Anulare act administrativ. Decizia nr. 3683/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3683/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 5582/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3683/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. - judecător
Judecător: L.-M. D.
Judecător: Ș. B.
Grefier: E.-M. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex și intimatul pârât M. Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 7567 din 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic Î. N. pentru recurentul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj și avocat L. I. E. pentru intimatul reclamant D. A., lipsind intimatul pârât M. Administrației și Internelor.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, intimatul reclamant și intimatul pârât nu au formulat întâmpinare, iar recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Reprezentanții părților depun dovezile calității de reprezentant și învederează că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic Î. N., reprezentantul recurentului pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii, pentru motivele invocate prin cererea de recurs. Arată că fișa de evaluare este motivată, la fel și răspunsul la contestația formulată de reclamant.
Avocat L. I. E., pentru intimatul reclamant D. A., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 7567 din 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor și s-a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis formulată de pe reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj. S-a dispus anularea calificativului „Satisfăcător” din fișa de evaluare pentru anul 2011.
Examinând cererea în raport de obiectul acesteia, de înscrisurile prezentate și apărările invocate de părți, tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, excepție ce a fost admisă pentru următoarele considerente:
În speță, actul administrativ individual atacat a fost emis de către Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, neexistând vreun raport juridic de drept administrativ între reclamant și M. Administrației și Internelor, care nu a acordat sau avizat calificativul criticat în cauză.
Deși I.P.J. Gorj face parte din structura organizatorică a I.G.P.R., care la rândul său este o instituție din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, la momentul evaluării activității reclamantului structurile de resort din cadrul I.P.J. Gorj au beneficiat de competență deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestei activități de către M. Administrației și Internelor.
De altfel, în materia contenciosului administrativ, capacitatea de a sta în nume propriu în instanță în calitate de pârât a unei instituții publice nu este condiționată de faptul că aceasta se află sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autorități, această calitate putând fi apreciată doar în raport cu capacitatea administrativă a instituției, respectiv cu atributul acesteia de a emite acte administrative în regim de putere publică, solicitarea privind anularea oricărui act administrativ neputându-se judeca decât în contradictoriu cu instituția care 1-a emis și nu cu alte instituții care au în subordine instituția emitentă și care nu aveau vreo atribuție de avizare sau confirmare a acțiunilor acesteia.
În consecință, a fost respinsă acțiunea față de pârâtul M. Administrației și Internelor.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin acțiunea așa cum a fost precizată ulterior, reclamantul a solicitat anularea fișei de evaluare pentru activitatea desfășurată în anul 2011 și obligarea pârâtului I.P.J. Gorj la reevaluare cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
Reclamantul este agent de poliție în cadrul Compartimentului Siguranță Publică și Patrulare - Poliția Oraș Tismana. Pentru activitatea desfășurată în anul 2011 s-a întocmit la data de 18.01.2012 fișa de evaluare a activității profesionale a reclamantului pentru perioada 1.12._11, reclamantul obținând un punctaj general de 2,82 și calificativul „satisfăcător”. Calificativul a fost contestat, însă Comisia de Soluționare a Contestațiilor a menținut calificativul acordat, fiind întocmită în acest sens Nota Raport înregistrată sub nr. 3043/06.02.2012, ce a fost aprobată de șeful I.P.J. Gorj.
În urma luării la cunoștință a rezolvării contestației, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea calificativului din fișa de evaluare anuală și obligarea pârâtei la reevaluare.
Potrivit art. 75 alin. 1 din OMAI nr. 300/2004, evaluarea activității profesionale, pregătirii și conduitei individuale la polițiști constituie activitatea în baza căreia se elaborează fișa/raportul de evaluare a personalului.
Prin dispozițiile art. 78 alin. 1 din același ordin se prevede: „ În vederea realizării unei evaluări complete și corecte a personalului, șefii.... de la toate nivelurile au obligația de a să asigure continuitatea cunoașterii activității, conduitei și potențialului de dezvoltare a personalului din subordine.”
La alin. 2 al aceluiași articol 78 se arată că „ în cadrul activităților de evaluare a personalului șefii/comandanții nemijlociți vor desfășura interviul de evaluare a performanțelor profesionale individuale și conduitei personalului din subordine.”
Ca etapă a procedurii de evaluare, interviul, reglementat de art. 78 alin. 2 din Ordinul MAI nr. 300/2004 se regăsește în fișa de evaluare întocmită ceea ce duce la concluzia că a avut loc, evaluarea parcurgând etapele prevăzute de ordin, fiind respectat dreptul reclamantului de a lua cunoștință de la evaluator de consemnările făcute de acesta în fișa de evaluare.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 1 din O.M.A.I. nr. 300/2004: „Fișele/rapoartele de evaluare se aduc la cunoștința celor evaluați, după aprobare, de către șefii care le-au întocmit. Evaluatorii au obligația să asculte opiniile celor evaluați cu privire la corectitudinea și obiectivitatea aprecierilor și să motiveze deciziile luate”.
Deși aceste obligații au fost îndeplinite, se constată că raportul de evaluare a reclamantului nu cuprinde o motivare a punctajului acordat pentru indicatorii de evaluare, nefiind indicate împrejurări concrete care să justifice neacordarea punctajului maxim ori care să evidențieze eventualele carențe constatate în activitatea reclamantului, simpla indicare a unor aprecieri generice, fără o susținere concretă a fiecărui punctaj aplicat în cazul indicatorilor de evaluare pentru fiecare subcriteriu în parte neechivalând cu o motivare a punctajului acordat.
Evaluarea reprezintă o activitate cu un caracter deosebit de important pentru evoluția și cariera celui evaluat, motiv pentru care legiuitorul i-a acordat o atenție deosebită, reglementând prin OMAI nr. 300/2004, desfășurarea acesteia prin stabilirea unor proceduri etapizate, a unor criterii cu un grad ridicat de obiectivitate, care sunt determinate și cuantificate, pentru a se asigura posibilitatea verificării respectării întregii proceduri de evaluare întrucât în absența acestora s-ar introduce arbitrariul în procedura evaluării.
Chiar dacă actul normativ sus menționat nu prevede în mod expres obligația motivării calificativului acordat, o astfel de obligație se desprinde din modul de redactare a condițiilor de desfășurare, care impun aprecierea obiectivă a performanțelor individuale ale evaluatului prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obținute în mod efectiv.
Astfel, aprecierile evaluatorului cu ocazia contestării fișei de evaluare trebuie să pornească de la aspecte concrete referitoare la activitatea celui supus evaluării.
În speță, raportul de evaluare al reclamantului cuprinde o simplă indicare a punctajului acordat pentru fiecare indicator, fără explicarea motivelor avute în vedere la acordarea acestuia ori referitoare la îndeplinirea ori neîndeplinirea criteriilor.
Orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.
De altfel, și în jurisprudența comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea să permită Curților Comunitare competența să efectueze revizuirea actului (cauza C367/1995).
Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-41/1969).
O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicțional (cauza C.509/1993).
Această obligație nu a fost însă respectată în cauza de față în ce privește raportul de evaluare al reclamantului, drept pentru care va fi admisă acțiunea și anulat calificativul „satisfăcător” din fișa de evaluare pentru anul 2011, cu consecința efectuării unei noi reevaluări de către pârâtul I.P.J. Gorj.
Împotriva sentinței nr. 7567 din data de 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, considerând sentința neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj a arătat că agentul de poliție D. A. și-a desfășurat activitatea în anul 2011 în cadrul Compartimentului siguranță publică și patrulare al Poliției Orașului Tismana. Pentru activitatea desfășurată în perioada 01.12._11, a fost evaluat cu calificativul general „satisfăcător”.
Odată cu luarea la cunoștință despre rezultatul evaluării, polițistul a făcut mențiunea, pe fișa de evaluare, că nu este de acord cu calificativul acordat, argumentând că evaluarea nu s-a făcut în mod obiectiv, iar activitatea desfășurată în anul 2011 a fost mai bună decât în anii anteriori, când a fost apreciat cu ca calificative de „bine” și „foarte bine”.
Comisia de soluționare a contestației, numită prin dispoziție a șefului I.PJ. Gorj, a luat în discuție contestația formulată de subofițer, potrivit motivelor inserate în cuprinsul fișei de evaluare și a celor precizate verbal de acesta.
În urma soluționării contestației, comisia a modificat punctajul pentru o parte din indicatori și, implicit, punctajul general, de la 3,10, la 2,82, punctaj ce corespunde calificativului satisfăcător.
Recurentul pârât a considerat că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că punctajul acordat inițial reclamantului, precum și calificativul final nu au fost motivate.
Recurentul pârât a susținut faptul că atât punctajul acordat pentru fiecare indicator de evaluare cât și calificativul final au fost motivate atât în cuprinsul fișei de evaluare, la rubrica „constatări și concluzii”, cât și prin Nota raport nr. 3043/06.12.2012, întocmită de comisia de soluționare a contestației, în care au fost consemnate aprecierile comisiei cu privire la fiecare indicator contestat de petent și au fost avute în vedere date concrete privind activitatea polițistului.
Spre exemplu, au fost solicitate informații cu privire la modul de acțiune pentru prevenirea faptelor antisociale, calitatea actelor procedurale întocmite, depistarea persoanelor urmărite, modul de intervenție la apelurile „112” și „Năvodul”, culegerea de informații, etc.
Comisia desemnată prin dispoziția șefului I.PJ. Gorj nr. 712/06.01.2012 pentru soluționarea contestației, în urma analizării acesteia, a menținut calificativul inițial, iar cu ocazia soluționării contestației, au fost avute vedere motivele invocate de reclamant în raportul întocmit de acesta.
Față de motivele invocate, recurentul pârât a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Recurentul pârât a solicitat, în conformitate cu art. 242 alin. 2 din C.proc.civ., judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul reclamant și intimatul pârât nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, activitatea și conduita polițistului sunt evaluate o dată pe an, iar concluziile se consemnează în evaluarea de serviciu, cu acordarea calificativului.
Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor instituie, printre altele, și normele juridice referitoare la evaluarea polițiștilor-funcționari publici cu statut special.
În Capitolul VI din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 este reglementată procedura de organizare și desfășurare a activității de evaluare anuală a personalului. În cuprinsul art. 87 alin. 1 sunt prevăzute activitățile care se desfășoară în perioada 01 decembrie - 31 ianuarie, iar prima activitate, cea menționată la lit. a, privește „întocmirea de către șefii/comandanții nemijlociți a fișelor de evaluare anuală și a interviurilor de evaluare profesională individuală”.
Potrivit art. 89 alin. 1 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 „Fișele /rapoartele de evaluare a personalului se aduc la cunoștința celor evaluați, după aprobare, de către șefii /comandanții care le-au întocmit. Evaluatorii au obligația să asculte opiniile celor evaluați cu privire la corectitudinea și obiectivitatea aprecierilor și să motiveze deciziile luate”.
Fișele de evaluare reprezintă acte juridice administrative care pot fi contestate de către persoanele nemulțumite în fața instanței de contencios administrativ, care este competentă să se pronunțe doar cu privire la legalitatea acestora, nu și să procedeze la efectuarea evaluării propriu-zise.
Prin cererea de recurs, recurentul pârât nu aduce critici concrete soluției pronunțată de către instanța de fond, recurentul susținând doar că atât punctajul acordat pentru fiecare indicator de evaluare, cât și calificativul final au fost motivate.
Având în vedere Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, Curtea apreciază că activitatea de evaluare anuală a personalului din poliție reprezintă un ansamblu de activități și acte administrative desfășurate în cadrul unei proceduri complexe, care în cazul de față nu a fost respectată.
În raport de dispozițiile legale menționate, Curtea constată că actul administrativ contestat a fost întocmit cu încălcarea legii, nefiind complet întocmit. Aprecierile evaluatorului cu ocazia contestării fișei de evaluare trebuie să pornească de la aspecte concrete referitoare la activitatea celui supus evaluării.
În speță, raportul de evaluare al reclamantului cuprinde o simplă indicare a punctajului acordat pentru fiecare indicator, fără explicarea motivelor avute în vedere la acordarea acestuia ori referitoare la îndeplinirea ori neîndeplinirea criteriilor.
Analizând sentința instanței de fond în raport de probatoriul administrat, Curtea reține că instanța a reținut corect că raportul de evaluare al reclamantului nu cuprinde o motivare a punctajului acordat pentru indicatorii de evaluare, nefiind indicate împrejurări concrete care să justifice neacordarea punctajului maxim ori care să evidențieze eventualele carențe constatate în activitatea reclamantului, simpla indicare a unor aprecieri generice, fără o susținere concretă a fiecărui punctaj aplicat în cazul indicatorilor de evaluare pentru fiecare subcriteriu în parte neechivalând cu o motivare a punctajului acordat.
Prin urmare, se impunea motivarea raportului de evaluare, deoarece pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor administrative potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ. Cenzurarea actului ce se efectuează de către instanță privește îndeplinirea condițiilor legale la data emiterii acestuia de către autoritatea administrativă.
Puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită într-un stat de drept ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere, conform prevederilor art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, Curtea reține, așa cum corect a reținut și instanța de fond, că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.
De altfel, și în jurisprudența comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea să permită Curților Comunitare competența să efectueze revizuirea actului (cauza C367/1995).
Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-41/1969).
O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea de către Curte a controlului jurisdicțional (cauza C.509/1993).
Față de cele expuse, Curtea reține că actul administrativ atacat este nemotivat, fiind imposibilă cenzura ce trebuie exercitată de instanța de judecată, motivarea reprezentând astfel cum s-a arătat o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, precum și acela de a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ. Sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate fi decât anularea acestuia.
Analizând argumentele instanței de fond, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza principiului disponibilității, se va lua act că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro Lex și intimatul pârât M. Administrației și Internelor, împotriva sentinței nr. 7567 din 21 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Ia act că intimatul reclamant nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 aprilie 2013.
Președinte, C. I. | Judecător, L. M. D. | Judecător, Ș. B. |
Grefier, E. M. O. |
Red./Tehnored. jud. L.M.D.
2 ex./ M.O./ 04.04.2013
Jud.fond: L.M. S.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4011/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4093/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
