Conflict de competenţă. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 4330/118/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.25/CA
CAMERA DE CONSILIU
Ședința din data de 20 mai 2015
Completul compus din:
Președinte - E. C. G.
Grefier – I. P.
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Tribunalul C. - Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul C. – Secția a I-a civilă în soluționarea acțiunii, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., camera 3, județ C., în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu sediul în C., ., județ C..
Fără citare părți, conform art.135(4) din Codul de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 30.05.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția a II-a civilă sub nr._, reclamanta . C. a solicitat obligarea pârâtului M. C. prin Primar la plata sumei de 250.000 lei reprezentând daune-interese estimate ca fiind echivalentul valoric al diferenței dintre prețul plătit și sporul de valoare dobândit de imobilul – teren în suprafață de 1347,44 mp situat în C., zona Campus Universitar, M. L. Siutghiol, identificat cu număr cadastral cod 2;_, între momentul perfectării Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.165/26.01.2007 la BNP F. V. și data producerii evicțiunii.
În motivare, reclamanta a învederat că în baza licitației publice organizate și desfășurate la data de 31.08.2006, între M. C. în calitate de vânzător și reclamantă, în calitate de cumpărător, s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.165/26.01.2007 la BNP F. V..
A învederat că prin sentința civilă nr.4600/10.03.2009 pronunțată de Judecătoria C., irevocabilă prin decizia civilă nr.203/C/7.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/118/2010, a fost admisă contestația la licitație formulată de Ceronav SA și au fost anulate toate actele încheiate la data de 31.08.2006 cu ocazia organizării procedurii licitației publice deschise în scopul vânzării terenului mai sus-menționat.
Prin sentința civilă nr._/2.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/212/2007, irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 165/26.01.2007 la BNP F. V..
În modalitatea descrisă mai sus reclamanta a fost evinsă în dreptul său de proprietatea asupra terenului ce a făcut obiectul material al actului anulat.
Urmare anulării contractului, în scopul soluționării irevocabile a litigiului, reclamanta a solicitat plata de despăgubiri expres nominalizate prin Notificarea nr._/11.11.2013.
Prin HCL C. nr.317/5.12.2013 s-a aprobat încheierea unei tranzacții extrajudiciare între . pe de o parte și M. C. reprezentat prin primar și Consiliului Local C. pe de altă parte privitoare la plata sumelor solicitate, însă, ulterior încheierii tranzacției și adoptării HCL C. nr.317/5.12.2013 pârâtul a revenit asupra poziției exprimate.
În concluzie, a susținut reclamanta că în speță sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.1337, 1339, 1341 și 1350 pentru a pretinde și obține daunele interese evaluate provizoriu la suma de 250.000 lei.
Prin sentința civilă nr.3584/19.12.2014, instanța civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus înaintarea dosarului, spre competentă soluționare, Secției contencios administrativ și fiscal.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că litigiul nu are natura unui litigiu între profesioniști întrucât relațiile juridice examinate nu privesc acte sau fapte legate de activitatea comercială ori de persoana comerciantului/ profesionistului și nuexistă alte criterii în funcție de care „legea comercială” să aibă eficiență.
În speță, dreptul la despăgubiri al reclamantei - întemeiat pe dispozițiile art.1337 și urm. cod civil - s-a născut, practic, în urma anulării licitației publice deschise, organizată de Consiliul Local C. în temeiul art.125 din Legea 215/2001, conform HCLM nr.41/29.01.2005
Pretențiile reclamantei se înscriu în categoria acțiunilor reglementate prin art.1 din Legea 544/2004 conform căruia Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim (……) se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru (…) recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată și art. 8 din același act normativ.
Concluzia este susținută de succesiunea demersurilor efectuate de însăși reclamantă și de actele încheiate în acest sens între părțile implicate.
Astfel, ca efect al anulării licitației și a contractului de vânzare cumpărare încheiat în baza licitației chiar reclamanta s-a adresat autorității publice locale care a organizat licitația pentru repunerea în situația anterioară și repararea prejudiciului suferit, conform Notificării nr._/11.11.2013.
Prin acte de autoritate publică specifice, respectiv Hotărârea Consiliului Local C. nr.317/5.12.2013 s-a aprobat încheierea tranzacției extrajudiciare prin care părțile au agreat expres asupra modalității de repunere în situația anterioară și de reparare a prejudiciului cauzat prin anularea licitației.
Procedând în această manieră, având în vedere și toată documentația aferentă emiterii HCLM 41/2005 și 317/2013 rezultă că părțile au agreat asupra naturii litigiului, iar mențiunile din procesul verbal nr._/26.03.2014 (prin care au revenit asupra punctelor înserate la art.3 și 5 din HCLM nr. 317/5.12.2013) nu sunt de natură să imprime caracter civil pretențiilor de față și să deschidă reclamantei calea unei acțiuni de drept comun.
Pe rolul Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul a fost înregistrat la 02.03.2015 sub nr._ .
La rândul său, instanța a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției de contencios administrativ și fiscal.
Prin Sentința civilă nr.634/_, Tribunalul C. – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a instanței specializate contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției II-a civilă a aceleiași instanțe. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Curtea de Apel C. pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că raporturile de drept material devenite litigioase și deduse judecății au izvor convențional.
Astfel, acțiunea dedusă judecății a fost precedată de judecata care s-a purtat în dosarul nr._/212/2007, în care a fost pronunțată sentința civilă nr._/2.07.2012 – irevocabilă prin nerecurare. Prin hotărârea menționată, Judecătoria C. a dispus anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.165/26.01.2007 la BNP F. V..
Soluția a fost argumentată în considerarea a ceea ce s-a constituit ca o chestiune prejudicială, respectiv anularea actelor încheiate cu ocazia licitației publice deschise organizate în scopul vânzării terenului în suprafață de 1347,44 mp situat în C., zona Campus Universitar, M. L. Siutghiol – dispusă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în dos._/118/2010.
Prin dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 se definește noțiunea de act administrativ, respectiv - “act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ. Pretenția concretă a reclamantei constă în angajarea răspunderii pârâtului – în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.165/26.01.2007, prin daune interese pentru garanție contra evicțiunii.
Faptul că părțile litigante au încercat soluționarea pe cale amiabilă a diferendului - perfectând chiar o tranzacție extrajudiciară, a cărei încheiere a avut la bază HCL nr.317/5.12.2013, nu conduce la aplicarea legislației speciale.
Dacă temeiul juridic nu leagă instanța care este abilitată și chiar obligată –prin prisma disp.art.22 Cod procedură civilă, să dea calificarea juridică cererii deduse judecății, obiectul cererii nu poate fi schimbat sau modificat.
Or, pretențiile reclamantei își au izvorul în contractul de vânzare-cumpărare - care nu este un contract administrativ, iar nu în HCL nr.317/5.12.2013, sens în care stau și precizările exprese ale reprezentantului convențional al reclamantei, care arată că „nu se prevalează de tranzacția extrajudiciară încheiată între părți, care a fost consfințită prin HCL nr.317/2013”.
Instanța a apreciat că în raport de obiectul determinat al pricinii, legislația aplicabilă nu poate fi cea a contenciosului administrativ, care se circumscrie unor reguli specifice, adoptate în considerarea caracterului de drept public al raportului administrativ, raport ce nu s-a stabilit între părțile litigante din prezenta cauză, întrucât contractul în temeiul căruia se solicită angajarea răspunderii pentru evicțiune a pârâtului nu este un contract administrativ, în accepțiunea art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004.
Având în vedere calitatea de profesionist a reclamantei, cât și împrejurarea că în cadrul contractului de vânzare-cumpărare M. C. prin Primar a acționat în calitate de subiect de drept civil, cu raportare la prevederile art.2 pct.1 lit.a, art.95 pct.1 Cod procedură civilă, s-a considerat că în cauză competența de soluționare a pricinii aparține Secției a II-a Civile a Tribunalului C..
Analizând cauza sub aspectul competenței funcționale de soluționare a cauzei, Curtea reține că obiectul acțiunii îl reprezintă daune-interese rezultate din răspunderea vânzătorului pentru evicțiunea lucrului vândut, răspundere ce are ca izvor un raport juridic de drept privat (vânzarea terenului în suprafață de 1347,44 mp situat în C., zona Campus Universitar, pe malul Lacului Siutghiol, jud. C.).
Potrivit art.2 alin.1 lit. f din Legea nr.554/2004, contenciosul administrativ este definit ca „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”
Prin urmare, esențial pentru determinarea naturii de contencios administrativ a litigiului este ca acesta să fie născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ, din tăcerea administrativă ori din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Se reține astfel că cererile având ca obiect despăgubiri nu pot fi incluse în sfera contenciosului administrativ decât dacă se încadrează în disp. art.19, respectiv art.8 alin.2 din Legea nr.554/2004 sau dacă pretențiile decurg din refuzul de punere în executare a unui act administrativ prin care se stabilesc anumite drepturi bănești în favoarea părții.
Ori, se constată că raportul juridic existent între părți și care a generat acțiunea societății reclamante nu se circumscrie unui contract administrativ (definit de art.2 alin.1 lit.c teza a II-a din Legea nr.554/2004 ca fiind contractul încheiat de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice), astfel că nu se justifică acționarea în judecată a pârâtului în fața instanței de contencios administrativ.
Întrucât acțiunea de față este o acțiune în pretenții ce nu se încadrează în niciuna dintre disp. art.1 alin.1, ale art.2 alin.1 lit.c, f, h și i, ale art.2 alin.2 și ale art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004, în acord cu opinia exprimată de judecătorul de contencios administrativ, Curtea constată că raportul juridic dedus judecății are natură civilă, nefiind relevantă împrejurarea că pârâtul constituie o autoritate publică și nici faptul că între părți a existat o încercare de conciliere materializată în hotărâri ale consiliului local, dat fiind faptul că pretențiile nu decurg din neexecutarea acestor acte administrative.
Pentru considerentele expuse, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a II-a Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei – acțiunea, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., camera 3, județ C., în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu sediul în C., ., județ C. – în favoarea Secției a II-a civile a Tribunalului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 mai 2015.
Președinte, E. C. G. | ||
Grefier, I. P. |
red.hot.jud. ECG.
4 ex/11.06.2015
Emis 2 .>
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
C Ă T R E,
Tribunalul C.
Secția a II-a civilă
Vă înaintăm alăturat dosarul cu numărul mai sus menționat, întrucât prin Sentința civilă nr.25/CA/20.05.2015 Curtea de Apel C. a stabilit competența în soluționarea cauzei – acțiunea, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., camera 3, județ C., în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu sediul în C., ., județ C. – în favoarea Secției a II-a civile a Tribunalului C..
Dosarul are un număr de . file și are atașate dosarul nr._ al Tribunalului C. – Secția a II-a civilă ( cu 167 file) și dosarul nr._ al Tribunalului C. – Secția de contencios administrativ (14 file).
Președinte de complet Grefier,
E. C. G.I. P.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 110/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 764/2015.... → |
|---|
