Alte cereri. Decizia nr. 1765/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1765/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 722/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1765/2013
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 20 FEBRUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- A. C.
JUDECĂTOR -L. B.
JUDECĂTOR- L. C. M. Z.
GREFIER- T. A.
x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de pârâtul B. R. pentru Cooperare Transfrontalieră, împotriva sentinței nr. 1615 din data de 11 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. de Consultanță și Management al Proiectelor Europrject.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 13 Februarie 2013, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 20 Februarie 2013.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin sentința nr. 1615 din data de 11 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O., a admis în parte contestația formulată de contestatorul C. DE CONSULTANȚĂ ȘI MANAGEMENT AL PROIECTELOR EUROPROJECT cu sediul în Slatina, .. 35, județul O., în contradictoriu cu pârâtul B. R. PENTRU COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ CĂLĂRAȘI PENTRU GRANIȚA ROMANIA-BULGARIA, cu sediul în Călărași, zona C., județul Călărași și a dispus anularea parțială a actelor de control, respectiv a raportului de control de prim nivel, și a rezoluției de respingere a contestației întocmite de pârâtă cu privire la cheltuielile aferente echipamentelor IT(copiator, telefon) „ linia bugetară IV.2,în sensul obligării pârâtului să declare ca eligibile cheltuielile efectuate de contestatoare cu achiziționarea produselor la prețul cel mai scăzut conform ofertelor agenților economici anexate la raportul de control.
A menținut celelalte dispoziții ale actelor de control.
A obligat pârâtul la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a respins excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului O., a respins introducerea in cauza a MDRT si nu a analizat celelalte excepții invocate prin întâmpinare de parat ca urmare a menținerii cadrului procesul inițial.
Pe fond a reținut ca eligibile cheltuielile înlăturate de parat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. R. pentru Cooperare Transfrontalieră, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea recursului s-a criticat gresita solutionarea de catre instanta de fond a excepției necompetentei teritoriale, a stabilirii cadrului procesual si pe fond a criticat aplicarea si in interpretarea legii prin care instanța a apreciat ca eligibile cheltuielile contestate.
Reclamanta a depus întâmpinare.
In recurs nu s-au solicitat probatorii.
La data de 20.02.2013, instanța a pus cu prioritate in discuția parților motivul de recurs referitor la excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului O..
Analizând actele si lucrările dosarului asupra acestei excepții, instanța retine următoarele:
Obiectul litigiului este reprezentat de executarea unui contract de subvenționare (finanțare) cu fonduri UE nr._/22.06.2010. Caracterul eligibil al unor anumite cheltuieli efectuate de reclamanta in acest proiect nu pot fi analizate de instanța decât prin raportare la obligațiile contractuale asumate de parți. In consecința, Curtea nu poate retine argumentul instanței de fond din încheierea din 15.05.2012 referitor la lipsa legăturii cu respectivul contract de subvenționare si implicit, lipsa incidentei punct 18.1 din acest contract.
Punctul 18.1 din contract nu aduce modificari privind competenta materiala, care urmează reglementarea prevăzuta de legea nr.554/2004, ci numai in ceea ce privește competenta teritoriala.
Din interpretarea doctrinara si jurisprudențiala a disp.art.8 si 10 din legea nr.554/2004 se retine ca, reglementările competentei materiale in materia contenciosului administrativ sunt de ordine publica, iar partile nu pot deroga prin alegerea unui anumite instanțe. In schimb, competenta teritoriala este reglementata de norme de ordine privata, deoarece reclamantul are alegerea intre mai multe instanta competente material din mai multe locații, in funcție de interesul sau personal.
Astfel, punctul 18.1 din contractul nr._/22.06.2010 este interpretat de Curte ca fiind o clauza de alegere a competentei teritoriale, printr-o prorogare convenționala a competentei instanței. Aceasta forma de prorogare intervine in temeiul unei înțelegeri a parților, in acele cazuri in care legea procesuala îngăduie parților sa deroge de la regulile de competenta pe care le stabilește. Din coroborarea art.19 si 159 C.p.civ, rezulta ca o astfel de convenție este posibila numai in cazul competentei teritoriale si anume atunci când aceasta competenta nu este reglementata de norme imperative. Deci, in aceste cazuri, partile pot stabili o alta instanța decât cea competenta, din punct de vedere teritorial in mod obișnuit. In speța, așa cum am arătat, este vorba despre o înțelegere a partilor numai asupra competentei teritoriale, care este reglementata de norme de drept privat.
In plus, convenția parților îndeplinește condițiile de forma, fiind stipulata in scris, si de asemenea, partile au capacitate procesuala deplina, consimtamantul liber si neviciat la încheierea înțelegerii, este expresa (punctul 18), este determinata exact instanța aleasa teritorial, respectiv instanța legal competenta din București, iar instanța aleasa de parti nu este necompetenta absolut. In speța, aceste condiții sunt îndeplinite; in funcție de valoarea concreta a obiectului litigiului, care nu putea fi prevăzuta la momentul încheierii convenției, urmând sa se stabilească competenta materiala.
De asemenea, paratul a invocat in termen procedural, prin întâmpinare, in fata primei instanțe, excepția necompetentei teritoriale si acordarea eficienței convenției de alegere a instanței competente teritorial.
F. de aceste argumente de fapt si de drept, Curtea apreciază ca in mod gresit Tribunalul O. a soluționat excepția necompetentei teritoriale si nu a dat eficiență prorogării convenționale de competenta, stabilita de parti prin punctul 18.1 din contract si care nu încalcă nici o norma de ordine publica.
Ca atare, in baza art 304/1 si 312 alin.6 C.p.civ, Curtea va admite excepția lipsei competentei teritoriale a primei instanțe, va casa sentința atacata si va trimite cauza spre soluționare, in funcție de valoarea sumei contestate, la Tribunalul București - Secția de contencios administrativ si fiscal.
Instanța competenta va verifica si stabili cadrul procesual, deoarece Curtea nu mai analizează criticile privind neintroducerea in cauza a MDRT (succesorului acestuia) ca parte semnatara contractului din care deriva sumele contestate si nici celelalte excepții si critici de fond, având in vedere soluția ce urmează sa fi pronunțata pe excepția necompetentei teritoriale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul B. R. pentru Cooperare Transfrontalieră, împotriva sentinței nr. 1615 din data de 11 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. de Consultanță și Management al Proiectelor Europroject
Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare în primă instanță, la Tribunalul Municipiului București – Secția de contencios administrativ si fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013 .
Președinte, A. C. | Judecător, L. B. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, T. A. |
Red.Jud.A.C.-2ex-19.03.13
T.A. 20 Februarie 2013/ 2 ex.
Jud fond M Pitu
| ← Pretentii. Decizia nr. 5462/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 8901/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
