Alte cereri. Decizia nr. 237/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 694/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 237/CA
Ședința publică din data de 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire a Deciziei civile nr.728/CA/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ , promovată de revizuent M. V. cu domiciliul în C., ., nr.56, J. C. în contradictoriu cu intimații D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C. și intimat ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU (AFM), cu sediul în sector 6 București ..294 corp A.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Prezenta acțiune este timbrată cu 100 lei taxă de timbru judiciară de timbru conform chitanței nr._/28.11.2014 atașată la fila 11 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 NCPC.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată conform dispozițiilor art.394 NCPC și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.223 NCPC.
CURTEA
Asupracererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire adresată Curții de Apel C. - Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr._ din 18.11.2014, revizuienta reclamantă M. V. în contradictoriu cu D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C. și intimata AFM a solicitat revizuirea Deciziei civile nr.728/CA/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ , prin care s-a constatat nul recursul promovat de recurenta reclamantă împotriva Sentinței civile nr. 4801 din 19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. - în dosar nr._ , pentru nerespectarea prevederilor art.486 alin.1 lit.e, alin.2 și alin.3 raportat la art.83 alin.3 NCPC, indicându-se ca temei de drept aplicabil, dispozițiile art.509 alin.1 pct.11 NCPC.
Motivând cererea de revizuire, se susține că:
„Greșit instanța de recurs a constatat nul recursul promovat de recurenta reclamantă împotriva Sentinței civile nr.4801/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. - în dosar nr._ pentru nerespectarea prevederilor art.486 alin.1 lit.e, alin.2 și alin.3 raportat la art.83 alin.3 NCPC„ atât timp cât, prin Decizia nr.462/17.09.2014 Curtea Constituțională a hotărât că este neconstituțională obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către avocat.
În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire și reapreciind probele administrate în cauză la fond, să se dispună admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Deși legal citate, pârâtele intimate nu au formulat întâmpinare sau probe în apărare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat, în considerarea dispozițiilor art.249 NCPC potrivit cărora „Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, Curtea, văzând și dispozițiile art.509 alin.1 pct.11 NCPC, apreciază în sensul admiterii cererii de revizuire, în baza art.513 alin.4 NCPC, dispunând schimbarea în tot a Deciziei civile nr.728/CA/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în sensul că, respinge excepția nulității recursului și rejudecând, respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente în esență:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege, între care și cazul prevăzut de art.509 alin.1 pct.11 NCPC, indicat de revizuentă, aceasta în condițiile în care, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii, nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță, la data pronunțării.
Reține Curtea că, în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății, finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Cu alte cuvinte, reține Curtea că, motivele caracteristice de revizuire presupun că, hotărârea a fost justă în raport de actele dosarului existente la data pronunțării acesteia, însă, ulterior, s-au descoperit materiale noi, sau se constată că, probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât, situația de fapt reținută de instanță, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea hotărârii respective.
Astfel, potrivit art.509 alin.1 pct.1 NCPC:
”A..1-Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
Pct.1.- „S-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;”
Pct.11 – „ După ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții;”.
În raport cu conținutul textului de lege sus citat, în privința obiectului cererii de revizuire, reține Curtea că, legiuitorul a avut în vedere două condiții cumulative de admisibilitate a revizuirii, respectiv:
-hotărârea atacată să fie dată asupra fondului sau să evoce fondul –
intrând în această categorie hotărârile pronunțate în primă instanță mai puțin cele prin care instanța a anulat sau a respins cererea în baza unei excepții peremtorii, fără a o analiza în fond, hotărârile instanțelor de apel, prin care s-a respins apelul ca nefondat sau prin care s-a admis apelul și s-a schimbat în tot sau în parte soluția și hotărârile instanței de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casare, cu reținere, rezultând că, în principiu, nu pot face obiectul revizuirii hotărârile date de instanța de recurs prin care se anulează, se respinge ca tardiv, se constată perimarea, se respinge recursul ca nefondat, fără evocarea fondului ori, hotărârile intermediare, prin care instanța de recurs admite recursul și casează hotărârea atacată trimițând cauza spre rejudecare.
- hotărârea să fie executorie sau definitivă, în sensul definițiilor folosite în art.633 și art.634 NCPC.
În raport cu reținerile sus relevate, Curtea, apreciază în sensul admiterii cererii de revizuire cu motiv de revizuire art.509 alin.1 pct.11, ca fondată, deoarece din probatoriul administrat în cauză, coroborat cu actele și lucrările dosarului rezultă:
Prin Decizia nr.462/17.09.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în MO nr.775/24.10.2014, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate, în referire la art.13 alin.2 teza a II a, art.83 alin.3 precum și art.486 alin.3 NCPC, cu privire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat, apreciindu-se că, sus menționatele texte de lege sunt neconstituționale, decizia fiind definitivă și general obligatorie pentru instanțe.
În speță, observă Curtea că, acțiunea dedusă judecății a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de persoana fizică – M. V. - privind restituirea taxei de poluare în cuantum de 2.067.lei, pe care a fost obligată să o achite la înmatricularea autoturismului marca Ford, tip DA3/G8DB15/Focus, categoria auto M1, cu număr de identificare WFOSXXGCDS8L31500.
Prin Sentința civilă nr.4801/19.12.2013 Tribunalul C. a dispus în sensul respingerii acțiunii, reținând în esență că, în speță, nu există o discriminare rezultată din faptul că, reclamanta a achiziționat vehiculul rulat înmatriculat anterior într-un stat membru al UE, fiind obligată a plăti taxa de poluare pentru prima înmatriculare, aceeași taxă fiind suportată și de către persoanele ce achiziționează un vehicul produs/rulat în România, dispozițiile cuprinse în legile speciale – Legea nr.9/2012 și OUG nr.1/2012 - la data plății taxei de poluare, precum și la data expirării refuzului de restituire a acesteia, încetaseră prin încetarea efectelor suspensive edictate de prevederile legale menționate, astfel că, taxa pentru emisii poluante trebuia plătită.
Acestea sunt condițiile în care, urmare recursului promovat de recurenta reclamantă M. V., prin Decizia civilă nr.728/18.06.2014, Curtea de Apel C. a înțeles a face aplicarea dispozițiilor cuprinse în art.83 alin.3 cu referire la art.486 alin.1 și alin.3 NCPC, constatând nul recursul.
Așa fiind, observă Curtea că, ulterior, pronunțării sus menționatei decizii de către Curtea de Apel C., Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse în art.13 alin.2 teza a II a, art.83 alin.3 precum și art.486 alin.3 NCPC, cu privire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat, reținând în esență că, „soluția legislativă criticată creează premisele transformării liberului acces la justiție și a dreptului la apărare în drepturi iluzorii, fapt care nu este de natură să conducă la consolidarea continuă, firească a statului de drept”,dispozițiile vizate ce se regăsesc în NCPC referitoare la obligativitatea persoanelor fizice de a fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, la redactarea cererii și a motivelor de recurs,precum și la exercitarea și susținerea acestuia fiind „contrare accesului liber la justiție și dreptului de apărare”.
În raport cu observațiile instanței, sus relevate, prin coroborare cu dispozițiile legale sus citate, referitoare la condițiile de admisibilitate ale revizuirii, Curtea apreciază în sensul admiterii cererii de revizuire și în baza art.513 alin.4 NCPC, dispune în sensul schimbării în tot a Deciziei civile nr.728/CA/18.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, respingând excepția nulității recursului.
Așa fiind, și procedând la rejudecarea recursului, în raport cu susținerile recurentei privind nelegalitatea și netemeinicia Sentinței civile nr.4801/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C., referitoare la:
„ Greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii acțiunii”, cu motivația în esență că, greșit s-a considerat că nu există o discriminare rezultată din faptul că, recurenta a achiziționat un autovehicul rulat înmatriculat anterior într-un stat membru fiind obligată a suporta taxa de poluare pentru prima înmatriculare,
Curtea văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Legal și temeinic instanța de fond a reținut că, procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil, ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, este reglementată de art.117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004, legiuitorul dispunând restituirea la cerere debitorului a sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În speță, se constată că, sunt aplicabile dispozițiile art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, obiectul acțiunii constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă, încasată în accepțiunea recurentei nelegal, ea nefiind datorată, textul de lege indicat permițând acesteia să se adreseze instanței de judecată cu acțiunea dedusă judecății.
În raport cu precizarea arătată, apreciază Curtea că, legal și temeinic instanța de fond a procedat la analizarea susținerilor recurentei privind „refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare” încasată nelegal în accepțiunea acesteia și dacă, acest refuz îmbracă forma unui „refuz nejustificat” în raport cu dispozițiile art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, respectiv o exprimare explicită a voinței de a nu efectua operațiunea administrativă solicitată.
Astfel, reține Curtea că, potrivit art.11 din OUG nr. 195/2002 și art.7 din Ordinul M.A.I. nr. 1501/13.11.2006, autoritatea intimată este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul, toate documentele prevăzute în legislația incidentă, inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită prin dispozițiile legale incidente.
În acest context, problema de drept care se pune în cauză, este dacă, legislația internă potrivit căreia recurenta ar datora taxa pentru emisii poluante este compatibilă cu prevederile legislației comunitare, în condițiile în care, prin Legea nr.9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr.50/2008 dispunându-se în sensul înlăturării discriminării constatate, prevăzându-se în art.4 al Legii nr. 9/2012 că:
„ A..1 - Obligația de plată a taxei intervine:
a.- cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b.- la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c.- la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
A..2 - Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
În egală măsură, reține Curtea că, prin O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art.4 alin.2 din lege, legiuitorul a dispus suspendarea până la data de 01.01.2013, a aplicării dispozițiilor art.2 lit. i, ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin.1 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Așa fiind, reține Curtea că, deși aplicarea dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013, potrivit OUG nr. 1/2012, se constată că, la data plații taxei de poluare, cât și la aceea a exprimării refuzului de restituire a taxei, efectele suspensive edictate de prevederile legale menționate, încetaseră, astfel că, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule, se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
În raport cu reținerile redate, Curtea, procedează la examinarea faptului dacă, taxa de poluare instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art.110, paragraful 1 - aspect ce urmează a fi analizat prin raportare la prevederile art.11 și art.148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art.110 (fost 90) par.1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”., textul TFUE având ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne, discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
În legătură cu această problemă, reține Curtea că, CJCE a statuat că, articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, astfel încât, interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
În egală măsură, reține Curtea că, nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne, aplicate potrivit unor criterii obiective, unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele, astfel că, în cazul în care, un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, art. 110 TFUE, stabilește că regimul fiscal în cauză, nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa de înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care, legal și temeinic s-a apreciat de instanța de fond că, nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Urmare reținerilor sus expuse, apreciază Curtea la rândul său că, în speță, nu există o discriminare, rezultată din faptul că, reclamanta ce a achiziționat vehicul rulat, înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligată a plăti taxa de poluare pentru prima înmatriculare, în condițiile în care, taxa de poluare pentru prima înmatriculare este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Pentru toate considerentele sus expuse, constatând admisibilitatea cererii de revizuire în raport cu dispozițiile art.509 alin.1 pct.11 NCPC, schimbând în tot Decizia civilă nr.728/CA/18.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar.nr._, în sensul respingerii excepției nulității recursului, rejudecând, Curtea, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire, ca fondată, promovată de revizuent M. V. cu domiciliul în C., ., nr. 56, J. C. împotriva Deciziei civile nr.728/CA/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C. și intimat ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în sector 6 București ..294 corp A.
În baza art.513 alin.4 NCPC,
Schimbă în tot Decizia civilă nr.728/CA/18.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ în sensul că, respinge excepția nulității recursului și rejudecând, respinge recursul ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 26 Februarie 2015.
Președinte, G. P. | Judecător, A. P. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Jud.Fond.I.L.O.-D.
Red.dec.recurs gref.M.H.
Red.dec.revizuire jud.G.P. /17.03.2014
Tehnored. Gref.C.M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 214/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
