Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 348/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 348/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 348/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:023._
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 348
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.02.2016
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE F. I.
GREFIER D. G.-D.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de doamna procuror F. N..
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. R. VICUNA, în contradictoriu cu pârâtul M. I. ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI, DIRECȚIA MIGRAȚIUNE, SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI I., având ca obiect „litigiu privind regimul străinilor”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și pârâtul, prin consilier juridic D. V., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea comunică reprezentantului pârâtului un exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului contestației.
Apărătorul reclamantei solicită instanței de judecată admiterea contestației astfel cum a fost formulată și anularea interdicției de intrare pe teritoriul României a reclamantei instituită pe o perioadă de 6 luni, prin Adresa nr._/24.11.2015 emisă de către pârât. Solicită să se aibă în vedere la pronunțarea soluției în prezenta cauză acele circumstanțe personale favorabile reclamantei învederate atât în cuprinsul contestației, în răspunsul la întâmpinare, cât și pe parcursul procedurii prealabile desfășurate în fața pârâtei. Solicită să se observe că în nici un moment reclamanta nu a intenționat să se sustragă aplicării prevederilor legale, nu a intenționat să rămână pe teritoriul României în mod fraudulos, imposibilitatea de a părăsi țara în acel termen acordat de pârât datorându-se unor cauze neimputabile reclamantei, în condițiile în care starea de sănătate a reclamantei nu îi poate fi imputabilă. Arată că la dosarul cauzei au fost depuse suficiente dovezi ale faptului că reclamanta a intenționat în orice moment să respecte prevederile legale, însă s-a aflat în imposibilitate, rezervându-și bilete la avion astfel încât să se încadreze în termenul legal, astfel cum a fost și prelungit, și să părăsească țara, astfel cum i-a fost indicat. Solicită a se observa al doilea raport medical aflat la dosar eliberat la data de 25.11.2015, care atestă faptul că aceasta s-a aflat în imposibilitate de a părăsi țara, starea fizică nepermițându-i acest lucru. Precizează că reclamanta ar fi părăsit țara dacă starea de sănătate i-ar fi permis, dovadă fiind biletul de avion achiziționat de aceasta. Față de aceste considerente, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată și anularea interdicției pătrunderii pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni. Mai menționează că reclamanta nu a încălcat niciodată legea română, pe toată perioada șederii în România, din anul 2011 și până în prezent supunându-se rigorilor legii române.
Interpelat fiind de către instanța de judecată, apărătorul reclamantei precizează că, în prezent, reclamanta este plecată din România, aflându-se în Filipine.
Reprezentantul pârâtului precizează instanței de judecată că reclamanta este plecată din România, putând depune la dosar dovada în acest sens. Pe fondul contestației, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere motivele prezentate în întâmpinare. Arată că față de reclamantă a fost emisă o decizie de returnare pentru ședere ilegală, având un termen de 30 de zile de plecare voluntară. La finalul acestui termen de plecare voluntară, reclamanta s-a adresat instituției pârâte cu o cerere de suspendare a deciziei de returnare, pârâtul procedând la suspendarea acestei decizii până la un termen limită stabilit la data de 14.11.2015. Până la acea dată, conform și comunicării, reclamanta avea obligația de a proceda la îndepărtare sau la reglementarea dreptului de ședere. După data de 14.11.2015, reclamanta a rămas în pasivitate până la data de 24.11.2015, când printr-o acțiune proactivă, pârâtul a procedat la verificări la domiciliul persoanei la care, din informații, a rezultat că aceasta se află, ocazie cu care s-a constatat că cetățeana străină nu era acolo, având un bilet de plecare din țară pentru data de 26.11.2015. Dacă reclamanta nu avea acel bilet de plecare la data de 26.11.2016, pârâtul avea obligația de a proceda la luarea în custodie publică și la efectuarea formalităților de plecare, însă acesteia i s-a acordat tolerare pentru un termen de 2 zile, astfel încât reclamanta să beneficieze de posibilitatea de a-și efectua toate demersurile în vederea plecării. Faptul că pe data de 25.11.2015 există un raport medical privind starea de sănătate a reclamantei, nu duce la concluzia că această decizie de returnare trebuie anulată. Instituția pârâtă a emis această nepermitere a intrării pe teritoriul României având în vedere prevederile art. 106 alin. 4, alin. 3 din OUG nr. 194/2002 astfel încât, dacă cetățeanul străin nu pleacă în termenul de 30 de zile de plecare voluntară, pârâtul este obligat de lege să emită această interdicție de intrare pe teritoriul României de un an de zile, însă s-a procedat la înjumătățirea acestei perioade, având în vedere că reclamanta și-a achiziționat biletul de plecare. Având în vedere concluziile prezentate la acest termen de judecată, precum și pe cele din cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului P. solicită instanței de judecată respingerea contestației ca neîntemeiată. Având în vedere că împotriva reclamantei s-a dispus prin decizie definitivă returnarea de pe teritoriul României, nepărăsirea de către aceasta a teritoriului țării după data de 14.11.2015, dacă până la care autoritățile române au suspendat punerea în executare a deciziei de returnare ca urmare a unei afecțiuni medicale ce o oprea pe reclamantă să călătorească, atrage incidența dispozițiilor art. 1064 alin. 4 lit. b din OUG nr. 194/2002, consecința fiind aceea a interzicerii intrării în România pe o perioadă de 6 luni. Împrejurarea că ulterior reclamanta a prezentat un act medical eliberat la 25.11.2015 prin care încearcă să motiveze medical nepărăsirea la data stabilită a teritoriului României nu este de natură să ducă la anularea interdicției de intrare în România, fiind evident că acest act a fost emis cu scopul special de a justifica tardiv nepărăsirea teritoriului țării, iar acest act nu dovedește imposibilitatea reclamantei de a părăsi teritoriul țării, neevidențiindu-se prin acest act medical o afecțiune medicală care să o oprească să călătorească, așa cum a fost situația rezultată din actul medical prezentat autoritățile române care a dus la suspendarea pe o perioadă de 2 săptămâni a deciziei de returnare. Față de aceste aspecte, solicită respingerea contestației.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.12.2015 sub numărul_ reclamanta P. R. VICUNA, cetățean filipinez, în contradictoriu cu pârâtul M. I. ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI, DIRECȚIA MIGRAȚIUNE, SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI I., a formulat contestație, solicitând anularea interdicției de intrare în România pentru o perioadă de 6 luni instituită prin Adresa nr._ din data de 24.11.2015 emisă de către pârât.
În motivare, reclamanta a arătat că a venit în România în anul 2011 cu viză de muncă, până la data de 04.06.2015 fiind angajata doamnei P. C.-A., dată la care relațiile contractuale de muncă au încetat conform deciziei de încetare nr. 1/04.06.2015.
La data de 06.08.2015 a fost eliberat Avizul de muncă solicitat de către societate AECTRA S.R.L. pentru angajarea în muncă pe postul de „Funcționar de administrativ”. Ulterior, după încheierea contractului de muncă, reclamanta a solicitat eliberarea permisului de ședere în acest scop, solicitare care i-a fost refuzată, așa cum rezultă din Decizia de returnare nr._/30.09.2015 pe motiv că nu au fost îndeplinite prevederile art. 3 coroborat cu art. 17 al. 1 din OG 25/2014 și art. 4 al. 4, art. 11 al. 1 din OUG nr. 194/2002. Conform acestui înscris, reclamanta avea obligația de a părăsi teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a acesteia, respectiv data de 2.10.2015, motiv pentru care reclamanta și-a făcut rezervare la avion pentru data de 01.11.2015.A mai arătat reclamanta că, la data de 30.10.2015, a depus la Serviciul Imigrări I. o cerere prin care a solicitat suspendarea măsurii dispuse prin Decizia de returnare având în vedere că, la data de 29.10.2015, în urma unui consult medical, s-a stabilit că aceasta are varicelă, recomandându-i-se repaus la domiciliu până la data de 13.11.2015 și interzicându-i-se să călătorească până la această dată, fiind emisă în acest sens Comunicarea nr._/30.10.2015 prin care i se permite rămânerea pe teritoriul României până la data de 14.11.2015.
La data de 24.11.2015, în urma unui control la domiciliul din orașul Voluntari, . nr. 101S, județ I., lucrătorii Serviciului pentru Imigrări I. au invitat-o pe reclamantă la sediul serviciului și i-au înmânat un înscris prin care i se aducea la cunoștință că împotriva sa s-a dispus măsura interdicției de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni.
A menționat reclamanta că, după parcurgerea înscrisului arătat a încercat să le explice lucrătorilor din cadrul Serviciului pentru Imigrări I. că motivul pentru care nu a respectat termenul de părăsire a teritoriului României este acela că s-a simțit foarte rău, tratându-se la domiciliu, neștiind că trebuie din nou să se prezinte la I.G.I. cu o nouă adeverință medicală care să certifice starea sa și în baza căreia să ceară o nouă prelungire a dreptului de a rămâne în România.
Astfel, la data de 25.11.2015, reclamanta a efectuat un nou control medical care să întărească susținerile sale în fața lucrătorilor I.G.I. și totodată de a demonstra că intenția sa nu a fost aceea de a încălca dispozițiile legale în materia regimului străinilor în România, ci doar a fost în imposibilitate de a le respecta.
Pentru considerentele expuse, a solicitat reclamanta anularea interdicției de intrare în România pentru o perioadă de 6 luni instituită prin Adresa nr._ din data de 24.11.2015.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 194/2002 cu modificările aferente și OG nr. 56/2007.
Pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări I. a formulat întâmpinare, la data de 23.12.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
În fapt, față de reclamanta P. R. VICUNA a fost emisă decizia de returnare nr._/30.09.2015, la cererea acesteia, fiind aprobată la data de 02.11.2015 suspendarea deciziei de returnare, până la data de 14.11.2015, în temeiul art. 96 alin. 1 lit. b din OUG nr. 194/2002, pentru motive medicale.
Ulterior datei până la care executarea măsurii de îndepărtare de pe teritoriul României a fost suspendată, reclamanta nu s-a mai prezentat pentru reglementarea șederii sale, ce a devenit astfel ilegală, fiind depistată la data de 24.11.2015.
La aceeași dată, în temeiul art. 1064 alin. 3 coroborat cu art. 1064 alin. 4 lit. b din OUG nr. 194/2002, față de reclamantă s-a dispus măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 6 luni, întrucât nu a fost respectat termenul de plecare voluntară de 30 de zile prevăzut în decizia de returnare.
În drept, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 „Decizia de returnare - (1) Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General pentru Imigrări constată șederea ilegală pe teritoriul României a străinului și stabilește obligația acestuia de returnare, precum și termenul pentru plecarea voluntară.”.
Totodată, conform art. 106^4 alin. 3 și alin. 4 lit. b:”Stabilirea duratei interdicției de intrare - (3) În cazul străinilor care nu respectă termenul de plecare voluntară prevăzut în decizia de returnare emisă fără stabilirea unei perioade de interdicție, durata interdicției de intrare se stabilește potrivit alin. (1), în funcție de perioada de ședere ilegală, dar nu mai puțin de 1 an. În cazul în care împotriva acestora a fost stabilită anterior o perioadă de interdicție potrivit alin. (1), aceasta se recalculează în funcție de perioada de ședere ilegală și se majorează cu 1 an. (4) Durata interdicției de intrare prevăzută la alin. (1) și (3) se reduce la jumătate, pe ani și luni calendaristice, jumătate de lună fiind considerată 15 zile, dacă străinul: (…) b) suportă cheltuielile necesare executării măsurilor de îndepărtare de pe teritoriul României;”.
Curtea constată că pe numele reclamantei P. R. VICUNA a fost emisă decizia de returnare de pe teritoriul României nr._/30.09.2015 prin care s-a constatat că șederea acesteia pe teritoriul României a devenit ilegală începând cu data de 05.08.2015 întrucât dreptul de ședere a încetat și i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României. Totodată, împotriva acesteia a fost instituită interdicția de intrare pe teritoriul României pe o perioadă de 6 luni de la data ieșirii din țară (fila 31 dosar).
De asemenea, Curtea constată că reclamanta a luat cunoștință de această decizie la data de 2.10.2015 (fila 32 dosar), precum și faptul că nu există nicio susținere sau dovadă conform căreia această decizie de returnare ar fi fost contestată și anulată de o instanță de judecată sau revocată de către emitent.
În egală măsură, Curtea observă că, deși decizia de returnare nr._/30.09.2015 nu a fost nici revocată, nici anulată, producând așadar efecte juridice, nu a fost executată voluntar de către reclamantă în termenul de 30 de zile prevăzut în cuprinsul acesteia, nici până la data de 14.11.2015 până când a fost aprobată suspendarea deciziei de returnare, fiind așadar îndeplinite condițiile pentru a se dispune îndepărtarea sa sub escortă. Conform acestui înscris, reclamanta avea obligația de a părăsi teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a acesteia, respectiv data de 2.10.2015, motiv pentru care reclamanta și-a făcut rezervare la avion pentru data de 01.11.2015.
Curtea constată că, într-adevăr, așa cum a învederat și reclamanta, la data de 30.10.2015, aceasta a depus la Serviciul Imigrări I. o cerere prin care a solicitat suspendarea măsurii dispuse prin Decizia de returnare având în vedere că, la data de 29.10.2015, în urma unui consult medical, s-a stabilit că aceasta are varicelă, recomandându-i-se repaus la domiciliu până la data de 13.11.2015 și interzicându-i-se să călătorească până la această dată, fiind emisă în acest sens Comunicarea nr._/30.10.2015 prin care i se permite rămânerea pe teritoriul României până la data de 14.11.2015.
Or, ulterior datei de 14.11.2015, reclamanta nu s-a mai prezentat pentru reglementarea șederii sale, ce a devenit astfel ilegală, fiind depistată astfel la data de 24.11.2015, în urma unui control la domiciliul din orașul Voluntari, . nr. 101S, județ I.. Faptul că la data de 25.11.2015, reclamanta a efectuat un nou control medical nu înlătură caracterul ilegal al șederii reclamantei.
Totodată, în raport de această situație de fapt, Curtea constată că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 106^4 alin. 3 și alin. 4 lit. b din OUG nr. 194/2012 pentru a se dispune măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 6 luni.
Față de aceste considerente, reținând îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de textele legale citate pentru a se dispune măsurii interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 6 luni a reclamantei, Curtea apreciază că cererea de chemare în judecată formulată de aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamanta P. R. VICUNA, cetățean filipinez, identificată cu pașaport . nr. EC2076267 eliberat de autoritățile din Budapesta la data de 12.09.2014, valabil până la data de 11.09.2019, cu domiciliul procesual ales în București, .. 7, ., parter, ., în contradictoriu cu pârâtul M. I. ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL PENTRU IMIGRĂRI, DIRECȚIA MIGRAȚIUNE, SERVICIUL PENTRU IMIGRĂRI AL JUDEȚULUI I., cu sediul în București, sector 5, .-5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. I. D. G.-D.
Red. F.I./Tehnodact. D.G.D. (5 ex.)
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 118/2016. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 25/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
