Anulare act administrativ. Sentința nr. 1438/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1438/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 9190/2/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1438
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta N. M. E., în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar la data de 19.04.2013 pârâta a depus la dosar, prin serviciul registratură, set de înscrisuri, respectiv documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii CNCD nr. 405/22.10.2012, în 2 exemplare.
De asemenea învederează că reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură, cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.
Reținând că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 10.12.2012 reclamanta N. M. E. a solicitat instanței de contencios administrativ anularea deciziei nr. 405/22.10.2012, emisă de pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin memoriul nr. 2336/15.05.2012 a solicitat paratei, sa constate si sa sancționeze faptele de discriminare la care a fost supusa, respectiv sa ia toate masurile necesare pentru înlăturarea discriminării. Memoriul a făcut obiectul dosarului nr. 181/2012, înregistrat la CN.CD.
Prin decizia contestată parata a clasat dosarul, admițând excepția necompetentei materiale invocate. Pentru a lua aceasta decizie parata s-a prevalat de prevederile Deciziei nr. 997/2008 a Curții Constituționale.
Pe fond apreciază ca in mod greșit parata a clasat dosarul si a admis excepția necompetentei sale materiale de a soluționa memoriul cu care fusese investita întrucât, contrar celor reținute prin decizia contestata, faptele de discriminarea sesizate nu își au izvorul ., astfel încât pârâta sa nu poată fi investita cu o astfel de sesizare.
Arată ca prin memoriul depus, a sesizat încălcarea dispozițiilor referitoare la principiul egalității si nediscriminării, ca urmare a refuzului Episcopiei Alexandriei si Teleormanului de a elibera petentei, N. M. E. (fost M. E.), avizul necesar ( avizul cultului ortodox) a fi anexat la cererea de înscriere la concursul pentru ocuparea posturilor/ catedrelor didactice vacante la disciplina religie.
Acest refuz a adus atingeri grave drepturilor si libertăților fundamentale ale petentei. Urmare a neacordării acestui aviz, persoanei discriminate i-a fost restricționat dreptul de a se înscrie si participa la concursul de titularizare pe un post de profesor la disciplina religie, Iipsindu-i una dintre piesele fundamentale ale acestui dosar, "avizul cultului". Așadar ia fost îngrădit liberul acces, la drepturi fundamentale, precum dreptul de a munci, de a-si alege profesia si de a o exercita, respectiv ia fost refuzat dreptul, ca in condiții lipsite de orice restricții, privilegii ori preferințe sa poată accede . de verificare a competentelor profesionale-concursul.
Subliniază faptul ca discriminarea rezida in primul rând din lipsa unor criterii clare de acordarea a acestui aviz, precum si din lipsa de transparenta a procedurilor si practicilor ce au stat la baza soluției data de instituția discriminatoare. Astfel, s-a invocat de către persoana ce se face vinovata de discriminare, in justificarea rezoluției privind neacordarea avizului, doua Hotărârii ale Sfântului Sinod, si anume Hotărârea Sfântului Sinod nr. 4611/1993, respectiv 327/1994, de al căror conținut nu are cunoștința.
Totodată menționează ca practicile si criteriile pe care persoana ce se face vinovata de discriminare, le-a avut in vedere cu ocazia soluționării cererilor petentei, respectiv cu ocazia neacordării "avizului cultului", nu au fost aduse la cunoștința petentei niciodată, după cum ele nu sunt prinse in nicio reglementare cu caracter public, unde sa poată fi consultate liber de orice persoana interesata. Cu ocazia unu răspuns dat petentei, urmarea a unei adrese prin care a solicitat lămuriri cu privire la neacordarea respectivului" aviz", au fost date următoarele motivații:" absolvenții școlilor teologice care se pretind ortodoxe, dar care nu funcționează cu aprobarea S1. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, nu vor fi recunoscuți si angajați de către Biserica si nu vor fi recomandați in vederea angajării pentru predarea Religiei in scoli". Reamintește ca petenta este absolventa a Facultății de Cultura si Religii, din cadrul Academiei Internaționale pentru Studiul Istoriei Culturii si al Religiilor, fiind licențiata in filosofie, in urma promovării examenului de licența din sesiunea ianuarie-februarie 2003, susținut la UNIVERSITATEA BUCURESTI-FACULATATEA DE FILOSOFIE, astfel ca îndeplinea toate condițiile formale de a preda disciplina religie.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în esență decizia Curții Constituționale nr. 997/2008, în care s-a statuat că prevederile art. 20 din O.G. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate, în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
La dosarul cauzei s-au depus, în copie, decizia contestată și actele de la baza acesteia.
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Conform art. 32 alin. 2 din Legea nr. 489/2006, personalul didactic care predă religia în școlile de stat se numește cu acordul cultului pe care îl reprezintă, în condițiile legii.
Aplicând prevederile legale citate la speță, Curtea reține că prevederea legală citată trimite la reglementările de ordin secundar, stabilite de fiecare cult religios. Or, reglementările aplicabile în cauză sunt tocmai hotărârile Sfântului Sinod la care face trimitere reclamanta. Prin urmare, nu se poate reține existența unei discriminări, câtă vreme prevederile legale se aplică tuturor persoanelor aflate în situații similare. Mai exact, în lumina deciziei Curții Constituționale nr. 997/2008, nici pârâtul și nici instanța de judecată nu pot constata o eventuală situație discriminatorie în conținutul unui text legal, întrucât acest lucru ar contraveni Constituției, așa cum s-a statuat pe cale contenciosului constituțional.
În raport cu cele reținute, Curtea constată că decizia atacată a fost legal emisă, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. M. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA C. și Asociații, în București, .. 34, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în București, .. 1-3, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 Aprilie 2013.
Președinte, Grefier,
I. R. M. D.
Red./ Tehnored. R.I. 4 ex.
. ……………..
| ← Pretentii. Decizia nr. 5160/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3718/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
