Pretentii. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 641/93/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 11
Ședința publică de la 07 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte P. H.
Judecător F. G. A.
Judecător B. D. M.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov împotriva Sentinței civile nr. 339/02.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D. C. și intimatele pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația F. pentru Mediu București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant prin apărător, avocat B. R. D. care depune împuternicire avocațială . nr._ emisă de Baroul București, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pentru intimatul reclamant, apărătorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.
Curtea, constatând că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 Cod proc. civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 13.03.2012, cu numărul_, reclamantul B. D. a solicitat tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/03.12.2010, stabilită de către Agenția Finanțelor Publice a Orașului Voluntari;restituirea taxei de poluare în sumă de 3 752 lei, taxa pe care reclamantul a achitat-o prin cont la data de 07.12.2010; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de 3 752 lei începând cu data de 3-12-2010 și până la data restituirii efective a acestei sume.
Prin sentința civilă nr. 339/02.05.2012 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesual pasive a paratei Agenția Naționala de Administrare Fiscala, a respins cererea in contradictoriu cu Agenția Naționala de Administrare Fiscala, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva, a admis in parte acțiunea, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3752 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la 07.12.2010 la data restituirii efective, a dispus anularea deciziei nr._/03.12.2010, a admis in parte cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata și a obligat pârâta la plata sumei de 542 lei cheltuieli de judecată către reclamant, in temeiul art. 274 alin 1 si 3 si art. 276 c.pr.civ.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
„În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 19.04.2010, a achiziționat un autoturism marca Opel Astra, care a fost înmatriculat pentru prima dată în Spania, la data de 14.10.1992. Acest autoturism are nr. de identificare WOLOOOO57P5031639 și norma de poluare Euro 1.
Autoturismul marca Opel Astra de mai sus a fost achiziționat din Franța de către P. C., fiind efectuată factură din aceeași data pentru suma de 1250 Euro, reclamantul cumparand apoi acelasi autoturism de la acesta pentru suma de 1000 Euro, cartea de identitate pentru autoturismul în cauza având ..
Prin cerere, reclamantul a arătat că, la data de 03.12.2010, prin cererea nr._ a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Ors. Voluntari stabilirea taxei de poluare pentru autoturismul marca Opel Astra cu nr. de identificare WOLOOOO57P5031639 și norma de poluare Euro 1.
Urmare acestei cereri a fost emisă decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._ din data de 03- 12-2010 prin care a fost stabilită această taxă la suma de 3.752 lei, taxa de poluare stabilita in sumă de 3.752 lei, fiind achitată de reclamant prin cont la data de 07.12.2010, reclamantul precizând că a achitat această taxă de poluare nu pentru că o consideră legală și conformă normelor comunitare ci numai pentru a-și putea înmatricula într-un termen rezonabil acest autoturism.
Reclamantul a mai arătat că, a solicitat, pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Ors. Voluntari, prin cerere, restituirea sumei de 3.752 lei achitată cu titlu de taxă de poluare. Această cerere reprezintă plângere prealabilă împotriva actelor administrativ fiscale, astfel cum prevede art. 7 din legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ.
Pârâta, Administrația Finanțelor Publice a Ors. Voluntari a refuzat în mod nejustificat restituirea sume de 3.752 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Opel Astra cu nr. de identificare WOLOOOO57P5031639 și norma de poluare Euro 1.
Reclamantul a precizat că refuzul pârâtelor de a proceda la restituirea sumei achitata ca taxa de poluare este nelegal și netemeinic, reclamantul considerând că taxa de poluare calculată pentru autoturismul marca Opel Astra cu nr. de identificare WOLOOOO57P5031639 și norma de poluare Euro 1, are un caracter discriminatoriu și eminamente vamal - fiscal aducând o gravă încălcare dreptului comunitar.
Mai mult decât atât, reclamantul a arătat că, suma de 3.752 lei pe care a achitat-o la data de 07.12.2010 cu titlu de taxă de poluare constituie o plată nedatorată bugetului general consolidat și implicit o îmbogățire fără justă cauză a Statului Român. În acest sens, a precizat faptul că această taxă de poluare a fost stabilită în urma aplicării greșite a prevederilor art. 110 din TFUE, situație în care devin incidente prevederile art. 117 alin. 1 lit. d Cod Procedură Fiscală. Cum prevederile legislației europene se aplică cu prioritate celor din dreptul intern organele fiscale aveau obligația de a acorda prioritate, la stabilirea acestei taxe, dispozițiilor comunitare și nu celor interne.
S-a mai arătat că, prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul Comunității Europene, iar odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, prevederile dreptului comunitar se aplică cu prioritate celor din dreptul intern. În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 (art. 110 din versiunea consolidată) din Tratatul Comunității Europene "niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre, în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Reclamantul a învederat faptul că, taxa de poluare instituită de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 poate fi asimilată impozitelor interne de natură fiscală datorită faptului că nu este percepută, în scopul pentru care a fost instituită, tuturor proprietarilor de autoturisme înmatriculate sau utilizate pe teritoriul României.
Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01-01-2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se percepe nici cu ocazia vânzării ulterioare, și nici pe durata lor de viață, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă echivalentă taxelor vamale la import.
S-a mai arătat că, potrivit normelor comunitare, art. 25 T.C.E. (art. 30 din versiunea consolidată) ,,între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și ia export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal",art. 28 T.C.E. (art. 34 din versiunea consolidată) "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent".
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor În temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 (art. 110 din versiunea consolidată) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă În nici un caz efecte discriminatorii.
Prin hotărârea pronunțată în luna aprilie 2011 în cauza C-402/09 (cauza T./Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice ) Curtea Europeană de justiție, a stabilit că această taxă de poluare, instituită prin O.U.G. nr. 58/2008 este contrară normelor comunitare prin prisma faptului că se instituie un regim discriminatoriu față de vehiculele deja înmatriculate în România și supuse revânzării.
De asemenea această hotărâre impune ca în aplicarea prevederilor art. 110 din TFUE statele comunitare să nu instituie o taxă de poluare pentru autovehiculele de ocazie dintr-un stat membru supuse reînmatriculării astfel încât această taxă să descurajeze cumpărarea și înmatricularea acestor vehicule în detrimentul celor similare de pe piața autohtonă.
Prin hotărârea pronunțată la data de 07-07-2011 in cauza C- 263/10, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că taxa de poluare instituită prin O.U.G. 58/2008, este contrară normelor comunitare prin prisma faptului că se instituie un regim discriminatoriu față de vehiculele deja înmatriculate în România și supuse revânzării.
De asemenea, și această hotărâre impune ca în aplicarea prevederilor art. 110 din TFUE statele comunitare, inclusiv România, să nu instituie o taxă de poluare pentru autovehiculele de ocazie dintr-un stat membru supuse reînmatriculării astfel încât această taxă să descurajeze cumpărarea și înmatricularea acestor vehicule în detrimentul celor similare de pe piața autohtonă.
Reclamantul a arătat că, cele două hotărâri ale Curții Europene de Justiție sunt definitive și irevocabile începând cu data pronunțării și au un caracter general obligatoriu pentru statul împotriva căruia a fost formulată acțiunea. În urma pronunțării unei hotărâri prin care Curtea constată că legislația unui stat membru este contrară normelor comunitare respectivului stat îi revine obligația de a-și armoniza legislația cu normele comunitare și în concordanță cu decizia curții, astfel cum prevăd dispozițiile art. 260 raportate la prevederile art. 280 din Versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Mai mult decât atât dacă un stat membru a emis acte juridice În baza unei dispoziții legale declarată neconformă cu normele comunitare, toate actele emise în baza respectivei dispoziții devin nule de drept datorită faptului că normele comunitare se aplică cu prioritate față de cele din dreptul intern. În această situație statelor membre le revine obligația de a-și repune cetățenii în situația anterioară emiterii actului juridic contrar normelor comunitare, indiferent dacă aceștia solicită sau nu acest lucru.
Prin reglementarea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare, conform art. 6 din O.U.G nr. 50/2008 și de clasificarea din punct de vedere al normei de poluare, s-a arătat că se instituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare astfel cum fusese stabilită prin art. 214 alin. 1-3 din Codul Fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Textul art. 90 (art. 110 din versiunea consolidată) din Tratatul C.E se referă la produsele care provin din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second - hand) CU ocazia vânzărilor ulterioare și nici pe durata lor de viață.
Referitor la dobânda legală aferentă sumei de 3752 lei, prin cerere, reclamantul a considerat că, se impune obligarea pârâtelor la plata acestora începând cu data de și până la data restituirii efective a acestei sume. Acordarea dobânzii trebuie să se facă începând cu data de 07 - 1 2 - 2010, dată la care această sumă a fost încasată fără temei legal european. Reclamantul a învederat că, părțile pârâte pot fi obligate la plata acestor dobânzi având în vedere principiile comunitare ale egalității în fața legii și nediscriminării și potrivit prevederilor art. 124 Cod procedură fiscală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, art. 30, 34, 110, 260 și 280 din versiunea consolidată a Tratatului Uniunii Europene.
În susținerea temeiniciei cererii de chemare în judecată, reclamantul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Față de considerentele expuse mai sus, reclamantul a solicitat tribunalului să admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
La data de 02.05.2012, prin Serviciul Registratură, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la cererea de chemare in judecata a reclamantului asa cum a fost formulata, prin care a solicitat instantei in principal, admiterea exceptiei invocate iar, in subsidiar, respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin întâmpinare pârâta a invocat,in principal, exceptia lipsei calitatii procesual-pasive a Agenției Nationale de Administrare Fiscala in prezenta cauza, pârâta înțelegând sa invoce exceptia lipsei calitatii sale procesual-pasive, in temeiul urmatoarelor considerente:
Din continutul actiunii sale, rezulta ca reclamantul doreste sa se judece in contradictoriu cu A.N.A.F., A. F. Publice a Orasului Voluntari.
In acest context, pârâta a considerat că trebuie aratat ca potrivit art. 1 din H.G.109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, aceasta "se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, institutie publica cu personalitate juridica, În subordinea Ministerului Economiei si F., finantata de la bugetul de stat."
Pentru indeplinirea atributiilor sale, la art. 4 alin. (2) pct. 37, teza 1, din acelasi act normativ, este prevazut ca A. N. de Administrare Fiscala "reprezinta statul în fata instantelor si a organelor de urmarire penala, ca subiect de drepturi si obligatii privind raporturile juridice fiscale si alte activitati ale agentiei, direct sau prin directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, În baza mandatelor transmise".
Totodata, pârâta a menționat că, in prezentul litigiu, nu se ataca un act emis de catre A. N. de Administrare Fiscala, astfel ca aceasta nu poate fi parte in raportul juridic dedus judecatii si de aceea nu exista motive pentru a se pronunta o hotarare judecatoreasca in contradictoriu cu A. N. de Administrare Fiscala.
In acelasi sens, au fost invederate dispozitiile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/]2004, din interpretarea carora rezulta ca raportul juridic este nascut intre persoana vatamata- reclamant si autoritatea emitenta a actului administrativ - parat, A. F. Publice a Orasului Voluntari.
Potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, "stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor Ordonante; Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare".
Confrom art. 2 din H.G.nr. 109/2009 privind organizarea si functionarea ANAF, "În subordinea ANAF functioneaza directiile generale ale finantelor publice judetene si DGFP a Municipiului Bucuresti. ca institutii publice cu personalitate juridica. "
Mai mult decat atat, s-a precizat că,, in conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila, A. F. Publice a Orasului Voluntari poate sta in judecata ca parata, chiar daca nu are personalitate juridica intrucat are organe proprii de conducere.
Referitor la solicitarea de restituire a sumei reprezentand taxa de poluare, prin întâmpinare au fost învederate dispozitiile pct. 2 din Anexa 1 la O.M. F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget. precum și de acordare a dobânzllor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, care stabileste competenta in materia restituirii sumelor de la buget si acordarii dobanzilor pentru sumele restituite cu depasirea termenului legal. In acelasi sens, au fost invocate si prevederile referitoare la competenta in materia administrarii impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat reglementata de art. 33 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, in considerarea prevederilor mai sus mentionate, organul fiscal competent care are calitate in ceea ce priveste restituirea sumei reprezentand taxa de poluare este A. F. Publice a Orasului Voluntari, restituirea putand fi posibila numai in situatia in care sunt indeplinite conditiile legale, respectiv art. 117 din O.G. nr._ privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare si O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzi/or cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Prin urmare luând in considerare toate argumentele mai sus expuse și învederând practica judiciară în materie, pârâta a solicitat instanței sa constate lipsa calitatii procesual-pasive a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si sa dispuna scoaterea acesteia din prezenta cauza si scoaterea din citativ si, in subsidiar, respingerea actiunii reclamantei in contradictoriu cu A. N. de Administrare Fiscala ca indreptata impotriva unei persoane fără calitate procesual-pasiva.
II. In ceea ce priveste fondul cauzei, referitor la regimul taxei de poluare, pârâtul a arătat că, In fapt, taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrarii ei in vigoare abrogandu-se art.214A1- 21413 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul flscal. cu modificarile si completarile ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003,
Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui numar exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare, Neluarea unor masuri corespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achlzltlonate autovehiculele respective.
Totodata, pârâta a precizat faptul ca art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunitâții Europene, invocate de reclamant in sustinerea actiunii formulate, prin întâmpinare, pârâta a precizat incidenta in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta intru cat taxa de poluare urmeaza a fi platita. conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptan sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodata, in speta de fata, reclamantul nu se incadreaza nici in situatiile de exceptie prevazute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligatia de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 - 118 din Codul de procedura civila. O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. 109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, H.G. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului F. Publice, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Legea nr. 157/2005, Constitutia Romaniei.
Ca practica judiciara, prin întâmpinare, pârâta a învederat instanței practica Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a C. Administrativ si Fiscal in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata; Sentinta civila nr. 167/14.01.2011. pronuntata de Tribunalul Salaj, in dosarul nr._ ; Sentinta civila nr._.10.2011, pronunțată de Tribunalul D. - Secția contencios administrativ si fiscal, prin care s-a respins in întregime acțiunea.
La întâmpinare, s-a anexat în fotocopie: OUG nr.117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule - 2 file; articolul din Jurnalul Oficial al U.E. nr.C29/8 din 05.02.2010 - 2 file; sentinta civila nr. 167/14.01.2011, pronuntata de Tribunalul Salaj. in dosarul nr._ ; - sentinta civila nr. 2236/20.10.2011, pronuntata de Tribunalul D. - Sectia contencios administrativ si fiscal. „
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de parata Agenția Naționala de Administrare Fiscala pe cale de întâmpinare, tribunalul a considerat că este întemeiata si a admis-o, având in vedere următoarele:
„Tribunalul a constatat că, potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr. 50/2008, "Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare". La organul fiscal competent face trimitere și Ordinul nr. 1899/2004 al MFP. In speță, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, este pârâta Administrația Finanțelor a Orașului Voluntari, care are calitate procesuală pasivă, având calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Raportul juridic de drept administrativ s-a născut între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a localității de domiciliu. Or, potrivit art. 41 alin.2 C. proc. civ., Administrația Finanțelor Publice poate sta în judecată ca pârâtă, având organe proprii de conducere.
. contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Voluntari este o autoritatea publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, ce are calitate procesual pasivă, iar nu alte instituții cum ar fi Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală sau Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene.
Reclamantul nu face parte din marii contribuabili in administrarea fiscala a Agenției Naționale de Administrare Fiscala si nu se solicita prin prezenta anularea deciziei Agenției Naționale de Administrare Fiscală ,astfel incit potrivit art. 31, 33 alin. (1) coroborat cu art. 117 din C.proc.fisc., cererea de restituire a taxei trebuie adresată organului fiscal în raza căruia solicitantul își are domiciliul sau sediul fiscal, întrucât, în lumina art. 41 alin. (2) C.proc.civ., care, în lipsa unui cod de procedură de contencios administrativ, completează C.proc.fisc. și Legea nr. 554/2004, AFP-urile pot sta în judecată, deoarece au organ propriu de conducere.
In consecința, va fi admisa excepția invocata, se va respinge acțiunea in contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Cum in cauza suma achitata cu titlu de taxa de poluare se afla potrivit legii in gestiunea Administrației F. Pentru Mediu este, in opinia instanței, admisibila participarea acestei autoritati in calitate de parata, pentru opozabilitatea hotărârii, cu atât mai mult cu cat calitatea procesual pasiva nu a fost contestata.”
In ceea ce privește fondul cererii deduse judecații , tribunalul a reținut următoarele:
„Reclamantul a achiziționat în anul 2010 un autoturism marca Opel Astra, an de fabricație 1992, înmatriculat anterior in Spania ( înscrisuri filele 12-32 dosar) autovehicul pentru înmatricularea căruia a plătit taxă specială în cuantum de 3752 lei, conform extrasului de cont din 07.12.2010, fila 26 dosar.
Reclamantul s-a adresat la 06.09.2011 cu cererea pentru restituirea integrală a acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar prin decizia nr. 65/14.09.2011 s-a a comunicat reclamantului că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.
Tribunalul consideră că refuzul de restituire a taxei către reclamant este nejustificat.
Astfel, se constată că s-a invocat, în susținerea nelegalității refuzului de restituire a taxei, caracterul discriminatoriu și contrar normelor comunitare al prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003.
Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România conform art.4 lit.a, fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România înainte și după . OUG nr.50/2008.
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - poluatorul plătește -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
De asemenea, prin Hotărârea pronunțata la 07.04.2011 in cauza T. contra României Curtea Europeana de Justiție a stabilit ca a doua varianta a taxei reglementata de OUG nr. 50/2008 începând cu 01.07.2008 contravine dispozițiilor comunitare, in condițiile in care art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr.50/2008 este deci contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul va admite acțiunea, va dispune anularea deciziei nr._/03.12.2010 de calcul al taxei de poluare emisa de AFP Voluntari, va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3752 RON achitată la data de 07.12.2010, cu dobânda legală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
In ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata, taxa de timbru si onorariu de avocat in valoare de 1500 lei, tribunalul are in vedere următoarele.
F. de admiterea acțiunii, pârâta AFP Voluntari care a emis decizia anulata si a stabilit obligația reclamantului cu privire la taxa de poluare este socotita căzuta în pretenții. Cheltuielile făcute de reclamant cu onorariul apărătorului său ( in suma de 1500 lei) au fost dovedite prin chitanța depusa in original nr. 180/10.03.2012.
Potrivit art. 274 alin 3 c.pr.civ. judecătorii au dreptul sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau de munca îndeplinita de avocat.
Aceste dispoziții nu intra in conflict cu prevederile legislației speciale, respectiv art. 30 din legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, întrucât prin aplicarea lor nu se intervine in contractul de asistenta juridica dintre reclamant si avocat, care se menține in integralitate, efectul acestor dispoziții vizând raporturile dintre reclamant si parata.
Se constata ca suma de 1500 lei reclamata cu titlu de onorariu avocat reprezintă aproape 50% din valoarea pretențiilor reclamantului.
Reținând durata procesului, dificultatea asupra cărora a avut a se pronunța, valoarea debitului, activitatea efectiva desfășurata de avocat, tribunalul constata ca se impune aplicarea dispozițiilor art. 274 alin 3 c.pr.civ.
Retinand ca sunt îndeplinite si condițiile prevăzute de art. 276 c.pr.civ., va fi admisa in parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, va fi obligata parata AFP Voluntari la plata sumei de 542 lei cheltuieli de judecată către reclamant, din care 42 lei taxa de timbru si 500 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 26.06.2012 pârâta DGFP A JUDEȚULUI ILFOV, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță nu a ținut seama de faptul că, în prezent, este în vigoare OUG nr.50/2008 care a instituit o procedură specială de restituire a taxei de primă înmatriculare achitată, în conformitate cu prevederile art.11, 12 și 14.
Totodată, prin exonerarea de plata taxei de primă înmatriculare, care constituie o condiție prevăzută de Ordinul MAI nr.1501/13.11.2006, practic autovehiculul nu mai este înmatriculat.
A mai arătat recurenta că admiterea acțiunii a creat privilegii nejustificate pentru o categorie de cetățeni, în raport cu ceilalți.
De asemenea, a susținut că art.90 din Tratat nu este incident în cauză, iar principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, 16 atate membre practicând taxa de înmatriculare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Codului de procedură fiscală și ale OUG nr.50/2008.
Intimatul reclamant B. D. C., deși legal citat, nu a formlat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază, cu majoritate, recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat taxa de poluare prin cont la data de 07.12.2010 în baza Deciziei de calcul nr._/03.12.2010, emisă de AFP Voluntari, prin cererea nr._/06.09.2011 solicitând restituirea taxei de poluare achitată, iar prin adresa nr._ din data de 14.09.2011 i-a fost comunicată Decizia nr. 65/14.09.2011 prin care cererea i-a fost respinsă întrucât taxa de poluare a fost corect calculată și încasată. Reclamanta nu a contestat această taxă și prin urmare nu se impunea parcurgerea procedurii de contestare prevăzută de art.205 respectiv 209 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, ci a solicitat restituirea taxei, la data de 06.09.2011.
Potrivit art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (…) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin urmare, suntem în prezența unui alt raport juridic, de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în contextul în care ulterior s-a constatat că au fost achitate ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În ceea ce privește aplicarea art.7 din Legea nr.554/2004, această susținere este de asemenea nefondată, întrucât suntem în prezența unui refuz nejustificat de a restitui taxa de către pârâtă exprimat explicit prin adresa nr._ din data de 14.09.2011, act administrative asimilat, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, nefiind deci obligatorie procedura administrativă prealabilă.
Pe cale de consecință, susținerea recurentei că în raport de dispozițiile art.207 alin.1 din Codul de procedură fiscală, acțiunea este tardiv formulată, este neîntemeiată, în speță aplicându-se termenul de 5 ani prevăzut de art.135 din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare prevederilor art. 117 din T.F.U.E., astfel că se impune restituirea taxei de poluare achitate de intimatul reclamant în baza acestor dispoziții.
Sub acest aspect, este de subliniat că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, reluate în cuprinsul dispozițiilor art. 110 TFUE, interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că obligația de plată a taxei de poluare este datorată, astfel cum prevede art. 4 din O.U.G. nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Dacă în privința autoturismelor noi O.U.G. nr.50/2008 nu instituie un tratament juridic diferențiat, se observă că în privința autoturismelor vechi, care au fost înmatriculate anterior într-unul din statele membre U.E., cu excepția României, legiuitorul a înțeles să condiționeze circulația autoturismului de plata unei contribuții pecuniare substanțiale, intitulată taxă de poluare. Este evident în atare context că măsura impusă descurajează libera circulație a acestor bunuri în spațiul comunitar.
Sub acest aspect curtea ia act că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatabilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
În ultimul rând, Curtea constată nefondată și critica recurentei cu privire la greșita acordare a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, întrucât instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., în accepțiunea cărora, partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, astfel că temeiul angajării obligației de plată a cheltuielilor de judecată subzistă atâta timp cât partea pierde procesul iar partea adversă probează avansarea acestor cheltuieli și nu se află în situația prevăzută de art.275 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea, cu majoritate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov împotriva Sentinței civile nr. 339/02.05.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. D. C. și intimatele pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația F. pentru Mediu București ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. P. F. G. A. B. D. M.
Grefier,
A. C.
RED.H.P
TEHNORED H.P/2 ex
JUDECĂTOR FOND
N. N. M.
Tribunalul Ilfov
| ← Despăgubire. Sentința nr. 296/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3446/2013.... → |
|---|
