Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 317/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 317/2016
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.317
Ședința publică de la 25 ianuarie 2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – I. C. G.
JUDECĂTOR – C. M. F.
JUDECĂTOR – C. P.
GREFIER - I. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant F. S. în calitate de administrator judiciar al . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE CFR IRLU SA împotriva sentinței civile nr.2202 din data de 26.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR – ANAF.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată că în temeiul art. 411 alin. 2 Cod de procedură civilă recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea soluționării cererii de recurs.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2202/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. în dosarul nr._ a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta . Locomotive și Utilaje – CFR IRLU SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor – ANAF având ca obiect contestație împotriva Deciziei de soluționare contestație administrativă nr. 82/26.03.2014 și Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/15.01.2014.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând desființarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei și, în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta arată că soluția instanței de fond este nelegala si vădit netemeinica, dand o interpretare greșita si parțiala a probelor instrumentate in aceasta cauza.
Prin cererea introductiva de chemare in judecata, in sprijinul opiniei ca nu datorează accesoriile inscrise in deciziile emise de organul fiscal, s-a arătat faptul ca urmarindu-se efectuarea unei plați valabile cat si achitarea obligațiilor fiscale datorate la buget de societate pana in momentul implinirii termenului de scadenta pentru impozitul pe veniturile din salarii in perioada ianuarie 2014, au fost completate Declarațiile 112, iar contribuțiile enumerate in aceste documente au fost achitate in conformitate cu art. 115 alin. 1 din Codul de procedura fiscala.
Instanța de fond in mod eronat da o alta interpretare reglementarilor legale in vigoare referitoare la opțiunea contribuabililor privind achitarea obligațiilor bugetare ignorând succesiunea operațiunilor economico-financiare.
În ceea ce privește susținerea instanței ca plățile au fost directionate catre debite mai vechi, aceasta susținere nu poate fi reținuta deoarece în ceea ce privește ordinea stingerii datoriilor, conform art. 115 alin. 1 din OG nr.92/2003, daca un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții si alte sume reprezentând creante fiscale iar suma plătită nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanța fiscala principala pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art. 114, de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuându-se, de drept, în ordinea stabilita de lege.
Ori în cauza contestatoarea CFR IRLU a înțeles sa plătească sumele stabilite prin Declarația nr._/18.05.2008, astfel ca organul fiscal nu mai putea directiona sumele catre alte debite. Acest lucru era posibil daca societatea nu alegea sa faca o anumita plata.
De asemenea, printr-o greșita apreciere a probelor administrate in aceasta cauza prima
instanța considera ca atâta timp cat ordinul de plata nr.2398/_ a fost emis de Secția IRLU D. (sediu secundar al CFR IRLU D.) nu poate fi stinsa obligația de plata a Punctului de lucru B.. Apreciază ca fiind greșit un astfel de raționament întrucât din conținutul ordinului de plata se retine intenția Societății CFR IRLU SA de a plăti impozitul aferent lunii noiembrie 2013 la Punctul de lucru B., iar dupa ce este indicat ca beneficiar Bugetul de stat la rubrica cod de identificare fiscala este înscris codul sediului secundar Punctul de lucru B., si anume_.
De fapt, aceasta susținere a fost preluata din conținutul întâmpinării depusa la dosarul cauzei de ANAF ca si argument juridic de catre prima instanța in considerentele sentinței atacate.
Prin pronunțarea unei astfel de soluții organul fiscal este încurajat sa stingă in mod aleatoriu debitele, care după opinia primei instanțe nu-i revine exclusiv contribuabilului dreptul de a stinge datoriile pe care le indica in mod expres in ordinul de plata.
În drept, a invocat prevederile art. 299 și 3041 din Vechiul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă s-a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Cauzei de față îi sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedură civilă având în vedere că acțiunea a fost formulată după . acestui cod și față de prevederile în acest sens ale art. 3 din Legea 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă.
În Noul Cod de procedură civilă cauzele de casare sunt enumerate limitativ în art. 488 alin. 1 pct. 1-8, astfel că recursul se poate formula doar pentru aceste motive, chiar și în situația unei hotărâri ce nu poate fi atacate cu apel, reglementarea anterioară cuprinsă în art. 3041 din Vechiul Cod de procedură civilă și invocată în motivarea recursului de față nefiind preluată de noua lege procedurală.
Or, cea mai mare parte a motivelor de recurs se referă la greșita reținere de către instanța de fond a situației de fapt, aspect ce nu se încadrează printre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. 1 pct. 1-8 din Noul Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește critica recurentei privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 115 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, Curtea apreciază că această critică se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 din codul de procedură civilă referitoare la pronunțarea hotărârii „cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Analizând temeinicia acestei critici, Curtea reține că potrivit art. 115 din Codul de procedură fiscală (forma în vigoare la data plății sumei de_ lei prin ordinul de plată 2398 din 20.12.2013):
„Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat o eșalonare la plată, precum și dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlinește în luna curentă, precum și obligațiile fiscale curente de a căror plată depinde menținerea valabilității înlesnirii acordate;
b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1);
c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat eșalonarea, până la concurența cu suma eșalonată la plată sau până la concurența cu suma achitată, după caz, precum și suma amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorată pe perioada amânării, după caz;
d) obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea contribuabilului”.
Din articolul de mai sus rezultă că stingerea datoriilor se face de drept potrivit ordinii menționate la lit. a) – d), astfel că trebuie respectată ordinea vechimii atunci când se sting creanțe fiscale, contribuabilul putând să aleagă doar tipul de creanță pe care dorește să o stingă, nu și ordinea de stingere reglementată de lege.
Prin urmare, Curtea apreciază că este neîntemeiată critica recurentului privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 115 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, urmând a respinge recursul declarat de . Locomotive și Utilaje – CFR IRLU SA, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant F. S. în calitate de administrator judiciar al . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE CFR IRLU SA, cu sediul în București, ..33A,sector 1 împotriva sentinței civile nr.2202 din data de 26.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR – ANAF, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. G. C. M. F. C. P.
GREFIER
I. P.
Red. I.C.G
Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal ---judecător S. V.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 191/2016. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 145/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
