Anulare act administrativ. Decizia nr. 9521/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9521/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 14046/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9521/2013
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP NOVACI împotriva sentinței nr.852 din 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._/95/2012, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. N. și cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat F. F. pentru intimatul B. N. lipsind recurenta pârâtă D. G. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP NOVACI și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat F. F. pentru intimatul reclamant B. N. solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
P. sentința nr.852 din 18 ianuarie 2013, Tribunalul G. a admis acțiunea formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NOVACI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice Novaci și Administrația F. Pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 5749 lei, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală aferentă la data plății efective.
Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice Novaci și Administrația F. Pentru Mediu la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP NOVACI criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că sentința recurată este netemeinică și nelegală, instanța de fond respingând greșit excepția lipsei calității procesual pasive a A.F.P. NOVACI, temeinicia excepției rezultând din dispozițiile art. 1 din OUG 50/2008, art. 8 alin. 5 HG 668/2008.
Pe fondul cauzei susține că odată cu reașezarea metodologiei de calcul a taxei de poluare s-au eliminat reglementările referitoare la interzicerea înmatriculării în România a autoturismelor mai vechi de 8 ani și cele care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO3.
A invocat art. I-33 „Actele juridice ale Uniunii” din Legea nr. 157/2005 și a susținut că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
A mai arătat că alin.2)al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Referitor la dispozițiile art.23(9) și art.25(12) din Tratatul Uniunii Europene consideră că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România.
Recurenta a susținut că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, recurenta a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxa de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice. P. urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunităților Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte nu suntem în prezența unor „impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterii excepției invocate, iar pe fond respingerea acțiunii față de pârâta D. G. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP NOVACI.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind.1 C.proc.civ .
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Critica privind greșita respingere de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP NOVACI este nefondata, având in vedere ca la judecata in fond, in ambele cicluri procesuale, parata nu a invocat o astfel de excepție.
Totuși, având in vedere caracterul de ordine publica al acesteia, considerând excepția invocata in recurs, Curtea constata ca aceasta este nefondata..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 din OMPF nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, organul fiscal competent în soluționarea cererilor de restituire este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare.
Administrația Finanțelor Publice este o structura administrativa de sine stătătoare, care are drepturi și obligații distincte, inclusiv drepturi de natură procesuală proprii, decurgând din calitatea de subiect de drept administrativ si poarta o răspundere proprie pentru actele îndeplinite sau pentru refuzul de a soluționa cererea care i-a fost adresată.
În speță, autoritatea fiscală competentă este pârâta A.F.P. NOVACI, cea căreia i s-a făcut plata taxei si căreia i s-a solicitat restituirea, având astfel calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.
Pe fond, Curtea constata ca reclamantul a cumpărat un autoturism, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 5749 lei cu titlu de taxă de poluare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei pe poluare, pârâta A.F.P. NOVACI comunicându-i un răspuns negativ.
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul G. sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, în mod corect prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către reclamant a taxei de poluare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurentei referitoare la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul formulat de D. G. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP NOVACI va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 alin.3 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului reclamant suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP NOVACI împotriva sentinței nr.852 din 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._/95/2012, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. N. și cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
Obligă recurenta să plătească intimatului reclamant 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Re.jud.A.A.
Tehnored.F.P.F.
12 Iulie 2013
Jud.fond.I.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 9231/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6828/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
