Alte cereri. Decizia nr. 2373/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2373/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 4585/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2373/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - M. F.
Judecător: - T. B.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta . SRL împotriva sentinței nr.2442 din data de 13 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului O., în contradictoriu cu intimatul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SLATINA și intimatul pârât B. E. JUDECĂTORESC P. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SLATINA reprezentat de avocat F. L. lipsind recurenta pârâta . SRL și intimatul pârât B. E. JUDECĂTORESC P. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței notele scrise depuse de recurenta pârâtă . SRL, după care;
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar al notelor scrise depuse de recurenta pârâtă . SRL apărătorului intimatului reclamant, avocat L. F., care nu solicită termen pentru observare. Arată totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat F. L. pentru intimatul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SLATINA solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Arată că instituția ale cărei interese le reprezintă a făcut dovada că nu are prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2012 sume pentru executarea silită a creanțelor, iar contractul încheiat cu CAS O. este cu 10% mai mic față de anul 2011, luna decembrie 2012 nefiind acoperită de contract. Arată de asemenea că, în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 6 din OG nr. 22/2002 modificată prin Lg nr. 92/2011, neexistând sume prevăzute în buget pentru achitarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina SJU Slatina care este o instituție publică, și, căreia în mod legal i s-a acordat un termen de grație și s-a dispus eșalonarea plății în rate lunare până la achitarea debitului integral.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2442 din data de 13 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului O. s-a admis cererea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Slatina, în contradictoriu cu pârâții . SRL și B. E. Judecătoresc P. A. și s-a dispus acordarea unui termen de grație de 6 luni și eșalonarea plății sumei de 481.780,79 lei respectiv prin efectuarea de plăți lunare în cuantum de 20.000 lei ,până la stingerea obligației de plată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de . SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art 1 alin 1 din OG 22/2002 modificată prin Legea 22/2011, creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora din/sau după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, alineatul 2 al art. 1 dispunând că aceste creanțe stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale,pentru care au fost înființate.
Art.6 alin 1 din același act normativ prevede că în cazurile in care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prev de lege ,instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art 1 alin 1 ,art 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, in condițiile legii, a unui termen de grație sau /și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective, alin 2 al art 6 referindu-se la situația in care obligația de plată este stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, caz în care instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prev la alin l .
În cauza de față s-a constatat că prin sentința 910/l7.05.2011 pronunțată de Tribunalul O. in dosarul 3704/l04/2010, a fost admisă acțiunea reclamantei . București și s-a dispus obligarea pârâtei S. Județean de Urgență Slatina să plătească suma de 53.160,84 lei dobândă legală și penalități de întârziere calculate până la 3l.0l.2010,suma de 163.46 lei dobândă legală ,suma de 395.005,48 lei penalități de întârziere și 20.677,68 lei cheltuieli de judecată,sentința fiind irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei 22/15.12.2011 a Curții de Apel C. ,fiind emisă de către B. E. Judecătoresc P. A. somația 586/l2.07.2012 în dosar de executare nr. 80/E/2012.
Așa cum a rezultat din adresa_/6.11.2012 a SJU Slatina, aceasta nu are prevăzut in bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2012 la art.20.30”alte cheltuieli”, sume pentru executarea silită a creanțelor iar contractul încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate O. este cu l0 % mai mic față de 2011, luna decembrie fiind neacoperită de contract .
S-au constatat astfel îndeplinite condițiile prev de art .1 și art 6 din OG22/2002 modificată prin legea 92/2011, neexistând sume prevăzute in buget pentru achitarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina reclamantei debitoare care este o instituție publică și ca urmare s-a admis cererea acesteia și în conformitate cu dispoz. art 6 alin l și 2 din același act normativ s-a stabilit un termen de grație de 6 luni precum și eșalonarea plății datoriei de 481.780,79 lei prin efectuarea de plăți lunare în cuantum de 20.000 lei până la stingerea obligației de plată.
Susținerile pârâtei creditoare referitoare la faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prev de OG 22/2002 nu au putut fi reținute câtă vreme reclamanta debitoare a dovedit lipsa resurselor bugetare,neexistând dovezi privind existența unor venituri extrabugetare din care să fie acoperite creanțele, nefiind întemeiată nici susținerea că formularea cererii de către reclamanta debitoare este inadmisibilă întrucât este prematur formulată,câtă vreme, prin emiterea somației de către executorul judecătoresc se dovedește inițierea procedurii de executare silită .
În ceea ce privește cererea reconvențională, privind obligarea reclamantei debitoare la plata dobânzii legale remuneratorii, și la plata dobânzii legale penalizatoare, conform art l și 3 OGR 13/2011, Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, find respinsă, nefiind aplicabile dispozițiile art 1 din OG 13/2011 referitoare la dobânda remuneratorie și dobânda penalizatoare,întrucât dobânda remuneratorie este datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen și este calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței iar dobânda penalizatoare fiind datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență, în cauză neexistând o convenție încheiată între părți în sensul art 1 alin 1 din OG 13/2011,art.6 din acest act normativ dispunând și asupra faptului că dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris.
Creanța pârâtei creditoare este reprezentată de o sentință definitivă și irevocabilă și reprezintă exclusiv dobânzi legale și penalități convenționale calculate datorită achitării cu întârziere a debitului ce reprezenta facturi neachitate privind livrarea unor produse.
Cum debitul principal a fost achitat iar debitoarea a fost obligată și la plata de dobânzi și penalități pentru perioada scursă până la achitarea debitului, solicitarea de dobânzi remuneratorii și penalizatoare pentru neplata sumei de 481.780,79 lei excede cadrului convențional reglementat de OG 13/2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a invocat caracterul neechitabil al procedurii la prima instanță, ca urmare a încălcării principiului egalității armelor, deoarece instanța a admis acțiunea debitorului pe baza unei singure probe, anume adresa nr._/06.11.2012 emisă de debitor, precum și încălcarea principiului contradictorialității, întrucât înscrisurile depuse de debitorul reclamant nu i-au fost comunicate și astfel nu a avut posibilitatea de a le comenta.
O altă critică a recurentei este nemotivarea hotărârii, arătând că în considerente nu se regăsește nicio referire la analiza chestiunii prejudiciului suferit de recurentă prin amânarea plății debitului, fiind astfel încălcate prevederile art. 261 pct.5 C.pr.civ.
Recurenta a mai susținut că admiterea acțiunii s-a făcut cu încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, întrucât instanța nu a verificat dacă: debitorul nu are venituri extrabugetare, nu a primit alocații bugetare cu destinația acoperirii creanței datorate și dacă s-a adresat ordonatorului de credite în termen de 6 luni de la data primirii somației executorului judecătoresc cu cerere de a-i fi alocate fondurile necesare acoperirii creanței.
Referitor la respingerea cererii reconvenționale, instanța a încălcate prevederile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a interpretat și aplicat greșit prevederile OG nr. 13/2011 considerând că acestea nu se aplică în speță deoarece nu există o convenție care să stabilească o scadență a plății.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimatul pârât, prin care s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, deoarece instanța aplicat corect dispozițiile art. 1 alin.1 din OG nr. 22/2002 modificată și a respins corect cererea reconvențională apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din OG nr. 13/2011.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele din dosar și dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Activitatea judecătorului în exercitarea funcției jurisdicționale presupune în principal stabilirea situației de fapt dedusă judecății, identificarea și aplicarea regulilor de drept ce se impun, iar în temeiul acestor elemente, pronunțarea unei hotărâri în vederea rezolvării conflictului. Așadar, cele două funcții procesuale principale ale instanței presupun cercetarea și soluționarea cauzei.
Pentru aceasta, potrivit art. 129 alin.4 C.pr.civ., judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații oral sau scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt ori de drept chiar dacă nu este menționată în cerere sau în întâmpinare. Textul instituie astfel un drept al judecătorului de a cere părților explicații, precum și obligația de a pune în discuție elementele pe care le consideră necesare cauzei, ca expresie a principiului contradictorialității procesului civil.
Rolul activ al judecătorului în procesul civil este însă cel mai puternic manifesta prin dreptul acestuia de a ordona din oficiu administrarea de probe pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului în cauză, drept prevăzut expres de art. 129 alin.5 C.pr.civ.
Principiul aflării adevărului în procesul civil presupune ca hotărârea să se bazeze pe stabilirea de către instanță a unor împrejurări conforme realității, iar pentru aceasta, judecătorul trebuie să stăruie pentru prevenirea oricărei greșeli în ce privește aflarea adevărului în cauză.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S. Județean de Urgență Slatina a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL, acordarea unui termen de grație de 6 luni și stabilirea unor termene de plată eșalonată pentru plata sumei totale de 481.780,79 lei stabilită în sarcina sa prin sentința nr. 9110/17.05.2011 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ . În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că nu poate achita suma ce face obiectul dosarului de executare silită întocmit în baza sentinței menționate, aflându-se în situația prevăzută de art. 1 alin.2 din OG nr. 22/2002 modificată și completată și trebuie să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligației de plată în termenul legal de 6 luni de la data la care a primit somația de plată. În final, reclamantul a arătat că în soluționarea prezentei cereri competența aparține instanței ce a dat hotărârea ce reprezintă titlu executoriu.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar somația înaintată de biroul executorului judecătoresc P. A., procesul verbal privind cheltuielile de executare, încheierea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 910/17.05.2011 pronunțată de Tribunalul O. – Secția Comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. 3704/104/_, sentința menționată și adresa nr._/06.11.2012 remisă către cabinet avocat L. F., în calitate de apărător al pârâtei.
Ori, instanța de fond, în raport de aceste înscrisuri și fără să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probatorii, instanța a procedat la soluționarea cauzei, dispunând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale.
Constatând că instanța de fond nu a analizat motivat toate susținerile și apărările părților, mărginindu-se să analizeze cauza în mod superficial, ceea ce dovedește lipsa de rol activ în sensul art. 129 C.pr.civ., în temeiul art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va analiza toate susținerile părților invocate prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare și cererea reconvențională și va pune în discuția acestora toate aspectele necesare, inclusiv aspectul invocat prin întâmpinare privind competența de soluționare a cererii, în raport de preverderile art. 6 alin.2 din OG nr. 22/2002 cu completările și modificările ulterioare, iar dacă se impune, va dispune probele care se impun stabilirii stării de fapt reale, va verifica în ce măsură reclamantul se află în situația prevăzută de art.1 alin.2 din OG nr. 22/2002, și va avea totodată în vedere și susținerile formulate în cuprinsul cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta . SRL împotriva sentinței nr.2442 din data de 13 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului O., în contradictoriu cu intimatul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SLATINA și intimatul pârât B. E. JUDECĂTORESC P. A..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, M. F. | Judecător, T. B. |
Grefier, R. V. |
Red.jud.L.C.
Tehnored.R.V.
2ex/04.04.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
