Anulare act administrativ. Decizia nr. 3458/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3458/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 7561/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3458/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. G.
Judecător: G. D. C.
Judecător: C. M.
Grefier: M. F.
x.x.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul Z. B. și pârâta A.F.P. ORȘOVA, împotriva sentinței nr.3927/2012 din 12.10.2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. M., cu delegație substituire avocat S. D., pentru recurentul reclamant Z. B., lipsă fiind recurenta pârâtă A.F.P. ORȘOVA și intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat O. M., cu delegație substituire avocat S. D., pentru recurentul reclamant Z. B., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Cu privire la recursul formulat de recurenta pârâtă A.F.P. Orșova, pune concluzii de respingere.
Arată că a solicitat plata dobânzilor legale, însă în mod greșit instanța de fond a respins cererea. Solicită cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.3927/2012 din 12 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Z. B., împotriva pârâtelor A.F.P.Orșova și A.F.M..
A obligat pârâtele A. Orșova și AFM să restituie reclamantului suma de 4872 lei, bani pe care i-a plătit la 12 iunie 2012, cu titlul de taxă pentru emisii poluante.
A obligat pârâtele A.F.P. Orșova și AFM să plătească reclamantului suma de 539 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORȘOVA și reclamantul Z. B., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat următoarele:
Taxa pentru emisiile poluante a cărei restituire este solicitată de către reclamant este reglementată de Legea 9/2012, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante.
Recurenta a invocat dispozițiile art.4 alin.2, art.5 alin.1 și 3 și art.1 alin.2 din Legea 9/2012, dispoziții în raport de care A. Orșova, la solicitarea reclamantului, a calculat și stabilit taxa pentru emisiile poluante și a emis în acest sens o decizie, în baza căreia s-a achitat suma de 6610 lei.
Decizia emisă constituie titlu de creanță, astfel încât nu putea fi atacată decât în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin.1 din OG 92/2003, privind Codul de procedură fiscală. Nu s-a îndeplinit procedura prealabilă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii.
Analizând recursul în raport de motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentelor pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat, potrivit art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Recurentul reclamant a susținut prin motivele de recurs că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale cuvenite, întrucât acesta a solicitat, atât prin cererea adresată A. Orșova, cât și prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art.124 Cod pr.fiscală.
Recursul recurentului reclamant este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 C.proc.fiscală. Pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
În speță, reclamantul a solicitat acordarea dobânzii prin cererea adresată organului fiscal, în cadrul procedurii prealabile (fila 7 dosar fond).
Având în vedere considerentele expuse, se va admite recursul formulat de reclamantul Z. B., se va modifica sentința recurată, în sensul că va fi obligată A. Orșova și AFM și la plata dobânzii legale în condițiile art.124 Cod pr.fiscală. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței. Vor fi obligate pârâtele la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către recurentul Z. B..
Se va respinge recursul pârâtei, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta A.F.P. ORȘOVA, împotriva sentinței nr.3927/2012 din 12.10.2012, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. F. PENTRU MEDIU.
Admite recursul formulat de Z. B..
Modifică sentința recurată, în sensul că obligă A. Orșova și AFM la plata dobânzii legale în condițiile art.124 Cod pr.fiscală.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă A. Orșova și AFM la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurentul Z. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2013
Președinte, C. G. | Judecător, G. D. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. F. |
Red.jud.C.G
2 ex/01.04.2013
Jud.fond:B.C.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 53/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 4673/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
