Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2083/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR._ /2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. - judecător
Judecător: L.-M. D.
Judecător: M. C. B.
Grefier: E.-M. O.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul S. I. și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu-Cărbunești actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, împotriva sentinței nr. 4097 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat B. D. M. pentru recurentul reclamant S. I., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursurile au fost declarate și motivate în termenul procedural, intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, iar recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Avocat B. D. M. depune împuternicire avocațială, note scrise, chitanța nr. 214 din data de 15.10.2013 în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu de avocat, bon fiscal nr. 80/02.12.2013 în cuantum de 100 lei reprezentând cheltuieli de deplasare și învederează că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursurilor.
Avocat B. D. M., pentru recurentul reclamant S. I., solicită admiterea recursului reclamantului, respingerea recursului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 4097 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-Cărbunești.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-Cărbunești să restituie reclamantului suma de 740 lei taxă pentru emisiile poluante cu dobânda fiscală calculată din momentul achitării până la data plății efective.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-Cărbunești la 304,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței nr. 4097 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ au declarat recurs reclamantul S. I. și pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. Cărbunești prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, reclamantul S. I. a susținut că sentința recurată a fost dată cu interpretarea greșită a actelor deduse judecății și aplicarea greșită a legii.
A susținut că, deși a chemat în judecată și Administrația F. pentru Mediu, aceasta fiind conceptată și citată în cauză în calitate de pârâtă, instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea acțiunii față de aceasta.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul obligării și a AFM la plata sumei actualizată cu dobânda legală și la plata cheltuielilor de judecată de la fond și din recurs.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. prevăzute de art. 3041 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Tg-Cărbunești actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că organul fiscal are calitate procesuală pasivă. În acest sens, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Târgu-Cărbunești în favoarea A.F.M. București.
A menționat că taxa de poluare a intrat în bugetul fondului pentru mediu și este gestionată de către Administrația F. pentru Mediu potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, apreciind că A.F.M. București are calitate procesuală pasivă. A susținut că organul fiscal doar a încasat taxa și a virat-o beneficiarului, respectiv A.F.M.
Pe fondul cauzei, a arătat că în mod greșit instanța a admis acțiunea și că odată cu reașezarea metodologiei de calcul a taxei de poluare s-au eliminat reglementările referitoare la interzicerea înmatriculării în România a autoturismelor mai vechi de 8 ani și cele care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO3.
Învederează instanței ca potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, „Legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și mijloacelor".
A mai arătat că alin. 2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale enunțate, a rezultat că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Referitor la dispozițiile art. 23 (9) și art. 25 (12) din Tratatul U.E., recurenta a considerat că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România. Taxa a fost adoptată pentru evitarea importării în România a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare.
De asemenea, a precizat că principiul „poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Recurenta a susținut că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei. Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte nu suntem în prezența unor „impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Totodată, recurenta a criticat obligarea la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere lipsa culpei procesuale în contextul în care organul fiscal doar aplică legislația în vigoare.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea excepției invocate și, pe fond, respingerea acțiunii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Recurentul reclamant a depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 740 lei cu titlu de emisii poluante la data de 29.06.2012 (fila 7 dosar fond), înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat pârâtei A.F.P. Târgu-Cărbunești restituirea integrală a taxei achitate, cu dobânda legală (fila 3 dosar fond), iar pârâta A.F.P. Târgu-Cărbunești i-a comunicat refuzul restituirii sumei (fila 2 dosar fond).
Autoritatea fiscală competentă este pârâta A.F.P. Târgu-Cărbunești care are calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare, fiind cea care a calculat cuantumul taxei, a încasat suma cu acest titlu, căreia i s-a adresat cererea de restituire a taxei și care a refuzat restituirea sumei, astfel că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Târgu-Cărbunești invocată prin motivele de recurs.
În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată. Demersul administrativ la care intimatul reclamant era obligat prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul la instanța de judecată.
Potrivit art. 205 C.proc.fisc. este îndreptățit la contestație atât cel care se consideră vătămat printr-un act administrativ fiscal, cât și prin lipsa acestuia. Coroborând această dispoziție legală cu dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d C.proc.fiscală, în care este prevăzută posibilitatea restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cum aplicarea taxei reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare, art. 110 Tratat CE, și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar, rezultă că refuzul restituirii taxei, asimilată lipsei actului administrativ fiscal, poate fi atacat în baza art. 205 alin. 2 C.proc.fiscală ultima ipoteză, în atare situație fiind admisibilă acțiunea formulată la instanță după refuzul restituirii taxei.
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei.
Conform art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului, au obligația a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentei pe aceste aspecte fiind nefondate.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie. Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Și forma Legii 9/2012 în vigoare la data achitării taxei de către reclamantă este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Cât privește critica recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea acordării cheltuielilor de judecată, Curtea reține că este neîntemeiată. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., înseamnă a pierde procesul.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 „Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”.
Cum sumele încasate se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată în contradictoriu cu pârâta A.F.M.
Din acest punct de vedere este întemeiată critica recurentei pârâte pe acest aspect și, de asemenea, este întemeiat recursul declarat de recurentul reclamant.
Pârâta A.F.M. nu a fost obligată la restituirea sumei achitată cu titlu pentru emisii poluante, solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată și de la pârâta Administrația F. pentru Mediu.
Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de emisii poluante, procesul din cauza de față cuprinde și faza de executare a hotărârii instanțelor, iar raportul juridic litigios dedus judecății are ca obiect restituirea taxei de emisii poluante, considerată de reclamant contrară normelor comunitare și plătită în contul fondului de mediu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., instanța va admite recursurile, va modifica în parte sentința, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâtele AFP Tg.-Cărbunești și AFM să restituie reclamantului suma de 740 lei taxă pentru emisii poluante cu dobânda legală de la data achitării și până la data plății efective și la plata sumei de 304,3 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, va fi obligată intimata pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., dovedite cu chitanța nr. 214 din data de 15.10.2013 în cuantum de 300 lei reprezentând onorariu de avocat (fila 13) și bon fiscal nr. 80/02.12.2013 în cuantum de 100 lei reprezentând cheltuieli de deplasare (fila 14).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul S. I. și de Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu-Cărbunești actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, împotriva sentinței nr. 4097 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâtele AFP Tg.-Cărbunești și AFM să restituie reclamantului suma de 740 lei taxă pentru emisii poluante cu dobânda legală de la data achitării și până la data plății efective și la plata sumei de 304,3 lei cheltuieli de judecată.
Obligă intimata pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2013.
Președinte, C. I. | Judecător, L. M. D. | Judecător, M. C. B. |
Grefier, E. M. O. |
Red. jud. L.M. D.
Tehnored. M.O/ 2 ex. /13.12.2013
Jud. fond. M. D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6095/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
