Anulare act administrativ. Decizia nr. 1380/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1380/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 18674/63/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1380/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător Ș. B.
Judecător C. I.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S. M., în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D., împotriva sentinței nr. 3873 de la 01 Octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință publică de la 05 februarie 2013 și care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, conform art. 260 alin. 1 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 februarie 2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr._, reclamantul S. M. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D., formulând contestație împotriva deciziei nr. 387/27.08.2010, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că prin decizia nr. 387/27.08.2010 emisă de pârâtă s-a dispus încetarea raportului său de serviciu prin eliberarea din funcția publică deținută, respectiv consilier asistent 2, gradația 5, în cadrul Serviciului de control pe teren, motivându-se că situația sa constituie un criteriu de reducere a postului ocupat prin cumulul pensiei cu salariul. Reclamantul a mai arătat că nu i s-a oferit posibilitatea de a participa și susține examenul în vederea ocupării postului în urma reorganizării, ci a fost eliberat din funcție. A mai învederat că, în situația sa, nu sunt aplicabile disp. art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, iar în cauză are aplicabilitate și CCM la nivel de ramură. S-a mai învederat de reclamant că în organigrama cea nouă emisă de pârâtă, au fost înființate 2 posturi abuziv la compartimentul inspecții și control și alte 2 posturi de conducere la centrul local Filiași și centrul local O., după ce i-a fost desfăcut CIM.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a unor adrese către pârâtă, pentru a comunica toate documentele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, structura organizatorică cu posturile-serviciu control teren-anterior reorganizării și cea ulterioară acestui moment, precum și copia registrului general al salariaților și fișa postului acestora.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că numărul maxim de posturi prevăzut pentru APIA a fost stabilit la 4862, la stabilirea criteriilor de restructurare a postului ocupat de reclamant, s-au avut în vedere reglementările stabilite în CCM Unic la Nivel Național pe anul 2007-2010. S-au mai avut în vedere disp. art. 2 alin. 1 din CCMUNN nr. 2895/29.11.2006, art. 117 din Lg. nr. 188/1999, art. 81 alin. 1 lit. a din CCMUNN nr. 2895/29.11.2006. S-a mai arătat că, reclamantul se află în cea de-a doua ipostază, acesta beneficiind de o pensie militară și de salariul aferent muncii prestate ca funcționar public de execuție (consilier) în cadrul unității pârâte. Pârâta a mai învederat faptul că reclamantului i s-a pus la dispoziție, prin adresa nr._/15.09.2010, lista funcțiilor de execuție vacante comunicată de către ANFP, acesta semnând de primire la data de 15.09.2010. În consecință, afirmația acestuia potrivit căreia "au fost înființate 2 posturi abuziv la compartimentul inspecții și control, și alte 2 posturi de conducere la centrul local Filiași și centrul local O., după ce i-a fost desfăcut CIM", este neîntemeiată.
Prin sentința nr. 3873 de la 01 Octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de reclamantul S. M., domiciliat în C., ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În temeiul art. 99 alin. 1 lit. b și art. 97 lit. c din Legea nr. 188/1999, precum H.G. nr. 752/2010 pentru stabilirea numărului de posturi din cadrul APIA, prin decizia nr. 387/27.08.2010 emisă de instituția pârâtă, s-a decis eliberarea reclamantului din funcția de consilier asistent 2, gradația 5, din cadrul serviciului Control pe teren, începând cu data expirării termenului de preaviz; s-a acordat preaviz de 30 de zile. Această decizie a fost contestată de reclamant pe calea procedurii administrative, fiind respinsă de pârâtă.
Prin prezenta contestație, reclamantul susține că decizia încalcă dispozițiile legii, arătând că instituția pârâtă a procedat la eliberare din funcție, fără a organiza concurs, deși era obligată să procedeze astfel. Afirmațiile reclamantului sunt nefondate.
Se constată, din actele depuse, că prin H.G. nr. 752/2010 s-a stabilit numărul de posturi din cadrul APIA, la nivelul APIA D. numărul de posturi reducându-se de la 153 la 139. În aplicarea HG 752/2010, a fost emisă Decizia 1077/12.08.2010 prin care s-a stabilit procedura de restructurare și reorganizare la nivelul APIA (filele 18-24).
D. urmare, prin minuta nr._/13.08.2010 și nota de fundamentare_/13.08.2010, conducerea instituției pârâte a stabilit serviciile/compartimentele supuse reorganizării și restructurării, numărul de posturi supuse restructurării, noua structură organizatorică a instituției, precum și criteriile de reorganizare și restructurare (filele 16 și 50).
Din înscrisurile menționate reiese că numărul de posturi din cadrul APIA D. este de 139; că numărul de posturi din cadrul serviciului Controale pe teren s-a redus cu 2 posturi; că primul criteriu stabilit pentru aplicarea efectivă a reducerii de personal a urmărit reducerea, cu prioritate, a posturilor celor care cumulează mai multe funcții sau care cumulează pensia cu salariul.
Minuta nr._/13.08.2010 este semnată de reprezentantul Sindicatului. Structura organizatorică și statul de funcții pentru Centrul Județean D. au fost stabilite prin decizia 1126/19.08.2010. Observând comparativ cele două organigrame depuse la dosar (filele 27-34) se constată că într-adevăr, în cadrul serviciului Controale pe teren, numărul de posturi s-a redus de la 11 la 9. Organigrama și statul de funcții aferent au fost avizate de către ANFP (fila 35) anterior aprobării de către conducerea instituției pârâte.
Prin urmare, în cadrul instituției pârâte a avut loc reorganizarea activității, prin reducerea numărului de posturi. Ca urmare a reducerii numărului de posturi, mai multe persoane, printre care și reclamantul, au fost eliberate din funcție, în temeiul art. 99 lit. b din legea 188/1999.
Referitor la lipsa organizării unui examen, se reține că art. 100 din legea 188/1999, invocat de reclamant, se referă la cazurile în care se impune, urmare a reorganizării, numirea funcționarilor publici în noile funcții publice; după ce sunt enumerate aceste cazuri (a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; d) este schimbată structura compartimentului) se prevede că "în cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică" (alin. 3 al aceluiași articol). Prin urmare, obligația organizării concursului este prevăzută doar atunci când, urmare a reorganizării, intervin cele 4 cazuri enumerate expres de lege și care impun numirea funcționarilor publici în noile funcții publice. În speță, nu se regăsește niciunul dintre acestea, întrucât reorganizarea nu a avut justificare în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 100 alin. 1, ci s-a făcut prin reducerea posturilor, și nici nu s-a impus numirea funcționarilor în noile funcții publice.
În fapt, urmare a reorganizării, au fost reduse un număr de posturi, și implicit eliberați din funcție același număr de funcționari, posturile rămase fiind ocupate în continuare de acei funcționari care, în urma criteriilor aplicate, au continuat raporturile de muncă cu instituția. În consecință, nu era obligatorie organizarea concursului.
Nici dispozițiile din codul muncii invocate de reclamant nu-și găsesc aplicabilitate, atâta vreme cât legea 188/1999 conține dispoziții exprese referitoare la reorganizarea activității prin reducerea de posturi, și la evaluarea funcționarilor publici.
În ceea ce privește măsura de eliberare din funcție, se constată următoarele:
Întrucât nu era obligatorie organizarea concursului, pârâta a ales ca reducerea anumitor posturi să fie făcută în baza unor criterii stabilite de conducerea instituției, după consultarea Sindicatului; criteriile stabilite (menționate în minuta nr._/13.08.2010) nu sunt arbitrare, așa cum susține reclamantul ci, dimpotrivă, sunt în acord cu reglementările Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel Național (filele 53-78) care, la art. 81 stabilește ca prim criteriu la aplicarea efectivă a reducerii de personal cumulul mai multor funcții sau cumulul pensiei cu salariul. Se mai constată că, în acord cu dispozițiile art. 99 alin. 6 din legea 188/1999, instituția pârâtă a solicitat ANFP lista posturilor vacante, aceasta fiind pusă la dispoziția reclamantului în perioada de preaviz, cu adresa nr._/15.09.2010 (fila 38).
Nefondate sunt și afirmațiile reclamantului referitoare la înființarea mai multor posturi, după eliberarea sa din funcție, nefiind susținute de organigrama depusă și nici de cele stabilite în nota de fundamentare_/13.08.2010.
De asemenea, așa cum reiese din înscrisurile depuse (confirmate de referatul IPJ D. – fila 116), la data emiterii deciziei contestate în cadrul Serviciului Controale pe teren nu existau posturi cu aceeași treaptă și grad ca postul reclamantului. Din adresa nr._/14.05.2012, pârâta a justificat angajarea unor persoane, astfel: un post de referent principal, prin transfer în interes de serviciu, începând cu 4.10.2010 și două posturi de consilier (posturi temporar vacante la data de 23.11.2010).
În ceea ce privește ocuparea posturilor temporar vacante, se reține că ocuparea acestora se face prin redistribuire sau prin concurs; redistribuirea se face de către ANFP într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și același grad profesional cu funcția publică deținută de funcționarul public. Or, așa cum reiese din statul de personal din august 2010 (fila 126) cele două posturi temporar vacante la acea dată erau consilier I asistent 2 gradație 2 și consilier I asistent 2 gradație 3.
Toate cele anterior menționate confirmă faptul că desființarea postului ocupat de reclamant are o cauză reală, că reducerea de personal a fost serioasă și justificată și că procedura stabilită de pârâtă în vederea restructurării, procedură ce a fost aplicată tuturor funcționarilor publici din instituția pârâtă, după consultarea sindicatului, a fost respectată.
Ca atare, constatând că motivele de nelegalitate invocate de reclamant sunt nefondate, instanța a apreciat legală decizia contestată, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva sentinței nr. 3873 de la 01 Octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a declarat recurs reclamantul S. M..
Recurentul reclamant a arătat că prin acțiunea depusă la Tribunalul D., Secția contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr._ a solicitat anularea Deciziei nr. 387 emisă de reprezentantul legal al pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură D., decizie prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție cu data expirării termenului de preaviz, anume din funcția de consilier asistent 2, gradația 5 din cadrul Serviciului de Control pe teren.
Ca motiv al încetării raportului de serviciu din conținutul deciziei a trebuit să înțeleagă că postul este desființat, iar ca urmare a unui criteriu de reducere că are pensie și urmează să se reducă acest post. A susținut că măsura este nelegală, dar și decizia este lovită de nulitate, fiind emisă cu încălcarea normelor și prevederilor legale.
Instanța de fond a reținut că măsura de încetare a raportului de serviciu se dispune conform art. 99 alin. 1 lit. b, art. 97 lit. c din Legea nr. 188/1999 și H.G. 752/2010, că astfel este emisă legal, nefiind motive de nelegalitate, în condițiile în care în cadrul instituției a avut loc o reorganizare prin reducerea numărului de posturi, postul ocupat de reclamant fiind desființat. Instanța a constatat că în speță nu operează prevederile art. 100 alin. 1, 3, 4 și 5 din Legea nr. 188/1999, că instituția a aplicat prevederile art. 81 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național.
Recurentul reclamant a solicitat să se constate nelegalitatea sentinței. Așa cum a precizat, legislația specifică funcționarului public se completează și cu normele legislației muncii, în mod firesc.
În acest sens, actul administrativ prin care se dispune încetarea raportului de serviciu din motive care nu țin de persoana funcționarului, trebuie să conțină în mod obligatoriu anumite elemente, precizări între care și motivele și temeiul juridic al măsurii, criteriile de selecție avute în vedere în aplicarea măsurilor, în lipsa acestor elemente măsura fiind supusă anularii de drept.
Recurentul a menționat că din decizie se rețin o . acte identificate prin număr, dar despre al căror conținut nu avea cunoștință, iar la finalul preambulului este trecut un criteriu de reducere a postului ocupat. În măsura dispusă prin decizie se invocă art. 97 lit. c care se referă la încetarea Raportului de serviciu și cine are competență să dispună eliberarea; apoi este menționat art. 99 lit. b, 99 alin. 3 și altele care nu dau posibilitatea înțelegerii în mod concret asupra legalității măsurii, nu se poate realiza un control cu privire la respectarea legii, control ce se face atât administrativ, dar și de instanță. Acest control se impune și în vederea respectării principiului prevăzut în art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 ce se referă la stabilitatea în exercitarea funcției publice.
Recurentul a susținut că, din analiza actelor depuse în instanță, se poate constata că în realitate nu se justifică desființarea postului, a funcției, ci au fost persoane selectate pentru disponibilizare și apoi au fost propuse posturile, funcțiile acestora spre desființare.
Este deci evidentă această nelegalitate - nu funcția ocupată de recurent se impunea a fi desființată, funcție ce înseamnă o anumită pregătire, experiență, ci prin încălcarea principiului stabilității, competenței, s-a găsit soluția de a se lucra cu o cantitate mai mică, fără a avea în vedere calitatea, desființarea locului de muncă trebuie sa fie efectivă, dar să aibă o cauză reală și așa, ceea ce în speță nu se dovedește, cauza fiind nereală si neserioasă.
Măsura reducerii trebuie să se aplice acolo unde postul, funcția nu se justifică, iar dacă se dispune, ea trebuie să fie obiectivă, trebuie să se facă în baza unei analize și reorganizări efective, nu prin schimbarea denumirii unor birouri sau servicii și înlăturarea unor persoane ce nu sunt agreate pentru criterii străine activității profesionale, lipsind astfel cauza reală și serioasă. De asemenea, nu s-a analizat nici existența unor posturi vacante și în care putea desfășura activitatea, dar nu au fost oferite.
Recurentul a menționat că pârâta a considerat că existența unui criteriu îi creează și dreptul de a desființa o funcție, ce este nelegal, se demonstrează că nu este o necesitate obiectivă a desființării postului, ci interese subiective, cu consecințe negative în muncă. Este nelegală și blocarea sa să participe la concurs.
Instanța a reținut în mod eronat că la data emiterii deciziei nr. 387/27.08.2010 nu existau posturi de aceeași treaptă și grad ca postul reclamantului, în realitate Referatul I.P.J. D. (fila 116) confirmă existența a două posturi de consilier I, grad profesional asistent treapta II.
Față de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
La data de 22.01.2013 intimata pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
Intimata pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
La dosar, au fost depuse, în copii, următoarele: Acordul Unic privind relațiile de serviciu al A.P.I.A. pe anul 2009, practică judiciară.
Recurentul reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin decizia nr. 387/27.08.2010 emisă de instituția pârâtă, în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b și art. 97 lit. c din Legea nr. 188/1999, având în vedere și H.G. nr. 752/2010 pentru stabilirea numărului de posturi din cadrul APIA, s-a decis eliberarea reclamantului din funcția de consilier asistent 2, gradația 5, din cadrul serviciului Control pe teren, începând cu data expirării termenului de preaviz; s-a acordat preaviz de 30 de zile.
Prin H.G. nr. 752/2010 s-a stabilit numărul de posturi din cadrul APIA, la nivelul APIA D. numărul de posturi reducându-se de la 153 la 139.
În aplicarea H.G. 752/2010, a fost emisă Decizia 1077/12.08.2010 prin care s-a stabilit procedura de restructurare și reorganizare la nivelul APIA (filele 18-23).
Prin minuta nr._/13.08.2010 și prin nota de fundamentare_/13.08.2010 (filele 50 și 16), conducerea instituției pârâte, în acord cu sindicatul reprezentativ la nivelul APIA - CJ D., a stabilit serviciile/birourile/compartimentele supuse reorganizării și restructurării, numărul de posturi supuse restructurării, noua structură organizatorică a instituției, precum și criteriile de reorganizare și restructurare, după cum urmează „(…) Serviciul Controale pe Teren (în cadrul căruia și-a desfășurat activitatea recurentul reclamant), se reduce cu un post de consilier principal și un post de consilier asistent 2”.
La aplicarea efectivă a reducerii de personal s-a avut în vedere ca măsurile să afecteze în ordine: 1. - salariații care cumulează două sau mai multe funcții, precum și cei care cumulează pensia cu salariul; 2. - persoanele care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu au cerut pensionarea, în condițiile legii; 3. - persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor; 4. - persoanele sancționate, având sancțiuni neradiate, în condițiile legii, până în prezent; 5. - dacă măsura ar afecta doi soți care lucrează în instituție, încetează raportul de serviciu al soțului care are venitul mai mic.”
La stabilirea criteriilor de restructurare a postului ocupat de recurentul reclamant, s-au avut în vedere reglementările stabilite în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național nr. 2895/29.11.2006.
Noua structură organizatorică și statul de funcții al APIA - Centrul Județean D., ulterioară procesului de restructurare/reorganizare, a fost aprobată prin Decizia Directorului General APIA nr. 1126/19.08.2010.
Anterior restructurării/reorganizării, Serviciul Control pe Teren avea un număr de 11 posturi, pentru ca ulterior restructurării/reorganizării, acest serviciu să aibă un număr de 9 posturi. Organigrama și statul de funcții au fost avizate de către A.N.F.P. (fila 35), anterior aprobării de către conducerea instituției pârâte.
În cadrul instituției pârâte a avut loc reorganizarea activității, prin reducerea numărului de posturi, astfel că, urmare a reducerii posturilor, mai multe persoane, printre care și reclamantul, au fost eliberate din funcție în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999.
În condițiile în care recurentul reclamant pretinde că sunt aplicabile prevederile cuprinse în Codul muncii, cu privire la motivele de nulitate la concedierea salariaților, instanța de recurs constată că se impune a se preciza faptul că în cazul funcționarilor publici, actul normativ aplicabil este Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar nu Codul muncii ca și motive de nulitate la concedierea salariaților.
Legea nr. 188/1999 cuprinde precizarea conform căreia dispozițiile sale se completează cu prevederile legislației muncii, dar trebuie menționat că aceasta se realizează numai în măsura în care aceste dispoziții nu sunt contrare legislației specifice funcției publice or, în speță, Legea 188/1999 reglementează expres situația încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici la articolele 97 - 106.
În aceste împrejurări, Curtea reține că decizia nr. 387/27.08.2010 reprezintă actul administrativ de încetare a raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea acestuia din funcția publică conform art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, nefiind vorba despre o concediere în sensul pretins de Codul muncii.
Instanța mai reține că potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În ceea ce privește faptul că nu a fost organizat examen, conform art. 100 pct. 3 din Legea 188/1999 republicată, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că obligația organizării concursului este prevăzută doar atunci când, urmare a reorganizării, intervin cele 4 cazuri enumerate expres de lege și care impun numirea funcționarilor publici în noile funcții publice.
În cauză, nu se regăsește niciunul din acestea, întrucât reorganizarea s-a făcut prin reducerea unor posturi și nu s-a impus numirea funcționarilor în noile funcții publice.
Întrucât nu era obligatorie organizarea concursului, instituția pârâtă a ales ca reducerea posturilor să fie făcută în baza criteriilor stabilite de conducerea instituției, după consultarea sindicatului.
Criteriile stabilite sunt în acord și cu Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național nr. 2895/29.11.2006, care la art. 81 alin. 1 lit. a stabilește ca prim criteriu la aplicarea efectivă a reducerii de personal, cumulul mai multor funcții sau cumulul pensiei cu salariul.
Recurentul reclamant s-a aflat în cea de a doua ipoteză, acesta beneficiind de pensie militară și de salariul aferent muncii prestate ca funcționar public de execuție în cadrul APIA, situație care nu a fost negată de recurent.
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se poate face prin eliberarea din funcția publică, printre alte motive și în cazul prev. de art. 99 alin. 1 pct. b din Legea nr. 188/1999 când „autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public”, situație în care instituția publică este obligată să acorde funcționarului public un preaviz de 30 zile calendaristice potrivit art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
În conformitate cu prevederile art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999, instituția pârâtă a solicitat A.N.F.P. lista posturilor vacante, care a fost pusă la dispoziția reclamantului cu adresa nr._/15.09.2010, care a semnat de primire (fila 38).
Apărarea recurentului reclamant referitoare la competența profesională, nu prezintă nicio relevanță în cazul reorganizării instituției. De asemenea, principiul stabilității în exercitarea funcției publice, consacrat de Legea nr. 188/1999, nu a fost impietat de măsura de reorganizare, pentru că principiul în discuție vizează numai funcția publică, care reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică, așa cum această noțiune este definită prin art. 2 alin. 1 din Legea nr.188/1999 republicată.
Instanța de fond a reținut corect că sunt nefondate afirmațiile reclamantului referitoare la înființarea mai multor posturi, după eliberarea sa din funcție, nefiind susținute de organigrama depusă și nici de cele stabilite în nota de fundamentare_/13.08.2010.
Așa cum reiese din înscrisurile depuse, precum și din referatul IPJ D. invocat de recurent în motivele de recurs, la data emiterii deciziei nr. 387/27.08.2010 contestate, în cadrul Serviciului Controale pe teren nu existau posturi cu aceeași treaptă și grad ca postul reclamantului.
Cu adresa nr._/14.05.2012 (fila 123), intimata pârâtă a justificat angajarea unor persoane, astfel: un post de referent principal, prin transfer în interes de serviciu, începând cu 4.10.2010 și două posturi de consilier, posturi temporar vacante la data de 23.11.2010.
Ocuparea posturilor temporar vacante se face prin redistribuire sau prin concurs; redistribuirea se face de către ANFP într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și același grad profesional cu funcția publică deținută de funcționarul public. Așa cum reiese din statul de personal din august 2010 (fila 126) cele două posturi temporar vacante la acea dată erau consilier I asistent 2 gradație 2 și consilier I asistent 2 gradație 3.
Curtea constată că instanța de fond a apreciat corect că desființarea postului ocupat de reclamant are o cauză reală, iar reducerea de personal a fost serioasă și justificată, fiind respectată procedura stabilită de pârâtă în vederea restructurării, procedură ce a fost aplicată tuturor funcționarilor publici din instituția pârâtă, după consultarea sindicatului.
Reluarea susținerilor din cererea de chemare în judecată și în acest stadiu procesual și fără un suport legal probator care să se coroboreze cu chestiunile de fapt și de drept pertinente, nu fac decât să justifice temeinicia argumentelor sentinței instanței de fond.
Instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile art. 99 și art. 100 din Legea nr. 188/1999 raportat la situația de fapt, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
Pentru aceste motive, criticile recurentului sunt nefondate și constatând că nu există în cauză motive care să atragă modificarea sau casarea sentinței recurate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.proc.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant S. M., în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D., împotriva sentinței nr. 3873 de la 01 Octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2013.
Președinte, L. M. D. | Judecător, Ș. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.jud. L.M.D.
2 ex./I.C./19.02.2013
Jud.fond:C.E.I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
