Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2621/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2621/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 12828/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2621
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 6455/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că apărătorul intimatului reclamant P. S. a depus la dosar, la data 30.04.2015, prin intermediul Serviciului registratură al secției, o cerere prin care solicită instanței să se dispună lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât, în ziua termenului are calitatea de apărător în mai multe cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată din București, după care:
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată întemeiată cererea formulată de apărătorul intimatului reclamant P. S., motiv pentru care o va încuviința și, pentru a da posibilitate tuturor părților să se prezinte în cauza de față, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant P. S., reprezentat de avocat D.-P. M.-N., care depune împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, lipsind celelalte părți.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatului reclamant învederează că nu mai are alte cereri prealabile judecății.
Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate în prezenta cauză, reprezentantul intimatului reclamant învederează că se vor solicita pe cale separată.
Curtea, în temeiul art.394 alin.1 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia C. Administrativ si Fiscal - la data de 1.04.2013 reclamantul P. S. a chemat in judecata pe paratul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 3 BUCUREȘTI solicitand instantei sa se dispuna anularea deciziei de calcul taxa pentru emisii poluante nr._/2.11.2012 ; obligarea la restituirea sumei achitata in cuantum de 6.616 lei reprezentand taxa de poluare pentru autovehicule, achitata prin chitanta . nr._/18.12.2012, cu dobanda legala aferenta, de la momentul perceperii pana la efectiva restituire.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a achizitionat in sistem second hand de la numitul P. Sile Stratica autoturismul marca Peugeot tipm 2, 206CC categorie auto M1, norme de poluare E3, nr. de identificare VF32DNFUF43460612, an de fabricatie 2004 . auto J_, cu data primei inmatriculari 12.01.2004 iar pentru a il putea inmatricula in Romania a fost nevoit sa achite suma 6.616 lei prin chitanta . nr._/18.12.2012 reprezentand taxa emisii poluante, calculata prin decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr._/2.11.2012, in temeiul dispoz. L. 9/2012.
Sustine reclamantul ca autovehiculul a fost pentru prima data inmatriculat in strainatate, respectiv Germania si pentru prima data s-a solicitat imatricularea acestuia pe teritoriul Romaniei, astfel ca a fost nevoita sa achite aceasta taxa si considera nelegal perceputa aceasta taxa, fiind contrara normelor comunitare care mentioneaza ca daca autoturismul a fost deja inmatriculat pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai percepe inca o taxa similara, astfel ca, printr-o cerere a solicitat restituirea taxei achitata, iar parata a refuzat restituirea acesteia, ceea ce considera a fi insa nelegal, intrucat autoturismul nu se afla la prima inmatriculare in spatiul comunitar, organele fiscale aplicand eronat dispoz. din C.Proc. Fiscala, contrar normelor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene care are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare. Aceleasi norme comunitare - art. 25 si 28 din Tratatul CE interzic taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent, iar in privinta statelor membre sunt prohibite restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.
Se mai mentioneaza ca regimul de taxare introdus in Romania este incompatibil cu prevederile art. 23 din Tratatul CE, aspect de drept consacrat si de jurisprudenta CJCE, intrucat orice denumire ar imbraca o astfel de taxa, de poluare, de prima inmatriculare sau de mediu, insusi sistemul de taxare perceput de statul roman contrazice dispozitiile si aquis-ul comunitar, determinand o discriminare intre reglementarile nationale si cele comunitare.
Un astfel de sistem de impozitare este incompatibil cu art. 90 TCE, caci exclude ipoteza ca produsele importate dintr-un stat membru UE sa fie taxate la nivel superior fata de produsele similare nationale. In ceea ce priveste incompatibilitatea normei interne cu norma comunitara, se mai arata de catre reclamantul ca norma interna poate fi inlaturata de la aplicabilitate de catre magistrat, atata vreme cat este contrara normei comunitare, aspect rezultat din Constitutia Romaniei, intrucat norma care prevaleaza este cea comunitar iar ultimele hotarari pronuntate de CJCE in cauzele T. vs. Romania si N. C-263/2010 demonstreaza ca este abuziva incasarea acestei taxe.
Ori, in speta taxa de poluare stabilita nu se poate asimila impozitelor interne, deoarece este perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care le inmatriculeaza pentru prima data in Romania si nu este perceputa cu ocazia vanzarii ulterioare, ceea ce denota ca se aplica doar autoturismelor achizitionate din spatiul intracomunitar, fiind deci o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import, interzise de normele comunitare.
In drept s-au invocat dispoz. Constitutiei Romaniei, C.Pr.Fiscal, Tratatul C.E.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa tb. 43 lei si tb jud. 0,3 lei.
In dovedire s-au atasat la dosar acte, in copii, respectiv: decizie de calcul a taxei de emisii poluante nr._/2.11.2012, chitanta . nr._/18.12.2012, CI, carte de identitate vehicul, plangere prealabila, raspunsul acordat, act de vanzare cumparare din 19.09.2012 dovada primei inmatriculari, certificat de inmatriculare. Parata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice a Sectorului 3 Bucuresti a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei AFP sector 3, pe motiv ca taxa de emisii poluante a fost doar incasata de aceasta institutie, insa a fost virata in contul Administratiei F. pentru Mediu. Pe fond, s-a solicitat respingerea aciunii, ca neintemeiata, avad in vedere prevederile L.2/2012 si imprejurarea ca reclamantul nu se afla in situatiile de exceptie, pentru a fi scutit de la plata acestei taxe.
Odata cu intampinarea, parata a formulat si o cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei F. pentru Mediu prin care a solicitat ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii, suma reprezentand taxa de poluare catre reclamant, intrucat institutia AFP2 este doar irganul abilitat de legiuitor sa stabileasca cuantumul taxei pentru emisii poluante, iar plata taxei se face in contul A.F.M., in temeiul OUG 50/2008.
Prin sentința civilă nr. 6455/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a C. Administrativ Și Fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP S. 3 ca neîntemeiată. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. S.. A fost obligată pârâta AFP S. 3 să restituie reclamantului suma de 6.616 lei cu dobânda legală aferentă. A fost respinsă cererea privind anularea deciziei de calcul taxă emisii poluante nr._/02.11.2012, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată. A fost obligată pârâta la 41 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar. S-a luat act că se solicită plata onorariului de avocat pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Asa cum rezulta din cuprinsul deciziei de calcul a taxei de emisii poluante nr._/2.11.2012, emisa in temeiul dispoz. L. 9/2012, s-a stabilit ca reclamantul are de achitat taxa de emisii poluante in cuantum de 6.616, in vederea inmatricularii autoturismului pe teritoriul Romaniei marca Peugeot tip 2*NFU/206CC categorie auto M1, norme de poluare E3, nr. de identificare VF32DNFUF43460612, an de fabricatie 2004 . auto J_, cu data primei inmatriculari 12.01.2004
Din probele administrate rezulta ca reclamantul a achizitionat in sistem second hand de la numitul P. Sile Stratica ,conform contractului de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit incheiat la 12.09.2012 autoturismul pentru care a solicitat inmatricularea pe teritoriu Romaniei.
Acest autoturism a fost dobandit din Germania conform cartii de indentitate si certificatului de prima inmatriculare.
Pentru a il putea inmatricula in Romaniareclamantul a fost nevoit sa achite suma 6.616 lei prin chitanta . nr._/18.12.2012 reprezentand taxa emisii poluante, calculata prin decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr._/2.11.2012, in temeiul dispoz. L. 9/2012.
Nemulturmit de decizia emisa, reclamantul a solicitat conform art. 117 din OG. 92/2003 restituirea sumei achitate conform cererii purtand nr._/25.01.2013 careia i s-a raspuns ca suma achitata nu se restituie.
Referitor la fondul cauzei, a considerat Tribunalul ca in speta sunt incidente prevederile L. 9/2012 ( care anterior a imbracat forma O.U.G.50/2008).
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa pentru emisii poluante stabilita de dispozitiile L. 9/2012 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Asa cum rezulta din cuprinsul prev. art. 4 al. 1 din L. 9/2012, reclamantul avea obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de Administratia F. pentru Mediu.
Tribunalul consideră că refuzul pârâtei de restituire a sumei incasate cu titlu de taxa de emisii poluante este nejustificat.
Astfel, potrivit art. 4 din L. 9/2012, ,,(1) Obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”
Astfel, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13 .01. 2012, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.
In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.
Așadar, legiuitorul a reglementat, . ca taxa de poluare, sub denumirea ,,taxa pentru emisiile poluante”, al cărei scop este, în principiu, concret - `poluatorul plătește` -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducereala îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Potrivit dispozitiilor constituționale sus aratate, și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre ale Uniunii Europene de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de emisii poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile art. 2 al. 1 lit. l din L. 9/_, retine Tribunalul ca, taxa pentru emisiile poluante, este definita de legiuitor ca fiind ,,l) taxa – reprezinta suma datorata de catre contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3”.
In chiar preambului acestei legi, se mentioneaza ca taxa pentru emisiile poluante este chiar noua taxa de poluare, si, in cuprinsul acesteia nu sunt regasite modificari substantiale ale fostei O.U.G.50/2012 care a reglementat vechea taxa de poluare, in prezent suspendata de la aplicare.
Coroborand prevederile legale in vigoare cu normele europene, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE, nu trebuie sa se perceapa o noua tax, independent de denumirea acesteia, ( taxa de poluare, sau taxa pentru emisiile poluante), dacă a fost anterior înmatriculat . al Uniunii Europene.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
In consecinta, L.9/2012 este deci contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) deși este evident că poluare deriva de la ambele categorii de autoturisme. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante ( respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante ( de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că reclamantului in mod nejustificat i s-a perceput taxa pentru emisiile poluante, astfel că este îndeplinit cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
A mai considerat instanta ca in speta sunt incidente si prevederile Deciziei nr. 24/14.11.2011 pronuntata de I.C.C.J. in recursul promovat de procurorul general in interesul legii, prin care s-a aratat ca actiunile aand ca obiect restituirea taxei de poluare ( cu noua forma reglementata de legiuitor ca taxa de emisii poluante, potrivit L. 9/2012) sunt supuse restituirii, conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie si in lipsa unei cereri prealabile care sa fie formulate in fata organului fiscal de catre contribuabil.
Astfel, I.C.C.J. in solutia sus mentionata a statuat ca, ,,Principiul general este acela ca statele membre trebuie sa ramburseze taxele percepute in mod nelegal, Curtea de Justitie a Uniunii Europene insistand asupra ideii disponibilitatii unui remediu specific in cadrul sistemelor juridice nationale, ca remediu de drept european.
Relevanta in aceasta privinta este hotararea pronuntata in Cauza 199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. San Giorgio SpA.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a stabilit cu claritate ca taxa de poluare reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificarile aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobata prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotararea preliminara prin care s-a solutionat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozitiilor art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudentei consecvente a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu incalcarea dreptului european si, corelativ, statul are obligatia de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guverneaza rambursarea sumelor in discutie sunt regulile nationale.
Principiul existentei unor remedii nationale adecvate si efective a fost dezvoltat si explicitat mai ales in hotararea pronuntata asupra afacerilor reunite C-397/98 si C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. si altii si Hoechst UK Ltd., in care Curtea de la Luxembourg a punctat in sensul ca rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi conditionata de contestarea reglementarii nationale ori a actelor fiscale la momentul platii.
In esenta, Curtea a aratat ca autoritatile fiscale nationale nu pot invoca o culpa a contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, in conditiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la randul lor, trebuie sa respecte principiul echivalentei (neputand institui conditii mai putin favorabile decat pentru cererile similare bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii (procedura nationala nu trebuie sa faca excesiv de dificil sau chiar imposibil exercitiul drepturilor conferite de Tratatul privind functionarea Uniunii Europene). Justitiabilii care au solicitat rambursarea taxei de poluare au apelat la procedura *restituirii de sume*, invocand preponderent, potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, *aplicarea eronata a prevederilor legale*.
Aceasta reglementare respecta cele doua principii enuntate anterior, al echivalentei si al efectivitatii; nu s-a sustinut ca art. 110 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene nu ar putea fi circumscris ipotezei vizate de norma nationala, adica nu ar putea constitui o prevedere legala aplicata eronat. Problema controversata vizeaza admisibilitatea utilizarii directe a acestei cai ori, dimpotriva, parcurgerea obligatorie, in prealabil, a procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala.
Conscluzionand, Inalta Curte a retinut ca actiunea judiciara avand ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi conditionata de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele doua proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedura fiscala. Din aceasta perspectiva, se impun cateva precizari. Astfel, in primul rand, a sustine ca nu exista acces la procedura restituirii, reglementata de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala (si, implicit, Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobanzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal), decat dupa epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala inseamna practic a inlatura din ordinea juridica prima dispozitie legala indicata.
.. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala nu ar mai avea nicio justificare logica daca restituirea sumelor nelegal platite nu s-ar putea obtine decat atacand direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare *actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat*, un text de lege trebuie interpretat in sensul in care ar produce efecte, iar nu in sensul in care n-ar produce niciunul.
Trimiterea la prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura fiscala, pe care procurorul general o realizeaza in cuprinsul memoriului de recurs in interesul legii, nu face decat sa intareasca argumentatia expusa, cata vreme acesta nu este decat un alt caz distinct (dintre cele 8 reglementate de legiuitor) in care se restituie sumele incasate.
In al doilea rand, nu trebuie ignorate obiectul si finalitatea celor doua proceduri care vizeaza, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta inlaturarii acesteia din realitatea juridica, iar, pe de alta parte, cenzurarea refuzului nejustificat de solutionare a cererii de restituire a taxei de poluare si obligarea la restituirea sumei incasate cu acest titlu.
Procedura prealabila reglementata de dispozitiile legale amintite anterior este obligatorie numai in cazul primei categorii de actiuni, in timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter in baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
In al treilea rand, solutia admisibilitatii unor asemenea actiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care recunoaste contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe platite cu incalcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care aceasta taxa a fost stabilita.
Relevanta in aceasta privinta este jurisprudenta Metallgesellshaft si Hoechst, in care s-a conchis in sensul ca este contrar dreptului european ca o instanta nationala sa respinga sau sa admita doar in parte o cerere pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecinta a platii impozitului pe profit pentru simplul motiv ca acestea nu au solicitat autoritatii fiscale beneficiul regimului fiscal si ca nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispozitia lor pentru a contesta refuzurile autoritatilor fiscale, prin invocarea prioritatii si efectului direct al dreptului comunitar, in conditiile in care legislatia nationala refuza beneficiul regimului. In fine, aceasta solutie se impune si prin prisma Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit caruia statele trebuie sa asigure un recurs efectiv, prin care o persoana sa se poata plange de incalcarea drepturilor sale.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, Tribunalul a admis acțiunea, in parte.
A respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului AFP sect. 3, ca neintemeiata, intrucat AFP sect. 3 este organul fiscal care a emis decizia de stabilire a taxei contestate si cu care s-a nascut raportul juridic de drept fiscal fata de reclamant.
A obligat pârâta A.F.P S. 3 (organul fiscal care a incasat taxa si cu care s-a creat raportul juridic fiscal) să restituie reclamantei suma de 6.616lei reprezentând contravaloare taxă emisii poluante, cu dobânda legală aferentă, de la momentul platii taxei, conform chitantei, respectiv 18.12.2012 si pana la efectiva restituire, in temeiul Dec. ICCJ nr. 24/14.11.2012 si jurisprudentei CJCE - cauza I..
A respins cererea privind anularea deciziei de calcul taxă emisii poluante nr._/02.11.2012, ca neîntemeiat intrucat reclamantul nu a solicitat anterior formularii cererii, pe calea unei plangeri prealabile adresata oganului fiscal i conditiile prevazute de art. 205-207 din O.G.92/2003 si anularea deciziei de calcul taxa emisii poluante.
A respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Referitor la cerera de chemare in garantie formulata de parata contra Administratiei fondului pentru Mediu, a apreciaat Tribunalul ca aceasta nu este intemeiata, intrucat parata A.F.P. sect. 3, desi aflata in culpa procesuala, nu este dovedit un raport juridic de drept administrativ fiscal in prezenta cauza cu chematul in garantie, care este un tert in relatie cu reclamantul.
Imprejurarea ca prev. L. 9/2012 stipuleaza ca incasarea sumei cu titlu de taxa de poluare se face venit la Administratia F. pentru Mediu, de catre acest organ administrativ nu implica automat si existenta unui raport juridic intre organul fiscal si institutia de mediu.
Astfel, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, nefiind indeplinite cerintele art. 64-65 cu raportare la prev. art. 70-72 din N. C..
In temeiul prev. art. 543 din N.C., apreciind ca parata AFP sect. 3 este in culpa procesuala, intanta a obligat pârâta A.F.P S. 3 să achite reclamantei 41 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru si tb. judiciar, corespunzator capatului de cerere admis privind restituirea sumei achitate.
A Iuat act că se solicită plata onorariului de avocat pe cale separată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, apreciind că "Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii" - art. 304, C.pr.civ.
Fiind îndreptat împotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel, recursul Administrației S. 3 a Finanțelor Publice, nu este limitata la motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 304 C. pr. civ., instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele potrivit art. 304^1 C pr. civ.
I.Arata ca in mod nelegal instanta a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Administrației S. 3 a Finanțelor Publice, având in vedere faptul ca taxa pentru emisiile poluante achitata de către petent nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației S. 3 a Finanțelor Publice, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei pentru emisiile poluante de către petent, intre instituția noastra si reclamantul, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe pentru emisiile poluante, motiv pentru care invoca excepția lipsei calitatii procesuale pasive a organului fiscal Administrația S. 3 a Finanțelor Publice, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea prezentei acțiuni ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2.In ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 6.616 lei, arată faptul ca, instanța de fond si-a format o convingere greșita tinand cont de faptul ca, urmare solicitării reclamantului, in temeiul Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, A.S3.F.P. a procedat, in baza datelor înscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru suma de 6.616 lei, taxa ce a fost calculata in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul ale taxei, depuse de către acesta.
Asa cum se poate observa din motivele prezentei acțiuni, reclamantul nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr.9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.
Insa arata ca prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei.
Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia inmatricularii autovehiculului pentru prima data in Romania, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.
In ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, arata ca prin Legea nr.9/2012 ce a intrat in vigoare începând cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discnminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art.4.Mai mult, aratam ca prin Legea nr.9/2012 a fost creat cadrul legal si respective obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se inmatriculeaza pentru prima data in Romania, cat si pentru cele pentru care se realizeaza prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr.50/2008, respective taxa speciala potrivit art.214 din Legea nr,571/2003 privind Codul Fiscal.
Astfel, avand in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, consideram ca suma nu poate fi restituita, motiv pentru care va rugam sa respingeți acțiunea ca neîntemeiata.
3. In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale, învederează faptul ca reclamantul nu a facut dovada producerii unui prejudiciu si nici nu face dovada ca aceasta taxa de poluare a fost achitata către bugetul de stat (aceasta fiind achitata către Administrația F. pentru Mediu), in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare.
4.Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita respingerea lui, ca neîntemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 din Codul proc.civila.
Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamant, fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capat de cerere.
F. de argumentele prezentate, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
In drept, art.488 pct.8 si art.488^1 din Noul Cod de procedura civila, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr.418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Legea nr. 157/2005, Constitutia României.
Probe: înscrisurile aflate la dosaruf cauzei
In conformitate cu dispozițiile art.411 alin.(1) din Codul de procedura civila solicita si judecarea in lipsa.
Examinand recursul formulat de recurenta parata în raport de dispozițiile art. 488 NCPC, Curtea retine următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE, Curtea constată că în mod corect tribunalul a respins-o, având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Art. 17 din O.G. nr. 92/2003 (având denumire marginală „Subiectele raportului juridic fiscal”) prevede că Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.
Potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamantă în prezenta cauză, se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE.
Pe fond, Curtea reține că, reclamantul a achizitionat in sistem second hand de la numitul P. Sile Stratica, conform contractului de vanzare cumparare incheiat la 12.09.2012 pentru un vehicul folosit dobandit din Germania, iar pentru a il putea inmatricula in Romania reclamantul a fost nevoit sa achite suma 6.616 lei prin chitanta . nr._/18.12.2012 reprezentand taxa emisii poluante, calculata prin decizia de calcul a taxei de emisii poluante nr._/2.11.2012, in temeiul dispoz. L. 9/2012.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 9/2012, ,,(1) In cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine că, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr. 9/2012 rezulta că, pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România.
Se reține astfel că, Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauzele conexate C-97/13 C. și C- 214/13Ciocoiu, prin Ordonanță stabilind că Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pe de alta parte, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamantul are dreptul la restituirea unei sume de la buget.
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
Pe de alta parte, jurisprudența Curții Europene de Justiție este in acelasi sens. Astfel, prin Hotărârea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii. Prin Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protecție efectiva a dreptului încălcat.
De asemenea, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-68/1979 – Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile – S.R.L., a stabilit că procedurile reglementate de statele membre pentru restituirea taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.
Curtea apreciază că aceste principii nu pot fi respectate prin aplicarea dispozițiilor legale în baza cărora taxa a fost percepută, ci numai prin aplicarea principiilor specifice instituției plății nedatorate, care impun repararea integrală a prejudiciului, prin restituirea sumei încasate cu titlu de taxă, precum și a dobânzii fiscale calculate de la data la care taxa a fost încasată și până la restituirea efectivă, ca beneficiu nerealizat.
Cu privire la cererea de chemare in garantie, Curtea constată că soluția instanței de fond este greșită având în vedere următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, taxa pentru emisii poluante se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
H.G. nr. 9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa pentru emisii poluante de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe pentru emisii poluante - Administrația F. Pentru Mediu, respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 5 Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației F. pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa pentru emisii poluante se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei pentru emisii poluante încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei pentru emisii poluante încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Din aceste motive, in baza art. 488 pct. 8 si 496 NCPC, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința civilă recurată, în sensul că va respinge cererea cererea de chemare în garanție. Va obliga chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 6616 lei-taxă pentru emisii poluante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 3 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 6455/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Casează în parte sentința civilă recurată, în sensul că admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 6616 lei-taxă pentru emisii poluante.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul București – S.II a C.
Jud.fond L. G.
Red. jud. UD/2 ex.
Tehnored.DCD
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2286/2015.... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
