Anulare act administrativ. Decizia nr. 1143/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1143/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 18809/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1143/2013
Ședința de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător T. B.
Judecător L. C.
Grefier V. C.
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința de la data de 31 ianuarie 2013, privind recursurile declarate de reclamanta . și pârâta D. D. împotriva sentinței numărul 2501 din data de 12 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 31 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința numărul 2501 din data de 12 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D. s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. D.. S-a anulat în parte decizia de impunere nr. 434/12.04.2011 și decizia 150/24.06.2011 în ceea ce priveste suma de_ lei.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr 434/12.04.2011 (filele 32-41) întocmită in baza Raportului de Inspecție Fiscală Generală înregistrat sub nr F-DJ 262/12.04.2011(filele 42-60), au fost stabilite în sarcina . obligații suplimentare în sumă totală 352.082 lei, reprezentând:
-Impozit pe profit stabilit suplimentar66.815 lei
-Majorări de întârziere impozit59.517 lei
-Tva stabilită suplimentar de plată121.028 lei
-Majorări de întârziere TVA88.954 lei
-Impozit pe dividende stabilit suplimentar10.877 lei
-Majorări de întârziere impozit pe dividende4.891 lei
Împotriva acestor acte administrativ fiscale a declarat contestație reclamanta . (fiele 26-31), care a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr 150/24.06.2011 emisă de pârâta D. D. ( filele 7-23).
Referitor la impozitul pe profit, organele de control au reținut în primul rând că în trim. IV 2007 societatea a înregistrat în evidența contabilă în contul 601 „cheltuieli cu materiile prime" suma de 20.596 lei ca deductibilă fiscal, care reprezintă costul de achiziție al materiilor prime conform facturilor fiscale care figurează ca emise de . SRL (anexa 5 la raportul de inspecție fiscală), din Mioveni, jud. Argeș, (CUI_).
Organul de inspecție fiscală a considerat ca nedeductibilă această sumă datorită faptului că . SRL nu a depus la organul fiscal nici o declarație pentru anii 2007, 2008, 2009 și 2010. Ca atare, inspectorii fiscali au stabilit aferent cheltuielii nedeductibile 20.596 lei, un impozit suplimentar 3.295 lei.
În al doilea rând au reținut că, în trim. I și IV 2008 societatea a înregistrat în evidenta contabilă în contul 601 „materii prime" suma de 142.535 lei ca deductibilă fiscal, care reprezintă costul de achiziție al materiilor prime conform facturilor fiscale care figurează ca emise de . SRL (anexa 5 la raportul de inspecție fiscală), din Mioveni, jud. Argeș, (CUI_).
Organul de inspecție fiscală a considerat ca nedeductibilă această sumă datorită faptului că . SRL nu a depus la organul fiscal nici o declarație pentru anii 2007, 2008, 2009 și 2010. Ca atare, inspectorii fiscali au stabilit aferent cheltuielii nedeductibile 142.535 lei, un impozit suplimentar 22.806 lei.
Expert contabil B. A. a verificat facturile care atestă tranzacțiile efectuate cu ., modul de înregistrare în contabilitate și modul în care materialele cumpărate de la această societate au participat la realizarea veniturilor .. Aceasta a reținut că materialele au fost recepționate, evidența acestora a fost ținută cantitativ valoric și s-au utilizat în procesul de producție.
La data efectuării tranzacțiilor . nu era declarată în stare de inactivitate, in ceea ce privește faptul că această societate nu a depus declarațiile fiscale, Legea 571/ 2003, Codul fiscal nu conține prevederi legate de deductibilitatea cheltuielilor în cazul în care facturile provin de la o societate care nu și-a respectat obligațiile declarative.
. a fost declarată inactivă conform Ordin ANAF 1167/ 29.05.09, ulterior efectuării tranzacțiilor. În plus nu au fost încălcate nici dispozițiile art 6 din Legea nr 82/1991, privind calitatea de document justificativ a facturilor emise de ., din moment ce acestea au fost corect înregistrate în contabilitatea reclamantei. Din raportul de expertiză instanța reține că materialele au fost recepționate, evidența acestora a fost ținută cantitativ valoric și s-au utilizat în procesul de producție.
Ca urmare, în acord cu concluziile raportului de expertiză, instanța a constatat că veniturile în sumă de 121.125 lei sunt deductibile, iar societatea nu datorează 19.380 lei impozit pe profit calculat de inspecția fiscală.
În perioada 06.08.08- 25.09.08 societatea a înregistrat în evidenta contabilă în contul 601 „materii prime" suma de 92.400 lei ca deductibilă fiscal, care reprezintă costul de achiziție al materiilor prime conform facturilor fiscale care figurează ca emise de ., Roșiorii de Vede jud. Teleorman CUI RO_.
În perioada 03.03.09- 23.09.09 societatea a înregistrat în evidenta contabilă în contul 601 „materii prime" suma de 91.726 lei ca deductibilă fiscal, care reprezintă costul de achiziție al materiilor prime conform facturilor fiscale care figurează ca emise de ., societate ce figurează conform datelor de pe adresa de internet a Ministerului Finanțelor ca radiată prin dizolvare cu lichidare din data de 20.03.2007. Ca urmare, inspectorii fiscali au considerat ca nedeductibilă fiscal suma de 91.726 lei și au stabilit un impozit suplimentar în sumă de 14.676 lei.
. figurează dizolvată cu lichidare din data de 20.03.2007, ca atare, nu se pot deduce fiscal cheltuielile cu materialele cumpărate cu facturile emise de . raportul de expertiză s-a calculat impozitul datorat suplimentar de către . în funcție de data consumului efectiv al materialelor cumpărate de la . și ținând cont de faptul că reperele distribuitor hidraulic 2 buc x 2050 lei și supapa 3 buc x 1370 lei figurau pe stoc la data de 31.12.2011. Dintre materialele cumpărate de la . buc armatura x 209,5 lei si 30 buc armatura x 140 lei au fost date în consum în anul 2010, perioadă care nu a fost supusă controlului fiscal din punctul de vedere al impozitului pe profit, adică un total 13.208 lei cheltuieli căreia îi corespunde un impozit calculat 2113 lei.
De asemenea, în perioada 04.04.08- 25.06.08 societatea a înregistrat în evidenta contabilă în contul 601 „materii prime" suma de 54.388 lei ca deductibilă fiscal, care reprezintă costul de achiziție al materiilor prime conform facturilor fiscale care figurează ca emise de . SRL, (anexa 6 la raportul fiscală), din Pitești, jud. Argeș CUI_.
Organul de inspecție fiscală a considerat ca nedeductibilă această sumă datorită faptului că Prod Cris Cereai SRL nu a depus la organul fiscal nicio declarație pentru anii 2007, 2008, 2009 și 2010. Ca atare, inspectorii fiscali au stabilit aferent cheltuielii nedeductibile 54.388 lei, un impozit suplimentar 8.702 lei.
În perioada 04.05.09- 15.07.09 societatea a înregistrat în evidenta contabilă în contul 601 „materii prime" suma de 40.278 lei ca deductibilă fiscal, care reprezintă costul de achiziție al materiilor prime conform facturilor fiscale care figurează ca emise de . SRL, (anexa 6 la raportul de inspecție fiscală), din Pitești, jud. Argeș CUI_.
. SRL figurează conform datelor de pe adresa de internet a Ministerului Finanțelor ca radiată prin dizolvare cu lichidare din data de 22.01.2009. Ca urmare, inspectorii fiscali au considerat ca nedeductibilă fiscal suma de 40.278 lei și au stabilit un impozit suplimentar în sumă de 6.444 lei
Referitor la tranzacțiile cu . SRL, în cadrul expertizei au fost verificate facturile care atestă tranzacțiile efectuate, modul de înregistrare în contabilitate și modul în care materialele cumpărate de la această societate au participat la realizarea veniturilor.
. SRL figurează dizolvată cu lichidare din data de 22.01.2009 ca atare, nu se pot deduce fiscal cheltuielile cu materialele cumpărate cu facturile emise de Prod Cris Cereai începând cu această dată. Totalul materialelor cumpărate de la . și consumate efectiv în perioada 04.05.09- 15.07.09 este_ lei căreia îi corespunde un impozit pe profit suplimentar 6444 lei.
În perioada 30.10.09- 30.11.09 societatea a înregistrat în evidenta contabilă în contul 611 „cheltuieli cu intretinerile si reparațiile" suma de 30.833 lei reprezentând achiziții de bunuri (radiatoare, robineți, țeava de cupru), ca deductibilă fiscal, conform facturilor fiscale care figurează ca emise de ., Pitești, jud. Argeș, considerate de inspectorii fiscali ca nefiind achiziționate în scopul realizării de venituri.
În cadrul expertizei s-a verificat modul de înregistrare în contabilitate a facturilor de la .. Astfel, din totalul 30.833 lei cumpărări fără TVA din perioada oct.-nov.2009, numai suma de 3869,41 lei a fost înregistrată ca o cheltuială cu reparațiile, deci înregistrată efectiv pe costurile societății. Ca atare, în cadrul expertizei a fost recalculată suma reprezentând impozit pe profit suplimentar datorat, respectiv 619 lei în loc de 4933 lei cum rezultă din raportul de inspecție fiscală.
În consecință, conform concluziei raportului de expertiză contabilă, impozitul datorat suplimentar de . pentru perioada 01.01._09 este în sumă de 32.304 lei, iar obligațiile accesorii corespunzătoare 26.541 lei.
Referitor la Taxa pe Valoarea Adăugată: prin raportul de inspecție fiscală contestat s-a stabilit că pe perioada decembrie 2007- decembrie 2008, societatea a înregistrat în evidența contabilă achiziții de materii prime de la . în sumă de 163.131 lei, pentru care a dedus TVA 30.995 lei.
Organul de inspecție fiscală a considerat ca nedeductibilă această sumă 30.995 lei datorită faptului că . SRL nu a depus la organul fiscal nici o declarație pentru anii 2007, 2008, 2009 și 2010.
Referitor la tranzacțiile cu ., în cadrul expertizei au fost verificate facturile care atestă tranzacțiile efectuate, modul de înregistrare în contabilitate.La data efectuării tranzacțiilor . nu era declarată în stare de inactivitate, in ceea ce privește faptul că această societate nu a depus declarațiile fiscale, Legea 571/ 2003, Codul fiscal nu conține prevederi legate de deductibilitatea TVA în cazul în care facturile provin de la o societate care nu și-a respectat obligațiile declarative.
. a fost declarată inactivă conform Ordin ANAF 1167/ 29.05.09, ulterior efectuării tranzacțiilor.
Ca urmare, instanța a apreciat că suma de 23.014 lei este deductibilă.
În perioada 06.08.08- 23.09.09 societatea a înregistrat în evidenta contabilă cumpărări în sumă de 184.126 lei TVA aferentă 34.984 lei, care reprezintă costul de achiziție al materiilor prime conform facturilor fiscale care figurează ca emise de ., Roșiorii de Vede jud. Teleorman CUI RO_.
. conform datelor de pe adresa de internet a Ministerului Finanțelor ca radiată prin dizolvare cu lichidare din data de 20.03.2007.
Ca urmare, în acord cu opinia expertului instanța a apreciat că TVA în sumă de 34.984 lei nu este deductibilă.
In perioada aprilie 2008- iulie 2009 societatea a înregistrat în evidenta contabilă cumpărări în sumă de 94.666 lei TVA aferentă dedusă 17.983 lei, care reprezintă costul de achiziție al materiilor prime conform facturilor fiscale care figurează ca emise de ..
. SRL figurează dizolvată cu lichidare din data de 22.01.2009 ca atare, nu se poate deduce TVA aferentă facturilor emise de . această dată.
Ca urmare, în opinia expertizei TVA în sumă de 7.653 lei nu este deductibilă.
În perioada octombrie 2009- ianuarie 2010 societatea a înregistrat în evidenta contabilă cumpărări în sumă de 47.984 lei, TVA aferentă dedusă 9.117 lei, conform facturilor fiscale care figurează ca emise de ..
Controlul fiscal a considerat că bunurile achiziționate nu au destinația a fi utilizate în folosul unor operațiuni taxabile, ca atare a fost considerată suma de 9117 lei nedeductibilă din punctul de vedere al TVA.
Din evidența contabilă a . că la data de 31.12.2011, conform inventarului, materialele în sumă de 32.617,40 lei cumpărate de la . figurează pe stoc în patrimoniul societății, neputând fi clar precizat faptul că aceste bunuri proprietate a societății nu vor fi utilizate în viitor în scopul activității societății. TVA aferentă valorii acestor bunuri este 6.197,30 lei.
Ca urmare, conform raportului de expertiză, din totalul TVA aferent facturilor de la . totală 9117 lei, suma de 6197 poate fi dedusă, iar suma de 2.919 lei reprezintă TVA aferentă unor bunuri și prestații care nu au fost achiziționate în folosul societății și este nedeductibilă din punct de vedere al TVA.
In data de 03.11.2008, . în calitate de cumpărător a încheiat cu . SRL un antecontract de vânzare cumpărare prin care . se obligă să vândă irevocabil . imobilul situat în C., ., unde se dorea construirea unui sediu pentru societate.
În baza acestui antecontract, . facturile de avans nr. 1/ 29.01.2008 și 72/ 04.11.2008 în sumă totală 100.000 lei, din care TVA 15.966 lei. în raportul de inspecție fiscală se consideră eronată deducerea sumei de 15.966 lei aferentă facturilor de avans pentru construirea unui imobil, deoarece nu rezultă faptul că au fost destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile.
Referitor la relația contractuală cu ., societate care nu și-a achitat obligațiile contractuale față de ., se constată că înte vânzător și creditorul bancar cu privire la terenul aferent construcției există litigiu, după cum rezultă din publicația de vânzare nr 859/2011 emisă de Banca Transilvania, astfel că nu se poate stabili că operațiunea nu este făcută în scopul operațiunilor taxabile, astfel că nu se poate stabili în prezent că suma de 15.966 lei TVA înscrisă în facturile de avans nr. 1/ 29.01.2008 și 72/ 04.11.2008 este nedeductibilă.
În consecință, în raport și cu calculul efectuat de expert contabil în cauză, TVA datorată suplimentar de . pentru perioada 01.01._10 este în sumă de 53.533 lei, iar obligațiile accesorii corespunzătoare 31.260 lei.
Referitor la impozitul pe dividende, prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut că în perioada octombrie 2009- ianuarie 2010, societatea a achiziționat bunuri în sumă de 57.102 lei care reprezintă bunuri achiziționate și folosite în interes personal de către asociatul F. M..
În consecință s-a considerat că suma de 57.102 lei reprezintă dividende nete pentru care a calculat un impozit în sumă de 10.877 lei.
În cadrul expertizei s-au verificat documentele în baza cărora au fost înregistrate în contabilitate suma de 57.102 lei din care TVA 9117 lei. Aceste facturi sunt prezentate în anexa nr. 4 la prezentul raport și reprezintă bunuri și servicii cumpărate de la .. In Anexa nr. 4 este prezentat și modul în care aceste bunuri și servicii au fost înregistrate în contabilitate și dacă o parte dintre aceste bunuri se mai afla în patrimoniul societății.
Astfel, din totalul de 57.102 lei din care TVA 9117 lei, suma de 3869,41 lei a fost înregistrată ca o cheltuială cu reparațiile, TVA aferentă 735,19 lei, în cadrul expertizei această cheltuială a fost considerată ca o cheltuială nedeductibilă fiscal iar TVA aferentă 735 lei ca nedeductibilă.. Suma de 32.617,40 lei reprezintă bunuri care se află pe stoc în patrimoniul societății la data de 31.12.2011, TVA aferentă este 6197,30 lei, iar suma de 13.681 lei din care TVA 2184 lei a fost înregistrată ca lucrări în curs, în condițiile în patrimoniul societății nu figurează clădiri, această cheltuială în sumă totală 13.681 lei poate fi considerată ca o distribuire de dividende către asociați conform art.7 din Legea 571/ 2003.
În consecință, în anexa nr 5 la raportul de expertiză este prezentat calculul impozitului pe dividende datorat suplimentar de . pentru perioada supusă verificării fiscale, pornind de la constatările consemnate în raportul de inspecție fiscală, ajustate cu constatările expertizei. Conform calculului efectuat de expert în cauză impozitul pe dividende datorat suplimentar de . pentru perioada 01.01._10 este în sumă de 2189 lei, iar obligațiile accesorii corespunzătoare 961 lei.
Față de aceste constatări, impozitul pe profit datorat suplimentar de . pentru perioada 01.01._09 este în sumă de 32.304 lei, iar obligațiile accesorii corespunzătoare 26.541 lei, TVA datorată suplimentar de . pentru perioada 01.01._10 este în sumă de 53.533 lei, iar obligațiile accesorii corespunzătoare 31.260 lei, iar impozitul pe dividende datorat suplimentar de . pentru perioada 01.01._10 este în sumă de 2189 lei, iar obligațiile accesorii corespunzătoare 961 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta D. D. și reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta D. D. a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare nici un argument prezentat în cadrul apărărilor formulate și dovezilor aduse în sprijinul celor susținute de organul fiscal, nefăcând nicio referire la acestea în cadrul motivației din cuprinsul hotărârii judecătorești, preluând doar concluziile expertului. Astfel, singurul temei care a dus la formarea opiniei instanței de fond în sensul anulării actelor administrative cu privire la suma de 205.294 lei fiind expertiza contabilă întocmită în cauză și nici un text al vreunui act normativ, fapt ce conduce la concluzia că hotărârea instanței este lipsită de temei legal.
De asemenea, niciuna din reținerile instanței de fond pentru care anulează raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nu este motivată în fapt și în drept, instanța limitându-se doar la analiza celor susținute de contestatoare și argumentând cererile acesteia prin raportare la raportul de expertiză efectuat în cauză, nefăcând nicio referire la cele constatate de organul de control în actele administrativ fiscale contestate. Instanța s-a limitat doar la a susține că cele consemnate în actele de control sunt eronate, fără a stabili în concret în ce anume constă eroarea organului fiscal, cu indicarea temeiurilor de drept de au format respectiva părere și cu prezentarea dispozițiilor actelor normative nerespectate de organul fiscal la calcularea și stabilirea obligațiilor fiscale contestate.
Practic, instanța de fond stabilește că se anulează în parte Decizia de impunere nr. 434/12.04.2011 emisă de D. D., în ce privește suma de 205.294 lei, fără să arate ce reprezintă această sumă, respectiv fără să determine felul fiecărei obligații în ăarte, cu individualizarea accesoriilor aferente fiecărei contribuții.
Recurenta a expus apoi argumente cu privire la modul de stabilire a obligațiilor fiscale de către organele de control referitor la impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, perioada de verificare și intervalul în care au fost determinate obligațiile, cât și cu privire la majorările de întârziere.
În recursul declarat de reclamantă, s-a susținut că instanța a admis în parte acțiunea, a anulat în parte actele administrativ fiscale pentru suma totală de 205.294 lei, menținându-le în ceea ce privește diferența până la suma reprezentând debit suplimentar din actele adminsitrative ( impozit pe profit, TVA, impozit pe dividende, cu accesorii). Pentru a se pronunța în sensul respingerii contestației cu privire la aceste din urmă sume, instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză întocmit în dosar, raportat la susținerile dezvoltate în acțiunea inițială și la starea de fapt, însă soluția este dată cu aplicarea greșită a legii.
Punctual, recurenta a expus argumente privind: suma de 6721 lei reprezentând debit impozit pe profit aferent cheltuielilor făcute cu marfa aprovizionată de la . SRL Mioveni; suma de 7981 lei reprezentând TVA aferentă tranzacțiilor cu societatea menționată; sumele de 29.460 lei și 6444 lei impozit pe profit și 34.984 lei, respectiv 7653 lei TVA, pe care instanța le-a considerat corect stabilite ca datorate, rezultat al încadrării ca și cheltuieli nedeductibile a sumelor reprezentând cheltuieli cu costul de achiziție al unor materii prime de la . Roșiorii de Vede și . SRL Pitești, și al calificării TVA nedeductibil a taxei aferente acestor tranzacții; sumele de 2919 lei și 619 lei impozit pe profit considerate ca fiind datorate, aferente tranzacțiilor cu . și a subliniat că pe întreaga perioadă verificată de control nu a existat o hotărâre a asociatului unic prin care să fie aprobată distribuirea de dividende către asociatul F. M..
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele depuse la dosar și probele administrate, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, ”motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Constituie motiv de recurs, astfel cum dispune art. 304 pct. 7 C. proc. civ., situația în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".
În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură prin urmare să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauza, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe "fond", respingând acțiunea nu pe excepție ci ca "neîntemeiată" sau, după caz, s-a pronunțat prin admiterea acțiunii, în integralitate sau în parte.
Se constată, în cauză, că prima instanță a procedat la admiterea în parte a acțiunii reclamantei, la anularea în parte a deciziei de impunere nr. 434/12.04.2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice D. și a Deciziei nr. 150/24.06.2011 emisă de D. D. în soluționarea contestației formulate în procedura prealabilă, în privința sumei de 205.294 lei, fără să menționeze ce reprezintă această sumă. Instanța și-a motivat soluția în exclusivitate pe constatările și concluziile din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză.
Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantei și cele ale pârâtei, nu a procedat la o înlăturare, motivat și argumentat, în mod explicit, a susținerilor din acțiunea în contencios administrativ și din întâmpinare, și nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.
Chiar dacă a achiesat întrutotul la concluziile raportului de expertiză contabilă ordonat în cauză, instanța de fond nu era dispensată de obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de reclamantă actelor administrativ fiscale contestate și argumentele aduse de pârâtă care susțineau constatările organului fiscal.
Or, prin omisiunea primei instanțe de analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de fond invocate de reclamantă prin acțiunea în contencios administrativ și de pârâtă prin întâmpinare – motive ce necesitau un răspuns specific și explicit - au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul părților la un proces echitabil. În aceste condiții, părților li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura acestora accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 304 pct. 7, art. 312 alin. (1) – (3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamantă și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D. împotriva sentinței civile nr. 2501 din data de 12 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul D., secția contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de fond, cum dispune expres art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va rejudeca litigiul din nou, ținând seama de toate motivele invocate de reclamantă prin acțiune, de pârâtă prin întâmpinare și de celelalte motive de recurs de care s-au prevalat recurentele întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluția dispusă prin prezenta decizie, de casare totală.
Cu prilejul rejudecării pricinii, se impune, în vederea lămuririi depline a litigiului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, administrarea probei cu o nouă expertiză contabilă, probă care se privește ca pertinentă și utilă, în condițiile în care atât reclamanta cât și pârâta au contestat concluziile primului raport de expertiză contabilă efectuat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarate de reclamanta . și recursul declarat de pârâta D. D. împotriva sentinței numărul 2501 din data de 12 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2013
Președinte, M. F. | Judecător, T. B. | Judecător, L. C. |
Grefier, V. C. |
Red.L.C.
V.C./2EX
J.Fond A.I.A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3039/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
