Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 649/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 649/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 8615/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 649
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ, formulate de reclamantul D. G., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta prin consilier juridic D. C. S., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe propunerea probelor.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, în temeiul art. 237 alin. 7, 255 raportat la art. 258 Cod de procedură civilă, apreciind că aceasta este concludentă, admisibilă și necesară pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât susținerile reclamantului sunt neîntemeiate. Face referire la obiectul cererii, respectiv „refuz soluționare cerere”, arătând că nu sunt justificate susținerile reclamantului, întrucât în cauză s-a emis rezoluție de clasare, care a fost și comunicată reclamantului. Faptul că nu e soluționată cererea conform intereselor reclamantului nu înseamnă că acesta nu a primit răspuns. Solicită și respingerea criticilor formulate de reclamant, având în vedere că din verificările efectuate s-a constatat nu sunt indicii de săvârșire a unei abateri de către magistrați.
Curtea constată dezbaterile închise și, în temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare pe fondul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante, initial la data de 20.11.2012, reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâtul Inspecția J. de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat instantei ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a sesizării înregistrate de Inspecția J. sub nr. 3450/IJ/2564/DIJ/2012, obligarea pârâtului la efectuarea verificărilor privind faptele prevăzute ca abateri disciplinare conform art. 99 lit. b și art. 99 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
În motivarea cererii, reclamantul arata, in esență, faptul că s-a adresat cu sesizare Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, inregistrata sub nr. 1/_/1154/07.09.2012, că obiectul sesizarii se refera la faptele prevazute ca abateri disciplinare potrivit art. 99 lit. b) și art. 99 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, despre care reclamantul afirma ca au fost comise de judecătorii M. B., G. T., I. C. M. din cadrul Tribunalului G. care au soluționat dosarul nr._ .
Arata ca obiectul sesizarii a fost schimbat de catre pârât, în sensul ca reclamantul ar fi sesizat modul de solutionare a dosarului nr._ al Tribunalului G., ceea ce, în opinia reclamantului, reprezintă un refuz nejustifcat de soluționare a petiției. Mai arată faptul că rezoluția de clasare reprezintă o măsură ilegală.
În drept, indica art. 1, 2 din Legea nr._, OG nr. 27/2001 art. 1 alin. 1 și 5, legea nr. 233/2002 art. 1 alin. 1, Legea nr. 24/2012.
La data de 27.12.2012 pârâtul a depus întâmpinare (înregistrata la Cabinet sub nr. 1/_/27.12.2012 și la Registratura Secției a VIII a la data de 04.01.2013), prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, cu motivarea in esenta, ca potrivit art. 47 alin. 1 lit. b din Legea nr. 317/2004 rezolutia de clasare este definitiva, impotriva acesteia nefiind prevazuta cale de atac. Pe fondul cauzei, solicita respingerea actiunii ca neintemeiata, cu motivarea, in esenta, ca reclamantul reitereaza aspectele menționate și in sesizarea Inspecției Judiciare prin care se critica modul de soluționare de către Tribunalul G. –Secția civilă a cauzei care face obiectul dosarului nr._, analizate de inspectorul judiciar prin rezolutia contestata. Or, criticile reclamantului față de soluția pronunțată în dosarul nr._ nu pot fi supuse verificarilor de natura administrativă efectuate de Inspectia Judiciara, in caz contrar încălcându-se independența judecătorului, consacrata de art. 124 alin. 3 din Constituția României.
Mai arată pârâtul că din verificările efectuate s-a constatat că nu sunt realizate condițiile impuse de lege pentru abaterea constând in exercitarea funcției cu rea-credința sau din grava neglijență, întrucât nu s-a identificat greșeala care sa poată fi caracterizata ca fiind evidenta si neîndoielnica, nici indicii cu privire la încălcarea cu intenție a normelor legale, instanța de recurs argumentând soluția pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G. in fapt și în drept.
În drept, art. 115-118 Cod procedura civila, art. 45-47 din Legea nr. 317/2004.
La fila 67 dosar, in ședința publică din data de 28.01.2013, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicita anularea rezolutiei de clasare din 02.11.2012 a sesizarii inregistrate sub nr. 34507IJ/2564/DIJ/11.09.2012, obligarea inspecției judiciare la efectuarea verificarilor potrivit obiectului sesizarii înregistrate cu nr. 3450/IJ/2564/DIJ/11.09.2012.
Totodata, reclamantul a formulat raspuns la intampinare, depus prin Registratura la data de 19.02.2013, precum si in sedinta publica din data de 25.02.2013 in cuprinsul careia a reiterat faptul ca actiunea se intemeiaza pe dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, solicita respingerea exceptiei inadmisibilitații, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii avand ca obiect refuz nejustificat de rezolvare a cererii, anularea rezoluției de clasare și obligarea la soluționarea sesizarii conform obiectului acesteia.
Prin sentinta civila nr. 885/2013, Curtea de Apel a respins actiunea ca inadmisibila.
Prin decizia civilă nr. 4647/2014 Inalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a casat cu trimitere spre rejudecare acțiunea, urmare a declararii neconstituționale a dispozițiilor legale avute în vedere de Curtea de Apel la pronunțarea soluției inadmisibilității, prin Decizia Curții Constituționale nr. 397/03.07.2014, in primul ciclu procesual.
In cel de-al doilea ciclu procesual dosarul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel București sub nr._ .
Analizând susținerile părților, în raport cu mijloacele de proba administrate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține:
Prin rezoluția Inspecției Judiciare nr. 3450/IJ/2564/DIJ/2012/02.11.2012 s-a clasat sesizarea reclamantului sub aspectul savarsirii de catre judecatorii M. B., G. T., I. C. M. din cadrul Tribunalului G. a vreunei abateri disciplinare prevazute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.
Soluția clasării a fost dispusa in temeiul art. 45 alin. 4 lit. b) raportat la art. 46 lit. b) din Legea nr. 317/2004, reținandu-se în esență că, soluțiile pronunțate de instanță nu pot fi analizate sau cenzurate de Consiliul Superior al Magistraturii întrucat s-ar aduce atingere principiilor independentei judecatorilor, a supunerii lor numai legii și autoritatii de lucru judecat, statuate in Constituția Romaniei (art. 124 alin. 3, art. 129) și de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.
In ceea ce privește participarea dnei M. B. in compunerea completului de recurs, s-a reținut ca petentul a înțeles sa uzeze de beneficiul recuzarii și a formulat cerere de recuzare impotriva dnei judecator B., solicitare asupra careia in conditiile art. 98 alin. 4 din regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti instanta s-a pronuntat prin incheierea de sedinta din data de 15.02.2012, respingand-o. Cu privire la celelalte aspecte indicate prin petitie, Inspectia Judiciara si-a mentinut punctele de vedere anterior formulate si comunicate cu adresele din 18.10.2010, 05.08.2011, respectiv ca nu au rezultat indicii privind savarsirea vreunei abateri disciplinare prevazute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.
Pe fondul cauzei, analizand rezolutia contestata, Curtea retine că aceasta este temeinică și legală. Contrar susținerii reclamantului in sensul ca i s-ar fi modificat obiectul sesizarii in sensul ca s-ar fi retinut ca ar fi sesizat în realitate modul de solutionare a dosarului nr._ al Tribunalului G., Curtea constata ca in mod corect s-a retinut in cuprinsul acesteia faptul că, în realitate, partea reclamantă a criticat modul de soluționare de catre Tribunalul G. a cauzei care face obiectul dosarului antementionat, fără ca această împrejurare să reprezinte o recalificare a plangerii, cum susține reclamantul, ci o corectă analiză a motivelor indicate în cuprinsul acesteia și a temeiniciei lor. Or, astfel după cum in mod pertinent retine parata, criticile părții reclamante cu privire la soluția pronuntata in respectivul dosar, analiza și aprecierea probelor, raționamentul și interpretarea normelor legale sau a situației de fapt nu pot face obiectul verificarilor de natură administrativă ale Inspecției Judiciare, întrucât în caz contrar s-ar încălca principiul independenței judecătorului statuat de art. 124 alin. 3 din Constituția României.
Apoi, în ceea ce privește abaterile disciplinare constând în exercitarea funcției cu rea credință sau din gravă neglijență (art. 99 lit. t din Legea nr. 303/2004), în raport cu actele dosarului, Curtea constata că în mod corect a reținut parata ca nu sunt realizate condițiile impuse de lege pentru a fi reținute indiciile acestei abateri, nefiind identificata greșeala care să poată fi caracterizată ca fiind gravă, evidentă, neîndoielnică și, totodată, nu rezultă nici indiciile cu privire la încălcarea cu intenție a normelor legale în scopul vătămării drepturilor părții reclamante.
Pentru aceste motive Curtea urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. G., cu domiciliul în sector 2, București, ., ., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în sector 5, București, .. 40, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. F. D. N.
Red./tehnored./C.M.F./D.N/2015/ ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2628/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
