Obligaţia de a face. Decizia nr. 8842/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8842/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 128/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8842
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU împotriva sentinței civile nr. 809/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. (C.) M. și U. (T.) N. și intimata-pârâtă U. S. HARET, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 809/23.04.2014 a Tribunalului Ialomița a fost admisă acțiunea reclamantelor D. (C.) M., și U. (T.) N. formulată în contradictoriu cu pârâta U. „S. HARET” BUCUREȘTI, fiind obligată pârâta U. „S. HARET” BUCUREȘTI să elibereze acestora diploma de licență și foaia matricolă obținută în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009 în termen de 30 de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei către fiecare reclamantă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Educației Naționale
Totodată, Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S, formulată de pârâta U. „S. HARET” BUCUREȘTI, fiind obligat chematul în garanție M.E.C.T.S București să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă și suplimentele la aceasta pentru reclamante, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și la plata către pârâta U. „S. HARET” BUCUREȘTI a sumei de 1120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu apărător ales și taxă timbru).
Împotriva sentinței civile nr. 809/2014 a Tribunalului Ialomița a formulat recurs pârâtul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 486 si art. 488 pct. 4 si pct. 8 Cod procedură civilă, casarea acesteia și în rejudecare respingerea acțiunii, ca nefondată.
Arată recurentul în motivarea recursului că o prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, fără a ține cont de prevederile art.72 (art. 60) Cod Procedura Civila, conform cărora partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret " din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică, nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând.
Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional, în acest sens fiind pronunțată de Curtea de Apel București sentința din dosarul nr._/2012, irevocabilă.
Arată recurentul, referindu-se la adeverința de studii de care se prevalează reclamantele și citând din sentința menționată că „un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia. Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor. "
Adeverințele au fost emise de Universitate, care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității.
Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lese, însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "
In ceea ce privește eroarea comună, arată recurentul că pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor acre s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educaționala a Universității S. Haret și au renunțat sa se înscrie) nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibilă.
Astfel, convingerea reclamanților, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice."
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008,2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a părților reclamante U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Arată recurentul că instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza rară drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale, deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art./488 pct. 4 Cod procedură Civilă. Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditari/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
U. "S. Haret" din București a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. Haret" din București.
Prin urmare, o instituție care înscrie „studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Recurentul precizează că prin hotărârea pronunțată instanța de fond obligă MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
În concluzie, instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat, a dispus peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și a admis în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamanților, care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond s-a raportat la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. Arată recurentul MECTS că nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
Intimata- pârâtă U. "S. HARET" a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimata în apărare că în baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe intreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta. Formele de invatamant seral cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior care au cursuri la zi. Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
Legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii,care duc la o calificare universitara distincta, iar nu la nivelul formelor de invatamant. Programa de studii este cea care susține calificarea distincta.indiferent de forma de invatamant absolvita. Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamante era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta,care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a)autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza,dupa caz,admiterea la studii b)dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza,dupa caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamant, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii"a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare,organizare,conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Coroborând cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior, pentru aceeași specializare sau echivalente, indiferent de forma de invatamant absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita(zi,frecventa redusa,invatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa si urmata.
Mai mult,art.4 din HG nr.535/1999 arata ca :„ Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fara frecventa fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditare a institutiilor de invatamant superior."
Pentru tipărirea si difuzarea formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007(in speța ROMDIDAC SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului -chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr._/25.06.2009 (pe care o anexam cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita, fiind constituita din afirmații ambigui ale recurentului MECTS in incercarea de a acoperi neregularitatile si abuzul de drept al acestei instituții ale statului, instanța de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.
Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către pârâtă.
Prin invocarea informă a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speța, MECTS caută să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin in exclusivitate,.motivele de refuz invocate fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditării cursurilor de zi.
Simplul refuz nu poate inlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal,menit a constata pretinsa incalcare a examenului de licența cu respectarea tuturor regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul infiintarii Universității S. Haret prin lege.
Arată intimata că se află în imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor cu regim special este în competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007.
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi reținute intrucat recurentul nu a făcut dovada aprobării in totalitate a cererilor formulate de pârâtă prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările acesteia și avizele recurentului -chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant.
Refuzul MECTS nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este indreptatit a pretinde eliberarea actelor de studii, cerința acestuia fiind legitima, justificata mai ales de obligația pe care si-a onorat-o prin parcurgerea cursurilor legal organizate de USH si prin însușirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licenta).
Avand in vedere dispozițiile legale a fost emisă adeverința de licențiat, sub egida recurentului-chemat in garanție, aceasta producând efecte juridice. Adeverința emisa este in ființa, nu a fost revocata, iar efectele pe care le-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.
Privind criticile întemeiate pe dispozițiile art.488 pct.4 Cod proc.civ. arată intimata că instanța de fond, dând eficienta dispozițiilor legale in materie, in cauza fiind aplicabile dispozițiile art.7 din -Ordinul nr.2284/2007 -Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant-" Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poarta intreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi sl păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.") a admis cererea de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale, obligând aceasta instituție publica sa-si duca la îndeplinire obligațiile legal stabilite.
Silogismul juridic care a stat la baza acestei sentințe este intemeiat pe dispozițiile legale aplicate de judecătorul fondului, care nu numai ca a identificat corect dispozițiile legale aplicabile, dar printr-o maniera de interpretare coerenta a acestor dispoziții a păstrat cadrul legal si a ridicat siguranța juridica la rang de principiu ,cum era si firesc.
În speță, reclamanții sunt absolvenți de studii superioare și sunt îndreptățiți sa primească actul solicitat potrivit Ordinului nr.2284/2007 -art.38.
lnstanta nu a fost investita sa rezolve problemele de ordin administrativ si funcțional cu care se confrunta instituția Ministerului Educației Naționale, ce au fost evidențiate de afirmațiile reprezentanților acestei instituții, care prin discreditarea fatisă a unei instituții de invatamant superior, face publica inexistenta vreunei atari încălcări de care s-ar face vinovata subscrisa si a gravelor probleme interne cu care se confrunta aceasta instituție.
Refuzul de a aviza tipărirea formularelor cu regim special constituie o incalcare a dispozițiilor legale-constituind un abuz manifestat prin exces de putere.
La rândul său, intimata- reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimata că ceea ce se supune acreditării nu este forma de învățământ, ci programul de studii, deoarece ceea ce conduce la o calificare universitară distinctă nu este forma de învățământ, iar în condițiile în care programele de studii sunt unitare ca structură, indiferent de forma de învățământ, este chiar nejustificat și ilogic să se realizeze acreditarea pe forme de învățământ.
In ceea ce privește forma de învățământ la distanță, Legea învățământului stabilea, prin art. 60 alin. (1), că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
Acest text de lege a fost pus în aplicare prin HG nr. 535/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, care a stabilit prin art. 4 și art. 5 că autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare, iar învățământul deschis la distantă, similar cu învățământul fără frecventă, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.
Prin urmare, similar cu învățământul fără frecvență, învățământul la distantă se poate organiza dacă s-a obținut autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea pentru forma de învățământ de zi, fără a mai necesară o procedură separată de autorizare de funcționare provizorie sau de acreditare.
Referitor la apărarea recurentului conform căreia forma de învățământ la distanță nu a fost niciodată acreditată la U. S. Haret pentru specializarea S. Haret, arată că o astfel de abordare creează o situație discriminatorie, în sensul că reclamanta se vede pusă în situația de a nu beneficia de actele de studii deși alți colegi au beneficiat de acestea.
Faptul că până în anul 2009 au fost eliberate diplome cu sigla recurentului dovedește fără putință de tăgadă că însuși recurentul a apreciat, până în anul 2009, că absolvenții formei de învățământ la distanță ai Facultății de Geografie din cadrul Universității S. Haret au dreptul de a li se elibera diplomele respective, legislația aplicabilă fiind în sensul recunoașterii acestui drept. Prin urmare, este lipsită de justificare atitudinea recurentului față de promoția 2009, care creează o situație de discriminare ce nu se justifică prin vreun motiv rezonabil.
În ceea ce privește prevederile OG nr. 10/2009, acestea nu îi sunt aplicabile, deoarece au intrat în vigoare la data de 23.08.2009, când deja absolvise cursurile Universității S. Haret, susținuse examenul de licență și astfel se născuse dreptul său de a i se emite diploma de licență. Dacă mi s-ar aplica prevederile OG nr. 10/2009. ar însemna că acestea au efect retroactiv, ceea ce este inadmisibil.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1/ Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC, invocat atât în legătură cu cererea de chemare în garanție cât și în legătură cu cererea principală:
Curtea va reține că reclamanții au urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Geografie, forma de învățământ ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-le eliberate adeverințe de licențiați.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat recurentului chemat în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Recurentul-chemat în garanție MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii reclamanților de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Curtea constată că recursul formulat de către recurent este neîntemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție –Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/ sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/ 2012, nr. 953/ 2012, nr. 1638/ 2012 și nr. 3302/ 2012 ale ICCCJ-SCAF.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 54/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum reclamanților le-au fost eliberate adeverințe de licențiați, necontestate, aceștia au dreptul să le fie eliberate actele de studii, iar M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) are obligația de a de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplome de licență și suplimente de diplomă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 496 din Noul Cod de Procedură Civilă, va constata că acest prim motiv de recurs este nefondat.
2/ Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 4 NCPC:
Curtea va reține că recurentul a apreciat că instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești, deoarece acreditările/ autorizările formelor de învățământ sunt aprobate prin Hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Curtea va înlătura susținerile recurentului privind incidența în cauză a prevederilor art. 488 pct. 4 NCPC, având în vedere considerentele expuse anterior, când a arătat că faptul că autorizarea/acreditarea se realizează de Guvernul României nu prezintă relevanță în cauză, câtă vreme cauza juridică avută în vedere este alta, respectiv emiterea adeverințelor ce atestă urmarea unor cursuri acreditate, de natură a atrage, în lipsa unei cereri în anularea acestui act, a obligației de emitere și a actelor de studii solicitate.
Curtea va reține așadar că analiza instanței de contencios s-a referit exclusiv la natura nejustificată a refuzului de eliberare a actelor de studii, iar nu la conferirea caracterului autorizat/ acreditat al studiilor, neputându-se susține așadar că s-ar fi depășit atribuțiile instanțelor de judecată.
Pentru aceste considerente, urmează a fi înlăturat și cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 4 NCPC, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 494 rap. la art. 451-453 NCPC, Curtea va obliga recurentul la plata către intimata U. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 620 lei, reprezentând onorariu de avocat ocazionat de asistența acordată acesteia cu ocazia judecării recursului și dovedit cu înscrisurile atașate la dosar la filele 18, 19.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE PRIN MINISTRU, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30, împotriva sentinței civile nr. 809/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. (C.) M., domiciliată în Slobozia, . A 5, ., ., CNP_ și U. (T.) N., domiciliată în Slobozia, ., ., etaj 1, . CNP_, și intimata-pârâtă U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13 sector 3, ca nefondat.
Obliga recurenta la plata către intimate USH a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica, azi, 27.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
P. B. B.
Red: ./ 5 ex.
Tehnored:.>
Tribunalul Ialomița - Secția Civilă
Judecător: D. R.
| ← Pretentii. Decizia nr. 6569/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Sentința nr. 1144/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
