Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2253/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 2253/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1193/2/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 2253

Ședința publică din data de 23 aprilie 2015

Completul constituit din:

Președinte - C.-M. C.

Judecător - G. A. F.

Judecător – O. D. P.

Grefier - R. O.

Pe rol pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea pârâtă Poliția L. sector 1 București împotriva deciziei civile nr. 795/11.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013 în contradictoriu cu intimații pârâți Agenția Națională a Funcționarilor Publici și P. sectorului 1 București și cu intimatul reclamant D. S..

La apelul nominal făcut în ședință publică contestatoarea este reprezentată de apărător ales – M. A. cu împuternicire avocațială la fila 2 dosar, precum și intimatul reclamant personal și asistat de apărători aleși care depun împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că, prin intermediul Compartimentului Registratură, în data de 2.04.2015 intimatul reclamant a înaintat la dosar notă de probatorii și înscrisuri, precum și întâmpinare; la data de 16.04.2015 prin intermediul aceluiași serviciu intimatul reclamant a înaintat la dosar note scrise; prin intermediul aceluiași serviciu, la data de 22.04.2014 intimata pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publice a înaintat la dosar întâmpinare.

Curtea aduce la cunoștința părților faptul că domnul judecător G. Attlia Farmaty a formulat cerere de abținere cu privire la soluționarea contestației în anulare, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din data de 23.04.2015.

Curtea comunică reprezentanților părților exemplare al întâmpinărilor și înscrisurilor depuse la dosar.

Interpelat fiind de către instanță, apărătorul intimatului reclamant arată că menține doar excepția inadmisibilității contestației în anulare și nu mai susține excepția netimbrării și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția rămânerii fără obiect.

Curtea ia act de faptul că intimatul reclamant menține doar excepția inadmisibilității și acordă cuvântul apărătorilor acestuia în susținerea excepției.

Apărătorii intimatului reclamant formulează concluzii de admitere a excepției inadmisibilității, pentru motivele expuse în scris, apreciind că toate criticile indicate de către contestatoare în ceea ce privește decizia pronunțată în recurs nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 318 alin. 1 teza I din vechiul Cod de procedură civilă. Toate motivele invocate prin această contestație au fost invocate și pe cale recursului. Toate criticile formulate de contestatoare vizează pretinsă judecată greșită a cauzei, contestatoarea urmărind o rejudecare a recursului și implicit a fondului cauzei. Partea adversă critică pe calea contestației în anulare pretinse neregularități săvârșite în fața primei instanțe. Or, neregularitățile săvârșite în fața primei instanțe pot fi îndreptate pe calea recursului; cu alte cuvinte, greșeala materială trebuie să se strecoare în hotărârea atacată, or, partea adversă solicită acum instanței care judecată contestația în anulare să observe că judecătorul nu a verificat anumite greșeli care au fost săvârșite în fața primei instanțe – procedeu inadmisibil, întrucât, pe de o parte a existat un recurs, chiar tardiv (iar ceea ce s-a solicitat pe calea unei căi de atac de reformare, nu mai poate fi solicitat pe calea unei căi de atac de retractare). Cu privire la motivele invocate de către contestatoare, aceasta nici măcar nu spune că este o greșeală materială, ci afirmă că a existat o neregularitate, dar nu precizează care anume este omisiunea materială a judecătorului din recurs.

Apărătorul contestatoarei formulează concluzii de respingere a excepției inadmisibilității. Arată că dosarul inițial (scrie în dosarul de recurs) este format în anul 2010. Prezenta instanță și instanța de recurs judecă/a judecat un dosar din anul 2013. Arată că partea pe care o reprezintă a formulat motive de recurs, iar ulterior a formulat completări, completări pe care instanța de recurs le-a apreciat ca fiind motive de recurs. Tocmai acele completări, care veneau să întregească motivele de recurs, au fost formulate sub forma unei completări, datorită faptului că până în ultimul moment partea pe care o reprezintă a încercat să dea de urma primului dosar, în arhivă (domnul avocat arată că a fost nedumerit când a observat că a fost judecat un dosar nou, prin atașarea nelegală a unui dosar vechi). Ulterior acestui moment, contestatoarea a formulat precizările ulterioare care se impuneau. Arată că partea pe care o reprezintă nu a formulat motive de recurs în mod separat, peste termen, ci a făcut precizări.

Apărătorii intimatei reclamante solicită să se consemneze faptul că apărătorul contestatoarei recunoaște faptul că a susținut motivele contestației în anulare, în fața instanței de recurs, sub forma precizărilor, precum și faptul că s-au format sau nu dosare separate, sau compuse, nu reprezintă un impediment legal pentru ca partea să expună pe calea recursului. Totodată, arată că apărătorul contestatoarei nu a arătat de ce ar fi admisibilă calea extraordinară de atac.

Curtea acordă cuvântul și asupra fondului contestației în anulare.

Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare. Face trimitere la alineatul 4 din sentință, care precizează foarte clar faptul că, prin raportare la faptul că reclamantul a înfățișat certificatul de concediu medical, după emiterea deciziei de concediere. Din momentul ce însăși instanța de fond precizează (domnul avocat arătând că nu reia tot contextul) faptul că acest certificat de concediu medical a fost depus ulterior (și recunoaște și instanța de recurs), atunci se ridică o întrebare logică și anume de unde era să se știe, la momentul la care a fost emisă decizia, că reclamantul se afla în concediu medical. Ulterior, după 9 zile, când s-a depus certificatul de concediu medical (în care este menționată data emiterii acestuia, nu doar data acordării concediului), în acel moment s-a prelungit.

Având cuvântul, apărătorul intimatului reclamant arată că fiecare susținere a apărătorului ales al contestatoarei reprezintă un motiv de inadmisibilitate.

Apărătorul contestatoarei arată că a dorit să precizeze, în cadrul contestației, că însăși instanța de fond constată că a existat un concediu medical, de care contestatoarea nu a avut cunoștință.

Apărătorul intimatului reclamant solicită, în măsura în care excepția inadmisibilității va fi respinsă, respingerea contestație în anulare ca vădit nefondată. Se face referire la hotărârile primei instanțe și se critică hotărârea instanței de recurs pentru o eroare materială, câtă vreme a fost motiv de recurs, prin urmare, ordinea firească a căilor de atac nu poate fi înfrântă, partea adversă formulând în realitate un recurs simulat. Solicită instanței să aprecieze asupra incidenței art. 108 ind. 1 din vechiul Cod de procedură civilă și aplice contestatoarei o amendă judiciară pentru că a exercitat abuziv dreptul. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Depune la dosarul cauzei note de ședință.

Având cuvântul în replică, apărătorul contestatoarei arată că a invocat neregularitatea din sentința de recurs, a Curții de Apel, nu din sentința Tribunalului.

Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității și asupra fondului contestației în anulare.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petenta Poliția L. Sector 1 a solicitat anularea deciziei civile nr.795 din 11.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2013.

În motivarea contestației în anulare, petenta arată că prin decizia criticată a fost respins recursul său, soluția instanței de recurs fiind total greșită.

Arată contestatoarea că intimatul D. S. a depus la Tribunalul București “note de ședință”, formând dosarul nr._/3/2013, apreciind contestatoarea că prin aceste note a fost învestită instanța cu o acțiune independentă și individuală, contestatorul solicitând anularea a două decizii, respectiv decizia nr.2837/17.08.2010 și decizia nr.3720/15.09.2010.

Faptul că contestatorul nu a dorit să soluționeze dosarul nr._/3/2010 ci a constituit un nou dosar rezultă și din obiectul parțial diferit al celor două cauze cât și din propria mențiune a contestatorului pe dosarul nr._/3/2013.

Este evident că s-a dorit crearea unui nou dosar, prin manopere dolosive, intimatul dându-și seama că în acțiunea inițială și de bază, respectiv dosarul nr._/3/2010, a cerut numai anularea primei decizii.

Or, în condițiile în care, în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond și instanța de recurs au atașat un dosar aflat în curs de soluționare la un dosar nou, instanțele au pronunțat o soluție bazată pe o cerere nouă, respectiv anularea a 2 decizii(față de anularea unei singure decizii, în primul dosar), prin completarea unei acțiuni la o perioadă de 3 ani față de introducerea primei acțiuni, respectiv dosar nr._/3/2010.

Față de aceste considerente petenta solicită admiterea contestației, retractarea deciziei civile criticate și rejudecarea recursului, cu luarea în considerare a criticilor de fond, deduse prin prezenta cale de atac.

Contestatoarea s-a prevalat de dispozițiile art. 318 pct.1 teza 1 C.proc.civ.

Intimatul D. S. a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată, pentru motivul că argumentele contestatoarei exced prevederilor art.318 C.proc.civ., vizând pretinse greșeli de judecată și nu erori materiale.

A depus întâmpinare și intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare și nu ca inadmisibilă, luând act că, în mod formal, petenta își grefează mijlocul procedural pe dispozițiile art.318 teza I C.proc.civ. civ și încadrează criticile sale în categoria greșelii materiale, astfel că dezlegarea împrejurărilor invocate impune soluționarea pe fond a căii de atac și nu pe excepție.

Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Rezultă din cuprinsul contestației de față că petenta se prevalează de dispozițiile art.318 teza I C.proc.civ., afirmând că decizia civilă nr.795/2015, pronunțată de Curtea de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2013, este rezultatul unei erori materiale.

În această ordine de idei este de observat că prin prezenta contestație în anulare petenta Poliția L. Sector 1 pune în discuție greșeal săvârșită de instanțe, prin neobservarea nelegalității învestirii instanțelor și nu o greșeală materială săvârșită de instanța de recurs.

Este de subliniat că prin sentința civilă nr.3743 din 20.05.2014 Tribunalul București Secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantului D. S., a anulat Deciziile nr. 2837/17.08.2010 si nr. 3720/15.09.2010, cu consecința obligării pârâtei la reintegrarea reclamantului in funcția deținută anterior emiterii deciziei de încetare a raporturilor de serviciu, precum si la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite acestuia pe perioada cuprinsa intre data disponibilizării si momentul reintegrării efective.

Această sentință a fost recurată atât de reclamantul D. S. cât și pârâta Poliția L. Sector 1, iar prin decizia civilă nr.795/2015, criticată în prezenta cauză, au fost respinse ca nefondate ambele recursuri.

Ca atare, împrejurarea pretinsă de contestatoare, în sensul că atât instanța de fond cât și instanța de recurs nu au observat manopera dolosivă a reclamantului intimat, săvârșită în scopul complinirii omisiunii de a solicita în termen anularea deciziei 3720/15.09.2010, nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare specială, prevăzută de prima teză a art.318 C.proc.civ., nereprezentând o eroare materială.

O atare împrejurare poate fi valorificată pe calea recursului, fiind prevăzută ca atare de art.304 pct.5 C.proc.civ., care prevede motivul de casare reprezentat de încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).

Referindu-se la greșeli materiale legiuitorul nu a înțeles să pună la dispoziția părților, prin intermediul contestației în anulare, o nouă cale de atac devolutivă, îndreptată împotriva deciziei pronunțate de instanțele de recurs, în scopul rediscutării motivelor de casare sau modificare, ci un mijloc procedural de retractare a unor astfel de decizii, când soluția dispusă prin acestea este rezultatul unor erori de fapt, involuntare, săvârșite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ori neobservarea unor astfel de elemente.

În cauza de față nu există dubii asupra faptului că instanța de recurs s-a aflat în eroare materială cu privire la obiectul judecății, acesta fiind, în principal, anularea deciziei nr. 2837/17.08.2010, de încetare a raportului de serviciu și a deciziei subsecvente nr. 3720/15.09.2010, prin care a fost amânată data producerii efectelor primei decizii, astfel că criticile contestatoarei pe marginea legalității învestirii instanțelor exced dispozițiilor art.318 alin.1 teza I C.proc.civ.

Față de aceste considerente curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea pârâtă Poliția L. sector 1 București împotriva deciziei civile nr. 795/11.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013 în contradictoriu cu intimații pârâți Agenția Națională a Funcționarilor Publici și P. sectorului 1 București și cu intimatul reclamant D. S., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C.-M. C. G. A. F. O. D. P.

GREFIER,

R. O.

Red./tehnored. G.A.F./2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2253/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI