Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1243/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1243/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2633/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1243/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier M. P.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. C. de la P. de pe lângă Curtea de Apel București
Pe rol soluționarea în contencios administrativ și fiscal a cererii formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRARI în contradictoriu cu pârâtul LI Z., având ca obiect „custodie publică”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul reprezentat de consilier juridic D. V. cu delegație la dosar, pârâtul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Se prezintă traducătorul de limbă chineză, d-l S. C., pentru asigurarea traducerii dezbaterilor din ședință, având în vedere că pârâtul este de naționalitate chineză.
La solicitarea instanței pârâtul arate că înțelege limba română puțin.
Prin intermediul traducătorului, pârâtul arată că are cunoștință pentru ce este chemat în judecată și că este de acord cu luarea sa în custodie.
Consilierul juridic al reclamantei, precizează la solicitarea instanței, că pârâtul este la prima procedură de azil, cerere care se află în curs de soluționare, iar măsura custodiei este solicitată în baza prevederilor art. 101 alin.9 din OUG nr. 194/2002, îndepărtarea sub escortă urmând a fi pusă în aplicare în funcție de soluția pronunțată în cadrul procedurii de azil, având în vedere că măsura luării în custodie nu încetează de drept ca urmare a formulării cererii de azi.
După ce părțile arată că nu mai au alte probe de administrat, Curtea încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile atașate la dosar.
Constatând că nu mai sunt cereri prealabile, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilierul juridic al reclamantei solicită admiterea cererii și prelungirea duratei de luare în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni a pârâtului pentru motivele detaliate în acțiune. De asemenea, arată că măsura îndepărtării pârâtului sub escortă nu poate fi pusă în aplicare până la data de 6.05.2015, când expiră perioada de luare în custodie publică, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 101 alin. 4, 6, 7 și 9 din OUG nr. 194/2002, astfel că se impune menținerea acestuia în custodie publică până la finalizarea procedurii pentru acordarea unei forme de protecție – cerere formulată de pârât. Pentru aceste considerente și motivele din acțiune, solicită admiterea cererii și prelungirea duratei de luare în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni a pârâtului.
Pârâtul arată că este de acord cu luarea sa în custodie publică.
Reprezentantul Parchetului solicită să se constate acțiunea întemeiată și prin urmare, să se dispună prelungirea duratei de luare în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni a pârâtului, având în vedere că față de acesta s-a dispus măsura de siguranță a expulzării precum și incidența dispozițiilor art. 109 alin 9 din OUG 194/2002, întrucât cetățeanul străin a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite cu violență, astfel încât menținerea sa în custodie se impune până la finalizarea procedurii de acordarea unei forme de protecție.
Curtea reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.04.2015 sub nr. de mai sus, reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI a solicitat în contradictoriu cu pârâtul cetățean chinez LI Z., cazat în Centrul pentru cazarea străinilor luați în custodie publică Otopeni, ca instanța să dispună prelungirea duratei de luare în custodie publică pentru o perioada de 5(cinci) luni a pârâtului.
În motivare, pârâtul a arătat că la data de 07.04.2015, în baza Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 726/II-5/07.04.2015, față de cetățeanul chinez LI Z. a fost dispusă măsura luării în custodie publică pentru o perioadă de 30 de zile (până la data de 06.05.2015 inclusiv) în temeiul art.101 alin. 2 și art. 90 alin. 2 din O.U.G 194/2002 privind regimul străinilor în România, acesta neputând fi îndepărtat de pe teritoriul țării în termen de 24 de ore, întrucât nu poseda document de călătorie.
Arată reclamantul că pârâtul a fost eliberat din Penitenciarul Timișoara, conform celor menționate în biletul de liberare nr._/2015, fiind preluat de lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului pentru Imigrări T. pentru punerea în executare a măsurii expulzării, conform prevederilor art. 99 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
În urma verificărilor a rezultat că pârâtul a intrat legal în România, la data de 26.11.1994, în baza unei vize valabile 30 de zile, dar la 18.06.1995 a fost arestat și ulterior condamnat prin sentința penală nr. 42/24.01.2002 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 584/06.02.2003 a Curții Supreme de Justiție București, la pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie. Prin aceeași sentință penală a fost luată față de pârât și măsura expulzării, prevăzută de art. 117 din Codul Penal din 1968, după executarea pedepsei principale.
In urma formulării unei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile instanțele judecătorești au stabilit că pedeapsa rezultantă pe care condamnatul o are de executat este de 21 de ani și 8 luni, restul dispozițiilor sentinței penale nr. 42/24.01.2002 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală fiind menținute.
Arată reclamantul că a comunicat pârâtului la 07.04.2015 că împotriva acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, se va efectua măsura expulzării din România, având în vedere cele dispuse prin sentința penală nr. 42 din 24.01.2002 a Tribunalului București. D. urmare, acesta a formulat la data de 09.04.2015 cerere de acordare a statutului de refugiat, în temeiul Legii nr.122/2006 privind azilul în România, care se află în curs de soluționare.
Măsura custodiei publice a fost menținută prin raportare la art. 101 alin.9 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, îndepărtarea sub escortă urmând să fie pusă în aplicare în funcție de soluția pronunțată în cadrul procedurii de azil.
Arată reclamantul că la data de 10.04.2015 Ambasada Republicii Populare Chineze la București a emis un document de călătorie pentru cetățeanul chinez (atașat în copie) cu valabilitate 3 luni, document ce permite îndepărtarea străinului de pe teritoriul României.
Având în vedere că măsura îndepărtării sub escortă nu poate fi pusă în executare până la data de 06.05.2015, când expiră perioada de custodie publică, în cauză fiind incidente dispozițiile art.101 alin. 4, 6, 7, și 9 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor, cu modificările și completările ulterioare, iar printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a instituit împotriva acestuia măsura expulzării după ce a executat o pedeapsă cu închisoarea de 21 de ani și 8 luni pentru săvârșirea unor infracțiuni de mare violență, considerăm că sunt incidente prevederile art. 101 alin.2 lit.c din același act normativ, precizează reclamantul că se impune menținerea pârâtului în custodie publică până la finalizarea procedurii pentru acordarea unei forme de protecție.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
În fapt, pârâtul din prezenta cauză, cetățean chinez, a intrat în țară la data de 26.11.1994, având document de călătorie valabil, precum și o viză cu valabilitate 30 de zile.
La finalul celor 30 de zile, pârâtul nu a părăsit teritoriul României iar, ulterior, prin sentința penală nr.42/2002 a Tribunalului București a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și tâlhărie. Complementar, s-a dispus luarea măsurii expulzării prevăzută de Codul Penal – art. 117, măsură că urma a fi executată după ispășirea pedepsei cu închisoarea.
Prin Încheierea emisă în dosarul penal nr._ al Tribunalului A., ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, s-a stabilit că pârâtul are de executat 21 de ani și 8 luni pedeapsa cu închisoarea, fiind menținută măsura expulzării dispusă anterior, cu executare după executarea pedepsei principale.
La data de 07.04.2015 pârâtul a fost eliberat din penitenciar, astfel cum rezultă din Biletul de liberare nr._/2015, fiind preluat de lucrătorii din cadrul Serviciului pentru Imigrări al județului T., în vederea executării măsurii expulzării, potrivit art. 99 alin 1 din OUG nr. 194/2002. S-a constatat cu acea ocazie că pârâtului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interzicerea returnării prevăzută de art. 82 și art. 96 din același act normativ.
Prin Ordonanța Procurorului mr. 726/II-5/2015 din 07.04.2015 s-a dispus luarea în custodie publică a pârâtului, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07.04.2015 și până la 06.05.2015, inclusiv, constatându-se că nu se poate pune în executare măsura îndepărtării sub escortă, deoarece pârâtul nu posedă document de călătorie valabil și nici nu deține mijloace financiare suficiente pentru a-și achiziționa bilet de avion.
Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar la filele 7-9, pârâtul, în urma luării în custodie publică, a formulat cerere de azil la data de 09.04.2015, iar potrivit adresei atașată la fila 8 din dosar acestuia i s-a încuviințat accesul la procedura de azil.
În drept, Curtea va constata că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin.1 din OUG nr.194/2002, precum și dispozițiile art. 101 din același act normativ.
Astfel, Curtea va constata că, dată fiind măsura aplicată pârâtului prin hotărâre penală definitivă, constând în expulzarea acestuia la finalul executării pedepsei cu închisoarea, devin incidente dispozițiile art. 99 alin 1 din OUG nr. 194/2002, potrivit cărora „expulzarea se efectuează de către I. G. pentru Imigrări prin îndepărtarea sub escortă a străinului. Prevederile art. 90 - 93 și 98 se aplică în mod corespunzător”.
Pe de altă parte însă, expulzarea sub escortă nu a fost posibilă, datorită lipsei documentelor de călătorie valabile și a fondurilor necesare pentru achiziționarea biletului de călătorie, motiv pentru care s-a impus luarea pârâtului în custodie publică, până la îndeplinirea acestor condiții.
Curtea va mai remarca și faptul că, după luarea în custodie publică, pârâtul a apelat la procedura de acordare a unei forme de protecție, formulând o primă cerere de azil și obținând o decizie de încuviințare a accesului la această procedură.
Potrivit art. 101 alin 8 din OUG nr. 194/2002, „în situația în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) sau art. 96 alin. (1) ori dacă acesta formulează pentru prima dată o cerere pentru acordarea unei forme de protecție, măsura luării în custodie publică încetează de drept”.
Cu toate acestea, dispozițiile alin 9 al art. 101 din același act normativ reglementează și o situație de excepție, când măsura luării în custodie nu încetează de drept, nu anume atunci când „pentru rațiuni de securitate națională sau ordine publică, se impune îndepărtarea sub escortă a străinului sau menținerea acestuia în custodie publică până la finalizarea procedurii pentru acordarea unei forme de protecție”
Acesta este de altfel și temeiul juridic al cererii formulate de reclamant, care a indicat că se impune menținerea pârâtului în custodie publică pentru rațiuni de ordine publică”.
Curtea va aprecia că sentința penală prin care pârâtul a fost condamnat la pedeapsă închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie reprezintă indicii suficiente cu privire la aceea că încetarea măsurii luării în custodie ar putea aduce atingere ordinii publice, faptele pentru care a fost condamnat reprezentând dovezi concludente în acest sens.
De asemenea, Curtea va mai avea în vedere și aceea că pârâtul, nu doar că nu s-a opus menținerii măsurii, dar la rândul său a solicitat ca măsura luării în custodie să fie prelungită, acest lucru servind propriilor interese.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea va constata că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 101 alin 9 din OUG nr. 194/2002, motiv pentru care în temeiul art. 101 alin 4 din același act normativ va admite cererea și va dispune prelungirea măsurii custodiei publice pentru o perioadă de 5 luni, ce se va calcula începând cu data ajungerii la termen a măsurii dispuse prin Ordonanța nr. 726/II-5/2015, respectiv începând cu 06.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul I. G. PENTRU IMIGRĂRI cu sediul în București, . C., nr. 15A, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul LI Z. – cazat în Centrul pentru cazarea străinilor Otopeni .. 257, jud. Ilfov.
Dispune prelungirea duratei măsurii de luare în custodie publică a pârâtului pentru o perioadă de 5 luni, începând cu data de 06.05.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5.05.2015.
Președinte Grefier
A. P. M. P.
Red./Tehn A.P.- 06.05.2015/ 5 ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1432/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3921/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
