Anulare act administrativ. Decizia nr. 335/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 10258/302/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 335
Ședința publică de la data de 20.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
JUDECĂTOR – O. S.
JUDECĂTOR – H. P.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-intimat K. E. R. împotriva sentinței civile nr. 792/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-apelantă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-intimat K. E. R., personal, care se legitimează cu CI ._ eliberată de SPCEP secția 1, lipsind intimata-apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității căii de atac a recursului raportat la dispozițiile OG nr. 2/2001 la care face trimitere Ordonanța nr. 195/2002 prin art. 9.
Recurentul-intimat solicită menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 12.05.2013, sub nr._, petentul K. E. a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din 26.04.2013 emis de intimată.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 26.04.2013, în jurul orei 10, a circulat cu autoturismul înmatriculat cu nr._, pe . către Piața Rahova. A fost oprit de un echipaj de poliție care l-a învinuit că nu a acordat prioritate la o trecere de pietoni, fără să îi precizeze la care din trecerile de pietoni situate pe . locul de unde a plecat și până în Piața Rahova. A mai arătat că agentul a refuzat nejustificat să îi explice unde nu a acordat prioritate și cui, deși aceste lucruri sunt necesare să fie trecute în procesul verbal pentru a justifica în mod legal sancțiunea aplicată. Fapta reținută în procesul verbal de a nu acorda prioritate la trecerea de pietoni nu are logică având în vedere că la ora menționată în procesul verbal, pe . o circulație intensă, iar el se deplasa în coloană și nu există posibilitatea să încalce o regulă de circulație, să producă un accident sau să existe o victimă întrucât circulația se desfășura pe două benzi, iar în ipoteza în care mașinile se deplasau în același sens, este logic că dacă nu ar fi acordat prioritate, ar fi însemnat că și cealaltă mașină ar fi încălcat regulile.
Plângerea nu a fost invocată în drept.
La data de 07.10.2013, prin serviciul registratură, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal. În motivare, intimata a învederat că la data de 26.04.2013, ora 10.08, contravenientul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . dreptul imobilului cu nr.117, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător, pe sensul de mers al contravenientului, creând pericol de accident și nu a avut asupra sa permisul de conducere. Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, nefiind înregistrată pe suport magnetic. Procesul verbal se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinice, prezumție ce poate fi răsturnată, această sarcină revenind petentului.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.15 și 16 din OG nr.2/2001 modificată și completată precum și ale art.135 lit. h și art.247 al.1 din RAOUG nr.195/2002, rep.
În ședința publică din data de 06.12.2013, instanța a încuviințat petentului probele cu înscrisuri și testimonială cu martorul A. C. Ș..
La ultimul termen de judecată, față de lipsa martorului care a fost citat cu mandat de aducere, în temeiul art. 313 alin. 1 instanța a dispus continuarea judecății.
La același termen de judecată, petentul a depus originalul procesului verbal contestat.
Prin sentința civilă nr.363/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 a fost admisa in parte plangerea contraventionala, fiind anulat in parte procesul verbal de contraventie. Instanta a retinut, in privinta legalitatii procesului verbal, pentru prima fapta, ca nu a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art.16 si 17 din OG nr.2/2001 intrucat din descrierea faptei lipsesc datele de identificare ale pietonilor angajati in traversare.
Intimata a declarat apel in termenul legal, la data de 27.02.2014 prin care a solicitat reanalizarea situatiei, intrucat obligatia de identificare a persoanelor angajate in traversare nu este prevazuta de niciun act normativ.
Petentul a depus intampinare fata de cererea de apel formulata solicitand mentinerea sentintei instantei de fond.
La solutionarea apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate de apelant, instanta a constatat urmatoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.04.2013 a fost sancționat contravențional petentul pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h din RAOUG 195/2002 și sancționată prin art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 cu amendă în cuantum de 300 lei și, în temeiul art. 111 alin. 1 lit. c, cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, precum și pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 alin. 1 din ROUG 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 8 din OUG 195/2002 cu amendă în cuantum de 450 lei intrucat în data de 26.04.2013, în jurul orei 10:08, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . dreptul imobilului cu nr.117, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător, pe sensul de mers al contravenientului și nu a avut asupra sa permisul de conducere,
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Potrivit art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002 participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege, iar nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea contravențională potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 care prevede că nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. 2 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte amendă).
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a retinut ca potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea; în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în Registrul Comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei pe care o reprezintă.
Totodată, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa faptei săvârșite atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. O descriere insuficientă a faptei săvârșite echivalează cu lipsa faptei, conform textului citat, iar sancțiunea nu poate fi decât anularea procesului-verbal pentru a se înlătura vătămarea pricinuită contestatoarei, vătămare care se prezumă, având în vedere că nulitatea este expresă, dar care rezultă și din probele administrate în fața instanței. Descrierea generică a faptei prin preluarea textului de lege care incriminează contravenția nu este suficientă, echivalează cu lipsa descrierii faptei săvârșite și este sancționată cu nulitatea procesului-verbal.
In ceea ce priveste prezumtia de legalitate a procesului-verbal, in hotararea prountata in cauza N. Ghoerghe impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, analizand procedura contraventionala dupa modificarea legislatiei si practicii nationale (pe care le considerase anterior contrare art. 6 din CEDO), ca exista posibilitatea in cadrul procedurii interne ca persoana sanctionata sa poata prezenta probe pentru a rasturna prezumtia relativa de care beneficiaza actul de constatare, potrivit legislatiei interne. Această posibilitate a persoanei sancționate trebuie însă să fie una reală și efectivă.
Legat de acest aspect, instanța de fond a constatat că în speță, descrierea faptei este incompletă pentru că nu au fost indicate datele de identificare ale pietonilor angajați în traversare, fapt ce i-a produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea parțială a procesului verbal, cu privire la fapta prevăzută de art.135 din RAOUG 195/2002, fiind încălcat principiul legalității care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
Legat de acest aspect, Tribunalul a constatat ca aprecierile judecatoriei sunt eronate intrucat fapta a fost corect si complet descrisa, procesul verbal fiind intocmit cu respectarea exigentelor impuse de lege. Astfel, in descrierea faptei s-a mentionat locul unde fapta a fost comisa, faptul ca pietonii erau angajati in traversare si ca se aflau pe sensul de mers al petentului, mentiuni suficiente pentru ca instanta sa se edifice cu privire la toate imprejurarile comiterii faptei contraventionale.
Imprejurarea ca petentul nu are mijloace sa-si probeze nevinovatia, nu are legatura cu descrierea faptei si nicio inraurire asupra legalitatii procesului verbal. La momentul intocmirii procesului verbal agentul constatator nu este preocupat de posibilitatile contravenientului de a-si proba nevinovatia, ci trebuie sa intocmeasca un proces verbal care sa respecte toate exigentele prevazute de lege.
Ca atare, imprejurarea ca nu au fost identificati de catre organul de politie pietonii carora nu li s-a acordat prioritate, este irelevanta, in conditiile in care contraventia este una de pericol general si nu de rezultat, de pericol social individual asupra unei anumite persoane.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, revenind petentului care afirma o alta situatie de fapt, sarcina de a proba aceasta .
În ceea ce privește acest aspect, Tribunalul a constatat ca prezumtia de realitate a mentiunilor din procesul verbal nu a fost rasturnata prin proba contrara de catre petent.
Pentru aceste motive instanța a apreciat ca in mod corect a fost atrasa raspunderea sa contraventionala cu privire la fapta prevăzută de art. 135 din RAOUG 195/2002, de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, sancțiunea aplicata este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei si nu se impune redozarea acesteia.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 147 alin. 1 din RAOUG 195/2002 constând în neprezentarea permisului de conducere la solicitarea agentului constatator, instanța a constatăat că petentul nu a formulat nici un fel de critici la adresa sentintei apelate, astfel ca nu se mai impune nici un fel de analiza, procesul verbal . nr._/26.04.2013 fiind legal întocmit, neidentificându-se niciunul dintre deficiențele procesului-verbal care să îi atragă ineficacitatea, iar fapta temeinic retinuta.
Pentru aceste motive, avand in vedere si prev.art.466 si urmat C.p.civ.,Tribunalul a admis apelul, schimband sentința în parte, în sensul că a respins în totalitate plângerea contravențională ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul K. E. R., solicitând admiterea recursului și menținerea sentinței civile nr. 363/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5.
În motivarea cererii de recurs a învederat că decizia pronțată este nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
În esență a învederat că instanța de apel în mod greșit a admis apelul, cu încălcarea normelor prev. de OG. Nr. 2/2001, în sensul că procesul verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea normelor legale.
Intimata apelantă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art 499 din C. ,prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.
Prin Decizia civilă nr. 792/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, instanța a admis apelul, a schimbat în parte ..01.2014, în sensul că a respins în totalitate ca nefondată plângerea contravențională formulată de reclamantul K. E. ROBER în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ.
Potrivit art 634 din C.
(1) Sunt hotărâri definitive:
1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.
Curtea reține că Decizia civilă nr. 792/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal are un caracter definitiv având în vedere prevederile art 634 alin 1 punctul 4 din C. potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Astfel,potrivit 41 punctul 5 din Legea Nr. 76 din 24 mai 2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
Articolul 34 se modifică și va avea următorul cuprins:
"ART. 34
(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 236^1 și ale art. 405 din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii."
De asemenea ,potrivit art 483 alin 2, teza a II-a din C. nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține că recurentul- apelant K. E. R. a formulat împotriva Decizia civilă nr. 792/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal o cale de atac care nu este prevăzută de lege,motiv pentru care curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-intimat K. E. R. împotriva sentinței civile nr. 792/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-apelantă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI- BRIGADA RUTIERĂ, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată azi, 20.01.2015, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
A. M. G. O. S. H. P.
Grefier
M. H.
Red,dact, Judecător O. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1126/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 410/2015. Curtea de... → |
|---|
