Pretentii. Încheierea nr. 25/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 25/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 458/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
încheiere
Ședința publică din data de 25.01.2016
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. I. G.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: D. T.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții – reclamanți Z. G., M. I., D. R. A., P. I., P. A., T. I., Z. C. P., toți prin reprezentant legal S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR LOCALI SEMPER LEX, împotriva sentinței civile nr.751/02.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât P. ORAȘULUI M., J. V., având ca obiect: „litigiu privind funcționarii publici”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea reține că nu sunt alte chestiuni prealabile, s-a solicitat judecarea în lipsă, recurenții – reclamanți au solicitat proba cu înscrisuri, însă nu au atașat niciun înscris cererii de recurs.
Recursul în stare de judecată, va fi reținut spre soluționare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 01.02.2016.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. I. G. B. C. V. H.
GREFIER
D. T.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
dECIZIA CIVILĂ NR.458
Ședința publică din data de 01.02.2016
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. I. G.
JUDECĂTOR: B. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: D. T.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții – reclamanți recurenții – reclamanți Z. G., M. I., D. R. A., P. I., P. A., T. I., Z. C. P., toți prin reprezentant legal S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR LOCALI SEMPER LEX, împotriva sentinței civile nr.751/02.02.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât P. ORAȘULUI M., J. V., având ca obiect: „litigiu privind funcționarii publici”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.01.2016 când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 01.02.2016, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului din prezenta cauză, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 751/02.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Național al Polițiștilor Locali „Semper Lex", pentru membrii de sindicat Z. G., M. I., D. R. A., P. I., P. A., T. I., Z. C. P., în contradictoriu cu intimatul – pârât P. ORAȘULUI M., JUDEȚUL V., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, în termen legal, reclamantul S. Național al Polițiștilor Locali „Semper Lex", cu sediul în București, .. 28, ., sector 6, înregistrat la poziția nr. 1 din 07.03.2011 în Registrul special aflat la grefa Judecătoriei Sectorului 6 București, cu personalitate juridică acordată prin sentința civilă nr. 1714/07.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, reprezentat de dl. Macarov C. în calitate de Președinte, precum și (având în vedere maniera de formulare a motivelor de recurs, prin utilizarea pluralului, din care se desprinde manifestarea de voință în sensul promovării de către toți reclamanții a căii de atac) reclamanții Z. G., M. I., D. R. A., P. I., P. A., T. I. și Z. C. P. au formulat recurs, fiind întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct.-ul 8 și art.486 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.20 din Legea nr.554/2004 privind Legea Contenciosului Administrativ, solicitându-se în esență, admiterea recursului și în consecință, casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, obligând totodată intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze, pentru următoarele motive:
Membrii de sindicat, în numele cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată, sunt angajați ai Primăriei Orașului M., Serviciul Poliția Locală, jud. V. și au calitatea de funcționari publici, având raporturi juridice de serviciu cu instituția angajatoare.
Prin Legea nr. 284 din_ - Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a impus în sarcina angajatorilor obligația de majorare a salariului de bază al polițiștilor locali cu 3 clase de salarizare succesive.
Mai exact, pct. 3 din Notele la pct. A lit. d) din Anexa I la Legea nr. 284 din 28.12.2010, mai sus menționată dispune în mod expres că:
„Pentru compensarea activității specifice salariul de bază al polițiștilor comunitari se majorează cu până la 3 clase de salarizare succesive, prin act administrativ al ordonatorului de credite ".
Aceste prevederi legale au intrat în vigoare și trebuiau să fie puse în practică începând cu 1 ianuarie 2011, potrivit art. 46 din Legea nr. 284 din 28.12.2010, fapt ce nu s-a întâmplat.
În aceste condiții, au fost nevoiți să formuleze o acțiune în instanță prin intermediul căreia să solicite obligarea instituției angajatoare, Primăria Orașului M., la punerea în aplicare a prevederilor mai sus reproduse în sensul majorării salariului de bază cu 3 clase succesive prin act administrativ, precum și calcularea retroactivă și plata acestor drepturi salariale neachitate întocmai și la termen.
Deși au justificat cu multă claritate necesitatea obligării instituției angajatoare la emiterea actelor administrative nominale, în mod neîntemeiat Tribunalul București a respins acțiunea pe care au promovat-o.
Critică modalitatea în care s-a stabilit respingerea acțiunii formulate, sens în care procedează la reamintirea pe scurt a celor întâmplate, astfel: 1) Primăria Orașului M. nu se prezintă la termenul pentru propunerea probelor, ocazie cu care solicităm încuviințarea unei expertize contabile având ca obiect cuantificarea drepturilor salariale cuvenite și neachitate fiecăruia dintre membrii de sindicat; 2) Instanța încuviințează proba solicitată apreciind-o ca utilă și pertinentă; 3) Expertul efectuează raportul și îl depune în instanță, iar Primăria Orașului M. nu formulează obiecțiuni cu privire la acesta; li se acordă cuvântul pentru a pune concluzii pe fond și se rămâne în pronunțare; 4) Instanța, după amânări succesive ale pronunțării, repune cauza pe rol pentru a se emite adresă către expert în vederea clarificării obiecțiunilor pârâtei care nu se aflau la dosarul cauzei la termenul la care s-a rămas în pronunțare; 5) Expertul răspunde obiecțiunilor, iar instanța rămâne pentru a doua oară în pronunțare, soluția ulterioară fiind aceea de a li respinge acțiunea.
Prin urmare, instanța de fond le respinge acțiunea apreciind că nu pot beneficia de niște sporuri deja incluse în salariul de bază.
Or, pe de o parte nu au solicitat plata niciunui spor, ci majorarea salariului de bază, iar pe de altă parte este mai mult decât evident că această majorare nu fusese înfăptuită întrucât nu s-a făcut dovada existenței actelor administrative nominale, pentru fiecare polițist local in parte, prin care să se dea eficientă prevederilor Legii nr. 284/2010.
Față de aceste considerente și raportat la succinta motivare a hotărârii de către instanța de fond, înțeleg să invoce în susținerea prezentului recurs aceleași raționamente ca cele prezentate în fața instanței de fond, rezervându-și dreptul de a le preciza/completa în funcție de situația viitoare.
In drept, și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 483 si urm. din Noul Cod de procedură civilă, pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pe dispozițiile Legii nr. 284/2010, precum și pe celelalte acte normative menționate în cuprinsul prezentului recurs.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză, deși aveau această obligație procesuală, conform art. 494 în referire la art.208 alin.1 noul Cod Procedură Civilă.
În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În esență, Curtea constată împrejurarea că în mod corect instanța de fond a apreciat că pretențiile recurenților reclamanți sunt neîntemeiate. Sub acest aspect, instanța de recurs înlocuiește parțial motivarea primei instanțe, reținând că intimatul pârât a realizat pretenția principală a recurenților reclamanți, de a se emite actele administrative nominale de majorare a salariului de bază al recurenților membri de sindicat, polițiști locali, cu 3 clase succesive de salarizare, anterior promovării prezentei acțiuni, având în vedere că intimatul pârât a depus la dosarul instanței de fond dispoziția nr.12/14.01.2011, emisă de intimat, prin care, în temeiul Legii nr. 284 din_ - Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și al O.M.F.P. nr.77/2011 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.285/2010, s-a dispus, la articolul 1, în sensul că “începând cu data de 01.01.2011 se reîncadrează personalul de specialitate al primarului orașului M. și serviciilor publice din subordine, precum și acordarea funcționarilor publici a claselor și gradațiilor corespunzătoare tranșelor de vechime muncă conform anexei care face parte integrantă din prezenta dispoziție”.
Or, în anexa la dispoziția nr.12/14.01.2011, emisă de intimat, sunt menționați chiar recurenții reclamanți Z. G., M. I., D. R. A., P. I., P. A., T. I. și Z. C. P. și sunt trecute, printre altele, clasele de salarizare cuvenite, în aprecierea intimatului, fiecărui recurent membru de sindicat în temeiul actelor normative indicate în cadrul dispoziției în discuție.
Rezultă, deci, cu puterea evidenței, fiind cunoscut că un înscris (instrumentum) poate cuprinde mai multe acte juridice (negotium iuris), că intimatul pârât a emis actele administrative nominale cuprinzând clasele de salarizare cuvenite, în aprecierea intimatului, fiecărui recurent membru de sindicat.în temeiul actelor normative indicate în cadrul dispoziției în discuție.
Or, Curtea precizează că în general, un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Totodată, este de principiu că raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt reglementate prin acte administrative, care sunt obligatorii pentru destinatarii lor, aceștia având posibilitatea, dacă sunt nemulțumiți sau se consideră vătămați în drepturile sau interesele lor legitime prin emiterea acestor acte, să le conteste în condițiile legii, fie în condițiile unei norme speciale, fie, dacă nu există o normă specială, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Prin urmare, funcționarii publici nu pot ignora actele administrative emise în executarea legii, prin care le sunt reglementate raporturile de serviciu, și nu pot să solicite emiterea altora, în temeiul acelorași legi, ci sunt obligați să le respecte și au doar posibilitatea să le conteste, în condițiile legii.
Pe cale de consecință, recurenții reclamanți Z. G., M. I., D. R. A., P. I., P. A., T. I. și Z. C. P. au avut posibilitatea să conteste dispoziția nr.12/14.01.2011, emisă de intimat, în condițiile art.30 din Legea nr. 284 din_ - Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia:
„ART. 30
(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluționării contestației în scris”.
În concluzie, fiind emis de intimat, în anul 2011, un act administrativ în privința recurenților membri de sindicat, pentru executarea Legii nr. 284 din_ - Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, rezultă că pretenția recurenților de a li se emite acte administrative în aplicarea aceleiași legi, este neîntemeiată, această pretenție fiind realizată anterior promovării prezentei acțiuni (în anul 2013), înlăturându-se toate criticile recurenților sub acest aspect.
Totodată, având în vedere că dispoziția nr.12/14.01.2011, emisă de intimat, se bucură de prezumția de legalitate, este definitivă și executorie, fiind obligatorie pentru recurenții membri de sindicat, care nu au făcut dovada contestării și anulării ei, este neîntemeiată și pretenția privind calcularea și plata sumelor „reprezentând diferența dintre salariile cuvenite potrivit încadrării salariale majorate cu 3 clase succesive de salarizare și salariile plătite efectiv, începând cu 01.01.2011 și până la data plății efective a sumelor datorate, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadentei fiecăreia și până la achitarea lor”, întrucât această pretenție se întemeiază tot pe Legea nr. 284 din_ - Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a fost pusă în executare în privința recurenților membri de sindicat, chiar prin dispoziția indicată.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții – reclamanți S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR LOCALI SEMPER LEX, Z. G., M. I., D. R. A., P. I., P. A., T. I., Z. C. P., toți prin reprezentant legal S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR LOCALI SEMPER LEX, cu sediul în București, ..28, ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.751/02.02.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât P. ORAȘULUI M., JUDEȚUL V., cu sediul în Orașul M., ., județul V., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. I. G. B. C. V. H.
GREFIER
D. T.
Red. Judec. V.H. / 5 ex.
Judec. Fond: T. B.- S a II-a C.A.F. – C.A. B.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 560/2016.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 121/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
