Pretentii. Decizia nr. 5160/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5160/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 6557/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ NR. 5160
Ședința publică din data de 21.11.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. R. I.
JUDECĂTOR: J. A.
JUDECĂTOR: P. A.
GREFIER: C. A. M.
****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței civile nr. 134/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ F., Complet Specializat pentru C. Administrativ F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A. A. C. M. și intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect “pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 19.11.2013, recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE a depus la dosar, un set de înscrisuri și că prin cererea de recurs recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă; la data de 19.11.2013 și la data de 20.11.2013, intimata reclamantă C. A. A. C. M. a depus la dosar cerere precizatoare și un set de înscrisuri.
Pentru a le da posibilitatea părților de a se prezenta, Curtea dispune lăsarea cauzei la finalul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare și finalul ședinței de judecată nu au răspuns părțile.
Curtea ia act de modificarea legislativă intervenită în ceea ce privește denumirea recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA și a intimatei pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, care, prin . OUG nr. 74/2013, H.G. 520/2013 și Ordinului nr. 2211/2013, a devenit, prin reorganizare, S. F. Municipal Roșiorii de Vede, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 34/31.01.2013 a Tribunalului Teleorman instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul C. de Avocatură A. C. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede și a obligat pârâta să-i restituie suma de 1653 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și dobânda legală calculată conform dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc.
A fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu pârâtele DGFP Teleorman și Administrația F. pentru Mediu, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta AFP Roșiorii de Vede.
Pronunțând această soluție instanța de fond a avut în vedere, în esență, că reclamantul a achiziționat autoturismul marca Volkswagen Polo pentru care a fost nevoit să plătească o taxă pentru emisii poluante în temeiul Legii nr. 9/2012, în cuantum de 1653 lei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman invocată de această pârâtă prin întâmpinare, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, reținând că taxa a fost calculată și încasată de Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede, ca organ fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin urmare, raportul juridic de drept administrativ s-a născut numai între reclamant și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede, care potrivit art. 41 alin. 2 din Cod Procedură Civilă poate sta în judecată în calitate de pârâtă, având organe proprii de conducere.
A constatat instanța de fond că deși administrațiile finanțelor publice municipale ca unități fiscale teritoriale sunt subordonate direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care se află la rândul lor în subordinea Agenției Naționale de Administrare fiscală ce este subordonată Ministerului Finanțelor Publice, acestea au atribuții, sarcini și răspunderi diferite.
Astfel, administrația finanțelor publice municipală este unitatea fiscală care asigură în mod nemijlocit, activitatea de constatare și stabilire a tuturor categoriilor de impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoane fizice sau juridice și organizează activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat .
Reține instanța de fond că din niciun act normativ ce a reglementat sau care reglementează în prezent organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, nu rezultă că Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman ar fi implicată în operațiunile de calculare, evidență, vărsare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat de contribuabili persoane fizice sau în operațiuni de natura celor reglementate de art. 117 Cod Procedură Fiscală, raporturile fiscale de acest gen privind exclusiv unitatea fiscală teritorială de la nivel de municipiu și pe contribuabilul plătitor al taxei speciale.
Prin urmare, în raportul juridic de drept administrativ fiscal născut din faptul plății taxei de poluare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman nu poate fi parte și nici nu răspunde de modul în care Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede a soluționat cererea de restituire a taxei de poluare, răspunderea, pentru actele îndeplinite sau pentru refuzul de soluționare al cererii, fiind proprie, neavând relevanță sub acest aspect, raporturile administrative dintre diversele structuri ale Ministerului Finanțelor Publice.
Ca atare, nefiind parte în raportul juridic dedus judecății și nici beneficiar al plății, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamant și nu poate răspunde față de plătitorul taxei de actele și faptele unității fiscale cu care acesta a intrat în raport direct.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, fiind respinsă acțiunea în contradictoriu cu pârâta DGFP fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede, Tribunalul a respins-o, constatând că parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
De altfel, această problemă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație prin decizia nr. 24/2011 prin care s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod, cum este și situația în cauză.
A mai reținut instanța de fond că reclamantul s-a adresat cu cerere de restituire a taxei pârâtei Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, așa încât nu se poate reține neîndeplinirea procedurii prealabile.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu București, Tribunalul a admis-o cu motivarea că deși, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se plătește în numele Administrației F. pentru Mediu, aceasta se calculează și se încasează de către autoritatea fiscală competentă, în cauză de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede, situație ce rezultă din chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții.
Ca atare, se apreciază că în prezenta acțiune al cărei obiect îl reprezintă restituirea taxei de poluare, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât autoritatea fiscală care a stabilit și încasat taxa, respectiv Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede și nu Administrația F. pentru Mediu.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate, deoarece în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului dreptului comunitar conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare .
Pe de altă parte, în ceea ce privește legalitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, a constatat Tribunalul că acestea contravin prevederilor art. 110, paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care interzic statelor membre ale Uniunii Europene, intre care și România, să instituie taxe contrare principiilor tratatului: „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, ori în cauza de față, s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța de fond a dispus restituirea sumei de 1.653 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante cu chitanța . nr._/28.02.2012 și plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva sentinței civile nr. 134/31.01.2013 a Tribunalului Teleorman a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C..
În esență, recurenta invocă faptul că taxa percepută reclamantului a fost în mod legal datorată de acesta și că normele comunitare invocate de instanța de fond nu sunt încălcate de dispozițiile Legii nr. 9/2012 în baza cărora taxa pentru emisii poluante a fost percepută. Prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Așa cum reiese din actele aflate la dosarul cauzei, reclamantul în anul 2012 a achiziționat un autoturism second hand, marca Volkswagen Polo, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 29.06.2007, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr. 9/2012, în cuantum de 1653 lei, taxă achitată conf. chitanței . 7 nr._ din 29.08.2012.
Curtea va avea în vedere, în primul rând, că normele interne cu privire la stabilirea și încasarea taxei pentru emisii poluante, mai exact dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, au fost suspendate începând cu data de 31.01.2012 prin OUG nr. 1/2012, astfel că din acest moment nu s-a mai perceput taxa pentru emisii poluante în cazul înmatriculării autovehiculelor second-hand achiziționate de la un prim proprietar, care nu achitase taxa specială prevăzută de Legea nr. 571/2003, în vigoare în România la momentul primei înmatriculări a autovehiculului în Germania.
Cu toate acestea, dispozițiile art.4 alin 1 din legea nr. 9/2012 au continuat să-și producă efectele, astfel că, pentru un autoturism second-hand dobândit de primul proprietar din România și înscris pentru prima dată în evidențe se percepe taxa pentru emisii poluante.
În acest mod, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, se revine la sistemul anterior, consacrat prin OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, aplicabile devenind astfel și dispozițiile CEJ din cauzele T. și N. împotriva României.
Astfel, Curtea va avea în vedere că în mod corect prima instanță, prin raportare la cauza C-402/09 T. contra Statului Român, a reținut că există o încălcare a dispozițiilor art. 110 TFUE, prin obligarea intimatului reclamant la plata taxei pentru emisii poluante, în condițiile în care pentru un autoturism nou, pentru care nu se achitase această taxă cu ocazia primei înmatriculări în România, taxa nu se percepe nici la redobândirea dreptului de proprietate ulterior.
Se reține astfel că în mod corect instanța de fond, prin raportare la jurisprudența CEJ, cauza Siemmenthal și cauza C./Enel, a decis că este necesară aplicarea directă a normelor comunitare, cu nesocotirea dispozițiilor intern contrare, dând astfel eficiență principiului preeminenței dreptului comunitar.
Astfel, Curtea își va însuși concluziile instanței de fond, în sensul că în speță devin incidente atât prevederile art. 110 TFUE cât și jurisprudența CJUE, conform căreia contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, se reține că regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Actualul art. 110 din TFUE interzice discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele din comunitate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și situația de fapt reținută în mod corect de instanța de fond, Curtea va constata că în mod corect a apreciat aceasta că în speță sunt aplicabile considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., fiind vorba despre o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudența CJUE, constatând întemeiat că refuzul recurentei-pârâte de restituire a taxei pentru emisii poluante, calculate și încasate în temeiul Legii nr. 9/2012, este nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare
Față de aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul formulat de S. F. Municipal Roșiorii de Vede, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE cu sediul în .. 1, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 134/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ F., Complet Specializat pentru C. Administrativ F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A. A. C. M. cu sediul în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman, și intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN cu sediul în A., ., județul Teleorman, și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. I. P. A.
GREFIER,
C. A. M.
Red. P.A. 2 ex./
T.T. – SCMASCAF – M. N.
Opinia separată:
Redactată de judecătorul J. A. în temeiul prevederilor art. 258 și 264 alin.( 2) din Codul de procedură civilă
Contrar punctului de vedere al majorității completului, care și-a găsit expresia în decizia de mai sus, apreciez că soluția legală și temeinică era de admitere a recursului și de modificare a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere considerentele care vor fi prezentate în continuare:
Taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule prevazuta de Legea nr.9/2012 a vizat toate autoturismele și autovehiculele, indiferent daca acestea era noi sau rulate si indiferent daca erau produse in Romania sau in alta tara a Uniunii Europene.
Solutia legislativa adoptata prin Legea nr.9/2012 este similara atat cu cea anterioara prevazuta de OUG nr.50/2008 si aplicata in perioada 01.07._12, cat si cu cea prevazuta de C.fiscal si aplicata in perioada 01.01._08.
De asemenea, criteriile de determinare a cuantumului taxei utilizate de cele trei acte normative sunt similare, diferentele aparand in special in ceea ce priveste coeficientii si valorile finale.
Compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu art.110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza I. T. contra Romaniei.
In primul rand se impune a preciza ca instanta europeana a facut distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior.
Astfel, in paragraful 38 al hotararii, Curtea a precizat ca „pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008”.
Analizand separat cele doua situatii, Curtea retine ca OUG este susceptibila sa incalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, mai exact numai in cazul autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE anterior datei de 01.07.2008.
In privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, prezentand urmatorul rationament:
“40.In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul inmatriculat in statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinuta ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41.Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
42.Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie in mod necesar sa fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem intemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garanteaza ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 si 29, precum si Comisia/G., punctele 38-42). In special, in lipsa luarii in considerare a rulajului, baremul retinut de legislatia in cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).
43.In actiunea principala, din dosarul prezentat Curtii reiese fara echivoc ca valoarea taxei este stabilita, pe de o parte, in functie de parametri care reflecta . poluarea cauzata de vehicul, precum capacitatea cilindrica a acestuia si norma Euro careia ii corespunde, si, pe de alta parte, tinand seama de deprecierea vehiculului mentionat. Aceasta depreciere, care conduce la reducerea valorii obtinute pe baza parametrilor de mediu, este determinata nu numai in functie de vechimea vehiculului [elementul E in formulele prevazute la articolul 6 alineatul (1) din OUG nr.50/2008], ci si, astfel cum rezulta din articolul 6 alineatul (3) din OUG nr.50/2008 si din articolele 4 si 5 din normele metodologice, de rulajul mediu anual real al acestuia din urma, cu conditia ca o declaratie care sa ateste acest rulaj sa fi fost depusa de contribuabil. Pe de alta parte, in cazul in care apreciaza ca vechimea si rulajul mediu anual real nu reflecta, in mod corect si suficient, deprecierea reala a vehiculului, contribuabilul poate, in temeiul articolului 10 din OUG nr.50/2008, sa ceara ca aceasta sa fie determinata printr-o expertiza ale carei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depasi costul operatiunilor aferente expertizei.
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
45.Aceasta concluzie este confirmata de imprejurarea ca, in baremele forfetare care figureaza in anexa nr.4 la OUG nr.50/2008, s-a tinut seama in mod corespunzator de faptul ca diminuarea anuala a valorii autovehiculelor este in general mai mare de 5% si ca aceasta depreciere nu este lineara, in special in primii ani, in care se dovedeste mult mai pronuntata decat ulterior (a se vedea Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43 si jurisprudenta citata).
46.De altfel, guvernul roman a apreciat in mod intemeiat ca criteriile de depreciere referitoare la starea vehiculului si a dotarilor sale nu pot fi aplicate corespunzator decat prin recurgerea la o verificare individuala a acestui vehicul de catre un expert si ca, pentru ca expertizele sa nu aiba loc prea frecvent si sa nu ingreuneze astfel, atat din punct de vedere administrativ, cat si financiar, sistemul instituit, contribuabilului i se cere sa suporte costurile expertizei.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008”.
Desigur, in hotararea de mai sus, Curtea a analizat numai OUG nr.50/2008, deoarece numai acest act normativ era incident in cauza principala care a generat intrebarea preliminara.
Trebuie retinut insa ca argumentele Curtii sunt perfect valabile si in cazul taxei speciale de prima inmatriculare aplicata in baza C.fiscal, in perioada 01.01._08, precum si in cazul taxei pe emisiile poluante aplicate in baza Legii nr.9/2012, deoarece ambele acte normative au prevazut aceleasi criterii de determinare a taxei ca si OUG nr.50/2008.
Ca atare, in principiu, nu va exista nicio alterare a concurentei in privinta autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in UE in perioada 01.01._12 (cum este cazul masinii reclamantului inmatriculata in data de 29.06.2007) si reinmatriculate in Romania, in comparatie cu autovehiculele similare inmatriculate pentru prima data in Romania in pe aceeasi perioada, in ambele situatii, taxa regasindu-se in valoarea finala a produsului.
Cu alte cuvinte, reclamantul era pus in fata urmatoarei optiuni: fie sa cumpere autovehiculul inmatriculat pentru prima data in U.E. in data de 29.06.2007, fie sa cumpere de pe piata second hand din Romania, un autovehicul identic, inmatriculat pentru prima data direct in Romania in data de 29.06.2007 (numai in conditii de vechime identica-adica de inmatriculare in aceeasi zi- cei doi termeni ai comparatiei fiind similari).
In primul caz, reclamantul ar fi suportat valoarea de circulatie a autovehiculului+ taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule platibila in data de 20.08.2012.
In al doilea caz, reclamantul ar fi suportat valoarea de circulatie a autovehiculului+ taxa speciala de prima inmatriculare care a fost platita la prima inmatriculare in Romania in data de 29.06.2007 si pe care vanzatorul o introduce in pretul final de vanzare a masinii.
Se observa deci ca, in ambele cazuri, pretul final al autovehiculului include pe langa valoarea de circulatie si taxa speciala de prima inmatriculare sau taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Ca atare, in ambele situatii, reclamantul ar fi suportat taxa fiscala in discutie.
Eventuala discriminare intre cele doua situatii, ar fi putut fi determinata doar de suportarea in anul 2012 a unei taxe pe emisiile poluante provenite de la autovehicule mai mari decat taxa speciala de prima inmatriculare calculata la nivelul anului 2007.
Reclamantul nu a invocat insa un astfel de motiv de discriminare si, evident, nici nu a propus vreun calcul comparativ relevant, critica lui vizand negarea dreptului de principiu al autoritatilor romane de a conditiona inmatricularea masinii de plata taxei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie separată, în sensul:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă S. F. MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE cu sediul în .. 1, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 134/31.01.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ F., Complet Specializat pentru C. Administrativ F. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A. A. C. M. cu sediul în Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman, și intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN cu sediul în A., ., județul Teleorman, și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294, Corp A, sector 6.
Modifică sentința, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.11.2013.
JUDECĂTOR,
J. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5752/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1438/2013. Curtea de... → |
|---|
