Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 13824/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. A. G.
Judecător- G. D. C.
Judecător -R. E. C.
Grefier- S. Giurgiteanu
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ împotriva sentinței nr.1414 din 08 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant D. P. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. I. pentru intimatul reclamant D. P. M., lipsind recurenta pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, după care,
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. I., pentru intimatul reclamant D. P. M., solicită respingere a recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1414 din 08 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Gorj a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J..
A admis în parte acțiunea promovată de reclamanta D. P.-M., cu domiciliul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J., cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj,
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J. să restituie reclamantei suma de 960 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare.
A respinge capătul de cerere prin care s-a solicitat actualizarea sumei cu dobânda legală.
A obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 254,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu Jiu, a menționat că în cauză s-a invocat excepția tardivității acțiunii motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace decizia de calcul a taxei de poluare și de asemenea ar fi trebui să îndeplinească procedura prealabilă, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a menționat că instanța de fond a asimilat documentele de plată a taxei, cererea de restituire, răspunsul organului fiscal, adresa, ca fiind acte administrative tipice sau asimilate, ce au dus la vătămarea unui drept al reclamantului, și nu decizia necontestată de reclamant potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003 la D.G.F.P. Gorj, ce ar fi dus la inadmisibilitatea acțiunii și nu a analizat probatorii având în vedere suma rămasă nerestituită potrivit O.U.G. nr. 50/2008.
Instanța de fond a reținut și a interpretat greșit răspunsul organului fiscal, răspunsul fiind destul de explicit și soluționând cererea reclamantului în termen legal și nemotivat a obligat A.F.P. la restituire, A.F.M. fiind organul ce gestionează sumele colectate. Mai mult, soluția instanței este nefondată raportat la prevederile Ordinului 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pe fond, a considerat că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a considerat încasarea taxei în mod nelegal menționând ca temei al restituirii Tratatul de aderare încheiat de România cu U.E. și nu are în vedere reglementările în materie ale UE.
Legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre, iar Curtea Europeană de Justiție a admis că acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90 invocat de reclamant, cu condiția efectuării inspecției tehnice în vederea stabilirii emisiei poluante la momentul achitării, astfel că autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
A criticat sentința instanței de fond și pentru admiterea cererii privind cheltuielile de judecată motivat de faptul că AFP nu se află în culpă procesuală, refuzul de a restitui integral suma achitată bugetului de stat a fost ca urmare a legislației fiscale puse în executare de către organul fiscal.. Achitarea sumei și ulterior restituirea raportat la legislația fiscală națională nu poate fi considerat un prejudiciu pe care organul fiscal l-a cauzat reclamantului, precum și obligarea la plata dobânzilor dispuse de instanță raportat la Codul de procedură fiscală.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea acțiunii reclamantului, iar, în subsidiar, respingerea cererii privind cheltuielile de judecată dispuse.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 și urm. C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 și OG 92/2003.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Tg-J. cu chitanța . 4A nr._ din 05.02.2008 suma de 960 lei cu titlul de taxă de primă înmatriculare pentru un autoturism second hand achiziționat din Germania, doar în baza dovezii de plată, autoturismul fiind înmatriculat de Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Gorj .
Cu cererea înregistrată în data de 29.08.2012, reclamantul a solicitat pârâtei AFP Tg-J. restituirea integrală a sumei reținută nelegal, iar pârâta a răspuns comunicându-se imposibilitatea plății, raportat la dispozițiile OG nr.50/2008.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală. Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere. În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal. Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2 din Legea 554/2004, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim. Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.214 ind.1 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare ; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului .
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. recurentele pârâte vor fi obligate la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în faza recursului, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ împotriva sentinței nr.1414 din 08 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant D. P. M..
Obligă recurenta pârâtă la plata către intimatul reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2013.
Președinte, C. A. G. | Judecător, G. D. C. | Judecător, R. E. C. |
Grefier, S. Giurgiteanu |
Red.C.A.G.
S.G. 2 ex./01 Octombrie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 4187/2013. Curtea de... → |
|---|
