Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 309/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 309/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 887/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 309/2013
Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA –_ din 22.04.2013 formulată de reclamantul M. S. PRIN PRIMAR cu sediul în S., .. 1, O. în contradictoriu cu pârâta M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE – București, sector 5, ., nr. 17.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul M. S. PRIN PRIMAR reprezentat de consilier juridic P. A. lipsind pârâta M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței răspunsul la întâmpinare depus de reclamantul M. S. PRIN PRIMAR, după care;
Reprezentantul reclamantului, consilier juridic P. A., arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare de față.
Consilier juridic P. A. pentru reclamantul M. S. PRIN PRIMAR, solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată. Arată că, în cauză sunt întrunite cumulativ cele două condiții instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv cazul bine justificat și existența unei pagube iminente.
Cu privire la cazul bine justificat, arată că, a nu se dispune suspendarea executării actelor, ar conduce la efecte asupra raporturilor juridice conexe în care este implicată autoritatea publică, iar cazul bine justificat, derivă și din faptul că executarea actului administrativ se poate face înainte de finalizarea procedurilor legale, respectiv înainte ca instanța să se pronunțe asupra legalității și temeinicie datoriei reținute prin nota de constatare și procesul verbal.
Cu privire la condiția pagubei iminente, arată că și aceasta este îndeplinită în cauză, întrucât plata sumei de 689.631,93 lei ar crea reclamantului un prejudiciu, având în vedere faptul că suma nu este singura creanță stabilită în sarcina UAT a Municipiului S., prin note de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare încheiate de către M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ din 06 iunie 2013 reclamantul M. S. PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâta M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a Corecțiilor financiare nr. CA -_ din 22.04.2013 privind contractele de finanțare A - nr. 985/27.10.2010; B - nr. 2721/16.12.2011; C - nr. 842/13.09.2010; D - nr. 2705/16.12.2011; E - nr. 2539/16.10.2011; F - nr. 1147/10.12.2010; G - nr. 1447/19.11.2011; H - 1148/10.12.2010, finanțate prin P. 2007 - 2013, DMI 3.4, Coduri SMIS: A - 6730; B - 6766; C -_; D - 6728; E - 6731; F - 6770; G -_; H -6764, beneficiar UAT M. S. încheiată de M. D. Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli – P..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în fapt, că prin actul administrativ precizat, s-a dispus în sarcina Unității Administrativ Teritoriale - M. S., corecții financiare potrivit OUG nr. 66/2001, pentru abateri semnalate în procesul de atribuire a unor contracte de achiziție publică. Totodată s-a stabilit în sarcina Unității Administrativ Teritoriale - M. S. o creanță bugetara de 689.631,93 lei, din care 381.819.91 lei pentru contractul de lucrări nr. 9535/05.04.2011, proiect cod SMIS_ și 307.822,02 lei pentru contractul de lucrări nr._/10.07.2012, proiect cod SMIS 6728.
Împotriva notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA -_ din 22.04.2013 încheiată de M. D. Regionale și Administrației Publice, UAT M. S. a formulat contestația nr._/30.05.2013.
Arată că, prin contestația formulată, a făcut dovada faptului că neregulile indicate în nota de constatare nu se confirmă, întrucât autoritatea contractantă a respectat legislația în vigoare, a respectat principiul concurenței și principiul tratamentului egal în procedura de atribuire a contractului de lucrări, criteriile de calificare și selecție nu erau considerate restrictive sau nelegale la momentul derulării procedurii de atribuire a contractului și totodată autoritatea contractantă a prezentat metodologia de calcul pentru durata de garanție acordată dotărilor principale, așa cum reiese de altfel atât din fișa de date cât și din nota justificativă privind criteriul de atribuire.
Mai mult decât atât, întreaga documentație privind organizarea licitației a fost transmisă înainte de publicare/afișare, pentru verificare către ANRMAP, iar în situația în care această autoritate ar fi constatat faptul că există nereguli nu ar fi avizat publicarea acesteia și ar fi informat autoritatea contractantă, solicitând în același timp remedierea erorilor sau omisiunilor, indicând inclusiv modul în care acestea trebuie remediate.
A considerat reclamantul că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate instituite de art.14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, referitoare la cazul bine justificat și existența unei pagube iminente care se încearcă a fi prevenită.
Având în vedere că s-a contestat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a acestuia, în acest sens fiind Recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională în materie administrativă.
În ceea ce privește cazul bine justificat, a apreciat reclamantul că, a nu dispune suspendarea executării actelor menționate anterior, conduce la efecte asupra raporturilor juridice conexe în care este implicată autoritatea publică.
Cum execuția bugetară anuală se încheie pe zero, fiecare sumă având destinație precisă, a dispune corecții nelegal în cadrul mai multor proiecte, nu ar face decât să ducă la un dezechilibru financiar, existând astfel prezumția unei pagube iminente, așa cum este ea definită de art. 2, alin. 1, lit. ș din Legea nr. 554/2004, care se încearcă a fi prevenită, deci a unui prejudiciu material viitor și previzibil.
De asemenea, a considerat reclamantul că este îndeplinită în cauză condiția pagubei iminente, întrucât plata acestei sume de 689.631,93 lei, i-ar crea un prejudiciu având în vedere că suma, care este destul de mare, nu este singura creanță stabilită în sarcina UAT M. S., prin note de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare încheiate de către M. D. Regionale și Turismului Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene.
A precizat că, motivele invocate, referitoare la cazul bine justificat sunt de natură să producă o îndoială asupra legalității actului administrativ, iar cazul bine justificat derivă și din faptul că executarea actului administrativ se poate face înainte de finalizarea procedurilor legale, respectiv înainte ca instanța să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei reținute prin nota de constatare și procesul verbal.
A solicitat admiterea cererii de suspendare a executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA -_ din 22.04.2013.
În dovedirea cererii, reclamantul a anexat în copie: nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA -_ din 22.04.2013; contestația UAT M. S. nr._/30.05.2013.
La data de 15 iulie 2013, intimata M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de suspendare a neîntemeiată .
În motivare, în ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauze, a învederat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin.(l 2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."
Cu privire la competența teritorială, potrivit dispozițiilor art.23 alin.l din contractele de finanțare încheiate de instituția pârâtă cu reclamanta, actele juridice ce reprezintă izvorul prezentului litigiu, "în eventualitatea unui litigiu între AM P./OI și Beneficiar, survenit în executarea acestui Contract, se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă. în situația în care nu se poate ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București ".
Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr._/22.04.2013 pe care o atacă reclamantul a fost emisă în executarea contractului de finanțare menționat, situație în care a solicitat instanței de judecată să ia act de clauza atributivă de competență convenită de părți prin contract și să fie trimis dosarul instanței competente din raza teritorială a municipiului București.
Cu privire la cererea de suspendare a executării, pârâta a arătat că reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Cât privește condiția cazului bine justificat, a precizat că, în speța de față, argumentele prezentate de reclamantă nu reprezintă motive temeinice de natură a se crea o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ, ci mai degrabă țin de justificarea pagubei iminente.
Astfel, reclamantul a învederat instanței de judecată că, întrucât execuția bugetară anuală se încheie pe zero, fiecare sumă având destinație precisă, a dispune corecții, nu ar face decât să ducă la un dezechilibru financiar. Acesta nu este un motiv de nelegalitate a actului administrativ, și cu atât mai puțin nu este de natură a răsturna prezumția menționată, întrucât instanța învestită cu o cerere întemeiată pe art. 14 -15 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudeca fondul litigiului. Cum, niciunul dintre aspectele puse în discuție de reclamant nu se poate încadra în categoria acelor circumstanțe de fapt ori de drept care circumscriu noțiunea de caz bine justificat și care, astfel cum arată jurisprudența constantă, se pot referi la necompetența autorității care a încheiat actul administrativ, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul ori alte astfel de situații care să nu echivaleze judecarea fondului cauzei, cererea de suspendare se dovedește neîntemeiată.
Cât privește cea de-a doua condiție, prin cererea formulată, reclamantul nu a dovedit impactul grav sub aspect economic pe care plata sumei reținute în cuprinsul Notei de constatare ca fiind datorată bugetului de stat l-ar produce asupra proiectelor pe care reclamantul le-a demarat.
A precizat de asemenea că singurul argument oferite de reclamant constă în faptul că suma este ,,destul de mare". Cu privire la această afirmație, a învederat faptul că indisponibilizarea acestei sume nu poate produce un prejudiciu de natură a perturba activitatea acestuia, întrucât fiind o instituție de stat, ar trebui să aibă un capitol bugetar destinat plății despăgubirilor în urma unor eventuale litigii.
Mergând pe acest raționament condiția existenței pericolului producerii unei pagube iminente ar fi aproape întotdeauna îndeplinită, având în vedere că indisponibilizarea unor sume importante de bani are ca efect împiedicarea desfășurării în condiții optime a activității, sau pericolul intervenirii unei perturbări a activității, însă aceste împrejurări trebuiau avute în vedere de reclamant în momentul când, cu bună știință a încălcat prevederile legale în materia achizițiilor publice.
Astfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative, astfel cum este reglementată de Legea nr. 554/2004.
La data de 25 iulie 2013 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele:
În ceea ce privește competența materială de a soluționare a cererii de suspendare ce face obiectul prezentului dosar a considerat că în cauza sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cărora legiuitorul a stabilit competența de soluționare a cererilor privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoarea acestora, ca fiind de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, ca instanță de fond.
De asemenea prevederile art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004 stabilesc o competență alternativă între instanța de domiciliu a reclamantului și instanța de la domiciliul pârâtului, lăsând posibilitatea reclamantului să opteze pentru una dintre aceste instanțe.
In speță, a considerat că opțiunea reclamantului este evidentă, aceasta fiind instanța de la domiciliu reclamantului.
Reclamanta a apreciat că instanța competentă să soluționeze în fond, cererea de chemare in judecata ce face obiectul prezentului dosar este Curtea de Apel C..
A considerat reclamanta că întâmpinarea Ministerului D. Regionale și Administrației Publice nu este de natură a atrage respingerea cererii de suspendare formulată de M. S., în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât în cauză sunt îndeplinite condiția cazului bine justificat și condiția prevenirea unei pagube iminente.
In ceea ce privește cazul bine justificat, reclamantul a susținut că, a nu dispune suspendarea executării actului administrativ, ar conduce la perturbarea grava a funcționării serviciilor publice asigurate de instituție la nivel local, reprezentând asigurarea serviciilor sociale și ar afecta grav raporturile juridice conexe în care este implicată autoritatea publică.
A susținut că, motivele invocate referitoare la cazul bine justificat a apreciat că sunt de natură să producă o îndoială asupra legalității actului administrativ, iar cazul bine justificat derivă și din faptul că executarea actului administrativ se poate face înainte de finalizarea procedurilor legale, respectiv înainte ca instanța să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei reținute prin nota de constatare și procesul verbal.
De asemenea, a considerat că este îndeplinită în cauză condiția pagubei iminente, întrucât plata unor corecții înainte de stabilirea faptului că aceste au fost aplicate corect și legal, ar crea autorității publice un prejudiciu și o perturbare a activității curente, pe lângă celelalte neajunsuri, atrăgând imposibilitatea asigurării serviciilor publice, finanțate din bugetul local.
Totodată a precizat faptul că întreaga documentație privind organizarea licitației a fost transmisă înainte de publicare/afișare, pentru verificare către ANRMAP, iar în situația în care această autoritate ar fi constatat faptul că există nereguli nu ar fi avizat publicarea acesteia și ar fi informat autoritatea contractantă, solicitând în același timp remedierea erorilor sau omisiunilor, indicând inclusiv modul în care acestea trebuie remediate, așa cum de altfel a precizat și în cererea de suspendare ce face obiectul prezentului dosar.
Examinând actele depuse la dosar, instanța apreciază că cererea de suspendare formulată de reclamantă nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsura, ca respectarea acestor exigente de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
In considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
In plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
In sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și s).
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
In speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, singurele susțineri ale reclamantului care vizează nelegalitatea actului administrativ sunt cele referitoare la faptul că execuția bugetară anuală se încheie pe zero, fiecare sumă având destinație precisă și a dispune corecții, nu ar face decât să ducă la un dezechilibru financiar. Ori, aceste aspecte nu sunt suficiente și nici de natură a conduce la concluzia aparenței de nelegalitate a actului administrativ și se impun a fi analizate în cadrul procesului de fond, după cum chiar reclamantul menționează în cererea de suspendare.
Cu privire la condiția pagubei, reclamantul a făcut numai afirmații privind existența unui impact grav sub aspect economic pe care plata sumei reținute în cuprinsul Notei de constatare ca fiind datorată bugetului de stat l-ar produce asupra proiectelor pe care reclamantul le-a demarat. Singurul argument oferit de reclamant constă în faptul că suma reținută prin nota de constatare este ,,destul de mare", invocându-se producerea unei pagube ireparabile în patrimoniul instituției, fără ca aceste afirmații să fie însoțite de vreo probă în cauză.
Prin urmare, constatând că actele dosarului nu atestă îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de suspendare a unui act administrativ, Curtea apreciază că se impune respingerea cererii formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA –_ din 22.04.2013 formulată de reclamantul M. S. PRIN PRIMAR cu sediul în S., .. 1, O. în contradictoriu cu pârâta M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ CONSTATARE ȘI STABILIRE NEREGULI FONDURI EUROPENE – București, sector 5, ., nr. 17.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2013.
Președinte, L. C. | ||
Grefier, R. V. |
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6628/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
