Pretentii. Decizia nr. 3921/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3921/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 1961/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3921
Ședința publică din data de 03.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: G. A. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA P. PROTECȚIA CONSUMATORILOR DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 7455/13.11.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat Curții faptul că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 583 N.C.p.c., după care,
La interpelarea Curții, consilierul juridic al intimatei-pârâte arată că nu mai are cereri, excepții sau probe.
Nemaifiind cereri, excepții sau probe, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Consilierul juridic al intimatei-pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele din întâmpinare. Menționează că nu a fost invocat nici un motiv de nelegalitate a sentinței civile recurate, recurenta reluând cauzele de nelegalitate invocate la instanța de fond și aducând și alte critici direct în recurs.
În ceea ce privește nemotivarea sentinței, susține că aceasta a fost motivată atât în fapt, cât și în drept.
Cu privire la pretinsa aplicare greșită a dispozițiilor Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, arată că lipsa procesului-verbal de constatare a contravenției se datorează faptului că în speță se prevede o procedură specială în care procesul-verbal se întocmește ulterior dispoziției de ridicare a autovehiculului.
Un alt motiv care a fost ridicat direct în recurs se referă la faptul că vehiculele staționate neregulamentar s-ar ridica prioritar, motiv care este neîntemeiat pentru că norma respectivă are caracter de recomandare.
În ceea ce privește al treilea motiv invocat de recurentă, arată că instanța de fond a apreciat corect probele existente la dosar.
Prin urmare, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, menținerea sentinței recurate, respectiv a deciziei de ridicare, cu consecința respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 677.32 lei și a cheltuielilor de judecată.
La interpelarea Curții cu privire la recursul în interesul legii referitor la nelegalitatea procedurii de ridicare a autovehiculelor prin hotărârea Consiliului Local, consilierul juridic al intimatei-pârâte consideră că acest recurs în interesul legii nu-și produce efecte în prezenta speță.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.01.2014 pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal reclamanta Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor din România a solicitat anularea dispoziției de ridicare . nr._ emisă de pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 Ia data de 14.11.2013 și repararea prejudiciului material cauzat, constând în plata sumei de 677.32 lei, reprezentând taxele aferente ridicării, transportului și depozitării vehiculului cu număr de înmatriculare_ .
Prin sentința civilă nr.7455 din 13.11.2014 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, pentru considerentele arătate în cuprinsul hotărârii.
Împotriva sentinței civile nr.7455/13.11.2014 a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor din România, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
Un prim aspect care atrage nelegalitatea sentinței vizează modalitatea în care instanța de fond a înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 425 lit. b) NCPC referitoare la motivarea în fapt a hotărârii.
Astfel, instanța de fond se limitează la a reda conținutul unor articole din Regulamentul privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6, precum și pe domeniul public și privat de pe raza Sectorului 6 aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Sector 6 nr. 4/28.01.2010 și din OUG nr.195/2002, fără a proceda la corelarea acestora cu susținerile părților, fără a arăta în mod concret motivele pe care se întemeiază soluția dată si fără a arăta motivele pentru care apărările pârâtei au fost admise si apărările subscrisei înlăturate.
Or, dispozițiile art. 425 lit. b) din NCPC impun prezentarea coerentă și efectivă a examenului critic al instanței de natură să susțină rezultatul deliberării, dar și concordanța argumentelor deduse judecății.
În acest context, instanța de fond nu a considerat de cuviință să procedeze la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților din punctul de vedere al aprecierii pertinenței acestora în determinarea situației de fapt, după cum nu a considerat de cuviință să raporteze temeiurile de drept invocate la susținerile părților.
Astfel, hotărârea recurată nu îndeplinește exigența de a fi motivată, maniera extrem de succintă în care instanța de fond a exprimat considerentele nefiind suficientă pentru a crea premisa legalității hotărârii pronunțate.
Al doilea aspect care atrage casarea sentinței civile recurate vizează interpretarea si aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în speță, respectiv ale Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 și ale Hotărârii Consiliului Local Sector 6 nr. 4/28.01.2010 prin care a fost aprobat Regulamentul privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6, precum și pe domeniul public și privat de pe raza Sectorului 6.
Astfel, instanța de fond face referire la dispozițiile OUG nr.195/2002 potrivit cărora agentul de poliție poate dispune ridicarea unui vehicul dacă acesta este staționat neregulamentar, însă nu are în vedere faptul că în cauză nu a fost întocmit un proces verbal de constatare a contravenției care să stabilească vinovăția subscrisei în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor legale referitoare la staționarea vehiculelor, lipsa procesului verbal de constatare a contravenției echivalând cu lipsa confirmării constatării agentului D. M. privind staționarea neregulamentară.
Este important de subliniat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției este singurul act prin care se constată si se sancționează o contravenție, dispoziția de ridicare a autovehiculului dispusă printr-un Regulament aprobat printr-o Hotărâre de Consiliu Local încălcând principiul ierarhiei actelor normative.
Este evident că lipsa întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției a condus la încălcarea dreptului recurentei la apărare în ceea ce privește staționarea autovehiculului.
În acest context, recurenta a fost nevoită ca, în lipsa procesului verbal de constatare a contravenției privind staționarea neregulamentară a autovehiculului, proprietatea sa, să invoce motive de anulare a dispoziției de ridicare a autovehiculului . nr._, emisă de pârâta Direcția Generală de Poliție Locală Sector 6 la data de 14.11.2013, prin raportare la dispozițiile HCL Sector 6 nr.4/2010, prin aceasta neînsemnând că și-a însușit reținerea pârâtei privind staționarea neregulamentară.
De asemenea, instanța de fond reține, prin referire la dispozițiile 0UG nr. 195/2002, că art.64 alin.(l) teza întâi nu mai impune condiția suplimentară ca autovehiculul să constituie un obstacol pentru circulația rutieră, ignorând dispozițiile art. 64 alin.(l) teza all-a din aceeași 0UG nr.195/2002 care prevăd că "ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale", dar și dispozițiile art. 64 alin (3) care prevăd că "ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament".
Or, în lipsa prevederii acestei proceduri în Regulamentul de aplicare a 0UG nr.195/2002, instanța de fond ar fi trebuit să dea eficiență Regulamentului privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6, precum și pe domeniul public și privat de pe raza Sectorului 6 aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Sector 6 nr. 4/28.01.2010 care prevede în mod expres la art.8 alin. (2) că operațiunile de ridicare se vor face prioritar în cazurile în care vehiculele staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6 crează blocaje sau obstrucționări ale traficului rutier si să constate, prin raportare la planșele foto aflate la dosarul cauzei, că autovehiculul, proprietatea subscrisei, nu crea blocaje sau obstrucționări ale traficului rutier.
Astfel cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată și în răspunsul la întâmpinare staționarea autovehiculul pe . . reducea vizibilitatea conducătorilor auto care doreau să intre pe drumul cu prioritate, argumentele în susținerea acestei afirmații fiind următoarele:
-. conducătorii auto care doresc să intre pe .-4 (stradă cu prioritate) să circule pe mijlocul aleii datorită mașinilor parcate oblic pe partea dreaptă, astfel că vehiculul subscrisei nu reprezenta nici un obstacol în calea acestora;
-Conducătorii auto care doresc să intre de pe . .-4 (stradă cu prioritate) trebuie să se asigure din partea stângă și nu din partea dreaptă unde se afla parcat vehiculul cu nr. de înmatriculare_, astfel că vehiculul subscrisei staționat pe colțul din dreapta al intersecției nu reducea vizibilitatea conducătorilor auto.
Al treilea aspect care atrage casarea sentinței civile recurate vizează modalitatea greșită în care instanța de fond a interpretat probele existente la dosarul cauzei.
Astfel, din planșele fotografice depuse de subscrisa la dosar rezultă că autovehiculul staționa dincolo de marcajul "Nu bloca", astfel că staționarea nu împiedica accesul pietonilor la . class="Style9"> În ceea ce privește efectuarea planșelor foto anterior ridicării, se observă din interpretarea prevederilor art.8 alin.(4) că planșele foto sunt efectuate în format digital "din cel puțin patru unghiuri diferite" și că se pun Ia dispoziția Brigăzii de Poliție Rutieră și/sau Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 6 de către operatorul autorizat, în speță societatea Ilcor Auto Eco S.R.L.
Pârâta a înțeles să depună la dosarul cauzei, respectiv să posteze pe site-ul www.politia6.ro, acele planșe fotografice efectuate anterior ridicării doar dintr-un singur unghi și acela nerelevant în contextul circumstanțelor reale de la fața locului.
Planșele fotografice depuse la dosarul cauzei de recurentă și întocmite la fața locului de către subscrisa după preluarea autovehiculului de la societatea Ilcor Auto Eco S.R.L. reflectă realitatea locului de unde a fost ridicat autovehiculul, staționarea acestuia în locul respectiv nereprezentând nicidecum un obstacol pentru ceilalți conducători auto și/sau pentru pietoni.
Față de aceste considerente recurenta solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată nefondat recursul civil de față.
P. a decide astfel curtea constată că recurenta s-a prevalat de dispozițiile art.488 pct.6 Cod procedură civilă, invocând nemotivarea sentinței criticate și respectiv art.488 pct.8 C.proc.civ., invocând greșita aplicare a legii.
În ceea ce privește pretinsa nemotivare a hotărârii, curtea apreciază că prima instanță a dat eficiență prevederilor art.425 litera b C.proc.civ., hotărârea cuprinzând referirile primei instanțe la situația de fapt reținută, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția precum și cele care au determinat înlăturarea apărărilor reclamantei.
Caracterul concis și sintetic al motivării nu echivalează cu lipsa acesteia și nicidecum nu poate conduce la casarea hotărârii, fiind de subliniat că din perspectiva dispozițiilor art.488 pct.6 C.proc.civ. constituie motiv de casare când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Nefondată este și critica recurentei referitoare la greșita aplicare a legii de către prima instanță.
Faptul că în cauză nu a fost întocmit un proces verbal de constatare și sancționare contravențională nu constituie un motiv de nelegalitate a dispoziției de ridicare auto. Este de subliniat că ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar nu constituie o sancțiune contravențională principală sau complementară ci o măsură tehnico-administrativă și de aceea nu este condiționată de întocmirea procesului verbal de contravenție.
Mai mult, însușirea opiniei exprimate de către recurentă conduce la o concluzie contrară scopului avut în vedere de legiuitor pentru edictarea măsurilor tehnico-administrative. Astfel, întocmirea unui proces verbal de contravenție presupune identificarea contravenientului, așadar demersuri suplimentare ce pot dura semnificativ, or măsura ridicării autovehiculului staționat neregulamentar trebuie realizată imediat ce se constată o atare stare, ce constituie o stare de pericol pentru circulație sau un obstacol, având ca scop înlăturarea obstacolului sau a stării de pericol și nu sancționarea conducătorului auto.
Omisiunea întocmirii procesului verbal de contravenție nu poate semnifica nicidecum lipsa constatării staționării neregulamentare, cum susține recurenta, căci starea de fapt avută în vedere de agentul de poliție locală a fost nemijlocit constatată de acesta din urmă, ex proprii sensibus și de altfel surprinsă prin intermediul mijloacelor tehnice de înregistrare.
În sfârșit, omisiunea întocmirii procesului verbal de contravenție nu poate avea consecința încălcării dreptului la apărare al recurentei, dovada contrară fiind tocmai faptul că a formulat acțiunea în contencios administrativ împotriva dispoziției de ridicare, deducând astfel controlului judecătoresc actul pretins vătămător.
Cât privește faptul că autoturismul recurentei nu reprezenta un obstacol pentru circulație, curtea subliniază că o atare concluzie este interpretarea proprie a recurentei și este contrară scopului avut în vedere pentru interzicerea staționării în intersecții, obstrucționarea circulației sau starea de pericol cauzată fiind prezumată de legiuitor, din moment ce a înțeles să interzică staționarea în astfel de condiții.
Față de aceste considerente, curtea constată că în mod întemeiat a reținut prima instanță că dispoziția de ridicare este conformă prevederilor art.64 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.142 litera f) și art.143 litera a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 precum și în raport de prevederile art. 1 alin. 1 din anexa 2 la HCL Sector 6 nr. 4/2010 - Regulamentul privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor și remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din Sectorul 6 precum și pe domeniul public și privat de pe raza teritorială a Sectorului 6.
Referitor la greșita interpretare a probelor existente la dosarul cauzei, curtea subliniază că o atare critică nu se circumscrie motivelor de casare, astfel cum acestea sunt reglementate prin dispozițiile art.488 C.proc.civ., ce instituie o cale de atac extraordinară, prin care pot fi valorificate exclusiv critici la adresa legalității hotărârilor supuse recursului și numai în circumstanțele limitativ prevăzute de textul de lege citat anterior.
Față de aceste considerente curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA P. PROTECȚIA CONSUMATORILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul ales în București, sector 1, . Sanatescu, nr. 44, împotriva sentinței civile nr. 7455/13.11.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, sector 6, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. G. A. F.
GREFIER
E. S. M.
Red./Thred. F.A.G.
Jud. fond D. S./ T.B.- Secția a II-a C.
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1243/2015. Curtea... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2552/2015.... → |
|---|
