Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 13246/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 09 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător C. N. G.
Judecător G. V.
Grefier V. P.
x.x.x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta AFP STREHAIA, actual AJFP M., împotriva sentinței nr.2553/11.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. D. M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că:
- recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege;
- prin conținutul cererii de recurs, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 C.P.C., după care, apreciind cauza în stare de judecată, instanța a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2553/11.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Strehaia.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V. D. M. domiciliată în Strehaia, ., jud. M. în contradictoriu cu pârâta AFP STREHAIA, cu sediul în Strehaia, ., jud. M., având ca obiect anulare act administrativ. .
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Strehaia să dispună restituirea către reclamantă a sumei de 938 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată conform chitanței . nr._ din 16.10.2007.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
S-a respins capătul de cerere privind actualizarea taxei cu rata inflației.
S-a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr._ din 18.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Strehaia.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Strehaia la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Strehaia, actual AJFP M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta Administrația Finanțelor Publice Strehaia a susținut că petitul principal al acțiunii vizează „taxa pe poluare”, aceasta având un regim deosebit față de „taxa de prima înmatriculare”, taxa prevăzută de art.214 cu aplicarea până la 1 iulie 2008, când a fost abrogată expres prin OUG nr.50/2008 și instituită „taxa pe poluare”.
A arătat că autoritatea fiscală competentă nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, fiind doar împuternicită să calculeze și să încaseze sumele rezultate din aplicarea taxei pe poluare, aceste sume fiind încasate într-un cont distinct, denumit astfel de lege, al Administrației Fondului pentru Mediu, deci nu se face venit la bugetul general gestionat de organul fiscal ci la bugetul special al Fondului pentru Mediu, pentru care răspunde autoritatea competentă în domeniu, nu organul fiscal teritorial.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că OUG nr.50/2008 este contrară dispozițiilor art.110 TFUE, așa cum a fost modificat de Tratatul de la Lisabona, pe motiv că este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
A invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care a considerat că prevederile art.110 alin1 TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import.
Curtea a statuat că există o încălcare a art.110 alin.1 TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după modele diferite, care conduc, chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. Astfel, în temeiul acestei dispoziții comunitare, în concret, impozitele aplicate asupra produselor provenind din alte state nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
A arătat că nu este compatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări în România, dacă aceasta se percepe doar o singură dată, la data primei înmatriculări în România, fie ele noi sau second hand, fabricate pe teritoriul național ori importate din alte state membre.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate a solicitat exonerarea Administrației Finanțelor Publice Strehaia de la plata acestora întrucât nu s-a dovedit culpa procesuală, autoritatea competentă fiind doar împuternicită să calculeze și să încaseze sumele rezultate din aplicarea taxei pe poluare.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În raport de dispozițiile art.242 C.pr.civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând criticile formulate, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 938 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamanta a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta A.F.P., comunicându-i refuzul cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamanta a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului .
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin. 4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Având în vedere dispozițiile art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AFP STREHAIA, actual AJFP M., împotriva sentinței nr.2553/11.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă V. D. M., având ca obiect anulare act administrativ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 septembrie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, C. N. G. | Judecător, G. V. |
Grefier, V. P. |
Red.jud.GV
Tehnred.VP/2 ex./18.09.2013
J.f.C.F.
| ← Pretentii. Decizia nr. 257/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 9644/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
