Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1033/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1033/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 6399/2/2014
ROMÂNIA
DOSAR NR._
C. DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1033
Ședința publică de la 8 aprilie 2015
C. constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea acțiunii formulată de reclamantul M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când C., având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.04.2015 și 08.04.2015 când, în aceeași compunere, a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 22.10.2014 reclamantul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României anularea ca nelegale și netemeinice a Încheierii nr.118/26.09.2014 emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor, Deciziei nr.13/18.07.2014 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit financiar nr.2466/20.06.2014 încheiat în urma "Auditului financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat", anularea măsurilor dispuse și a Procesului verbal și a Raportului de audit încheiate de către C. de C. cu ocazia misiunii de audit efectuată în perioada 12.03.-20.06.2014.
Referitor la Măsura 10 din Decizia nr.13/18.07.2014 și Cap. II pct. 6 din Raportul de audit financiar 2014 al Curții de C. a României, reclamantul formulează următoarele obiecțiuni:
Potrivit art. III alin (1) și (3) din OUG nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în M.Of. nr. 264/22.04.2009, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate in regim contractual, care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, prevăzute în
anexa la ordonanță, precum și adjuncții acestuia, s-au desființat, în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.
La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din ordonanța de urgență, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la ordonanța de urgență urmând a fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care s-au desființat.
Prin cererea adresată ministrului M., Familiei și Protecției Sociale, domnul H. O. a solicitat să fie reintegrat într-o funcție publică de conducere similară funcției de inspector social șef și plata drepturilor salariale restante, începând cu data de 25.05.2009, până la reintegrarea efectivă.
Față de solicitarea domnului H. O. prin adresa nr. 1792/02.02.2011, MMFPS a comunicat reclamantului că, potrivit punctului nr. 52 al anexei nr. 1 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, Inspecția Socială a fost desființată ca urmare a comasării prin absorbție și preluare a activității de către Inspecția M..
Prin adresa sus menționată, MMFPS s-a precizat că, potrivit prevederilor OUG nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a MMFPS și a activității instituțiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, începând cu data de 01.07.2010, MMFPS a preluat personalul și activitatea de inspecție subord din cadrul Inspecției M..
Totodată, în conformitate cu prevederile Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ministerul a comunicat reclamantului funcțiile publice vacante din cadrul Direcției Generale de Inspecție Socială pentru care putea opta conform pregătirii profesionale și vechimii în specialitatea studiilor absolvite.
Urmare acestei adrese, domnul H. O. înțelegând situația dificilă privind disponibilitatea posturilor de conducere, a acceptat oferta privind reîncadrarea pe o funcție de execuție și, în consecință a optat pentru încadrarea pe funcția de inspector social grad superior treapta I de salarizare.
Față de solicitarea domnului H. O. a fost emis Ordinul nr. 968/11.02.2011 prin care reclamantul a fost reintegrat pe funcția publică de execuție de inspector social, clasa I, grad profesional superior, gradația 3 la MMFPS - Direcția Generală de Inspecție Socială, Serviciul Metodologie Strategii și Sinteze.
Prin ordinul ministrului precizat mai sus, au fost calculate, ulterior plătite, drepturile salariale ale domnului H. O.. Prin desființarea funcției publice de conducere, prin diminuarea drepturilor salariale, domnul H. O. s-a considerat vătămat, motiv pentru care a acționat din nou în judecată ministerul formulând o nouă acțiune având ca obiect pretenții.
Astfel, s-a format Dosarul Civil nr._ * pe rolul Curții de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, având ca obiect obligația de a face, solicitând instanței să dispună obligarea MMFPSPV la plata sumei de 184.640 lei cu titlu de daune materiale reprezentând suma de 46.160 euro la cursul de 4 lei/euro, precum și suma de 200.000 lei daune morale și cheltuielile de judecată.
Prin Sentința Civilă nr. 960/2012 pronunțată de C. de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, ca instanță de fond, a admis acțiunea, obligând ministerul la plata sumei de 41.748 euro daune materiale, 10.000 lei daune morale și 2282 lei cheltuieli de judecată (reprezentând onorariul expert) către reclamant.
Pe parcursul judecății la fond, instanța a admis și a încuviințat ca probatoriu declarații ale martorilor, înscrisuri medicale care au atestat existența unor probleme de sănătate constând în stres neuropsihic datorat eliberării din funcție, precum și efectuarea unei expertize contabile care să confirme sumele solicitate.
Împotriva acestor probe admise, ministerul a combătut toate afirmațiile martorilor, precum și raportul de expertiză întocmit, prin depunerea de obiecțiuni cu privire la obiectivele care au fost încuviințate de instanța, excedând cadrului procesual.
Precizează că, reprezentarea ministerului în fața instanței, atât la fond, cât și la recurs, a fost asigurată de către consilierul juridic C. O. A. din cadrul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Cluj, care a depus toate diligentele în acest sens.
Ulterior, ministerul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, solicitând sprijinul Direcției Generală Economică - C. Implementare și Administrare Proiecte Finanțate din Fonduri Europene Nerambursabile, cât și a Inspectoratului Teritorial de Muncă București, de unde au reieșit date importante privind activitatea raportului de muncă a domnului H. O. pe care și-a consolidat motivele de recurs, și pe care le-a depus și ca probe în susținerea recursului.
Se poate observa cu ușurință că, ministerul prin Serviciul C. a întreprins toate demersurile procesuale de care a putut uza.
Având în vedere soluția pronunțată de către instanța de recurs, Direcția Juridică, Legislația M. și C. a înaintat Direcției Generală Economică, spre competentă soluționare, adresa de punere în executare a Sentinței Civile nr. 960/29.11.2012 rămasă definitivă și irevocabilă, pentru executare.
Totodată, în data de 19.05.2014, Direcția Juridică, Legislația M., și C. a înaintat adresa nr. 3367 către Comisia de Analiză privind Modul de îndeplinire a Măsurilor dispuse de către organele de control în cadrul misiunilor de control efectuate în cadrul MMFPSPV - în atenția domnului Președinte M. N. - Secretar General, prin care a solicitat să se dispună măsurile considerate a fi necesare pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse de C. de C..
Susține că referitor la litigiul cu O. H., Direcția Juridic, C., Legislația M. - Serviciul C. a întreprins următoarele demersuri:
- Adresa nr.2007/23.04.2013 întocmită de DJ.L.M.C. și înregistrată la Direcția Generală Economică sub nr.3720/24.04.2013 referitoare la solicitarea de punere în executare a Sentinței civile nr.960/2012 având ca creditor pe H. O. la care au existat mai multe reveniri după cum urmează:
- Revenire nr.3367/01.07.2013 înregistrată la Direcția Generală Economică sub nr.6047/09.07.2013;
- Revenire nr.4647/05.09.2013 înregistrată la Direcția Generală Economică sub nr.8247/06.09.2013;
- Revenire nr.4595/30.09.2013 înregistrată la Direcția Generală Economică sub nr.8982/30.09.2013;
Având în vedere aceste precizări, menționează că litigiile în cauză au fost generate de adoptarea unor acte normative, care, ulterior, au fost declarate fie nelegale de către instanțele judecătorești, și neconstituționale, de către C. Constituțională.
În cazul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, act normativ ce trebuia pus în aplicare de instituția reclamantă, inițiator fiind Guvernul României, apreciază că MMFPSPV nu se face vinovat pentru plata acestor sume dispuse prin sentințele mai sus menționate.
Reclamantul critică și măsurile nr. 15 și 16 din Decizia nr. 13/18.07.2014 arătând că Direcția Juridic, C., Legislația M. - Serviciul C. a întreprins demersurile în vederea recuperării sumelor plătite nelegal prin formularea în instanță a cererilor de chemare în judecată a persoanelor responsabile pentru prejudicierea bugetului MMFPSPV, astfel:
- Dosarul nr._/299/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția Civilă, pârât: P. P., obiectul dosarului: pretenții - responsabilitate ministerială - obiect dosar: amendă judiciară în cuantum de 4.600 lei aplicată conducătorului instituției;
- Dosarul nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București-Secția a-III-a Civilă, pârâți: Asociația Nevăzătorilor din România, Consiliul Național al Dizabilităților din România, Asociația Națională a Surzilor din România, și alții - obiectul dosarului: plată nedatorată în cuantum de 1.014.043 lei reprezentând subvenții alocate pentru pârâți;
- Dosarul nr._/299/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, Secția Civilă - Pârât: Ș. M. C. - obiectul dosarului: obligație plată 135.254 lei reprezentând sume plătite fără temei legal pentru funcțiile de director coordonator al organismelor intermediare regionale pentru POSDRU.
În ceea ce privește măsura nr. 5 din Decizia nr. 13/18.07.2014, reclamantul aduce următoarele obiecțiuni:
Potrivit art.6 din HG 973/2012 privind aprobarea procedurii de acordare a sumelor din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, pentru finanțarea unor cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru centrele de zi și rezidențiale, finanțarea cheltuielilor de investiții și reparații capitale la centre de zi și rezidențiale se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, și se acordă beneficiarului în tranșe, în limita creditelor bugetare alocate cu această destinație, pe măsură ce sunt efectuate lucrările de investiții.
Actul normativ a fost elaborat luându-se în considerare faptul că la nivelul unităților administrativ- teritoriale sunt derulate finanțări pentru un număr relativ mic de obiective, care, astfel, pot fi monitorizate de personalul agențiilor teritoriale în a căror rază de activitate se află sediul solicitanților.
Sumele se acordă în baza documentelor justificative întocmite de beneficiari, verificate de agențiile teritoriale, avizate și prezentate Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale de ANPIS.
Totodată, in art. 7 din HG nr. 973/2012 se stipulează că răspunderea privind modul de utilizare a sumelor alocate conform destinației aprobate prin contractul de finanțare revine beneficiarilor precum si faptul ca respectarea legislației privind achizițiile publice și sarcina obținerii tuturor avizelor și autorizațiilor prevăzute de lege revin beneficiarilor, conform art. 8 din hotărâre.
In sensul celor menționate consideră că DGAS a acordat sumele solicitate in conformitate cu prevederile legale in vigoare având in vedere că directorii executivi ai agențiilor teritoriale în a căror rază de activitate se află sediul solicitanților monitorizează derularea contractului de finanțare, controlează modul de utilizare a sumelor primite și asigură execuția bugetară, conform prevederilor art. 10 coroborat cu art.7 din hotărâre.
Consideră că plățile efectuate sunt legale fiind respectata procedura menționată, verificarea realității plăților pentru utilaje și dotări realizându-se prin verificarea documentelor justificative prezentate de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, în vederea decontării contravalorii acestora, respectiv:
- proces verbal de recepție și punere în funcțiune a utilajelor și dotărilor,
- proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor,
- factura fiscală emisa de S.C. BILMAXI PAN SRL către P. Sf.G. H.,
- lista dotărilor și a utilajelor pentru care s-a solicitat decontare, anexa la factura fiscală.
- planșe cu amplasamentul dotărilor.
Documentele menționate erau semnate și ștampilate conform prevederilor legale.
Factura fiscală era vizată cu „bun de plată pentru suma de ..." de directorul AJPIS Bacău, procesele verbale de recepție erau semnate de reprezentantul AJPIS care a participat la recepții și cuprindeau mențiuni din care rezultă că dotările și utilajele au fost achiziționate și montate și ca acestea corespund din punct de vedere calitativ și cantitativ cu oferta și contractul, membrii comisiei recomandând admiterea recepției dotărilor și utilajelor achiziționate.
Apreciază că Direcția Generală de Asistență Socială a monitorizat si verificat modul de finanțare a cheltuielilor de investiții și reparații capitale, urmărind atât respectarea clauzelor contractuale cât și aspectele privind implementarea proiectului respectiv: realizarea activităților și obiectivelor acestuia, utilizarea sumelor conform destinațiilor aprobate, încadrarea în cuantumul alocat, asigurarea cofinanțării proiectului de către beneficiar și finalizarea proiectului la termenul preconizat.
Referitor la suma de 211.107 lei calculată de C. de C. rezultată din diferențele înregistrate între prețurile de achiziție ale executantului investiției (pentru utilaje, echipamente și dotări) și prețurile la care acesta a efectuat decontarea către parohie, apreciază că pentru identificarea acestor diferențe era nevoie de realizarea unor verificări suplimentare privind modul de realizare a investiției, procedura de achiziție folosită, capacitatea tehnică sau profesională a executanților, documentele de calificare, fișa de date a achiziției, etc, iar aceste aspecte și verificări exced competențelor și atribuțiilor Direcției Generale de Asistență Socială stabilite prin metodologia de decontare.
La nivelul DGAS, s-a realizat verificarea documentației de decontare conform metodologii aprobate prin Ordinul MMFPSPV nr.2765/2012 cu modificările și completările ulterioare, respectiv conform prevederilor art.21 și art. 22 din Ordinul MMFPSV nr.2765/2012 care nu cuprinde și verificarea contractului de lucrări și/sau a relațiilor comerciale stabilite pe parcursul realizării investiției între executantul lucrărilor și furnizorii sau subantreprenorii săi.
Stabilirea noilor competențe ale DGAS și ale MMFPSPV in selecția si decontarea lucrărilor este in concordanță cu strategia guvernului privind descentralizarea, strategie care prevede acordarea unei mai mari autonomii autorităților locale in stabilirea priorităților si nevoii de finanțare si implicarea si responsabilizarea acestora, fapt ce a condus la nivelul DGAS la delegarea unor competente către AJPIS-uri conform ultimelor recomandări ale Curții de C..
Concluzionează că plățile efectuate au fost in spiritul dorit de legiuitor si anume acela de a realiza un program suplu si eficient care sa răspundă si sa se adapteze rapid nevoilor sociale identificate la nivel local.
Pentru atingerea obiectivelor programului - satisfacerea nevoilor sociale prin crearea si modernizarea centrelor de zi și rezidențiale - derularea finanțării a fost planificata astfel incat sistemul de control sa fie eficient, dar și să se poată realiza controlul si monitorizarea derulării finanțării in fiecare etapa a decontării de către reprezentanții autorității contractante din teritoriu.
Mai arată că la momentul solicitărilor de plată, până la data de 11.12.2013, au fost respectate prevederile Ordinului MMFPS nr. 2765/2012 privind aprobarea Metodologiei de înregistrare și evaluare a solicitărilor de finanțare a unor cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru centrele de zi și rezidențiale din bugetul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, precum și de decontare a finanțării, care conține la Anexa 1 metodologia de evaluare a solicitărilor de finanțare.
Art. 20 alin. (1) din ordin prevede ca finanțarea proiectelor și decontarea sumelor prevăzute în contractele de finanțare se acordă în tranșe, pe baza documentelor justificative întocmite de beneficiar, avizate și prezentate de agențiile teritoriale, prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS), la MMFPSPV.
Ordinul 2765/2012, la art. 21 (metodologie), prevede că întocmirea documentației de solicitare a finanțării se realizează de către beneficiar, enumerând documentele care trebuie conținute de solicitare care se formulează agenției teritoriale. Metodologia prevede nivele de responsabilități și atribuțiile de la fiecare entitate (AJPIS, ANPIS, MMFPSPV).
Conform art. 6 alin. (2) din HG nr. 973/2012 privind aprobarea procedurii de acordare a sumelor din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, pentru finanțarea unor cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru centrele de zi și rezidențiale, sumele se acordă în baza documentelor justificative întocmite de beneficiari, verificate de agențiile teritoriale, avizate și prezentate Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale de Agenție. în data de 11 decembrie 2013, este emis Ordinul MMFPSPV nr.2.589 care la punctul 7, prevede modificări ale articolul 22 din Ordinul 2756/2012, unde, la alin. (1) sunt prevăzute documentele pe care agențiile teritoriale le verifică și le analizează, după ce au fost transmise de beneficiari, la alin (2) sunt consemnate documentele pe care agențiile teritoriale le transmit ANPIS la solicitarea de plată, la alin. (3) sunt consemnate documentele pe care ANPIS le va transmite MMFPSPV în vederea deschiderii de credite bugetare. Așadar, monitorizarea și controlul la nivelul agenției teritoriale Bacău s-au desfășurat în perioada 25.07._13, perioada în care au avut loc decontările la obiectivul "Centru socio-medkal pentru îngrijire persoane vârstnice" H. - Bacău, conform metodologiei conținute de Ordinul MMFPSPV 2765/2012.
Mai mult de atât, Hotărârea nr.28/2008 precum și actele normative subsecvente se referă la faza de elaborare a documentațiilor tehnico-economice și nu la valoarea de piață stabilită între părți, urmare derulării unei licitații publice și finalizată cu contract de achiziție.
Contractul de finanțate nr. 5.751/08.04.2013 a fost respectat în totalitate de AJPIS Bacău și P. Sf. G. H., atât sub aspect al finanțării globale cât și a înscrierii unor prețuri în situațiile de lucrări la nivelul celor din devizul ofertă în baza căruia antreprenorul . a fost declarat câștigător.
Menționează că AJPIS Bacău se află într-o situație comparabilă, analoagă și/sau similară cu Universitatea V. A. Bacău, care urmare a contestației formulate către C. de C. a României a obținut o încheiere favorabilă prin care s-a admis faptul că entitățile publice "nu pot executa un control asupra rapoartelor comerciale și prețurilor practicate între agenții economici de drept privat în baza contractelor/acordurilor comerciale". Precizează că la unele cuantificări ale "abaterii" consemnate prin Nota de constatare nr. /MN/05.06.2014, înregistrată la AJPIS Bacău sub nr. 8.897/06.06.2014, auditorii publici externi au considerat ca prejudiciu inclusiv diferențele de preț rezultate din compararea situațiilor de lucrări cu facturile de achiziție ale antreprenorului, facturi prin care acesta a obținut discount, remiză, risturn și/sau sconturi de decontare de la furnizori.
În mod eronat nu s-a avut în vedere că materialele și materiile prime necesare dezvoltării proiectului au fost înregistrate în contabilitatea acestora în conturi din clasa 3 la valoarea înscrisă în facturi și descărcate din gestiune prin conturi din clasa 6.
Mai mult, s-a omis faptul că legiuitorul a consacrat articolul contabil 401 Furnizori = 767 Venituri din sconturi, prin care se diminuează obligațiile de plată către furnizori pentru:
- Reducerile comerciale care se acordă în legătură cu o marfă facturată într-un anumit interval de timp având ca scop stimularea vânzării respectivei mărfi în acea perioadă (are un scop comercial). Reducerile de această natură se operează prin reducerea veniturilor comerciale, respectiv reducerea cifrei de afaceri la furnizor și venit din sconturi la achizitor.
- Reducerile financiare ce se acordă cu un scop necomercial, de regulă pentru a stimula clientul să plătească mai devreme sau pentru a-l stimula să folosească o anume formă de plată. El nu este legat de un anumit produs, ci de o valoare și de o frecvență a plăților.
În fapt nu se poate vorbi despre un prejudiciu la bugetul de stat în contextul în care operatorul economic plătește TVA și impozit pe profit pentru aceste sume către bugetul de stat.
AJPIS Bacău a efectuat plățile în baza documentelor financiare și a situațiilor de lucrări înaintate de către beneficiarul P. SF. G.-H. pe structura prevăzută de lege. Auditorii publici externi, fac trimitere la preturile înscrise în documentele de achiziție ale antreprenorului . pentru dotările și utilajele înscrise în situațiile de lucrări, deși acesta este operator privat care nu se află în relație directă sau indirectă cu AJPIS Bacău.
Acesta a avut un contract comercial și ferm cu beneficiarul (P. SF. G.-H.), contract care a fost încheiat urmare licitației publice organizate de beneficiar cu sprijinul unui expert în achiziții publice care a fost selectat de acesta pe baza unei bune reputații profesionale.
Verificările efectuate și estimările auditorilor publici externi au avut în vedere doar facturile de achiziție ale antreprenorului, fără observarea directă a obiectivului de investiții.
Apreciază pe această cale că abaterea consemnată nu are sustenabilitate juridică și este lipsită de conținut economic, aceasta fiind justificată prin încălcarea Hotărârii nr. 28/2008 și a actelor subsecvente acesteia, acte normative care privesc proiectarea și valoarea estimativă a devizului general, acestea neproducând efecte juridice asupra situațiilor de lucrări întocmite cu respectarea devizului ofertă și a propunerii financiare pe baza cărora antreprenorul a fost declarat câștigător la licitația publică organizată de furnizorul de servicii sociale.
Pe cale de consecință, măsura reținută de către echipa de auditori nu este justificată din punct de vedere legal, și, în practică nu poate fi demonstrată existența vreunui prejudiciu.
Referitor la Măsura nr. 6 din Decizia 13/18.07.2014, reclamantul arată că unitățile de asistență socială finanțate au respectat bugetele anexate la convențiile încheiate și nu a fost depășită suma alocată din subvenție pe fiecare tip de unitate de asistență socială.
Reclamantul consideră că este posibilă și legală situația ca un beneficiar să acceseze simultan servicii de la mai mulți furnizori de servicii sociale, cu condiția ca acestea să fie complementare.
Arată că în legislația în vigoare nu se prevede limitarea accesului beneficiarilor la mai mult de un serviciu social subvenționat și, prin urmare, consideră că au fost respectate prevederile legale privind plata lunară a subvențiilor acordate conform prevederilor Legii nr. 34/1998, cu modificările și completările ulterioare pentru perioada 01.04-30.09.2013, precum și ale Legii nr. 292/2011 a asistenței sociale.
Referitor la neurmărirea recuperării de către AJPIS Iași a sumei de 43.750 lei arată că suma a fost recuperată în totalitate fiind achitată prin ordine de plată și virată la bugetul de stat în contul 85, conform extrasului de cont.
Cu privire la măsura nr. 4 din Decizia nr. 13/18.07.2014, reclamantul arată că prin Legea nr.124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr.700 din data de 24.09.2014 s-o aprobat exonerarea personalului din sectorul bugetar de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială pe care trebuie să le restituie, drept consecință a constatării unor prejudicii de către C. de C..
Totodată, prin Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 65/15.10.2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 760/20.10.2014, Partea I. la art. VI se explicitează sintagma "cuantumul brut al salariilor de bază" din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 103/2013, în sensul că prin aceasta se înțelege cuantumul brut al salariilor de bază care cuprinde, după caz, drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 si art. 10 al art. din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 283/2011, astfel cum au fost majorate potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
Arată și că prin art. II din Legea nr. 283/2011 s-au instituit măsuri financiare în domeniul bugetar aplicabile pentru anul 2012, aceste măsuri reprezentând în fapt cadrul general de stabilire al salarizării și al altor drepturi pentru anul respectiv, pentru personalul din sistemul bugetar.
Prevederile introduse prin ART. II din Legea nr. 283/2011 asigură cadrul legal necesar asigurării continuității salarizării personalului din sistemul bugetar stabilită pentru anul 2011 prin Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 283/2011 a dispus că în anul 2012 majorările salariilor de bază se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010, fără ca prin acest act normativ să fie avută în vedere o majorare salarială care să vizeze acoperirea reducerilor salariale efectuate prin Legea nr. 118/2010.
În contextul legislativ care reglementează salarizarea în sistemul bugetar, apariția OUG nr.19/2012 a avut în vedere măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale prin instituirea unui mecanism special de calcul a modului de recuperare a reducerilor efectuate prin Legea nr. 118/2010, aplicabil întregului personal din sistemul bugetar, fără discriminări între categoriile de personal din acest sistem.
OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale a prevăzut, la art. 1, majorarea cuantumului salariilor de bază în două etape, astfel: cu 8%, cu începere de la 1.06.2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și, respectiv, cu 7,4%, începând cu 1.12.2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Subliniază faptul că actul normativ face referire la majorarea cuantumului salariilor de bază aferente lunii mai 2012, respectiv lunii noiembrie 2012, care conțin sporurile care potrivit legii au fost introduse în salariul de bază, precum si drepturile bănești prevăzute la art. 14 din Legea nr. 285/2010.
Textul actului normativ nu precizează că aceste majorări nu se aplică drepturilor bănești prevăzute la art. 14 din Legea nr. 285/2010, intenția legiuitorului fiind de revenire a tuturor drepturilor diminuate la nivelul inițial, această intenție fiind enunțată în preambulul OUG nr. 19/2012 astfel: "având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin care aceasta constată că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi".
În situația în care legiuitorul ar fi intenționat să nu acorde majorările salariale prevăzute de OUG nr.19/2012 la întreg salariul de bază, ar fi prevăzut în mod expres acest lucru, în mod similar cum a procedat în anul 2011 prin art. 14 alin. (3) din Legea nr. 285/2010.
Aplicând metoda reducerii la absurd, dacă acceptăm că dispozițiile Legii nr. 283/2011 au un caracter special în raport de OUG nr. 19/2012, rezultă că majorarea salarială, respectiv recuperarea salarială nu se aplică personalului bugetar a cărui salarizare pentru anul 2012 este prevăzută în Legea nr. 283/2011, ceea ce înlătură însăși intenția legiuitorului.
Pentru anul 2013, prevederile OUG nr. 84/2012 au confirmat modul de stabilire a drepturilor salariale prevăzut la art. 1 din OUG nr. 19/2012, cu începere de la 1 ianuarie 2013 acestea fiind menținute la nivelul acordat în luna decembrie 2012.
Ministerul Finanțelor Publice (MFP) și MMFPSPV, în calitate de coinițiatori ai actelor normative susmenționate (Legea - cadru nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, OUG nr. 19/2012, OUG nr. 84/2012), au același punct de vedere și anume că majorările salariale în vederea recuperării reducerilor salariale trebuie acordate și asupra drepturilor bănești constituite în temeiul OG nr. 92/2003 și al OG nr. 29/2004, întrucât acestea fac parte din salariul de bază si au fost diminuate de Legea nr. 118/2010.
Invocă în acest sens și sentința nr. 620/2014 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._ prin care a fost anulată o Decizie a Camerei de C. Județeană B. cu privire la același aspect.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta C. de C. a României s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării pârâta arată că măsurile de recuperare a reducerilor salariale s-au realizat cu nerespectarea prevederilor legale întrucât stimulentele nu făceau obiectul reîntregirii salariului deoarece nu fuseseră diminuate cu procentul de 25% prev. de Legea 118/2010.
Argumente în sensul că stimulentele, în fapt nu au fost diminuate cu 25% rezulta tocmai din Notele de distribuire a stimulentelor aprobate de ordonatorul principal de credite, respectiv ministrul muncii, prin care se menționează în mod expres „sumele rămase neutilizate la nivelul fiecărei instituții se virează in contul ministerului deschis cu această destinație, urmând a fi reportate" și pentru stimulentele acordate în perioada iulie-decembrie 2010 contrar susținerilor contestatarei care în mod eronat afirmă că acestea fost reduse. Ori preluarea sumelor diminuate din luna precedentă și reportarea acestora în luna următoare nu înseamnă diminuare, așa încât nu a avut loc o reducere efectivă a acestora care să fi fost virată la bugetul de stat ci doar a fost reportată în următoarele perioade și a fost efectiv distribuită tuturor angajaților din entitățile aflate în subordine/autoritatea ministerului AINPIS, Inspecția M., OIR- uri, CNPP și ANOFM.
Prin modul de calcul eronat aplicat de către minister pentru reîntregirea salariilor, s-a realizat de fapt o majorare nejustificată a drepturilor salariale, încă din anul 2012, odată cu aplicarea OUG nr. 19/2012 aprobată prin legea 182/2012, cu toate că, în preambulul acestui act normativ se face referire la recuperarea reducerilor salariale și nu la o majorare a acestora.
Cu privire la măsura de la pct. 5 din Decizia 13/2014, pârâta arată că nu pot fi primite ca întemeiate susținerile reclamantului MMFPSPV, întrucât prin Direcția Generală de Asistență Socială avea obligația de a monitoriza și a verifica, la nivelul ANPIS/AJPIS, derularea finanțării unor cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru centrele de zi și rezidențiale alocate în baza HG nr. 973/2012.
Activitatea de monitorizare la nivelul DGAS, presupunea efectuarea verificării modului de întocmire a documentației de solicitare a finanțării, documentele justificative în baza cărora se realizează decontarea și urmărirea stadiului derulării proiectului în baza rapoartelor tehnice și financiare, potrivit art. 45 alin.(l) lit.h) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al MMFPSPV aprobat prin OMMFPSV nr. 2373/2013.
În conformitate cu art.21 lit. b) din același act normativ, documentația de solicitare a finanțării avea la bază situații de lucrări întocmite pentru toate categoriile de lucrări care urmau a fi decontate, acestea constituind documente justificative, potrivit art.22 alin. 4 lit. a) din OMMFPS nr. 2765/2012.
Față de prevederile legale menționate, s-a în actul de control că decontarea lucrărilor și a dotărilor a fost efectuată numai pe baza unui centralizator întocmit de executant, a unor procesele - verbale de recepție și punere în funcțiune, fără ca acesta să prezinte documentele efective derealizare a sistemelor instalate, respectiv situații de plată întocmite pe baza listei cu cantitățile de lucrări. |
Pentru sistemele instalate, ascensor și dotări, atât AJPIS Bacău, cât și DGAS aveau obligația solicitării atât a situațiilor de lucrări cât și a documentelor de achiziție, acestea constituind documentele justificative legale pentru deschiderea finanțării.
DGAS nu a solicitat AJPIS Bacău documente referitoare la furnizorii de utilaje și de dotări cât și documentele în baza cărora s-a efectuat decontarea acestor lucrări, așa cum prevede art. 1 pct.4. și anexa 1 la instrucțiuni din Ordinul nr. 863/2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din HG nr. 28/_ privind aprobarea conținutului cadru al documentației tehnico economice aferente investițiilor publice.
Afirmația reclamantului potrivit căreia „HG nr.28/2008 precum și actele normative subsecvente se referă la faza de elaborare a documentațiilor tehnico-economice și nu la valoarea de piață stabilită între părți" este lipsită de temei legal, întrucât atât executantul de lucrări/parohia au evitat prezentarea furnizorilor de utilaje și dotări, tocmai pentru a nu se cunoaște cu exactitate nici furnizorii și nici prețurile unitare de achiziție a dotărilor, acestea prezentând prețuri de achiziție supradimensionate, fiind vorba în speță de încasări din fonduri publice fără o contraprestație reală.
De asemenea sunt nefondate argumentele reclamantului potrivit cărora „în fapt nu se poate vorbi despre un prejudiciu la bugetul de stat în contextul în care operatorul economic plăteșt TVA și impozit pe profit pentru aceste sume către bugetul de stat” întrucât acesta nu constituie temei legal pentru încasarea de către antreprenorul . a unor sume in plus de la bugetul de stat, care nu pot fi sub nicio formă compensate cu obligațiile acestuia fața de bugetul de stat.
În plus, menționează că, potrivit datelor publicate pe site privind situațiile financiare rezulta că societatea comercială a raportat pentru anul 2013 doar o cifră de afaceri de 110.062 lei și a înregistrat o pierdere de 27.762 lei.
În ceea ce privește măsura de la pct. 6 din Decizia 13/2014 pârâta susține că în urma controlului s-a constatat acordarea aceluiași serviciu social, într-o lună, de două ori pentru o singură persoană asistată, fiind depășit nivelul mediu lunar al subvenției prev. de HG nr. 1153/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 34/1998.
Referitor la măsura de la pct. 10, pârâta susține că reclamantul face doar o expunere a demersurilor întreprinse însă nu a făcut o analiză a cauzelor care a determinat această obligație de plată și nu a identificat eventualele persoane responsabile, așa cum a preciza și secretarul general căruia i s-a delegat calitatea de ordonator principal de credite.
Arată și că aprobarea plății pentru suma stabilită ca despăgubiri civile în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a făcut de către ordonatorul de credite cu mențiunea „rog analiză privind eventuale vinovății”, însă aceste verificări nu s-au mai efectuat de către structurile de specialitate din cadrul MMFPSV, nefiind stabilite cauzele care au generat aceste plăți și persoanele responsabile, rezumându-se doar la faptul de a trece aceste sume pe cheltuiala ministerului.
În ceea ce privește măsurile de la pct. 11, 15 și 16 pârâta arată că din cuprinsul acțiunii rezultă că reclamantul nu le contestă ci doar prezintă succint demersurile efectuate în vederea implementării acestora.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. constată și reține următoarele:
În urma efectuării în perioada 12.03 – 20.06.2014 de către o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de C. a României a unei misiuni de audit financiar asupra contului de execuție bugetară încheiat la 31.12.2013 al Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), ale cărei constatări au fost consemnate în Raportul de audit financiar și Procesul verbal de constatare, a fost emisă Decizia nr. 13/18.07.2014 prin care s-a dispus față de entitatea audiată o . măsuri, printre care și măsurile contestate de reclamant prin acțiunea de față, și anume cele de la punctele 4, 5, 6, 10, 11, 15 și 16 din Decizie.
Împotriva acestor măsuri, reclamanta a formulat și contestație administrativă ce a fost respinsă prin Încheierea nr. 118/26.09.2014 emisă de o comisie de soluționare contestații din cadrul Curții de C. a României.
Examinând criticile invocate de reclamant referitoare la legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse la pct. 4, 5, 6, 10, 11, 15 și 16 din Decizia nr. 13/18.07.2014, menținute prin Încheierea nr. 118/26.09.2014, C. le apreciază ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin măsura de la pct. 4 din Decizia nr. 13/18.07.2014 s-a dispus ca reclamantul să aplice întocmai, în litera și spiritul prevederilor legale, în anul 2013 și în continuare, legislația referitoare la salarizarea personalului bugetar, inclusiv pentru unitățile aflate în subordinea /autoritatea ordonatorului principal de credite.
Măsura a fost dispusă ca urmare a constatării faptului că, în anul 2013, atât pentru personalul din cadrul aparatului propriu cât și pentru personalul din unitățile subordonate ministerului (ordonatorii secundari și terțiari de credite) au fost aplicate eronat prevederile OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, respectiv faptul că procentele de indexare salarială de 8% și respectiv 7,4% au fost aplicate asupra bazei de calcul majorată nejustificat prin includerea în salariul de bază a unor drepturi bănești (valoarea medie a stimulentelor) acordate din fonduri constituite în temeiul OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
C. reține că potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 19/2012:
„(1)Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:
a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;
b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
(2)Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin. (1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
De asemenea, potrivit art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84/2012, în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012.
După cum se prevede chiar în titlul său, OUG nr. 19/2012 a urmărit luarea unor „măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale”.
De asemenea, în motivarea adoptării acestei ordonanțe de urgență, precizată în preambul, s-a invocat „faptul că salariile și alte drepturi de care beneficiază angajații din sectorul bugetar au fost diminuate prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, iar prin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a aprobat recuperarea parțială a acestor diminuări”, „Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin care aceasta constată că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi”, „reocuparea Guvernului de asigurare a unei majorări prudente a salariilor personalului din sectorul bugetar, astfel încât să se asigure revenirea la nivelul salariilor în plată în luna iunie 2010”.
Rezultă din cele de mai sus că majorările de 8%, respectiv 7,4% realizate în anul 2012 și menținute în anul 2013, nu se pot aplica decât asupra componentelor salariului ce au fost reduse cu 25% prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Or, din cuprinsul Legii nr. 118/2010 rezultă că reducerea de 25% realizată în cursul anului 2010 nu s-a referit și la stimulentele ce se acordau din fondurile constituite în baza OG nr. 92/2003.
Aceste stimulente au fost introduse în salariul de bază ulterior apariției Legii 118/2010, și anume prin art. 14 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Legea 285/2010, care a inclus stimulentele acordate din fondurile constituite în baza OG nr. 92/2003 în salariul de bază, a prevăzut și o recuperare parțială a reducerii salariale de 25% dispusă prin Legea 118/2010, însă cu privire la aceste stimulente a prevăzut că acestea se calculează la nivelul mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010 și că nivelul stimulentelor nu se majorează cu procentul de 15%.
Prin urmare, din dispozițiile legale de mai sus rezultă că nivelul stimulentelor nu a fost afectat de reducerea de 25% dispusă prin Legea nr. 285/2010 și că aceste stimulente nu au fost majorate cu procentul de 15% prevăzut de Legea 285/2010 (acest din urmă aspect este prevăzut expres de art. 14 alin. 3 din Legea 285/2010).
Având în vedere aceste aspecte precum și faptul că prin OUG nr. 19/2012 s-a urmărit recuperarea reducerilor salariale și revenirea la nivelul salariilor anterioare Legii 118/2010, ci nu o majorare salarială, C. apreciază ca fiind întemeiată concluzia auditorilor Curții de C. în sensul aplicării nelegale de către reclamant a prevederilor OUG nr. 19/2012, întrucât majorările de 8% și 7,4% nu trebuiau aplicate și asupra cuantumului stimulentelor ce se acordau din fondurile constituite în baza OG nr. 92/2003.
Susținerea reclamantului că reducerea de 25% dispusă prin Legea 118/2010 a afectat și nivelul stimulentelor este neîntemeiată întrucât în perioada respectivă nivelul stimulentelor nu avea un caracter fix ci depindea de mărimea fondului constituit, astfel că o eventuală diminuarea a stimulentelor primite de salariații reclamantului în acea perioadă (a doua parte a anului 2010) s-a datorat reducerii gradului de colectare a contribuțiilor sociale ce a diminuat fondul din care se acordau stimulentele, ci nu ca urmare a aplicării reducerii de 25% prev. de Legea nr. 118/2010. De altfel, dacă susținerea reclamantului ar fi fost întemeiată, ar fi lipsită de orice rațiune dispoziția cuprinsă în art. 14 alin. 3 din Legea 285/2010 care a exclus expres majorarea cu 15% a acestor stimulente, probabil tocmai datorită faptului că nivelul stimulentelor nu au fost afectate de reducerea de 25% dispusă prin Legea 118/2010.
În acest sens s-a pronunțat, într-o speță similară, și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2009/14.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ prin care a respins recursul declarat împotriva sentinței civile 593/20.02.2014 a Curții de Apel București și care a reținut că „în salariul de bază nu trebuiau incluse drepturile salariale acordate prin art. 14 din Legea nr. 285/2010, deoarece într-o astfel de manieră nu s-ar fi realizat, conform OUG nr. 19/2012 doar o recuperare a reducerilor salariale, ci o majorare a acestor salarii, măsură lipsită însă de orice bază legală”.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant a dispozițiilor Legii nr. 124/2014 prin care s-a dispus exonerarea personalului din sectorul bugetar de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială pe care trebuie să le restituie drept consecință a constatării unor prejudicii de către C. de conturi, C. apreciază că nu au vreo relevanță cu privire la legalitatea măsurii dispuse, putând produce efecte doar în ceea ce privește executarea acestei măsuri, ci doar pentru drepturile salariale deja încasate de personal, nu și pentru viitor.
De asemenea, nici dispozițiile art. VI din OUG nr. 65/2014 nu influențează legalitatea măsurii dispuse de C. de C., întrucât pe de o parte, actul normativ invocat a apărut ulterior deciziei contestate, iar pe de altă parte articolul respectiv privește aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, ci nu aplicarea OUG nr. 19/2012.
O altă măsură contestată de reclamant este cea prevăzută la pct. 5 din Decizia 13/18.07.2014 prin care s-a dispus:
„controlarea de către direcția de specialitate din cadrul ministerului a modului de derulare a finanțării cheltuielilor de investiții și reparații capitale pentru centrele de zi și rezidențiale, alocate în baza HG nr. 973/2012, pentru a evita utilizarea nelegală a creditelor bugetare; deschiderea de credite bugetare, în baza HG nr. 973/2012 se vor efectua numai pe baza documentațiilor complete care conțin toate documentele justificative aferente categoriilor de lucrări întocmite potrivit legislației specifice în domeniu; elaborarea și particularizarea unei proceduri operaționale de control intern managerial care să conducă la urmărirea și verificarea sumelor ce urmează a fi decontate în cadrul proiectelor finanțate în baza HG nr. 973/2012”.
Măsura a fost dispusă ca urmare a constatării faptului că urmare a neverificării documentelor care au stat la baza solicitării finanțării de către MMFPSV prin Direcția Generală de Asistență Socială, au fost efectuate plăți nelegale în sumă totală de 211.107 lei de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Bacău către P. Sf. G. – H., la obiectivul Centrul socio-medical pentru îngrijire persoane vârstnice”, prin acceptarea la finanțare a unor cheltuieli de instalare reprezentând sisteme, utilaje și dotări achiziționate de executantul de lucrări de la furnizori/subcontractori la prețuri mai mici comparativ cu prețurile solicitate agenției de către beneficiarul investiției.
Susținerea reclamantei potrivit căreia răspunderea pentru modul de utilizare a sumelor și respectarea legislației achizițiilor publice ar aparține doar beneficiarului, astfel cum ar rezulta din dispozițiile art. 7 și art. 10 din HG nr. 973/2012, este neîntemeiată întrucât, din prevederile art. 21 și art. 22 ale Ordinului nr. 2765/2012 privind aprobarea Metodologiei de înregistrare și evaluare a solicitărilor de finanțare a unor cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru centrele de zi și rezidențiale din bugetul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, precum și de decontare a finanțării, rezultă că în cadrul procedurii de decontare a sumelor efectuate pentru realizarea unei investiții este implicat și MMFPSPV care prin Direcția generală asistență socială „verifică modul de întocmire a documentațiilor care trebuie să corespundă prevederilor prezentei metodologii” iar decontarea cheltuielilor se realizează atunci când „documentele justificative sunt complete și întocmite corect”.
Această verificarea nu are doar un caracter formal, astfel cum s-a procedat în cazul decontării cheltuielilor efectuate de către P. Sf. G. – H., în sensul că s-a verificat doar existența documentelor enumerate la art. 21 din Ordinul nr. 2765/2012, ci ea presupune și verificarea faptului că aceste documente sunt întocmite corect.
Or, fiind vorba de o investiție finanțată din bugetul MMFPSPV potrivit prevederilor art. 11 din HG nr. 973/2012, erau aplicabile și prevederile Hotărârii Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții.
Din cuprinsul acestei din urmă Hotărâri de Guvern precum și ale Ordinului nr. 863/2008 pentru aprobarea instrucțiunilor de punere în aplicare a HG nr. 28/2008, rezultă că unul dintre documentele necesare realizării investiției este proiectul tehnic care trebuie să cuprindă printre altele și listele cu cantitățile de lucrări prin întocmirea formularelor F1 –F 5 din Anexa 1 la Instrucțiuni, formulare care trebuie completate cu prețuri unitare și valori și care „devin formulare pentru devizul ofertei și vor fi utilizate pentru întocmirea situațiilor de lucrări executate, în vederea decontării”.
Verificând actele depuse la dosarul cauzei, C. constată că valoarea decontată a dotărilor efectuate în beneficiul Parohiei Sf. G. – H. de către . este mult mai mare (aproape dublu) decât sumele efectiv achitate de către această societate pentru achiziția acestor dotări, de unde rezultă că valoarea înscrisă în documentația depusă pentru decontare nu corespunde situației reale iar procedura de realizare a investiției s-a efectuat în mod defectuos, fără respectarea prevederilor HG nr. 28/2008 și ale Ordinului 863/2008 și a avut drept consecință încălcarea principiului utilizării eficiente a fondurilor publice și efectuarea de plăți nelegale în sumă totală de 211.107 lei.
În ceea ce privește măsura de la pct. 6 din Decizia nr. 13/2014, C. constată că potrivit acesteia „ministerul, prin direcția de specialitate, va iniția și dispune toate măsurile necesare în vederea monitorizării modului de aplicare a prevederilor actelor normative în vigoare, privind acordarea subvențiilor cuvenite asociațiilor și fundațiilor cu personalitate juridică, va elabora propuneri de îmbunătățire a cadrului legislativ pentru toate situațiile în care se impun astfel de acțiuni, pentru a evita efectuarea de plăți nelegale cu titlu de subvenții din bugetul de stat”.
Măsura a fost întemeiată pe constarea faptului că MMFPSPV nu a monitorizat, prin DGAS, respectarea obligației de verificare lunară a modului de acordare și utilizare a subvenției potrivit cadrului legal în domeniu și normelor interne, de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, ordonatori terțiari de credite aflați în subordinea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, ordonator secundar de credite.
În concret, s-a reținut că a fost plătită nelegal de către unele agenții județene către diverse asociații și fundații române cu personalitate juridică, în anul 2013, suma de 279.900 lei, reprezentând servicii pentru: beneficiari decedați, beneficiari care au figurat într-o lună cu servicii identice la mai multe asociații și beneficiari care, în cadrul aceleiași luni, la o singură asociație, au beneficiat de mai multe ori de aceleași servicii. Totodată, nu s-a urmărit recuperarea de către AJPIS Iași a sumei de 43.750 lei cu titlu de subvenție acordată necuvenit în anul 2012 pentru Congregația Fraților Școlilor Creștine, în termenul legal, respectiv în primele 5 zile lucrătoare ale anului următor sau de la data încetării convenției.
Reclamantul critică măsura dispusă susținând că nu a fost depășită suma alocată din subvenție pe fiecare tip de unitate de asistență socială și că este posibilă și legală situația ca un beneficiar să acceseze simultan servicii de la mai mulți furnizori de servicii sociale, cu condiția ca acestea să fie complementare.
Susținerea reclamantei este contrazisă însă de dispozițiile art. 2 din HG nr. 1153/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998, potrivit căreia „începând cu data de 1 ianuarie 2009, nivelul mediu lunar al subvenției care se acordă de la bugetul de stat pentru o persoană asistată este următorul:
a) 250 lei/persoană, pentru centrul rezidențial;
b) 175 lei/persoană, pentru centrul de zi;
c) 120 lei/persoană, pentru unitatea de îngrijiri la domiciliu;
d) 90 lei/persoană, pentru cantina socială sau alte servicii de acordare a hranei”.
Or, serviciile corespunzătoare celor patru tipuri de categorii (centru rezidențial, centru de zi, unitate de îngrijiri la domiciliu, cantină socială sau alte servicii de acordare a hranei), nu sunt complementare, o persoană neputând beneficia în același timp de două sau mai multe servicii din aceste categorii. Altfel spus, de ex., dacă o persoană beneficiază de serviciile unui centru rezidențial al unei fundații sau asociații, aceasta nu mai poate beneficia în același timp și nici nu îi sunt necesare servicii specifice unui centru de zi, unități de îngrijire la domiciliu sau cantină socială, asigurate de o altă asociație sau fundație.
Mai mult, situațiile identificate de echipa de control a Curții de C. se referă nu numai la decontarea unor servicii pentru aceeași persoană de către asociații și fundații diferite, ci și la decontarea unor servicii pentru persoane decedate, decontarea de mai multe ori a aceluiași serviciu asigurat unei persoane de aceeași fundație sau decontarea unor servicii de către asociații aflate în județe diferite și la distanță mare unele de alte, situații în care apărările reclamantului întemeiate pe complementaritatea serviciilor oricum nu sunt relevante.
Reclamantul critică și cea de-a doua constatare ce a stat la baza dispunerii măsurii de la pct. 6 din Decizia 13/2014 susținând că debitul în sumă de 43.750 lei datorat de Congregația Frații Școlilor Creștine a fost recuperat în totalitate.
Și această critică a reclamantului este neîntemeiată întrucât debitul a fost achitat eșalonat pe parcursul întregului an 2013, ci nu în primele 5 zile ale anului, astfel cum prevede art. 16 alin. 2 din HG nr. 1153/2001 potrivit căruia „sumele primite cu titlu de subvenție, rămase neutilizate la finele anului în contul asociației sau fundației, se restituie de către aceasta la bugetele de la care au fost primite, în primele 5 zile lucrătoare ale anului următor”.
Întrucât această sumă era datorată bugetului de stat, în mod corect s-a reținut în actul de control că erau aplicabile prevederile Codul de procedură fiscală, potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 92/2003, astfel că prin Decizie a Directorului executiv al Agenției Județene de Plăți nu se putea eșalona debitul în condițiile în care art. 125 din OG nr. 92/2003 dă în competența organului fiscal să acorde astfel de înlesniri.
Din acest motiv, prin neachitarea debitului de mai sus în termenul prev. de art. 16 alin. 2 din HG nr. 1153/2001, a fost prejudiciat bugetul de stat, astfel cum corect a apreciat pârâta, prin neîncasarea dobânzilor și penalităților pe care Congregația Frații Școlilor Creștine le datora în baza prevederilor art. 119 alin. 1 din OG nr. 92/2003 potrivit căruia „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere”.
Referitor la măsura de la punctul 10 din Decizia 13/2014, C. reține că prin această măsură s-a dispus:
„Analizarea cauzelor și împrejurărilor care au determinat plata din creditele bugetare ale anului 2013 ale aparatului central a sumelor plătite nelegal, reprezentând cheltuieli materiale, cheltuieli de judecată daune morale și cheltuieli de executare silită.
Extinderea verificărilor în vederea identificării tuturor situațiilor similare cu cele consemnate în procesul verbal de constatare încheiat cu ocazia misiunii de audit, în care ministerul a efectuat, în anul 2013, nejustificat plăți suplimentare din bugetul de stat cu titlu de cheltuieli materiale, cheltuieli de judecată, daune morale și cheltuieli de executare silită.
Stabilirea persoanelor responsabile de efectuarea acestor plăți nelegale, evidențierea în contabilitate a operațiunilor specifice, recuperarea sumelor în condițiile legii, virarea la buget a sumelor recuperate, având în vedere inclusiv aplicarea prevederilor art. 731 și art. 751 din Legea 500/2002 a finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare”.
Pentru a dispune această măsură, auditorii Curții de C. au avut în vedere „plata nejustificată a sumei totale de 217.695 lei din credite bugetare ale anului 2013, reprezentând cheltuieli materiale (186.547 lei echivalentul a 41.748 euro), daune morale (10.000 lei), cheltuieli de executare silită (9.641 lei) și cheltuieli de judecată (11.507 lei), stabilite de către instanțele de judecată, prin sentințe civile rămase definitive și irevocabile pentru care la nivelul ministerului nu s-au întreprins demersuri legale de stabilire a persoanelor responsabile de generarea situațiilor care a făcut obiectul acțiunilor în instanță, pentru reîntregirea creditelor bugetare, după cum urmează:
- suma totală de 198.829 lei, în baza Deciziei civile nr. 4110/2013 a Curții de Apel Cluj (dosarul nr. 590/CA/2011) care se compune din: cheltuieli materiale în sumă de 41.748 euro echivalent a 186.547 lei, daune morale în sumă de 10.000 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 2.282 lei;
- suma totală de 18.866 lei stabilită prin Decizia civilă nr. 166/12.01.2012 a Curții de Apel București (dosarul nr._/2009) formată din cheltuieli de judecată în sumă de 9.225 lei și cheltuieli de executare și onorariu de avocat în sumă de 9.641 lei.
Reclamantul critică această măsură prezentând pe larg în cuprinsul acțiunii situația care a dus la pronunțarea Deciziei civile nr. 4110/2013 a Curții de Apel Cluj și pierderea litigiului cu unul dintre angajații săi (domnul H. O.) căruia i-a fost încetat raportul de serviciu în mod nelegal și aducând argumente în sensul lipsei culpei reclamantului sau vreunuia dintre angajații săi pentru această situație.
Aceste argumente aduse de către reclamant sunt rezultatul unor cercetări ulterioare întreprinse în urma emiterii deciziei contestate ce nu pot atrage nulitatea măsurii, întrucât, la momentul realizării controlului, auditorii Curții de C. au apreciat corect că nu au fost analizate cauzele și împrejurările care au dus la această situație, nu s-au întreprins demersuri pentru stabilirea persoanelor responsabile pentru pierderea litigiului cu domnul H. O. și recuperarea de la acestea a prejudiciului produs instituției.
De altfel, pe nota prin care a fost aprobată efectuarea plății, ordonatorul de credite a menționat expres „rog analiză privind eventuale vinovății”, dispoziție ce nu a fost pusă în aplicare, neexistând întocmit vreun înscris din care să rezulte că a fost efectuată o astfel de investigație în urma căreia să se fi stabilit clar cauzele generatoare ale situației și concluzia lipsei de vinovăție a vreunei persoane din cadrul instituției reclamante.
Mai mult, în ceea ce privește plata sumei totale de 18.866 lei stabilită prin Decizia civilă nr. 166/12.01.2012 a Curții de Apel București (dosarul nr._/2009) formată din cheltuieli de judecată în sumă de 9.225 lei și cheltuieli de executare și onorariu de avocat în sumă de 9.641 lei, reclamantul nici nu precizează în cuprinsul acțiunii motivele pentru care consideră ca fiind neîntemeiate aprecierile auditorilor Curții de C..
O altă măsură criticată de către reclamant este cea de la pct. 11 din Decizia 13/2014 prin care s-a dispus „continuarea demersurilor în vederea ducerii la îndeplinire, în integralitate a măsurii nr. 17 dispusă prin Decizia 6/V/2012 privind recuperarea, conform prevederilor legale în vigoare, a plăților nelegale reprezentând daune morale și cheltuieli de judecată și virarea la bugetul de stat a sumelor, pe măsura recuperării”.
C. reține că măsura nr. 17 din Decizia 6/V/2012 a fost anulată prin Decizia nr. 4814/12.12.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr._ .
Decizia de mai sus a ICCJ a fost pronunțată după emiterea Deciziei nr. 13/18.07.2014 și a Încheierii nr.118/26.09.2014, astfel că nu poate atrage nulitatea măsurii de la pct.11, întrucât legalitatea unui act administrativ se apreciază în funcție de situația existentă la momentul emiterii actului.
Prin urmare, deși în prezent măsura de la pct. 11 din Decizia 13/2014 a rămas fără obiect prin anularea măsurii nr. 17 dispusă prin Decizia 6/V/2012, acest aspect nu atrage anularea măsuri contestate, în condițiile în care la momentul emiterii Deciziei nr. 13/2014, măsura nr. 17 dispusă prin Decizia 6/V/2012 era executorie iar reclamantul nu o adusese la îndeplinire în integralitate, ci doar luase unele măsuri în vederea punerii în executare.
Ultimele măsuri criticate de reclamant sunt cele de la pct. 15 și 16 din Decizia nr. 13/2014 prin care s-a dispus:
„15.Continuarea demersurilor în vederea ducerii la îndeplinire, în integralitate, a măsurii nr. 16 dispusă prin Decizia 6/V/2012 privind recuperarea de la persoanele responsabile de plata unor amenzi și cheltuieli de judecată din resursele bugetare ale MMFPSPV, precum și virarea sumelor recuperate la bugetul de stat, pe măsura recuperării.
16.Continuarea demersurilor în vederea ducerii la îndeplinire, în integralitate, a măsurii nr. 13 dispusă prin Decizia 10/V/2011 privind recuperarea conform prevederilor legale în vigoare a plăților nelegale reprezentând drepturile salariale brute, precum și contribuțiile angajatorului aferente, de care directorii coordonatori ai OIRPOSDRU au beneficiat, fără temei legal în perioada 01.03 – 30.06.2010 și virarea la bugetul de stat a sumelor pe măsura recuperării.”
În cuprinsul acțiunii de față, reclamantul precizează demersurile întreprinse pentru punerea în executare a celor două măsuri anterioare dispuse de C. de C., însă din cuprinsul acestora rezultă că au fost formulate acțiuni la instanțele judecătorești pentru recuperarea prejudiciilor, nu și faptul că sumele respective au fost efectiv recuperate sau a existat o imposibilitate obiectivă de recuperare, astfel că se impune continuarea acestor demersuri, cum în mod întemeiat s-a dispus de către auditorii Curții de C..
Față de toate cele arătate mai sus, C. va respinge acțiunea reclamantului M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE cu sediul în București, ., nr. 2 - 4, sector 1, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, .. 22-24, cod_, sector 1, București, România, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. C. G. I. P.
Red. ICG
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 5/2015. Curtea de... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
