Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 778/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 778/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 392/57/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 778
Ședința publică din 20.02.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: I. C. D.
****************
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. M..
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L. M. în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL CETĂȚENI COMUNITARI BUCUREȘTI, având ca obiect „litigiu străini”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul O. R. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL CETĂȚENI COMUNITARI BUCUREȘTI, prin consilier juridic C. Ț., cu delegație la dosar – fila 15, lipsind reclamantul L. M. și martorul L. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 15.02.2013 Poliția municipiului Sibiu a transmis la dosar, prin fax, procesul verbal din data de 15.02.2013, conform căruia s-a luat legătura telefonică cu martorul L. E. și i s-a comunicat termenul acordat în cauză, după care,
Curtea, în raport de conținutul procesului verbal din data de 15.02.2013 depus de Poliția municipiului Sibiu, din care rezultă că s-a luat legătura telefonică cu martora L. E. și i s-a adus la cunoștință termenul acordat în cauză, aceasta menționând că se va prezenta în vederea audierii și față de faptul că martora nu s-a prezentat la acest termen, fiind citată cu mandat de aducere la domiciliul indicat de către aceasta în declarațiile existente la dosarul cauzei, apreciază că nu se mai impune citarea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, pârâtul O. R. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL CETĂȚENI COMUNITARI BUCUREȘTI, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele indicate în decizia de returnare de pe teritoriul României. Apreciază că întregul comportament al soției reclamantului dovedește faptul că între cei doi soți nu mai există o relație de familie sau maritală în sensul legii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acțiunii, avându-se în vedere motivele indicate în decizia de returnare, precum și documentele care au stat la baza emiterii acesteia, respectiv referatul depus, declarația reclamantului și a soției, de altfel citată ca și martor de către reclamant, probe pe care reclamantul nu a reușit a le răsturna.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
Referat: După reținerea cauzei în pronunțare s-a depus la dosar originalul procesului verbal transmis prin fax de către Poliția municipiului Sibiu.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel A. lulia – Secția C. administrativ și fiscal sub nr._, reclamantul L. M. în contradictoriu cu pârâtul O. R. pentru Imigrări, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr._/10.04.2012 emisă de pârât.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că actul atacat este nelegal întrucât:
1. Nu a existat un act oficial prin care să i se refuze prelungirea dreptului de ședere în România și motivele care au stat la baza acestei decizii conform art. 77 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
2. Deține drept de ședere valabil pe teritoriul României până la data de 01.05.2012, inclusiv. Decizia s-a emis în mod nelegal într-un moment în care nu se afla în situația prevăzută de art. 62 pct. 4 lit. b din O.U.G. nr. 194/2002.
3. Art. 62 pct. 3 lit. a din O.U.G. nr. 194/2002 nu menționează obligativitatea actului solicitat, respectiv declarația soției, iar lipsa acestuia nu trebuie să conducă la concluzia că nu mai sunt îndeplinite cerințele legale privind șederea sa pe teritoriul României.
4. Decizia atacată este în măsură să aducă grave prejudicii reclamantului și familiei sale, încălcându-se astfel art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, s-au invocat prevederile art. 62, art. 77, art. 82, art. 87, art. 88, art. 92 si art. 102 respectiv, 103 din O.U.G. nr. 194/2002 și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Autoritatea pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel A. lulia, raportat la dispozițiile art. 84 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin sentința civilă nr. 197/29.05.2012 a fost admisă excepția de necompetență a Curții de Apel A. lulia și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
În considerentele hotărârii s-a reținut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de emitentul actului atacat și de dispozițiile art. 84 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
La data de 11.04.2007, reclamantul L. M. a obținut dreptul de ședere pe teritoriul României în calitate de soț al cetățenei române L. E., valabil până la 02.04.2012.
La data de 29.03.2012, soția reclamantului s-a prezentat la sediul pârâtului și a declarat în scris faptul că între ea și cetățeanul străin nu mai există o relație maritală efectivă. Din declarația dată de L. E. rezultă că aceasta nu mai locuiește efectiv la domiciliul comun al soților din ianuarie 2008, fiecare dintre ei locuind separat. Din data menționată, relațiile de familie dintre soți au încetat în toate privințele, cetățeana română fiind contactă de reclamant de două ori.
La 02.04.2012, cu ocazia depunerii unei cereri la sediul pârâtului, reclamantul a declarat pe proprie răspundere că soția sa este plecată în Spania din data de 03.02.2012, pentru o perioadă de 8-9 luni și nu i-a mai răspuns la telefon, din acest motiv neputând prezenta cartea de identitate a soției în original, ci numai o copie xerox.
În aceste condiții, constatând incidența dispozițiilor art. 77 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtul a emis pe numele reclamantului Decizia de returnare nr._/10.04.2012.
Prin Decizia de returnare menționată s-a dispus îndepărtarea reclamantului de pe teritoriul României, în conformitate cu art. 77 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată, constatându-se că acesta nu mai îndeplinește condițiile pe baza cărora i-a fost prelungit dreptul de ședere și numai are împreună cu soția sa o relație de familie efectivă pe teritoriul României, potrivit art. 62 alin. 4 lit. b din actul normativ menționat. Totodată, s-a reținut că reclamantul nu se află în vreuna din situațiile de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României, conform art. 102-103 din O.U.G. nr. 194/2002.
Potrivit art. 77 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată „O. R. pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de ședere temporară atunci când: a) în urma verificărilor efectuate de O. roman pentru Imigrări sau a sesizărilor primate de la alte autorități, potrivit legii, se constată că străinul nu mai îndeplinește condițiile pe baza cărora i-a fost prelungit dreptul de ședere ori nu mai respectă scopul pentru care i-a fost acordat acest drept.”
Conform art. 78 din același act normativ, „Decizia de anulare sau de revocare a dreptului de ședere se comunică: a) de către O. R. pentru Imigrări, străinului care se află pe teritoriul României, prin decizia de returnare prevăzută la art. 82.”
Art. 82 alin. 3 lit. b) prevede că „Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel: (b) în termen de 30 de zile pentru: (ii) pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept.”
În conformitate cu dispozițiile legale enunțate, în situația în care cetățeanul străin nu mai îndeplinește condițiile pe baza cărora i-a fost prelungit dreptul de ședere și nu mai are cu soția sa o relație conjugală sau o relație de familie efectivă pe teritoriul României, se dispune revocarea dreptului de ședere temporară.
Potrivit art. 2 lit. e^1) din O.U.G. nr. 194/2002, reîntregirea familiei este definită drept „. teritoriul României a membrilor de familie ai unui străin cu ședere legală pe teritoriul României sau ai unui cetățean român, în scopul păstrării unității familiei, indiferent de data stabilirii acestei relații de familie”, iar conform art. 24 alin. 1 lit. f din actul normativ menționat, „Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri: f) reîntregirea familiei - străinilor care urmează să intre în România în scopul redobândirii unității familiale.”
Prin urmare, soții trebuie să aibă o viață de familie efectivă care să se desfășoare în România și care să justifice acordarea sau prelungirea unui drept de ședere în acest scop.
Simpla existență a unei căsătorii, chiar dacă este valabilă din punct de vedere legal, nu conferă străinului un drept de ședere, decât dacă sunt îndeplinite o . condiții generale și speciale prevăzute O.U.G. 194/2002.
În cauza dedusă judecății, între reclamant și soția acestuia nu există o relație de familie în sensul legii, aceștia fiind despărțiți în fapt din ianuarie 2008. Susținerile reclamantului în sensul că nu se află în situația prevăzută de art. 62 pct. 4 lit. b din O.U.G. 194/2002 sunt lipsite de suport probator, din înscrisurile existente la dosar rezultând că cei doi soți nu mai au împreună o relație conjugală sau o relație de familie efectivă pe teritoriul României.
În raport de conținutul reglementărilor legale menționate și în considerarea faptului că reclamantul nu a învederat nici un aspect de nelegalitate a deciziei contestate, nu a produs și administrat nici un mijloc de probă din care să reiasă că pârâtul a emis în mod eronat actul administrativ contestat, având în vedere și conținutul înscrisurilor depuse de pârât la dosar, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea Deciziei nr. de returnare nr._/10.04.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. M. în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU IMIGRĂRI-SERVICIUL CETĂȚENI COMUNITARI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. C. D.
Red. M.I./13.03.2013
Tehnodact. I.C.D./2 ex
| ← Cetăţenie. Decizia nr. 5830/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
