Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 1707/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1707/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 74/2/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1707
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.06.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul U. I., având ca obiect „constatarea calității de colaborator al Securității (OUG nr. 24/2008)”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Obiectul acțiunii
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal la data de 07.01.2015 sub nr. de dosar_, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) a solicitat instanței să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul U. I., fiul lui O. și S., născut la data de 03.12.1945 în ..
1.2. În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că:
- în temeiul art. 3 lit. z) din OUG nr.24/2008, C.N.S.A.S. a procedat la verificarea pârâtului, sub aspectul constatării calității de colaborator sau de lucrător al Securității, urmare a cererii nr. P7031/10/22.05.2010, adresată C.N.S.A.S. de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și față de calitatea pârâtului de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989;
- așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/642/13.03.2014 și din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, pârâtul a fost recrutat ca și gazdă a casei de întâlniri sub numele conspirativ „U.”, punând la dispoziția Securității o cameră din imobilul casei pensiilor UJCAP și folosită de Inspectoratul Școlar V. pentru a facilita întâlnirile ofițerilor de Securitate cu informatorii folosiți „pe linia problemei Culte și secte>”;
- acest fapt este confirmat și prin semnarea angajamentului la data de 3.08.1971, fiind atribuit pârâtului numele conspirativ „U.”;
- în cazul pârâtului, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 lit. b) teza finală din OUG nr.24/2008, pentru a se constata calitatea acestuia de „colaborator al Securității”.
1.3. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 lit. z), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 31 alin. 2 și art. 35 alin. 5 lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și cu prevederile art. 194 C.proc.civ.
1.4. În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus un set de înscrisuri, în copie certificată (filele 9-76).
B)Apărările pârâtului
2.1. La data (poștei) de 30.01.2015, pârâtul U. I. a formulat întâmpinare (filele 82-88), prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
2.2. S-a învederat, în justificarea acestei poziții procesuale, în esență, că:
- trebuie reținută inadmisibilitatea cererii, pentru că, în cazul pârâtului, lipsesc condițiile impuse în constatarea calității de colaborator al Securității cu titlu de „gazdă”;
- pârâtul nu era „proprietarul nici în drept și nici în fapt al spațiului ce mi s-a impus prin șantaj să-l pun la dispoziția Securității”;
- pârâtul era doar magazioner al Inspectoratului Școlar V., calitate în care a amenajat o cameră pentru dormit, neputând să dispună asupra spațiului ce aparținea unei instituții publice și să îngrădească .>
- a fost șantajat în calitatea sa de fost condamnat în 1968 la un an cu suspendare, fiind astfel constrâns să pună la dispoziție spațiul respectiv;
- nu există vreo informare din care să reiasă că pârâtul a fost informator în sensul art.2 lit.b) din OUG nr.24/2008, motiv pentru care acțiunea este inadmisibilă;
- angajamentul semnat de pârât a fost obținut de Securitate „sub amenințare și șantaj”;
- materialul probator administrat în cauză „este plin de contradicții și cuprinde constatări în care o susținere este imediat negată de următoarea sau de următoarele”;
- folosirea biroului s-a întins doar pe circa trei luni, timp în care pârâtul a fost mai mult plecat pe teren și niciodată nu a „asistat sau văzut măcar ce persoane au intrat în birou sau dacă au intrat”.
2.3. În dovedire, prin întâmpinare pârâtul a propus „proba cu documente”, sens în care au fost depuse deciziile instanței supreme nr. 923/2012, nr. 613/2013 și nr. 2208/2010 (filele 89-98, 173-178) și copie a carnetului de muncă (filele 161-164).
Cu toate acestea, la termenul din data de 21.04.2015, pârâtul a formulat precizări (filele 156-160), prin care, după ce a învederat, în esență, că semnarea angajamentului a fost urmarea ordinului primit de la conducerea unității unde era angajat și a presiunilor la care a fost supus de Securitate, a solicitat a i se încuviința și proba cu declarațiile a doi martori, respectiv I. C. și U. G. (prietenul și, respectiv, soția pârâtului).
C)Procedura în fața Curții de Apel
3.1. Reclamantul C.N.S.A.S. a depus la data de 23.02.2015, cu respectarea termenului defipt de art.201 alin.2 C.proc.civ., răspuns la întâmpinare (filele 105-111), prin care a cerut respingerea apărărilor formulate de pârât, ca nefiind fondate.
Au fost anexate unele decizii ale instanței supreme (filele 112-150).
3.2. Prin încheierea din data de 21.04.2015 (filele 166-168), instanța, pentru considerentele arătate în cuprinsul acelei încheieri:
- a constatat, fiind primul termen la care părțile sunt legal citate, că, în temeiul art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 96 pct. 1 C.proc.civ. și art.11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008, Curtea de Apel București- Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal este instanța competentă general, material și teritorial să judece cauza;
- a constatat că excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, este o apărare de fond, referindu-se la neîndeplinirea condițiilor de aplicare a art.2 lit.b) teza IV din OUG nr. 24/2008;
- a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, respectiv cele deja depuse la dosar;
- a constatat, însă, decăderea pârâtului din dreptul de a propune proba cu declarațiile a doi martori;
- a constatat încheiată cercetarea procesului, în baza art.244 alin.1 C.proc.civ. și a acordat termen pentru dezbaterea fondului, în temeiul art.244 alin.2 C.proc.civ., punând în vedere părților să depună note scrise cu minim 5 zile înainte de termenul de judecată fixat.
D. pârâtul a depus concluzii scrise (filele 171-172).
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină
A). În fapt, se observă de instanță următoarele:
4. La data de 3.08.1971, pârâtul U. I. a semnat un angajament olograf (filele 57-58/filele 25-25v-dosar cota R375931), împrejurare necontestată de această parte.
Din analiza angamentului amintit, reiese că pârâtul, „în prezent salariat la Inspectoratul Școlar V.”, s-a angajat „să sprijine în mod secret, organizat și activ organele de securitate în activitatea pe care o desfășoară pentru prevenirea, descoperirea, lichidarea infracțiunilor îndreptate împotriva securității statului și pentru combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii noastre socialiste” și să pună „la dispoziția securității statului în interesul muncii o cameră din spațiul unde locuiesc”, obligându-se „de a respecta cu strictețe secretul referitor la această problemă, să manifest vigilență față de dușmanii patriei, să dovedesc sinceritate și obiectivitate, corectitudine în raporturile de muncă cu organele de securitate și să nu abuzez în niciun fel de această colaborare”, respectiv să nu divulge „nimic în legătură cu colaborarea secretă, indiferent de persoană, funcție sau grad de rudenie”.
5. Recrutarea pârâtului, căruia i s-a atribuit numele conspirativ „U.” (filele 65-66, 75), a fost decisă de organele de securitate, așa cum rezultă din „nota de studiu privind pe numitul U. I. pentru a fi folosit ca gazdă casă de întâlniri cu informatori” (filele 55-56), întocmită la data de 15.06.1971 de căpitan N. D. din cadrul Inspectoratului Județean V. al Consiliului Securității Statului și aprobată la aceeași dată:
- având în vedere că „în orașul V., pe linia problemei Culte și secte> se folosesc unii informatori, cu care întâlnirile se fac la diferite locuri care nu sunt corespunzătoare pentru dirijarea și instruirea lor sau asigurarea unei conspirativități”;
- și ținând seama că pârâtul, în calitatea sa de „administrator la Inspectoratul Școlar al jud. V., cu domiciliul într-o cameră din cele care sunt situate la imobilul casei pensiilor UJCAP”, are acces și la celelalte trei camere folosite de Inspectoratul Școlar, „în care este material didactic și alte materiale care le administrează el”.
6. Din rapoartele întocmite de lt. B. E. din I.J. Securitate V. (filele 49-51/filele 19-20v-dosar cota R375931), rezultă că:
- pârâtul „a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri la data de 15.06.1971 pe când era magazioner la Inspectoratul Județean de Învățământ și dat fiind faptul că în acea perioadă ocupa o locuință corespunzătoare existau condiții pentru folosirea celui în cauză în calitate de gazdă”;
- ulterior, însă, camera ocupată de pârât „a luat altă destinație și nu mai poate fi folosită pentru efectuarea întâlnirilor cu rețeaua informativă”;
- pârâtul, „de la data recrutării sale în calitate de gazdă casă de întâlniri și până în prezent” (nota redactorului: 28.04.1972- data întocmirii raportului respectiv), „a dat dovadă de corectitudine, punând locuința sa la dispoziția organelor noastre ori de câte ori a fost nevoie și a păstrat secretul încredințat fapt ce ne dă garanția că și în viitor va avea aceeași comportare”, propunându-se, în consecință, „a se aproba trecerea numitului U. I. din calitate de gazdă casă de întâlniri în categoria de rezident”, trecere aprobată, de altfel, conform însemnării marginale semnate de maior L. C. (filele 50-51/filele 20-20v-dosar cota R375931) și a rapoartelor din datele de 29.05.1972, de 09.07.1974 și de 24.10.1975 (filele 35-37, 43-48/8-9, 14-14v, 15-16, 17-18- dosar cota R375931).
B). În drept, se rețin de instanță următoarele:
7. Potrivit art. 2 lit. b) teza finală din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 -prevedere legală care constituie indubitabil temei al cererii de chemare în judecată-, „Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.
Totodată, conform art. 3 lit. z) din același act normativ, „Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: z) persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989”.
8. Așadar, pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității în temeiul art. 2 lit. b) teza finală din OUG nr. 24/2008 -așa cum se observă că a cerut reclamantul în prezenta cauză, contrar alegațiilor pârâtului-, este necesar a fi îndeplinite patru condiții cumulative, respectiv:
(a) ca instanța competentă să fi fost legal învestită cu solicitarea de a se constata calitatea de colaborator al Securității al unei persoane;
(b) ca această persoanăsă fi pus la dispoziția Securității o locuință sau alt spațiu deținut;
(c) ca punerea la dispoziție a spațiului să fi avut loc în mod voluntar;
(d) ca, prin această activitate, să se fi înlesnit culegerea de informații de la alte persoane.
C)Raportând prevederile legale incidente cauzei la situația de fapt expusă anterior, constată Curtea următoarele:
9. Din probele administrate în cauză de reclamant, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale precitate este îndeplinită.
10. Într-adevăr, sub acest aspect, este necesar de relevat că:
(a) din adresa nr. P7031/10/22.05.2010 (filele 20-21), emisă către C.N.S.A.S. de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, reiese că pârâtul U. I. are calitatea de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989;
Sunt, astfel, îndeplinite cerințele art.3 lit. z) din OUG nr. 24/2008.
(b) instanța judecătorească a fost sesizată urmare a aprobării, cu majoritatea de voturi a membrilor Colegiului C.N.S.A.S., a Notei de constatare nr. S/DI/I/642/13.03.2014 (filele 9-18), conform procesului-verbal nr. 69 al ședinței din data de 18.11.2014 (fila 19);
Au fost, așadar, respectate cerințele prevăzute de art. 7 și art. 8 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
11. Apoi, referitor la a doua condiție prevăzută de dispozițiile legale precitate, reține Curtea că și această condiție este îndeplinită în cauză.
12. Astfel, în această privință, se observă că, în perioada 1971-1972, pârâtul U. I. a pus la dispoziția organelor de Securitate camera pe care o folosea în imobilul casei pensiilor UJCAP V. din . nr. 35, V., în calitatea sa de administrator (magazioner) la Inspectoratul Școlar al Județului V., având domiciliul într-o cameră din cele patru camere care erau folosite în acel imobil de unitatea menționată.
Această împrejurare rezultă cu evidență atât din analiza actelor depuse de către reclamant la filele 55-70, cât și din poziția procesuală exprimată de pârât, care nu a negat faptul evocat, susținând, însă, în apărare, că a fost constrâns să procedeze în acest sens „sub amenințare și șantaj” și urmare a ordinului primit de la conducerea unității unde era angajat.
Mai mult, apreciază Curtea că edificatoare în context sunt atât semnarea (fapt necontestat de acesta) de către pârâtul U. I. la data de 3.08.1971 a unui angajament olograf (filele 57-58), având conținutul redat anterior (pct.4), cât și rapoartele întocmite de ofițerii de Securitate referitor la pârât (a se vedea supra, pct.6), din care rezultă cu evidență atitudinea acestuia în perioada 1971-1972.
13. Cu privire la a treia condiție prevăzută de dispozițiile legale precitate, constată Curtea, că reclamantul, de asemenea, a făcut dovada în sensul că punerea de către pârât la dispoziția organelor de Securitate a spațiului ocupat de acesta în imobilul din V., . nr. 35 a avut caracter voluntar.
14. Într-adevăr, în acest context, trebuie remarcat că apărările formulate de pârâtul U. I. nu sunt fondate, întrucât, deși sarcina dovezii îi revenea, în temeiul art.10 alin.1 C.proc.civ., conform cu care „Părțile au obligația (...) să-și probeze pretențiile și apărările” și a art.249 C.proc.civ., potrivit căruia „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, pârâtul nu a probat susținerile făcute în întâmpinare, precizările depuse la data de 21.04.2015 și concluziile scrise formulate în cauză, în sensul că a fost amenințat, șantaj, presionat de Securitate pentru a pune la dispoziție spațiul evocat ori că a primit ordin în acest sens de la superiorul ierarhic.
Împrejurarea că pârâtul a propus -pentru dovedirea acestor aspecte de fapt- proba testimonială nu are relevanță în cauză, având în vedere că, prin încheierea din data de 21.04.2015(filele 166-168), instanța a constatat decăderea pârâtului din dreptul de a propune această probă, fiindcă au fost nesocotite prevederile art.254 alin.1 C.proc.civ., conform cărora „Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către (...) pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel”, nefiind incidente (nici chiar invocate) vreunul dintre cazurile reglementate de art.254 alin.2 C.proc.civ., în care dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) al art.254 C.proc.civ. vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, context în care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.254 alin.6 C.proc.civ., care statuează -consacrând obligația primordială a părților de a-și proba pretențiile și apărările și rolul subsecvent al instanței în această privință- că „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”.
De altfel, notează Curtea că, din actele depuse de reclamant, reiese că pârâtul a avut față de organele de Securitate o atitudine apreciată de acestea, „fiind întrutotul de acord a pune la dispoziție (acestora) camera unde domiciliază, promițând că nu va divulga secretul care i s-a încredințat” (fila 56/fila 24-dosar cota R375931), primind, la data de 10.07.1971, suma de 100 lei pentru „cumpărarea unei broască ială și instalare la ușa casei de întâlniri” (filele 62,64,65/filele 29,32-dosar cota R375931) și fiind trecut, ulterior, ca urmare a conduitei sale, la calitatea de rezident (a se vedea supra, pct.6).
15. Tot fără relevanță și fundament sunt și alegațiile pârâtului cum că nu este îndeplinită condiția analizată față de faptul că pârâtul nu era „proprietarul nici în drept și nici în fapt al spațiului ce mi s-a impus prin șantaj să-l pun la dispoziția Securității”, neputând să dispună asupra spațiului ce aparținea unei instituții publice și să îngrădească .>
Astfel, se observă că, potrivit unei jurisprudențe constante a Secției de C. administrativ și fiscal a instanței supreme (deciziile nr. 5922/18.12.2009, nr.3239/18.06.2010, nr. 3378/ 24.06.2010, nr. 41/7.01.2011, nr.6736/15.10.2013), dispozițiile art. 2 lit. b) teza finală din OUG nr. 24/2008, supra-citate (pct.7), reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui spațiu fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiții pentru reținerea calității de colaborator al Securității și neprezentând relevanță nici modalitatea juridică în care pârâtul deținea acest spațiu, respectiv faptul că persoana recrutată nu era proprietară, persoană de bună credință sau locatarul acestui spațiu care constituie locul său de muncă, nici culegerea de informații de însăși persoana care a pus la dispoziție spațiul deținut, nici faptul producerii vreunor consecințe asupra persoanelor vizate de aceste informații.
16. De asemenea, nu pot fi primite nici afirmațiile pârâtului, în sensul că Securitatea l-a „șantajat în calitatea sa de fost condamnat în 1968 la un an cu suspendare”, fiind astfel constrâns să pună la dispoziție spațiul respectiv.
În această privință, relevă Curtea că, într-adevăr, din actele depuse de reclamant (filele 52-53, 71-74), reiese că pârâtul U. I. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința nr. 512/1968 a Tribunalului județean V. pentru săvârșirea infracțiunii de „vătămare foarte gravă”, ținându-se cont că „a fost în legitimă apărare și pentru acest fapt a și fost condamnat cu suspendare” (fila 52/ fila 21-dosar cota R375931).
Or, pârâtul nu a făcut vreo probă din care să reiasă că a existat așa-zisul șantaj, fiind relevante în acest sens cele evidențiate anterior (pct.14).
17. Referitor la a patra condiție prevăzută de dispozițiile legale precitate, constată Curtea că reclamantul, de asemenea, a făcut dovada în sensul că, prin punerea de către pârât la dispoziția organelor de Securitate a camerei ocupate de acesta în imobilul din V., . nr. 35 s-a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane.
18. Într-adevăr, în acest context, trebuie remarcat că, din actele depuse de reclamant din dosarul cota R375931 (filele 33-36v), aflate la filele 66-70 din dosarul instanței, rezultă că:
- în casa de întâlniri „U.”, având ca gazdă pe pârât, au fost introduși informatorii I. I. (la 20.07.1971), M. (la 27.08.1971), M. I. (la 8.09.1971);
- la data de 20.07.1971, s-a aprobat „introducerea în casa de întâlniri U. I.” a mai multor informatori, respectiv I. I. (în problema „cultul ortodox”), M. (în problema PNȚ), B. I. („secta CDE”), V. („Secte”), D. I. („Secte”), toți fiind din rețeaua informativă a căpitanului N. D.
Reiese, așadar, cu prisosință că punerea de către pârât la dispoziția Securității a spațiului deținut în mod voluntar a avut ca scop înlesnirea activității de culegere de informații de la alte persoane de către lucrătorii Securității.
III) Soluția adoptată în pricină și temeiul legal al acesteia
19. Pentru aceste considerente, observând, în esență, că C.N.S.A.S., în calitate de reclamant, a făcut dovada susținerilor sale, Curtea, analizând cererea de chemare în judecată în raport de ansamblul probator administrat în cauză, apreciază că este întemeiată, astfel încât urmează să o admită și să constate calitatea pârâtului U. I. de „colaborator al Securității”, în sensul art. 2 lit. b) teza finală din OUG nr. 24/2008.
20. Prezenta sentință, în baza art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și a art.11 alin.2 din OUG nr.24/2008, poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac amintită se depune, sub sancțiunea nulității, conform art. 490 alin. 1 C.proc.civ., la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în sector 3, București, .. 55-57, în contradictoriu cu pârâtul U. I. (fiul lui O. și al lui S., născut la 03 Decembrie 1945), cu domiciliul în V., ., ., ., județul V..
Constată că pârâtul U. I. a avut calitatea de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) teza finală din OUG nr. 24/2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, în ziua de 16.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. P. R. B.
Red. /Tehnored. C.F.P./4 ex.
Data redactării: 17.06.2015
lucrat 2 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2621/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1865/2015. Curtea de... → |
|---|
