Obligaţia de a face. Sentința nr. 1617/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1617/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 1868/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1617
Ședința publică de la 16 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamanții A. C. D. și A. D. G. în contradictoriu cu pârâta B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul A. C. D., personal și pârâta prin consilier juridic L. D. cu împuternicire de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind reclamanta A. C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la intentificarea reclamantului A. C. D., acesta legitimându-se cu CI . nr._. Totodată, Curtea procedează la comunicarea către reprezentantul pârâtei a unei copii de pe răspunsul la întâmpinare depus de reclamanți. De asemenea, pune în vedere reclamantului să precizeze temeiul de drept al cererii de chemare în judecată.
Având cuvântul, reclamantul precizează că temeiul de drept al acțiunii îl constituie art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, respectiv refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, arătând totodată și faptul că nu solicită să se constate nulitatea tranzacției.
La interpelarea instanței referitor la natura daunelor morale pe care le solicită, reclamantul învederează faptul că natura acestor daune rezultă ca urmare a refuzului de a furniza normele metodologice unitare în care sunt descrise formulele matematico-financiare pe care băncile le utilizează în cadrul aplicațiilor informatice, precum și de a efectua un control la ., care nu aplică normele legale de restituire.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul pe excepțiile invocate prin întâmpinare.
În ceea ce privește excepția netimbrării capătului de cerere privind daunele morale, reprezentantul pârâtei solicită admiterea acestei excepții și obligarea reclamanților la plata taxei de timbru aferente, învederând faptul că pretinsul refuz nu se încadrează în prevederile art. 15 lit. f)1 din Legea taxei judiciare de timbru nr. 146/1997.
Având cuvântul, reclamantul solicită respingerea excepției invocată de pârâtă precizând faptul că dispozițiile art. 15 lit. f)1 din Legea nr. 146/1997 prevăd scutirea de la plata taxei de timbru în ceea ce privește daunele morale.
Deliberând asupra excepției netimbrării invocată de pârâtă, observând că o eventuală neprecizare de către reclamanți a formelor de exprimare a atingerilor aduse onoarei, demnității, reputației, vieții familiale sau private ori dreptului la imagine prin refuzul pretins a fi nejustificat nu este de natură a face inoperabile dispozițiile art. 15 lit. f)1 Legea nr. 146/1997, instanța apreciază că pentru capătul doi de cerere nu se datorează taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, motiv pentru care respinge excepția netimbrării ca neîntemeiată.
În ceea de privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, reprezentantul pârâtei învederează faptul că reclamanții în cauză nu au calitate procesuală activă, apreciind că nu sunt persoane vătămate de o autoritate publică în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea 554/2004, BNR nefiind autoritate publică în sensul Legii Contenciosului administrativ și fiscal, nu are calitate de organ al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, ci este o instituție publică independentă. Totodată, învederează faptul că cererea reclamanților a fost soluționată, iar faptul că aceștia nu au fost de acord cu răspunsul primit nu le conferă calitatea de persoane vătămate, motiv pentru care solicită admiterea excepției.
Având cuvântul, reclamantul solicită respingerea excepției învederând dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În raport de aspectele invocate în susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța pune în discuție recalificarea excepției ca reprezentând apărare de fond.
Având cuvântul, atât reprezentantul pârâtei, cât și reclamantul arată că sunt de acord cu recalificarea excepției ca fiind apărare pe fondul cauzei.
Observând faptul că în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive se invocă faptul că reclamanții nu ar avea calitatea de persoane vătămate, ceea ce presupune stabilirea de către instanță a caracterului just sau injust al refuzului autorității pârâte, aspect ce ține de fondul cauzei, instanța apreciază că se impune recalificarea acestei excepții ca fiind apărare de fond, argumentele expuse de pârâtă urmând a fi analizate în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, reprezentantul acesteia solicită admiterea, precizând faptul că BNR nu are procesuală pasivă, nu acordă și nu încheie contracte cu persoane fizice, nu are o implicație în contractele invocate de reclamanți. De asemenea, învederează faptul că nu este autoritate publică în conformitatea cu art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, BNR fiind o instituție publică independentă.
Având cuvântul, reclamantul solicită respingerea excepției întrucât BNR are calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că este emitentul Normelor Metodologice Unitare și de asemenea este cea care controlează aplicarea acestora.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța observă faptul că temeiul de drept, așa cum a fost precizat în cererea de chemare în judecată și oral, în ședință publică, este art. 1, respectiv art. 2 lit. j) din Legea nr. 554/2004, iar nu OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. În raport de temeiul de drept invocat de reclamanți, precum și faptul că se invocă refuzul de soluționare a unei cereri adresate pârâtei BNR, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. De asemenea, argumentele prezentate de pârâtă în susținerea excepției, respectiv că aceasta este o instituție publică independentă, iar nu autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, urmează a fi supuse controlului instanței în cadrul analizei asupra fondului cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.
Având cuvântul, pe rând, reclamantul și reprezentantul pârâtei solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitate, în temeiul dispozițiilor art. 258 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța apreciază terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, reclamantul solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și obligarea BNR ca în temeiul prevederilor OUG nr. 50/2010 să dispună un control la . pentru a stabili obligațiile financiare ale reclamanților înainte și după efectuarea operațiilor de recalculare. Cu privire la daunele morale apreciază că sunt întemeiate ca urmare a faptului că nu se dorește deslușirea acestei situații. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți ca neîntemeiată, învederând faptul că BNR a răspuns la petiția reclamanților. În ceea ce privește daunele morale, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 08.03.2013, reclamanții A. G. și A. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta B. Națională a României obligarea acesteia la efectuarea unui control tematic la ., având ca obiectiv „stabilirea obligațiilor lor către bancă, înainte și după efectuarea operațiunilor de recalculare a costurilor creditului acordat, calculate, pe baza formulelor matematico - financiare utilizate de către instituția bancară în cadrul aplicațiilor sale informatice, avându-se în vedere graficul de rambursare și extrasul de cont din data de 14 mai 2007...”, să li se comunice normele metodologice unitare în care sunt descrise formulele matematico-financiare pe care băncile le utilizează în cadrul aplicațiilor informatice, la stabilirea anuității lunare, la repartizarea în cadrul anuității, a sumelor încasate lunar cu destinația dobândă, respectiv rată/principal, la generarea graficelor de rambursare, a situațiilor intermediare și la generarea recalculării costurilor în situațiile rambursării anticipate a creditelor acordate, operațiune financiar - contabilă pe care instituțiile bancare refuză să o efectueze, precum și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în sumă de 35.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivare, reclamanții au arătat în esență că tranzacția în sumă de 24.160,28 EUR reprezentând rambursare credit contract 389/22.08.2003, rata dobânzii 8% P.A, data maturității 14 Mai 2007, rest de plată 0.00, este nulă de drept întrucât, prin eroare, dol și clauze abuzive, instituția bancară a încasat necuvenit suma de 3.773,57 EUR reprezentând rate înregistrate în contul de dobândă, la care se adăugă, începând cu data de 14 mai 2007, dobânda penalizatoare pentru schimbarea nelegală a destinației sumelor încasate lunar în contul bancar.
S-a arătat că refuzul nejustificat al societății bancare de a da curs plângerii prealabile prin care s-a solicitat verificarea modului de stabilire, avizare și aprobare a obligațiilor lor către bancă la momentul refinanțării creditului, precum și refuzul de a soluționa pe cale amiabilă diferendumul iscat reprezintă o faptă ilicită.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Pârâta B. Națională a României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere temeiul de drept invocat, respectiv art. 66 din OUG nr. 50/2010, dar și faptul că BNR este o instituție independentă, iar nu un organ al statului sau al unităților administrativ-teritoriale; precum și excepția netimbrării capătului de cerere privind despăgubirile în sumă de 35.000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active, arătând că a răspuns memoriului adresat de reclamanți Guvernatorului BNR, prin care se solicita efectuarea unui control temeinic și comunicarea Normele Metodologice Unitare, prin adresa comună nr. XVI/l 115/13.02.2013 a Direcției Secretariat și nr. VI/1/704/07.02.2013 a Direcției Supraveghere, în care s-a precizat că, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în limitele atribuțiilor conferite de prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, nu este abilitată să soluționeze aspecte de natura celor sesizate. Așadar, reclamanții nu au calitatea de persoane vătămate în sensul Legii nr. 554/2004 întrucât nu sunt titularii unui drept ori a unui interes legitim dat fiind faptul că BNR a răspuns la petiția adresată cu adresa comună nr. XVI/l 115/13.02.2013 a Direcției Secretariat și nr. VI/1/704/07.02.2013 a Direcției Supraveghere.
Pe fond, pârâta a solicitat să se observe că B. Națională a României a răspuns cu adresa comună nr. XVI/l 115/13.02.2013 a Direcției Secretariat și nr. VI/1/704/07.02.2013 a Direcției Supraveghere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ.
În dovedire, pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
În ședința publică din data de 16.05.2013 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă și a recalificat excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă ca fiind apărări de fond.
Analizând susținerile părților în raport de mijloacele de probă administrate și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, prin memoriul adresat de reclamanți Guvernatorului BNR, înregistrat sub nr. 769/14.01.2013 (f. 11-16), aceștia au solicitat efectuarea unui control tematic la ., având ca obiectiv „stabilirea obligațiilor lor către bancă, înainte și după efectuarea operațiunilor de recalculare a costurilor creditului acordat, calculate, pe baza formulelor matematico - financiare utilizate de către instituția bancară în cadrul aplicațiilor sale informatice, avându-se în vedere graficul de rambursare și extrasul de cont din data de 14 mai 2007...”, să li se comunice normele metodologice unitare în care sunt descrise formulele matematico-financiare pe care băncile le utilizează în cadrul aplicațiilor informatice, la stabilirea anuității lunare, la repartizarea în cadrul anuității, a sumelor încasate lunar cu destinația dobândă, respectiv rată/principal, la generarea graficelor de rambursare, a situațiilor intermediare și la generarea recalculării costurilor în situațiile rambursării anticipate a creditelor acordate, operațiune financiar - contabilă pe care instituțiile bancare refuză să o efectueze.
Prin adresa comună nr. XVI/III5/13.02.2013 a Direcției Secretariat și nr. VI/I/7040/07.02.2013 a Direcției Supraveghere pârâta a răspuns reclamanților că banca centrală, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în limitele atribuțiilor conferite de prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, nu este abilitată să soluționeze aspecte de natura celor sesizate (f. 9).
În drept, instanța reține că potrivit potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cererese înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. n), excesul de putere este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.
Pe de altă parte, potrivit art. 2 din OG nr. 27/2002 „În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poștă electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice.”
În cauza de față, instanța constată că în sarcina pârâtei nu poate fi reținut un refuz nejustificat de soluționare a cererii adresate de reclamanți, în condițiile în care aceasta a emis o adresă de răspuns, ce a fost comunicată reclamanților (f. 10).
În acest context, instanța observă că reclamanții sunt în fapt nemulțumiți de răspunsul primit de la reclamantă, însă soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter reieșind numai prin raportare la prevederile legale, cu care refuzul ar intra în contradicție.
În cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.
Or, în cauza de față, instanța reține că potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României „(2) Principalele atribuții ale Băncii Naționale a României sunt: a) elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb; b) autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare; c) emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României; d) stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia; e) administrarea rezervelor internaționale ale României.” Așadar, instanța observă că printre atribuțiile Băncii Naționale a României nu se numără și aceea de a efectua un control tematic la o instituție de credit (în speță .) vizând o operațiune bancară intervenită între acea instituție și o persoană fizică, care se nu circumscrie operațiunii de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, motiv pentru care, în raport cu obiectul petiției, apreciază că nu a existat un refuz nejustificat al autorității publice pârâte de a soluționa cererea.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că în sarcina pârâtei nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, împrejurare în raport de care primul capăt de cerere este neîntemeiat. În egală măsură, având în vedere că nu există o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii care să fi fost săvârșită de pârâtă în dauna reclamanților, instanța apreciază că și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale este neîntemeiat, astfel încât va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții A. C. D. și A. D. G., ambii cu domiciliul în București, .. 5, sector 2, în contradictoriu cu pârâta B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ., sector 3, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 mai 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. MD
5 ex./01.07.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1133/2013. Curtea de... | Cetăţenie. Decizia nr. 5830/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
