208 dosar)
Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul de față, respectiv nr._, reclamanta Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX a solicitat în cond. art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziilor ORDA nr. 120/20.09.2013 și nr. 121/20.09.2013 până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea actelor administrative, chemând în judecată în calitate de pârât exclusiv pe emitentul actelor administrative contestate, respectiv O. R. pentru Drepturile de Autor (ORDA).
Fiind interpelate părțile reclamantă și pârâtă în legătură cu introducerea în cauză potrivit art. 78 NCPC a Centrului R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, acestea nu au formulat o astfel de solicitare.
În drept, art.78 și 79 NCPC (Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare) prevăd: art. 78 – „Condiții. Termen (1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc. (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond. (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe. (4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților. (5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condițiile alin. (2) este supusă numai apelului.”, respectiv art. 79 – „Procedura de judecată (1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citația comunicându-i-se, în copie, și încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum și înscrisurile anexate acestora. Prin citație i se va comunica și termenul până la care va putea să arate excepțiile, dovezile și celelalte mijloace de apărare de care înțelege să se folosească; termenul nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză. (2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanța, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite și față de acesta”.
Observă Curtea în primul rând că textele de lege citate sunt reglementate de legiuitorul noului Cod de procedură civilă în cadrul Titlului II – Participanții la procesul civil, Capitolul II – Părțile, Secțiunea a 3-a Alte persoane care pot lua parte la judecată, Subsecțiunea 2 – Intervenția forțată, pct. IV – Introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane.
Mai observă Curtea din interpretarea coroborată a alin. 1 și 2 de la art. 78 NCPC că, deși legiuitorul a reglementat dreptul judecătorului de a dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc, totuși o astfel de atribuție intervine doar în condiții strict și precis circumstanțiate, respectiv pe de o parte existența unui caz expres prevăzut de lege, iar pe de altă parte în procedura necontenciosă.
Pe cale de consecință, în materie contencioasă se poate deroga de la principiul disponibilității consacrat de art.9 NCPC, doar în măsura existenței unui text legal expres care să permită judecătorului modificarea din oficiu a limitelor procesului sub aspectul părților. În caz contrar, devine incidentă teza următoare consacrată la alin. 2 al art. 78 NCPC, respectiv aceea în care, atunci când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul doar va pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a unui terț, iar dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză și pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, judecătorul va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.
Cum cauza de față prezintă specificul uneia contencioase, rezultă că instanța ar fi putut proceda la introducerea din oficiu a CREDIDAM doar în cazul identificării unui temei expres de lege. Or, un asemenea temei nu se identifică, art. 161 din Legea nr. 554/2004 neproducând un asemenea efect, căci indică în mod clar că instanța poate introduce în procedură alte subiecte de drept la cerere sau poate pune în discuție din oficiu, fără a i se prevedea vreun drept de a introduce alte părți în proces din oficiu, fiind deci un text similar celui de la art. 78 alin. 2 NCPC.
În cauza de față, Curtea apreciază că raportul juridic dedus judecății impunea introducerea în cauză a Centrului R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM fie încă de la redactarea cererii sau prin modificarea acesteia, de către partea reclamantă, în calitate de pârât, fie prin recurgerea de către părți la mecanismul pus la dispoziție de legiuitor prin art. 78 NCPC, pricina neputând fi soluționată fără participarea acestui subiect de drept.
În acest sens, Curtea subliniază că actele administrative a căror suspendare a fost solicitată privesc în esență desemnarea CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme, respectiv din domeniul audiovizualului. În acest context, contrar susținerilor părții reclamante de la termenul din data de 18.11.2013, Curtea nu poate aprecia că aceste acte administrative nu ar conferi drepturi sau interese legitime în beneficiul CREDIDAM, simpla lectură a celor două decizii indicând contrariul, anume faptul că acesta a fost desemnat colector al remunerațiilor colective menționate, fiind beneficiar al actului. Deși prin aceleași decizii se constată și încetarea aplicabilității Deciziilor anterioare nr. 278 și 279 din 09.11.2011 prin care partea reclamantă ARAIEX fusese desemnată de directorul general ORDA în precedent în calitate de colector al remunerațiilor menționate, totuși nu se poate face abstracție de efectul esențial al Deciziilor nr. 120 și 121 din 2013, anume de desemnare ca astfel de colector a CREDIDAM. De altfel, dacă astfel de decizii nu ar conferi drepturi sau interese legitime în beneficiul organismului de gestiune colectivă desemnat în calitate de colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, după cum pretinde partea reclamantă, însăși poziția procesuală a acesteia ar fi afectată, deoarece ARAIEX nu ar putea invoca nicio vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime, ele lipsind ab initio raportat la Deciziile nr. 278 și nr. 279 din 2011.
Pe cale de consecință, în acțiunea în contencios administrativ privind suspendarea executării deciziilor ORDA nr. 120/2013 și nr. 121/2013, partea reclamantă nu acționează doar cu raportare la disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ci în aceeași măsură și în cond. art. 1 alin. 2 din actul normativ menționat, întrucât printre motivele expuse în argumentarea întrunirii condiției cazului bine justificat, partea reclamantă susține existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept privind exclusiv persoana și activitatea CREDIDAM. Astfel, dincolo de criticile expuse raportat la încetarea aplicabilității Deciziilor directorului general ORDA nr. 278/2011 și nr. 279/2011, reclamanta formulează critici concrete și la adresa desemnării în calitate de colector a CREDIDAM, ceea ce implică pretinderea unei vătămări aduse de un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
În plus, observând disp. art. 133 alin. 6 rap. la art. 121 din Legea nr. 8/1996, precum și aspectele învederate de părți prin actele de procedură depuse la dosar, Curtea reține că la nivelul ORDA există uzul desemnării câte unui organism de gestiune colectivă în calitate de colector unic al remunerațiilor în discuție, motiv pentru care actele litigioase, respectiv deciziile nr. 120/2013 și nr. 121/2013, reprezintă acte administrative producând efect unitar, în esență acela al desemnării acelui colector unic, cu consecința asociată a încetării aplicabilității deciziilor anterioare.
Într-un astfel de context, Curtea nu poate concluziona decât în sensul că C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM trebuia să figureze în cadrul procesual într-o calitate procesuală care să îi permită apărarea efectivă, concretă și totală a drepturilor și intereselor sale legitime născute în legătură cu deciziile litigioase nr. 120/2013 și nr. 121/2013.
Or, partea reclamantă nu a consimțit la chemarea în judecată a CREDIDAM în calitate de pârât și nici la formularea unei cereri de introducere a acestuia în procedură potrivit art. 78 NCPC. Totodată, nici partea pârâtă nu a cerut introducerea CREDIDAM în procedură potrivit art. 78 NCPC.
De asemenea, nici calitatea CREDIDAM de intervenient voluntar accesoriu în cauza de față nu satisface exigențele disp. art. 78 și urm. NCPC sau pe cele ale dreptului la apărare ce trebuie asigurat de instanță în cond. art. 13 NCPC și art. 24 din Constituția României republicată.
Astfel, față de disp. art. 67 NCPC, Curtea reține că poziția procesuală a intervenientului voluntar accesoriu nu este una independentă și de sine stătătoare în cadrul procesului, ci una subordonată interesului părții pentru care se intervine.
Potrivit art.67 alin. 2 – 4 NCPC „(2) Intervenientul accesoriu poate să săvârșească numai actele de procedură care nu contravin interesului părții în favoarea căreia a intervenit. (3) După admiterea în principiu, intervenientul accesoriu poate să renunțe la judecarea cererii de intervenție doar cu acordul părții pentru care a intervenit. (4) Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond”.
În primul rând, actele de procedură ce pot fi săvârșite de intervenientul voluntar accesoriu nu trebuie să contravină interesului părții în favoarea căreia a intervenit. Or, în cauza de față, CREDIDAM este interesat să acționeze în primul rând și în mod esențial în apărarea unui drept propriu dobândit prin deciziile nr. 120/2013 și nr. 121/2013, ceea ce presupune o independență procesuală față de partea pârâtă.
În al doilea rând, având o poziție procesuală subordonată pârâtului, intervenientul voluntar accesoriu nu ar putea împiedica eventuale acte procesuale efectuate de partea pârâtă și care ar putea afecta interesele CREDIDAM, deoarece opoziția sa ar fi de natură a contraveni interesului pârâtului.
Totodată, în ipoteza în care cererea de chemare în judecată s-ar admite, astfel încât drepturile și interesele legitime ale beneficiarului actelor litigioase CREDIDAM ar fi afectate, acesta nu ar avea posibilitatea să atace sentința civilă decât dacă și în măsura în care pârâtul ar exercita calea de atac și ar insista în judecarea acesteia, astfel încât să ajungă să fie soluționată pe fond.
Curtea nu poate pleca nici de la prezumția că ORDA și CREDIDAM ar avea interese total concurente, iar partea pârâtă s-ar asocia oricărui demers procesual al intervenientului voluntar accesoriu, în condițiile în care prin simpla analiză a înscrisurilor de la dosar sau prin consultarea programului informatic ECRIS rezultă existența unor multiple situații litigioase aflate în curs de judecată sau deja soluționate în care cele două părți s-au aflat ori se află în contradictoriu privind acte administrative emise de ORDA.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că, fiind puse în discuție ca efect al cererii de suspendare executare act administrativ anumite drepturi proprii dobândite de CREDIDAM, exercitarea concretă și efectivă a drepturilor acestei părți se impunea a fi asigurată de părțile din cauză și, îndeosebi, de partea reclamantă ARAIEX, printr-o poziție similară aceleia de pârât, cu toate drepturile procesuale specifice acestuia, fie că se ajungea la aceasta prin modificarea cererii de chemare în judecată consimțită de reclamantă, fie prin introducerea forțată în cond. art. 78 NCPC, dar sub condiția existenței unei cereri a părților.
De altfel, necesitatea introducerii în cauză a CREDIDAM, într-o calitate procesuală corespunzătoare pentru a-și putea apăra în mod deplin drepturile, nu reprezenta pentru partea reclamantă ARAIEX un aspect lipsit de accesibilitate sau previzibilitate raportat la interpretarea normelor juridice relevante, câtă vreme alte instanțe apreciaseră anterior în același sens și în cauzele nr._ sau_ (filele 177 – 183 dosar), în care ARAIEX rezultă că avea o calitate de reclamantă.
Mai apreciază Curtea că, pe fondul pasivității părților din procedura inițială privind introducerea sa în cauză, C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM nu putea recurge la cealaltă formă de intervenție voluntară, respectiv cea principală, deoarece față de disp. art. 62 rap. la art. 194 lit. c) NCPC, aceasta implica formularea unui obiect al cererii, adică a unei pretenții concrete îndreptate împotriva părților din procedură, iar nu a unei simple apărări orientate înspre respingerea cererii de chemare în judecată. Pe cale de consecință, intervenția voluntară principală nu constituia o formă efectivă și eficientă pentru a permite CREDIDAM apărarea drepturilor proprii, deoarece în lipsa unei pretenții proprii, cererea însăși nu devenea admisibilă în principiu. De altfel, dacă un astfel de instrument procesual ar fi fost apreciat de legiuitor ca fiind suficient, nu s-ar mai fi reglementat instituția de la art. 78 și urm. NCPC.
În ce privește poziția dobândită de terțul introdus în proces în cond. art. 78 și urm. NCPC, ea rezultă a fi similară celei de pârât, deoarece, în lipsa unor pretenții proprii, acestuia îi revine dreptul procesual de a formula apărări de natură a conduce la respingerea acțiunii, cu mențiunea că se bucură de independență procesuală, nefiind subordonat vreunei alte părți în exercitarea drepturilor sale.
Prin soluția pronunțată, Curtea apreciază că nu intervine vreo încălcare a principiului liberului acces la justiție al reclamantului, limitarea dreptului fiind justificată de respectarea dreptului la apărare al unei entități care va fi direct afectată de eventuala suspendare a actelor litigioase. Or, este unanim admis, inclusiv în jurisprudența Curții Constituționale sau a Curții Europene a Drepturilor Omului, că dreptul de acces la un tribunal nu este unul absolut, fiind susceptibil de limitări.
În plus, art. 12 NCPC prevede în mod expres obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale cu bună-credință, o conduită contrară fiind susceptibilă de a suferi sancțiunea prevăzută de lege, în cazul de față aplicarea art. 78 alin. 2 teza finală NCPC.
Față de cele arătate în precedent, Curtea, în cond. art. 78 alin. 2 teza finală din noul Cod de procedură civilă va respinge cererea de suspendare executare a deciziilor ORDA nr. 120/20.09.2013 și nr. 121/20.09.2013 formulată de reclamanta Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți – ARAIEX în contradictoriu cu pârâtul O. R. pentru Drepturile de Autor, va respinge cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenientul voluntar accesoriu Asociația de Comunicații prin Cablu în sprijinea apărării reclamantei și va admite cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenientul voluntar accesoriu C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM în sprijinea apărării pârâtei.
Față de disp. art.14 din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că prezenta sentință este supusă recursului, ca și cale de atac de drept comun în materia cererilor în contencios administrativ și fiscal privind suspendarea executării actului administrativ, referirile art. 78 alin. 5 NCPC având scopul de a exclude recursul, în procedura de drept comun, ca și cale de atac exercitabilă împotriva hotărârii de respingere pronunțată în cond. art. 78 alin. 2 NCPC, iar nu de a consacra apelul ca și cale de atac specifică oricărei hotărâri pronunțate în acest sens, indiferent de materia în care intervine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În cond. art. 78 alin. 2 teza finală din noul Cod de procedură civilă respinge cererea de suspendare executare a deciziilor ORDA nr. 120/20.09.2013 și nr. 121/20.09.2013 formulată de reclamanta Asociația R. pentru Artiști Interpreți sau Executanți – ARAIEX, având C._, cu sediul în București, B. V. nr. 2, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul O. R. pentru Drepturile de Autor, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 118, . 1, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenientul voluntar accesoriu Asociația de Comunicații prin Cablu, având C. RO_, cu sediul în București, . nr. 18, etaj 6, sector 1, în sprijinea apărării reclamantei.
Admite cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenientul voluntar accesoriu C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, având C. RO9089320, cu sediul în București, .. 15-17, sector 1, în sprijinea apărării pârâtei.
Cu drept de a formula cerere de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, ce se poate depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în cond. 402 rap. la art. 396 alin. 2 NCPC, azi 20.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. C. M.
Red jud.BC/Tehnored.gref.CM
6ex/20.12.2013
| ← Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 2148/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2838/2013. Curtea de... → |
|---|
