Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1628/118/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 764/CA

Ședința publică din 15 iunie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE G. P.

Judecător M. C.

Judecător A. G.

Grefier L. B.

S-au luat în examinare recursurile în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta ., cu sediul în Agigea, Zona Liberă, C. Sud, Incinta 1A, județ C. și sediul procesual ales la SCA „L. și G.” în C., . nr.38, județ C. și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (D.) G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE (AJFP) C., cu sediul procesual ales în C., . nr.18, județ C., împotriva Sentinței civile nr.2968/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 mai 2015, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art.396 NCPC, a amânat pronunțarea la data de 08.06.2015, respectiv 15.06.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Tribunalului C. și înregistrată sub nr._ /28.02.2014, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (D.) G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE (AJFP) C., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea Deciziei nr.501/15.11.2013, și a actelor subsecvente, prin care s-a soluționat contestația administrativă formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală nr.70/29.07.2013 și a Deciziei de impunere F-CT nr.846 din 29.07.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite cu prilejul inspecției fiscale,

cu motivația în esență că, atât reținerile inspecției fiscale, cât și Raportul de inspecție fiscală nr.70/29.07.2013 și Decizia de impunere F-CT nr.846 din 29.07.2013 sunt nelegale, cum de altfel nelegală este și decizia de soluționare a contestației administrative formulată împotriva acestora.

Prin Sentința civilă nr.2968/CA/19.12.2014, Tribunalul C. a admis în parte contestația formulată de reclamantă, dispunând anularea în parte a Deciziei nr. 501/15.11.2013, Deciziei de impunere nr. 846/CT/29.07.2013 și a Raportului de Inspecția Fiscală nr.70/29.07.2013, relativ la obligațiile stabilite urmare a realizării operațiunii de reverificare, potrivit Deciziei de reverificare nr._/11.10.2012, respingând restul pretențiilor ca nefondate, pentru considerentele rezultate din acea hotărâre.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs . și D. G. prin AJFP C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.483 și art.488 alin.1 pct.8 NCPC, cu următoarea motivație, în esență:

1. Recurenta reclamantă ., a învederat în esență că:

„Greșit instanța de fond a dispus în sensul admiterii în parte a contestației, făcând o greșită aplicare a normelor de drept material ce se referă la prevederile legale care scutesc de plata TVA a livrărilor de bunuri”, pentru că, în ceea ce privește operațiunile comerciale derulate cu societatea Rectory Foods Ltd Marea Britanie, menționează recurenta că, în timpul desfășurării inspecției fiscale, a prezentat toate documentele de livrare corect întocmite și dovezile verificării în prealabil a confirmării validității codului, așa după cum erau listate pe pagina de internet a Comisiei Europene, însă aceste documente nu au fost luate în considerare de organele de inspecție fiscală.

Se susține că, verificarea codului TVA a societății din Anglia de către inspectorii ANAF, a avut loc la momentul derulării inspecției fiscale, răspunsul fiind că, respectivul „cod - TVA a fost invalidat temporar” datorită intrării în insolvență a societății, eveniment care a intervenit ulterior livrărilor efectuate de către reclamantă, dovadă că, la momentul 10.10.2012 și 17.10.2012 anterior întocmirii decontului de TVA, acest cod era valabil.

Având în vedere informațiile și documentele menționate mai sus, reclamanta solicită a se constata faptul că . a acționat cu „bună credință”, luând toate măsurile care se impun în mod rezonabil, în vederea efectuării livrării intracomunitare de bunuri.

Susține recurenta a fi contrar legislației europene ca organele fiscale să judece o operațiune efectuată de o persoană impozabilă, luând în considerare intenția unei alte persoane, pentru că, la nivelul comunității europene s-a consacrat „dreptul de deducere al unei persoane impozabile”, prin aprecierea că, acest drept – de deducere - nu poate fi afectat de frauda săvârșită de altă persoană care face parte din lanțul de distribuție, atâta timp cât, aceasta nu avea cunoștință și nici mijloacele de a cunoaște respectiva fraudă.

Față de starea de fapt și de drept, consideră recurenta că măsura luată de organele de inspecție fiscală, de recalculare a bazei impozabile, precum și aplicarea de dobânzi și penalități de întârziere, numai în baza informațiilor cuprinse în Rapoartele întocmite de C. de Schimb Internațional de Informații din cadrul DGFP C., este nelegală, deoarece nu a examinat și nu a utilizat în mod obiectiv starea de fapt, în vederea adoptării soluției admisă de lege, încălcând flagrant dispozițiile art.6, art.7 și art.49 din OG nr.92/2006 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art.138 alin.1 și art.139 alin.1 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și principiile stabilite la nivelul comunității europene, în ceea ce privește TVA.

Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, cu consecința admiterii contestației astfel cum a fost formulată, urmând a se dispune anularea totală a Deciziei nr.501/15.11.2013 și a Deciziei nr.F-CT 846/29.07.2013, precum și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. 70/29.07.2013 privind constatările fiscale ce au stat la baza emiterii Deciziei nr.F - CT 846/29.07.2013.

2. Recurenta D.G.R.F.P G. - A.J.F.P a învederat în esență că:

„Instanța de fond a procedat la aplicarea greșită a normelor de drept materiale incidente în cauză art.488 alin. 1 pct. 8 NCPC”, apreciind incorect speța dedusă judecății.

Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că după începerea inspecției fiscale parțiale la . privind verificarea anticipată a soldului sumei negative a TVA la 30.11.2011, prin solicitarea Listei neconcordanțelor constatate între informațiile raportate prin VIES și cele declarate de către contribuabil, s-a stabilit că, au apărut neconcordanțe între datele prezentate de agentul economic și informațiile transmise de către DGFP C. - BJIF prin adresa nr.3046/06.03.2012.

Astfel, se susține că, pentru operațiunea din 02.02.2011 - BJIF C. cu adresa B.J.I.F. C. nr._/28.03.2013, precizează că, „solicitarea de verificare istoric cod TVA operator la data realizării operațiunii 02.02.2011”, data la care operatorul român . a accesat pagina de internet a CE, a primit răspunsul cu nr.VIES_, în care se comunică faptul că, „operatorul Commerciale Molisana SRL cod TVA IT -_, nu deținea un cod valabil de identificare în scopuri de TVA la data de 02.02.2011”, iar în referire la verificarea valabilității codului de înregistrare în scopuri de TVA a . cod TVA It-_, s-a primit răspunsul cu nr. VIES_, în care se comunică „data start valabilitate a codului de TVA data de 01.03.2012”.

Totodată, se arată că, la solicitarea de verificare istoric cod TVA operator la data realizării operațiunii 01.03.2011, s-a primit răspunsul VIES cu nr._, în care se comunică faptul că „operatorul . cod TVA IT-_ nu deținea un cod valabil de identificare în scopuri de TVA la data de 01.03.2011”, iar în urma corespondenței prin e-mail cu BJIF Direcția Generală de Informații Fiscale și autoritățile din Italia, cu faxul din data de 20.07.2012 s-a adus la cunoștința autorităților române că, „data start valabilitate a codului de TVA a operatorului italian este data de 01.03.2012”.

În raport cu situația faptică sus-prezentată și indicând dispozițiile art.105 alin.3 din OG nr.92/2003, recurenta susține necesitatea de a se avea în vedere datele suplimentare necunoscute organelor de inspecție fiscale la data efectuării inspecțiilor fiscale anterioare, sens în care invocă și dispozițiile art.105¹ alin.3 din HG nr.1050/2004, care definesc datele suplimentare în conținutul art.102.4.

În consecință, susține recurenta că, OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, acceptă reverificarea unui agent economic pentru aceeași perioadă și același tip de impozit, în cazul excepțiilor strict prevăzute de art. 105¹ alin.3 din același act normativ, fapt pentru care, s-a impus reverificarea perioadei în care . a realizat aceste operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere, conform art.143 alin.2 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, reprezentând livrări intracomunitare de bunuri către operatorul italian.

S-a mai susținut că, potrivit punctului 2 din OMF nr.1706/2006 pentru aprobarea procedurii de solicitare a verificării valabilității codului de înregistrare în scopuri de TVA și a datelor de identificare ale persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în celelalte state membre, s-a creat posibilitatea verificării acestora, de către persoane înregistrate în scopuri de TVA în România, din textul ordinului rezultând că: „această obligație este a societății petente, vânzătorul fiind cel obligat să verifice valabilitatea codurilor de înregistrare TVA furnizate de cumpărătorii din alte state membre”.

În conformitate cu textele de lege sus citate, reverificarea aceleași perioade și aceluiași tip de impozit, reprezintă o excepție de la regula generală, care instituie că „inspecția fiscală să fie efectuată o singură dată pentru fiecare impozit taxă, contribuție etc. și pentru fiecare perioadă supusă impozitării”, aceasta operând numai în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv în situația în care de la încheierea inspecției fiscale și până la împlinirea termenului de prescripție apar date suplimentare, „necunoscute organului de inspecție fiscală la data efectuării verificării, care influențează rezultatele acestora”, excepțiile fiind de directă interpretare și aplicare.

Conform pct.102.6 din HG nr.1050/2004 „organul fiscal competent poate solicita până la împlinirea termenului de prescripție reverificarea unei perioade impozabile, prin întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitării. Referatul este supus aprobării conducătorului organului de inspecție fiscală competent, iar după aprobare se programează acțiunea de inspecție fiscală”, putându-se observa că, elementele invocate de organul de inspecție fiscală pot constitui un temei, care să îndreptățească organul fiscal să procedeze la reverificarea societății contestatoare, pe aceeași perioadă care a mai făcut obiectul altor controale.

Pentru considerentele arătate, susține recurenta că, reținerile primei instanțe sunt contrazise de corespondența care s-a purtat între toate serviciile specializate din cadrul fostei DGFP C., astfel că, nu se poate aprecia că, nu s-a solicitat informații complete, care să fie avute în vedere la efectuarea inspecției fiscale, argumentație susținută de probatoriu, care face dovada că, dreptul reclamantei de apărare, nu a fost încălcat așa cum în mod eronat a apreciat prima instanță, interpretând greșit legislația în materie.

Solicită a se constata că, în mod corect s-a respins contestația reclamantei prin decizia a cărei anulare se solicită, situație de fapt urmare căreia, apreciază în sensul admiterii recursului, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Examinând cauza sub aspectul și în limitele motivelor de casare arătate și având în vedere că, sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, Curtea apreciază că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Așa fiind, și având în vedere probatoriul administrat, în considerarea dispozițiilor art.249 NCPC, potrivit cărora „Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, Curtea, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, apreciază în sensul respingerii ambelor recursuri, ca nefondate, pentru următoarele considerente, în esență:

Instanța a fost investită la data de 28.02.2014 de către reclamanta . cu acțiune având ca obiect:

Așa fiind și reluând asupra motivelor de recurs privind:

„Instanța de fond a procedat la aplicarea greșită a normelor de drept materiale incidente în cauză art.488 alin. 1 pct. 8 NCPC”,

Curtea observă că, ambele părți fac referire la motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC potrivit căruia:

„A..1 – Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:

……

Pct.8 – Când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

În raport cu această observație, Curtea apreciază a fi necesar tratarea ambelor recursuri deopotrivă, reținând:

După șapte inspecții fiscale anterioare, în care s-au emis R. de inspecție fiscală sub nr.468/20.04.2011; nr.651/24.05.2011; nr.764/04.07.2011; nr.929/09.08.2011; nr.989 din 09.08.2011; nr.1210 din 21.10.2011 și nr.1777 din 12.12.2011, în care inspectorii fiscali au verificat livrările efectuate – export - de recurenta . către . Italia, organele de control au procedat la emiterea Deciziei de impunere F-CT nr.846/29.07.2013 (filele 51-54, vol.2 dos.fond), prin care, s-a stabilit în sarcina contestatoarei, următoarele obligații de plată:

- a sumei de 261.251 lei cu titlu de TVA;

- a sumei de 25.053 lei dobânzi/majorări de întârziere și

- a sumei de 32.517 lei penalități de întârziere.

Prin aceeași decizie s-a dispus respingerea la plată a TVA stabilit suplimentar la rambursare, după cum urmează:

- pentru sumă de 52.556 lei TVA pentru perioada 01.10._11;

- pentru suma de 42.180 lei TVA pentru perioada 01.11._11 și,

- pentru suma de 18.130 lei TVA pentru perioada 01.10._12.

Împotriva actului administrativ fiscal menționat, reține Curtea că, recurenta reclamantă a formulat contestație, soluționată în sensul respingerii prin Decizia nr.501/15.11.2013, ( filele 7-14 vol.2 dos.fond), organul fiscal reținând în esență că:

În fapt, din cuprinsul Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.70/ 29.07.2013 (filele 55-88 vol.2 dos.fond) rezultă că, în scopul verificării anticipate a soldurilor sumelor negative de T.V.A. solicitate la rambursare, prin deconturile aferente lunilor octombrie 2011 - iulie 2012 și septembrie 2012 - martie 2013, organul de inspecție fiscală a procedat la solicitarea de informații privind valabilitatea codului de înregistrare în scop T.V.A. - IT_ al ..R.L. din Italia, căruia petenta i-a livrat bunuri în regim de scutire de T.V.A, în această perioadă.

Față de relațiile obținute în urma verificărilor efectuate și care, au infirmat valabilitatea codului de înregistrare în scop de T.V.A. al ..R.L. din Italia pentru perioada februarie - noiembrie 2011, organul de inspecție fiscală a stabilit că, nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art.143 alin.2 lit.a din Codul fiscal, în vederea aplicării scutirii de TVA a livrărilor intracomunitare către acest client, fapt pentru care, a procedat la colectarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 105.437 lei aferentă livrărilor în cuantum de 439.322 lei, efectuate în perioada octombrie - noiembrie 2011 .

Totodată, reține Curtea că, în baza Deciziei de reverificare nr._ din 11.10.2012 (filele 155-158 vol.2 dos.fond), s-a procedat la colectarea taxei în sumă de 261.251 lei, pentru valoarea livrărilor în cuantum total de 1.088.547 lei efectuate în perioada februarie - septembrie 2011, precum și la stabilirea de dobânzi în sumă de 25.053 lei și penalități de întârziere în sumă de 32.517 lei aferente acestui debit, calculate pentru perioada 26.03._11.

În aceste condiții, apreciază Curtea că, susținerile recurentei contestatoare . referitoare la „efectuarea operațiunilor comerciale, în perioada analizată, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare” ,respectiv ale art.143 alin.2 și alin.3 din Codul fiscal, precum și a celor cuprinse în Ordinul M.F.P. nr.2222/2006 privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art.143 alin.1 lit.a-lit.i, art.143 alin.2 și art.144¹ din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi primite de instanță, chiar dacă s-a învederat:

- că în timpul desfășurării inspecției fiscale a prezentat dovada verificării în prealabil a stării fiscale a clientului ..R.L. din Italia căruia urma să îi efectueze livrări intracomunitare de bunuri, respectiv pagina listată cu confirmarea valabilității codului, la data de 02.02.2011 pe site-ul M.F.P, adresa http// ec.europa.eu/ taxation/ customs/ vies/ en/ vieshome.htm precum și un Proces verbal de acces și constatare încheiat în data de 19.07.2012 la sediul social al acelei societăți de către agenții constatatori ai Agenției Vamale din Italia, din care rezultă faptul că, „societatea inspectată a primit autorizație pentru a efectua operațiuni intracomunitare, începând cu data de 01.03.2011”, documente ce nu au fost luate în considerare de către organul de control;

- că măsura de colectare a taxei pe valoarea adăugată bazată numai pe informațiile cuprinse în Rapoartele întocmite de C. de Schimb Internațional de Informații din cadrul D.G.F.P. C. este nelegală, pentru faptul că, organul de inspecție fiscală nu a examinat și nu a utilizat în mod obiectiv starea de fapt, în vederea adoptării soluției admisă de lege, încălcând

flagrant dispozițiile art.6, art.7 și art.49 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ale art.138 alin.1 și ale art.139 alin.1 din Directiva nr.2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și principiile stabilite la nivelul comunității europene în ceea ce privește T.V.A;

- că, nu au fost respectate nici prevederile art.65 alin.2 Cod pr.fiscală conform cărora „organul fiscal avea sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii”.

Astfel, reține Curtea că, recurenta referitor la aplicarea regimului de scutire de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările intracomunitare de bunuri, nu a avut în vedere dispozițiile cuprinse în Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările în vigoare în anul 2011, ce prevedeau următoarele:

„Art. 143

A..1 - Sunt, de asemenea, scutite,de taxă următoarele:

a)livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru, [...].

A..3 - Prin ordin al ministrului finanțelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operațiunile prevăzute la alin.1 și alin.2 și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă”,

„Art.140 – Cotele

A..1 - C. standard este de 24% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse."

În egală măsură, reține Curtea că, în aplicarea dispozițiilor art.143 alin.1 lit.a din Codul fiscal a fost emisOrdinul M.F.P.nr.1706/2006 pentru aprobarea Procedurii de solicitare a verificării valabilității codului de înregistrare în scopuri de TVA și a datelor de identificare ale persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, în celelalte state membre, de către persoane înregistrate în scopuri de TVA în România, unde se precizează:

"Pct.2 - Verificarea valabilității codurilor de înregistrare în scopuri de TVA, furnizate vânzătorilor din România de către cumpărători din alte state membre, cade în sarcina vânzătorului.

Pct.3 - Persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România pot verifica valabilitatea codurilor de înregistrare în scopuri de TVA și a datelor de identificare ale persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în celelalte state membre, astfel:

- accesând pagina de internet a Comisiei Europene, la adresa: http://ec.europa.eu/taxation customs/vies/en/vieshome.htm, utilizând adresa: http://anaf.mfinante.ro/wps/portal/VIES.htm;

- transmițând o solicitare, prin poșta electronică, la adresa/adresele menționată/ menționate pe portalul A.N.A.F., utilizând: http://anaf. mfinante. ro/ wps/ portal/;

-transmițând o solicitare în scris, prin poștă sau direct la registratura direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, sau a Direcției generale de administrare a marilor contribuabili.

Pct.5 - Solicitarea de verificare transmisă prin mijloacele prevăzute la pct. 3 lit. b și lit.c se adresează, utilizându-se formularul tipizat prevăzut în anexa nr. 2, direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, sau direcției generale de administrare a marilor contribuabili în a cărei rază teritorială își are domiciliul fiscal solicitantul….

Pct.9 - Răspunsul la solicitarea de verificare va consta, în mod obligatoriu, în confirmarea sau infirmarea codului de TVA și, în măsura în care statul membru emitent al codului de TVA respectiv a făcut publice aceste informații, și a denumirii și adresei persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în celelalte state membre, completate de solicitant; în cazul în care se constată că datele cunoscute de acesta și transmise unității fiscale spre verificare sunt incorecte, unitatea fiscală nu va pune la dispoziție contribuabilului român informațiile corecte asupra contribuabilului din celălalt stat membru, care face obiectul verificării".

Față de conținutul textelor legale sus-citate, reține Curtea că, informațiile cu privire la verificarea valabilității codului de înregistrare în scop de T.V.A, atribuit persoanelor de către autoritățile fiscale din statele membre, sunt extrase din baza de date electronică - sistemul VIES - constituită în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr.1798/2003 al Consiliului din 07.10.2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA, unde se dispune:

"Art. 22 :

A..1 - Fiecare stat membru dispune de o bază de date electronică în care stochează și prelucrează informațiile pe care le colectează în conformitate cu art.22 alin.6 lit.b, în versiunea din art.28 h din Directiva nr.77/388/CEE.

Pentru a permite utilizarea informaților în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul regulament, informațiile sunt păstrate timp de cel puțin cinci ani de la sfârșitul anului calendaristic în care trebuie permis accesul la informații.

A..2 - Statele membre se asigură că bazele lor de date sunt actualizate,complete și exacte….

Art.27:

A..1 - Fiecare stat membru dispune de o bază de date electronică conținând un registru al persoanelor cărora le-au fost atribuite numere de identificare TVA în statul membru respectiv.

A..2 - În orice moment, autoritatea competentă a unui stat membru poate obține în mod direct sau i se poate comunica, din datele stocate în conformitate cu art. 22, confirmarea valabilității numărului de identificare TVA sub care o persoană a efectuat sau a beneficiat de o livrare intracomunitară de bunuri sau servicii.

În urma unei cereri speciale, autoritatea solicitată comunică, de asemenea, data emiterii și, după caz, data expirării numărului de identificare T.V.A….

A..4 - Autoritățile competente ale fiecărui stat membru se asigură că persoanelor implicate în livrarea intracomunitară de bunuri și servicii și, pe perioada prevăzută la art.4 din Directiva nr.2002/38/CE, persoanelor care prestează serviciile menționate la art.9 alin.2 lit.e ultima liniuță din Directiva nr.77/388/CEE, li se permite să obțină confirmarea valabilității numărului de identificare TVA al unei anumite persoane.

Pe perioada prevăzută la art. 4 din Directiva nr.2002/38/CE, statele membre furnizează în special această confirmare prin mijloace electronice, în conformitate cu procedura prevăzută la art.44 alin.2”.

Totodată, reține Curtea că, în scopul controlului aplicării corecte a T.V.A. în cazul tranzacțiilor intracomunitare și în vederea combaterii fraudei în domeniul T.V.A. în statele membre ale UE, a fost emis Regulamentul (UE) nr.904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul T.V.A., în vigoare începând cu data de 01.01.2012, unde se precizează:

„Art.1:

A..1 - Prezentul regulament stabilește condițiile în care autoritățile competente din statele membre responsabile pentru aplicarea legislației privind TVA trebuie să coopereze între ele și cu Comisia pentru a asigura respectarea respectivei legislații.

În acest scop, prezentul regulament stabilește norme și proceduri care să permită autorităților competente ale statelor membre să coopereze și să schimbe reciproc orice informații care ar putea ajuta la efectuarea unei determinări corecte a TVA, la controlul aplicării corecte a TVA, mai ales în cazul tranzacțiilor intracomunitare, și în combaterea fraudei în domeniul TVA. Prezentul regulament stabilește în special normele și procedurile care permit statelor membre să colecteze și să facă schimb de astfel de informații pe cale electronică….”

„Art. 7:

A..1 - La cererea unei autorități solicitante, autoritatea solicitată comunică informațiile menționate la art.1, inclusiv orice informații cu privire la unul sau mai multe cazuri specifice.

A..2 - În scopul comunicării informațiilor menționate la alin.1, autoritatea solicitată asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru obținerea acestor informații….”

„Art.9 :

La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată îi comunică acesteia, sub formă de rapoarte, declarații și orice alte documente, copii certificate ale acestora sau extrase ale acestora, orice informații relevante pe care le obține sau pe care le deține, precum si rezultatele anchetelor administrative.

Documentele originale se furnizează numai în cazul în care aceasta nu contravine dispozițiilor în vigoare în statul membru în care autoritatea solicitată își are sediul".

Raportat la conținutul textelor de lege sus-citate, apreciază Curtea că, legal și temeinic instanța de fond a reținut că, din contextul acestora rezultă fără putință de tăgadă că, sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată livrările intracomunitare de bunuri efectuate de persoane impozabile din România, către cumpărători din state membre, care le comunică acestora coduri valabile de înregistrare în scop de T.V.A, atribuite de autoritățile fiscale din acele state membre, sarcina verificării valabilității codurilor revenind vânzătorilor prin utilizarea uneia sau celor trei modalități indicate în Ordinul MFP nr.1706 din 2006.

În egală măsură, apreciază Curtea că, legal și temeinic instanța de fond a reținut și faptul că, în cazul în care, urmare verificărilor efectuate prin accesarea bazelor de date electronice, constituite la nivelul fiecărui stat membru, se constată că, nu sunt valabile codurile de înregistrare în scop de T.V.A, furnizate de cumpărătorii din respectivele state membre, livrările de bunuri intracomunitare către aceste persoane, nu mai întrunesc condiția de a fi scutite de taxă pe valoarea adăugată, situație în care, furnizorii au obligația de a aplica cota standard de T.V.A. de 24% și de a achita taxa aferentă respectivelor livrări.

Că reținerile instanței de fond sunt legale și temeinice, reține Curtea a rezulta din întreg materialul probator administrat în cauză, în considerarea dispozițiilor art.249 NCPC, odată ce, în speță, din documentele existente la dosar, în lunile octombrie și noiembrie 2011 recurenta a efectuat două livrări de bunuri în valoare totală de 439.322 lei către ..R.L din Italia, pentru care a aplicat regimul de scutire TVA, justificând aplicarea acestui regim, cu dovada valabilității codului de înregistrare în scop de T.V.A. la data de 02.02.2011, de pe pagina de internet a Comisiei Europene, de la adresa http://ec.europa.eu/taxation customs/vies/viesque.

Pentru celelalte perioade de timp vizate, față de verificările efectuate în scopul soluționării deconturilor de T.V.A, cu sume negative cu opțiune de rambursare aferente lunilor octombrie și noiembrie 2011, reține Curtea că, prin adresele nr._/122/20.02.2012 și nr.1968/29.02.2012, organul de inspecție fiscală din cadrul A.I.F C. a solicitat Compartimentului Județean de Informații Fiscale din cadrul D.G.F.P. C. - Lista neconcordanțelor din Declarațiile recapitulative nr.390-VIES, precum și informații cu privire la codul de T.V.A. - IT_ al ..R.L. din Italia, motivat de faptul că, „în data de 13.02.2012, în baza de date electronică constituită la nivelul statelor membre ale Comunității - sistemul VIES - de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, acest cod de înregistrare figura ca invalid”.

Urmare acestor solicitări, cu adresele nr.2644/21.02.2012 și nr.3046 din 06.03.2012 CSII a transmis Rapoartele conținând informațiile extrase din sistemul VIES, referitoare la livrările intracomunitare efectuate de societate în statele membre, în care, la punctul 4 - livrări românești suspecte codul de înregistrare IT_ al ..R.L. din Italia, a fost identificat ca fiind „cod T.V.A. nealocat de SM” pentru livrările declarate de recurentă către acest partener, în lunile februarie, aprilie, mai, iulie, septembrie, octombrie și noiembrie 2011, data de început a valabilității codului în cauză fiind 01.03.2012.

Totodată, legal și temeinic s-a reținut în hotărârea instanței de fond că, întrucât în timpul inspecției fiscale recurenta societate comercială a prezentat o copie a răspunsului de validare a T.V.A. - IT_, extrasă din baza de date în data de 02.02.2011, de pe pagina de internet a Comisiei Europene, de la adresa http://ec.europa.eu/taxation customs/vies/viesquer, prin adresa nr.4377 din 17.05.2012, organul de inspecție fiscală a înaintat BJIF din cadrul D.G.F.P. C. o cerere de solicitare de informații autorităților fiscale italiene, având ca obiect:

- livrările efectuate de ..R.L. către ..R.L din Italia în anul 2011, în baza procedurii referitoare la schimbul de informații la cerere, prevăzută în Regulamentul (UE) nr.904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă între administrațiile fiscale și combaterea fraudei în domeniul T.V.A.

Față de răspunsul primit la solicitarea sus-menționată, înaintat cu adresa nr.5956/05.09.2012, legal și temeinic apreciază Curtea că, B.J.I.F C. a înaintat Raportul - Formular SCAC 2004 - transmis de Biroul Central de Legătură din Italia, prin care, s-a confirmat faptul că, „data de început a valabilității codului de T.V.A - IT_ este data de 01.03.2012”.

Se va mai reține că, B.J.I.F. C. cu adresa nr.5956 din 26.11.2012, a transmis răspunsurile primite, urmare interogării sistemului electronic VIES, cu privire la solicitarea de verificare a istoricului codului de înregistrare în scopuri de T.V.A - IT_, conform cărora „data de start a valabilității acestui cod este 01.03.2012”, astfel că, la data operațiunii din 02.02.2011, codul de identificare în scopuri de T.V.A, nu era valabil.

Prin urmare, apreciază Curtea că, legal și temeinic, având în vedere că, informațiile obținute din baza de date electronică (sistemul VIES) și informațiile furnizate de autoritățile italiene, în baza cooperării și schimbului reciproc de informații, au relevat faptul că, „data de început a valabilității codului de înregistrare în scopuri de T.V.A. atribuit de statul membru Italia ..R.L. este data de 01.03.2012”, instanța de fond a reținut că, pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate către acest partener în lunile februarie, aprilie, mai, iulie, septembrie, octombrie și noiembrie 2011, „nu este întrunită condiția prevăzută la art.143 alin.2 lit.a din Codul fiscal” în vederea aplicării regimului de scutire TVA, respectiv aceea ca, furnizorul să dețină „un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit cumpărătorului de autoritățile fiscale din Italia”, situație de fapt ce conduce la concluzia că, recurenta ..R.L avea obligația aplicării pentru aceste livrări a unei cote standard de TVA, de 24%.

În acest context, apreciază Curtea că, toate constatările făcute de organele fiscale pentru perioadele de timp sus-relevate, ca de altfel și cele ale instanței de fond, sunt legale și temeinice, neputându-se accepta argumentul recurentei potrivit căruia „ar fi prezentat dovada verificării în prealabil a stării fiscale a clientului ..R.L din Italia, căruia urma să îi efectueze livrări intracomunitare de bunuri” - pagina listată cu confirmarea valabilității codului la data de 02.02.2011, pentru că:

- din informațiile furnizate de către autoritățile fiscale din Italia, în baza procedurii privind schimbul de informații la cerere, prevăzută în Regulamentul UE nr.904/2010 al Consiliului privind cooperarea administrativă între administrațiile fiscale și combaterea fraudei în domeniul T.V.A, precum și din interogarea sistemului VIES, rezultă fără putință de tăgadă că, data de început a valabilității codului de înregistrare în scopuri de T.V.A. - IT_ atribuit ..R.L. este data de 01.03.2012;

- recurenta avea obligația în calitate de vânzător, de a verifica valabilitatea codului de înregistrare în scop de T.V.A. furnizat de către cumpărătorul din Italia, prin accesarea paginii de internet a Comisiei Europene, la adresa: http://ec.europa.eu/taxation customs/vies/en/vieshome.htm, la fiecare dată a livrărilor, pentru a aplica scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la art.143 alin.2 lit.a pentru livrările intracomunitare efectuate în perioada februarie - noiembrie 2011 și nu doar în prealabil la 02.02.2011.

Cu alte cuvinte, reține Curtea că, legal și temeinic instanța de fond examinând probatoriul administrat în cauză, în considerarea dispozițiilor art.249 NCPC, a concluzionat în sensul că, recurenta ..R.L nu a produs dovezi din care să rezulte că, a parcurs procedura de verificare a valabilității codului de înregistrare în scop T.V.A, prevăzută de Ordinul M.F.P nr.1706/2006 pentru aprobarea Procedurii de solicitare a verificării valabilității codului de înregistrare în scopuri de TVA și a datelor de identificare ale persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în celelalte state membre, de către persoane înregistrate în scopuri de TVA în România, întrucât nu prezintă rezultatul listat al interogării sistemului VIES conținând confirmarea valabilității codului la data emiterii fiecărei facturi către furnizorul ..R.L – Italia.

Sus-menționata reținere se coroborează pe deplin în accepțiunea Curții, cu imposibilitatea primirii de către instanță a susținerilor recurentei referitoare la constatările din Procesul verbal de acces și constatare încheiat în data de 19.07.2012 la sediul social al ..R.L, făcute de agenții constatatori ai Agenției Vamale din Italia, din care rezultă că „societatea ar fi primit autorizație de a efectua operațiuni intracomunitare începând de la 01.03.2011”, odată ce, verificarea valabilității codului se efectuează conform metodelor prevăzute în Procedura de solicitare a verificării valabilității codului de înregistrare în scopuri TVA și a datelor de identificare ale persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în celelalte state membre, de către persoane înregistrate în scopuri de TVA în România, aprobată prin Ordinul M.F.P.nr. 1706/2006, așa după cum sus a rezultat din textele de lege citate, nicidecum într-o altă manieră.

Dintr-o altă perspectivă, în referire la același aspect, reține Curtea că, informațiile privind verificarea valabilității codului de înregistrare în scop de T.V.A. al..R.L, au fost solicitate și obținute de organul de inspecție fiscală în conformitate cu procedura referitoare la schimbul de informații între autoritățile competente din statele membre responsabile pentru aplicarea legislației privind T.V.A, prevăzută în Regulamentul (UE) nr.904/2010 al Consiliului, în vigoare începând cu data de 01.01.2012.

Probatoriul administrat în cauză face dovada incontestabilă că, urmare cererii de informații referitoare la livrările intracomunitare efectuate de recurentă către ..R.L. prin B.J.I.F - C., Biroul Central de legătură din Italia, responsabil cu aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului, a înaintat Raportul - Formular SCAC 2004, prin care s-a confirmat faptul că, „data de început a valabilității codului de T.V.A - IT_ atribuit acestei societăți, este data de 01.03.2012”, la Raport fiind anexată o copie a unui înscris emis de autoritățile fiscale italiene, din care rezulta faptul că „societatea Commerciale Molisana S.R.L. având codul fiscal de înregistrare în scop de T.V.A. - IT_ a fost autorizată să efectueze operațiuni intracomunitare începând cu data de 01.03.2012”.

Pentru toate considerentele sus-expuse, apreciază Curtea că, sunt neîntemeiate criticile recurentei privind:

- „ încălcarea dispozițiilor art.6, art.7 și ale art.49 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ale art.138 alin.1 și ale art.139 alin.1 din Directiva nr.2006/112/CE a Consiliului din 28.11.2006 privind sistemului comun al TVA”, precum și

- „principiile stabilite la nivelul comunității europene în ceea ce privește T.V.A”, arătându-se că, „organul de inspecție fiscală nu ar fi examinat și nu ar fi utilizat în mod obiectiv starea de fapt în vederea adoptării soluției admisă de lege, bazându-se numai pe informațiile cuprinse în Rapoartele întocmite de CSII din cadrul D.G.F.P. C.” ,

odată ce, întregul material probator face dovada că:

- organul de inspecție fiscală a întreprins demersurile legale în vederea verificării valabilității codului de înregistrare în scop de T.V.A, atribuit cumpărătorului ..R.L. din Italia, respectiv:

prin accesarea în mod direct a informațiilor existente în baza de date electronică - sistemul VIES - constituit în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr.1798/2003 al Consiliului din 07.10.2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA, respectându-se dispozițiile art.27 alin.2 din acest act normativ;

prin formularea unei solicitări către autoritățile competente, pentru efectuarea unei anchete administrative de autoritățile din Italia;

- organul de inspecție fiscală a respectat procedura referitoare la schimbul de informații între autoritățile competente din statele membre responsabile pentru aplicarea legislației privind T.V.A, prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în vigoare începând cu data de 01.01.2012 (art.7 alin.1 și alin.2 cu referire la art.9 din acest act normativ).

Concluzionând reține Curtea că, ambele metode de verificare utilizate de organul fiscal, au confirmat același fapt și anume, valabilitatea codului de înregistrare în scop de T.V.A - IT_ începe cu data de 01.03.2012, drept urmare, având în vedere argumentele de fapt și de drept expuse, legal și temeinic s-a apreciat că, pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în perioada februarie 2011 - noiembrie 2011, către cumpărătorul ..R.L din Italia, recurenta a aplicat în mod nelegal regimul de scutire de TVA, prevăzut la art.143 alin.2 lit.a din Codul fiscal, în condițiile în care, codul de înregistrare în scop de T.V.A, furnizat de această persoană, nu era valabil în respectiva perioadă.

În ceea ce privește obligațiile fiscale accesorii constând în dobânzi în sumă de 25.053 lei și penalități de întârziere în cuantum de 32.517 lei, reține Curtea că, odată ce recurenta societate comercială, datorează debitul în cuantum total de 366.689 lei, respectivei obligații fiscale, îi datorează și accesoriile, conform principiului de drept potrivit căruia „accesoriul urmează principalul”, coroborat cu dispozițiile cuprinse în art.119, art.120, cu referire la art.1201 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cu care:

„Art.119 - Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere

A..1 - Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

A..2 - Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

A..3 - Dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța principală.

A..4 - Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin.6”.

„Art.120* - Dobânzi

A..1 - Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

A..2 - Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv.

A..3 - În situația în care diferențele rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite inițial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii acesteia inclusiv.

A..4 - Prin excepție de la prevederile alin.1, se datorează dobânzi după cum urmează:

a) pentru impozitele, taxele și contribuțiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plății prețului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;

b) pentru impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri și bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidența separată, potrivit prevederilor art. 176.

A..5 - Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferențe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere și impozitul pe profit datorat conform declarației de impunere întocmite pe baza situației financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

A..6 - Pentru obligațiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:

a) pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plățile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăți anticipate se calculează până la data plății debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;

b) dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv;

c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăți anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător.

A..7 - Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere…”

„Art.1201* -Penalități de întârziere

A..1 - Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozițiile art. 120 alin.2 – alin.6 sunt aplicabile în mod corespunzător.

A..2 - Nivelul penalității de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.

A..3 - Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor…”.

Concluzionând, reține Curtea că, în raport cu textele de lege sus-citate, legal și temeinic instanța de fond a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației în referire la obligația recurentei de plată a obligațiilor fiscale accesorii debitului datorat.

În ceea ce privește TVA în sumă de 18.130 lei – solicitată la rambursare de recurentă, prin decontul lunii octombrie 2012, colectată suplimentar pentru livrările de bunuri efectuate către societatea comercială Rectory Foods Ltd. din Marea Britanie, în data de 02.10.2012, apreciază Curtea că, pentru aceleași considerente sus-expuse, Raportul de inspecție fiscală nr.70 din 29.07.2013, apare ca fiind legal și temeinic, deoarece, în scopul verificării anticipate a soldului sumei negative de TVA, organul de inspecție fiscală a procedat la:

- solicitarea de informații BJIF din cadrul D.G.F.P. C. privind valabilitatea codului de înregistrare în scop de T.V.A. - GB_, comunicat de cumpărătorul Rectory Foods Ltd. din Marea Britanie, căruia recurenta i-a livrat bunuri în regim de scutire de T.V.A, în baza facturii nr._ din 02.10.2012 în valoare de 75.541 lei, motivat de faptul că, la data de 16.07.2013 în baza de date electronică, constituită la nivelul statelor membre - sistemul VIES - acest cod de înregistrare figura ca invalid;

- reținerea faptului că, nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art.143 alin.2 lit.a din Codul fiscal, în vederea aplicării scutirii de TVA, verificările efectuate în sistemul VIES infirmând valabilitatea codului de înregistrare în scop de T.V.A. al societății Rectory Foods Ltd. din Marea Britanie la data livrării, fapt pentru care a procedat la colectarea taxei pe valoarea adăugată aferentă respectivei livrări.

În acest sens, reține Curtea a nu putea fi primite susținerile recurentei privind faptul că, „în timpul inspecției fiscale a prezentat toate documentele de livrare corect întocmite precum și dovezile verificării în prealabil a confirmării valabilității codului de înregistrare în scop de T.V.A., listate de pe pagina de internet a Comisiei Europene, de la adresa http//ec.europa.eu/taxation_ customs/vies/en/vieshome.htm în data de 10.10.2012 și în data de 17.10.2012, aceste documente nefiind luate în considerare de către organul de inspecție fiscală”, atât timp cât, probatoriul administrat în cauză face dovada incontestabilă că:

- în baza Invoice nr._/02.10.2012 recurenta a livrat societății Rectory Foods Ltd. -Marea Britanie, având Cod fiscal de înregistrare în scop de T.V.A. - GB_, bunuri în valoare de 75.541 lei, în regim de scutire de T.V.A., justificând aplicarea regimului de scutire cu răspunsurile de validare a respectivului cod, extrase din sistemul VIES, de la adresa de internet http:// ec.europa.eu/ taxation/ customs/ vies/ vatResponse.html din data de 10.10.2012, precum și din data de 17.10.2012, însă:

o - prin adresa nr._/16.07.2013 BJIF din cadrul D.G.F.P. CONSTANTA, a transmis Raportul privind informațiile existente în sistemul VIES, pentru perioada august 2012 - martie 2013, în care la „pct.4 - Livrări românești suspecte" a fost identificat codul de înregistrare în scop de T.V.A.- GB_ al cumpărătorului Rectory Foods Ltd. din Marea Britanie, ca fiind „invalidat temporar la data livrării”.

Concluzionând, reține Curtea că, în raport cu informațiile obținute din baza de date electronică – sistem VIES – ce relevau faptul că, „la momentul livrării - 02.10.2012 codul de înregistrare în scopuri de T.V.A. atribuit de statul membru Marea Britanie societății Rectory Foods Ltd. era invalidat temporar”, legal și temeinic instanța de fond a avut în vedere soluționând cauza că, în speță, nu este întrunită condiția prevăzută de art.143 alin.2 lit.a Cod fiscal, în vederea aplicării regimului de scutire de TVA, pentru livrarea de bunuri în sumă de 75.541 lei, efectuată în baza Invoice-ului nr._/02.10.2012, către acest partener, „codul de înregistrare în scop TVA fiind invalid temporar” și, în egală măsură, atribuit cumpărătorului de autoritățile fiscale din Marea Britanie, aspecte de fapt urmare cărora, recurenta avea obligația de a aplica respectivei livrări, cota standard de 24% T.V.A.

Că reținerile instanței sunt cele corecte, apreciază Curtea a rezulta din împrejurarea că, dovezile privind verificarea în prealabil a confirmării valabilității codului de înregistrare în scop de TVA, din datele de 10.10.2012 și 17.10.2012, obținute prin accesarea paginii de internet a Comisiei Europene la adresa adresa http//ec.europa.eu/taxation_customs/ vies/en/vieshome.htm, sunt ulterioare momentului livrării – 02.10.2012.

Este de neprimit în accepțiunea Curții și critica recurentei referitoare la încălcare dispozițiilor art.6, art.7 și ale art.49 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ale art.138 alin.1 și ale art.139 alin.1 din Directiva nr.2006/112/CE a Consiliului din 28.11.2006 privind sistemului comun al TVA, precum și principiile stabilite la nivelul comunității europene în ceea ce privește T.V.A., cu motivația în esență că, „organul de inspecție fiscală nu ar fi examinat și nu ar fi utilizat în mod obiectiv starea de fapt în vederea adoptării soluției admisă de lege, bazându-se numai pe informațiile cuprinse în Rapoartele întocmite de CSII cadrul D.G.F.P. CONSTANTA”, atât timp cât, identic cu situația sus-expusă, și în cazul furnizorului – cumpărător – din Marea Britanie, inspecția fiscală a procedat la respectarea dispozițiilor cuprinse în art.27 alin.2 din Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 07.10.2003, în vederea verificării valabilității codului de înregistrare în scop de T.V.A - GB_, furnizat de cumpărătorul Rectory Foods Ltd. din Marea Britanie, respectiv prin accesarea informațiilor existente în baza de date electronică - sistemul VIES -, informații care au relevat faptul că, acest cod era invalidat temporar, de către autoritățile fiscale la momentul livrării.

În referire la Deciziei de reverificare nr._/11.10.2012, reține Curtea că, probatoriul administrat în cauză, mai face dovada incontestabilă că, raportul de inspecție fiscală a fost întocmit de autoritatea fiscală, urmare verificării anticipate a soldurilor sumelor negative de TVA solicitate la rambursare, prin deconturile aferente lunilor octombrie 2011 - iulie 2012 și septembrie 2012 - martie 2013.

În condițiile în care, pe parcursul inspecției fiscale au fost identificate informații suplimentare, observă Curtea că, s-a procedat la emiterea Deciziei de reverificare nr._/11.10.2012, în baza căreia a fost reverificată perioada 01 februarie - 30 septembrie 2011.(filele 155-156, vol.2 dos.fond).

Astfel, se va reține că, în raport cu verificările efectuate, fiind identificate livrări intracomunitare ale ., către ., în perioada februarie - noiembrie 2011, respectiv către societatea comercială Rectory Foods LTD din Marea Britanie, în luna octombrie 2012, și constatându-se că, entitățile în discuție nu dețineau la data livrărilor, coduri valide în scop de TVA, s-a procedat la emiterea deciziei de reverificare, actele administrative supuse reverificării fiind RIF și Deciziile de impunere înregistrate sub nr.468/20.04.2011, nr.615/25.05.2011; nr.764 din 04.07.2011; nr.929/09.08.2011; nr.989/23.08.2011; nr.1210 din 21.10.2011 și nr.1777/12.12.2011, respectiv nr.585 din 20.04.2011, nr.821/ 24.05.2011, nr.1019 din 04.07.2011, nr.1211 din 09.08.2011, nr.1273 din 23.08.2011, nr.1521 din 21.10.2011 și nr.1442/12.12.2011.

În urma reverificării TVA pentru perioada 01.02._11 a fost stabilită în sarcina recurentei contestatoare obligația de plată pentru suma de 261.251 lei, pentru care au fost determinate accesorii reprezentând majorări de întârziere în cuantum de 25.053 lei, respectiv penalități de întârziere în sumă de 32.517 lei, după cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală nr.70 din 29.07.2013.

Cu toate acestea, reține Curtea că, prin Sentința civilă nr.1302 din 25.04.2014pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, s-a dispus anularea Deciziei de reverificare nr._/11.10.2012, (filele 211 – 220 vol.I dos.fond), sus-menționata hotărâre rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr.1300/CA/30.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., prin care, s-a respins ca tardiv recursul promovat de D. G. – AJFP C., fapt pentru care, legal și temeinic instanța de fond, prin raportare la dispozițiile art.109 din OG nr.92/2003, a apreciat că, se impune anularea constatărilor din raportul de inspecție fiscală, întocmit ca urmare a realizării operațiunilor de reverificare, precum și actul administrativ fiscal emis ulterior, reprezentat de decizia de impunere contestată.

Prin urmare, uzitând de același raționament juridic, Curtea reține:

- în referire la suma de 52.556 lei reprezentând TVA , același Raport de inspecție fiscală, urmare verificării Decontului de TVA nr._ din 23.11.2011 (inspecție parțială anticipată privind soldul sumei negative de TVA solicitată la rambursare), relativ la perioada 01.10._11, a constatat faptul că, societatea contestatoare a livrat bunuri, facturate fără TVA către . Italia, iar urmare a răspunsurilor primite de la DGFP C. - BJIF, reprezentând Raport emis de CSII a fost comunicat că, „societatea respectivă are cod valid de TVA” pentru efectuarea de operațiuni intracomunitare, începând cu data de 01.03.2012.(filele 133 și 185 vol.2 dos.fond);

- în referire la suma de 52.882 lei, determinată cu același titlu - aceasta a fost constatată urmare verificării Decontului TVA nr._/21.12.2011 (filele 62-64, vol.2 dos.fond), cu referire la livrările efectuate în perioada 01.11._11, către aceeași societate, reținându-se aceeași situație de fapt;

- în referire la suma de 18.130 lei, determinată cu același titlu - aceasta a fost determinată urmare verificării Decontului de TVA nr._/22.11.2012 (filele 75-76, vol.2 dos.fond), cu referire la livrările efectuate în perioada 01.10._12, către Rectory Foods Ltd - Marea Britanie, iar urmare a Raportului emis de CSII ce comunica faptul că, societatea respectivă a avut invalidat temporar codul de TVA, pentru efectuarea de operațiuni intracomunitare (fila 106, vol.2 dos.fond), s-a procedat la colectarea TVA în suma sus-precizată, aferentă facturilor emise de recurenta contestatoare și

concluzionând, prin raportare la dispozițiile cuprinse în art.40 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu referire la art.143 alin.2 lit.a din același act normativ și OMFP nr.2222/2006, reține Curtea că, legal și temeinic organul fiscal a procedat la colectarea TVA, aferente livrărilor pentru care nu a fost reținută existența unor coduri valide de TVA, la momentul efectuării acestor operațiuni.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, instanța de fond făcând o aplicare corectă a dispozițiilor de drept material incidente în cauză, Curtea, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, apreciază în sensul respingerii ambelor recursuri, ca nefondate, sub toate aspectele.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate recursurile în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta ., cu sediul în Agigea, Zona Liberă, C. Sud, Incinta 1A, județ C. și sediul procesual ales la SCA „L. și G.” în C., . nr.38, județ C. și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (D.) G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE (AJFP) C., cu sediul procesual ales în C., . nr.18, județ C., împotriva Sentinței civile nr.2968/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 iunie 2015.

Președinte, Judecător Pt.Judecător,

G. P. M. C. A. G.

Semnează cf.art.426 al.4 NCPC

Președinte complet,

G. P.

Grefier,

L. B.

jud.fond: C.N.

red.dec.jud.P.G/31.08.2015

Dact.DS/4ex/31.08.2015

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel...		Pretentii. Decizia nr. 481/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA →

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA