Pretentii. Decizia nr. 6569/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6569/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 245/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.6569
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.09.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1), împotriva sentinței civile nr. 2218/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. A. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Curtea constatând că recurenta pârâtă, prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 din Codul procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2218/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. A. E., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI.
A fost obligată pârâta A.F.P. SECTOR 1 să restituie reclamantului suma de 12.689 lei reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Asa cum rezulta din nota de comanda si actul de dobândire, reclamantul a achizionat din Germania, de la AUTO ZENTRUM BERNHARD ERNST autoturismul marca BMW tip 330XD, . WBAED71070JP95976, capacitate cilindrica 2883cm3, culoare negru, avand data primei inmatriculari 13.02.2004 .
In vederea inmatricularii pe teritoriul Romaniei a autovehiculului dobandit, reclamantul s-a suspus prevederilor C.Proc. Fiscala in vigoare in anul 2007, astfel ca a achitat, initial suma de 1556,89 lei, la data de 22.06.2007 si ulterior, la data de 7.09.2007 suma de_,17 lei, in total insumand suma de_,04 lei.
Ca urmare a cererii de restituire formulata la organul fiscal, avand nr._ din 2008, s-a restituit 5.505 lei - aspect rezultat din adresa nr._ b/5.03.2014 ramanand de restituit suma solicitata de 12.689 lei.
Reclamantul a formulat o noua cerere, pentru restituirea diferentei de 12.689 lei, din suma achitata, inregistrata la aFP sect. 1 sub nr. 51/3.01.2013, careia i s-a raspuns cu adresa avand acelasi numar- fila 23 dosar, dar organul fiscal, in mod eronat s-a prevalat de dispoz. L. 9/2012, apreciind ca nu se restituie suma achitata .
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, prevăzută ca fiind obligatorie de catre legislatia romana, la momentul achitarii, respectiv luna iunie si septembrie 2007 contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului Fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 – 214/3, care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:
„ Art. 214 indice 1. - (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează: …
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
Art. 214/2 - Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Art. 214/3. - Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate.”
În prezenta cauză, pârâta a invocat, în justificarea refuzului sta la baza dispoz. din Codul fiscal și în Normele de aplicare a acestuia.
În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din Statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „O instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române .
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Mai mult, legislatia in materie a suferit modifiari, taxa auto de prima inmatriculare a fost substituita de taxa pe poluare, potrivit OUG50/2008, si ulterior taxa de emisii poluante, conform L. 9/2012, iar obligația de respectare a normelor comunitare incumbă nu doar inițiatorului legii interne și organelor fiscale care încasează taxa, ci tuturor autorităților publice, după cum statuează art. 11 și 148 din Constituție.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că refuzul nejustificat de a restitui suma solicitata prin cererea reclamantului incalca drepturile acestuia, drept rezultat din prevederile art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene.
Obligația organului fiscal de a restitui taxei este integrala, in vederea repararii integrale a rejudiciulu suferit de reclamant.
Pentru acest motiv, refuzul pârâtei apare ca fiind nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 al. 1, 2 al. 2 și 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actelor vătămătoare, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, arătând în esență următoarele:
În fapt, instanța de fond, prin sentința civilă recurata, a admis acțiunea reclamantului, in sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției recurente, obligand-o la restituirea sumei de 12.689 lei reprezentantand contravaloarea taxei de inmatriculare pentru autoturismul BMW, actualizata cu dobânda legala. Hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, instanța de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitată la motivele de casare prevăzute la art. 304 C.pr.civ., deoarece recursul privește o hotărâre care potrivit legii nu poate fi atacata cu apel - art.304 ind.1 C.pr.civ.
Instanța de fond a interpretat greșit textele normative, pe care le-a citat în motivare, schimbând sensul juridic al acestora.
Plata efectuată de reclamant a fost legal încasata de către recurentă in calitatea sa de organ fiscal, la data plații fiind prevăzuta in textele din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003 actualizata) la art. 214 ind. 1 si următoarele.
Totodată, recurenta nu a emis niciun act administrativ, prin care sa stabilească suma ce trebuia achitata cu titlu de taxa de prima inmatriculare intrucat, la data plații erau in vigoare dispozițiile pct. 31 ind. 2 alin. 2 din HG. Nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
In acest sens este faptul ca a fost exclusa obligativitatea recurentei de a stabili cuantumul taxei de prima înmatriculare, „răspunderea privind suma de plata aferenta taxei speciale revenind plătitorului."
Susținerile reclamantului ca taxa de prima inmatriculare, asa cum aceasta este reglementata in legislația interna a României ar contraveni art. 90 paragraful 1 din Tratatul instituind Comunitățile Europene, sunt neîntemeiate intrucat valorile sociale a căror ocrotire au fost avute in vedere de legiuitorul național atunci cand a edictat norma juridica in temeiul căreia a fost incasata taxa respectiva sunt diferite fata de cele avute in vedere legiuitorul comunitar cand a edicat textul art. 90 paragraful 1 din T.C.E. Conform legislației naționale in vigoare, aceasta taxa speciala trebuie achitata cu ocazia primei inmatriculari in România, atat pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, producție interna sau achiziții din afara tarii, cat si pentru autovehicule la mana a doua, achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din afara spațiului comunitar, chiar daca acel autovehicul a mai fost înmatriculat in circulație in tara de proveniența.
Chiar si in cazul in care Comisia Europeana a deschis procedura de infringement impotriva unor state membre si care au fost obligate printr-o decizie a Curții Europene de Justiție, sa schimbe reglementările privind regimul taxei percepute cu ocazia primei inmatriculari a autovehiculelor, au fost restituite doar diferente de taxe si nu taxele integral achitate-conform -OUG nr.50/2008, care reglementează prin norme metodologice taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ adoptat si intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008.
F. de cele mai sus prezentate, era imperios necesar ca instanța de fond sa clarifice fara echivoc incadrarea legala a spetei, apoi in funcție de materialul probator sa treacă la aprecierea pricinii dedusa judecații. Prin urmare, instanța de fond nu a stabilit concret daca s-a născut raportul juridic in temeiul căruia bugetul de stat al României sa fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlul de taxa de prima inmatriculare, asa cum aceasta este reglementata în aquis-ul comunitar, astfel încât nu se poate retine ca plata făcuta de reclamant ar fi nedatorata si incasata ilegal.
In ceea ce privește obligarea pârâtei Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice la plata dobânzii legale, aceasta cerere ar fi trebuit respinsa ca neîntemeiata intrucat, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat dobânda legala, ce se aplica in raporturile civile, nu dobânda fiscala in temeiul art. 124 din O.G. nr. 92/2003.
Instanța de fond, trebuia sa respingă acest capăt de cerere ca neîntemeiat, neputand fi primita cererea de obligare la plata dobânzii legale in condițiile in care primează dispozițiile legii fiscale care au caracter special si sa nu acorde mai mult decât s-a cerut.
Totodată, aceasta cerere ar fi trebuit respinsa ca neîntemeiata intrucat, data de la care se impune restituirea este data de la care petentul a primit un răspuns nefavorabil la contestația formulata, pentru ca numai in aceasta condiției se poate spune ca este vorba de un refuz nejustificat.
Un alt aspect, este si faptul ca soluția instanței de fond este nelegală, calculul dobânzii putând începe după expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire a taxei, conform 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, obligația instituției recurente de plată a dobânzii legale nu este născută, întrucât nu a expirat termenul legal în care aceasta poate restitui taxa de poluare reclamantului.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut că AFP Sector 1 a acționat în baza unui act normativ cu putere de lege, emis conform dispozițiilor Constituției de către autoritățile publice abilitate.
In drept, ne întemeiem prezentul recurs pe dispozițiile art.304 indice 1 C.pr.civ., OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrative.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Asa cum rezulta din nota de comanda si actul de dobandire, reclamantul a achizionat din Germania, de la AUTO ZENTRUM BERNHARD ERNST autoturismul marca BMW tip 330XD, . WBAED71070JP95976, capacitate cilindrica 2883cm3, culoare negru, avand data primei inmatriculari 13.02.2004 .
In vederea inmatricularii pe teritoriul Romaniei a autovehiculului dobandit, reclamantul s-a suspus prevederilor C.Proc. Fiscala in vigoare in anul 2007, astfel ca a achitat, initial suma de 1556,89 lei, la data de 22.06.2007 si ulterior, la data de 7.09.2007 suma de_,17 lei, in total insumand suma de_,04 lei.
Ca urmare a cererii de restituire formulata la organul fiscal, avand nr._ din 2008, s-a restituit 5.505 lei - aspect rezultat din adresa nr._ b/5.03.2014 ramanand de restituit suma slicitata de 12.689 lei.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Curtea reține că în cauză fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și recuperarea integrală a prejudiciului suferit de reclamant o reprezintă acordarea dobânzii legale calculată potrivit art. 124 și urm. Cod pr. fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală la data plății efective. Intimatul a solicitat în mod expres acordarea dobânzii fiscale prin cererea adresată organului fiscal, fila 22 dosar fond.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate anterior, instanța reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312 Cod pr. civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 prin DGFPMB), împotriva sentinței civile nr. 2218/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant R. A. E., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul București-Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond L. G.
Red.jud.V.D/ tehn: C.B./2 ex./03.11.2014
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 215/2014. Curtea... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 8842/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
