Obligaţia de a face. Hotărâre din 29-10-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 19623/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător Ș. B.
Judecător C. I.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S. S., împotriva sentinței nr. 4346 din 26 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat A. A. H. pentru recurentul reclamant S. S., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, este motivat, intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare, după care;
Avocat A. A. H., pentru recurentul reclamant S. S., depune împuternicire avocațială și învederează că nu mai are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. A. H. pentru recurentul reclamant S. S., solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, având în vedere că procedura cu pârâta trebuia făcută înainte de primul termen de judecată.
A mai arătat că instanța, în motivarea sentinței, a arătat că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 06 noiembrie 2012, iar reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată fără a fi solicitat, înaintea formulării acțiunii, instituției pârâte să îi înmatriculeze autoturismul proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4346 din 26 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. S., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D..
Împotriva sentinței nr. 4346 din 26 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a declarat recurs reclamantul S. S..
În motivarea recursului, recurentul reclamant S. S. a arătat că prin acțiunea formulată a solicitat obligarea înmatriculării autoturismului fără plata taxei de poluare și că în motivarea acțiunii a învederat faptul că a cumpărat autoturismul second-hand din alt stat U.E. fără a putea să îl înmatriculeze întrucât i s-a impus să plătească taxa de poluare, deși autoturismul a fost înmatriculat inițial în țara de origine.
Conform legii, această taxă nu este datorată, solicitarea de a plăti taxa de poluare contravine legislației comunitare în materie, fiind în contradicție cu prevederile constituționale.
Reclamantul a mai arătat că este încălcat articolul 90 din tratatul UE, taxa aplicată produselor importate și cea aplicată produselor naționale sau din alte state membre sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc la un nivel mai mare în cazul celor importate.
De la 1 ian. 2007, România este stat membru a U.E. Potrivit art. 148, din Constituție, ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale U.E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile (alin. 2- alin. 4).
De-altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a tratatului aderării României și Bulgariei la U.E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Uniunii dinainte de aderare.
Recurentul a susținut că, în motivarea sentinței nr. 4346 din 26 martie 2013, instanța a arătat că cererea de chemare în judecată a fost înregistrară la 06 noiembrie 2012, reclamantul adresându-se direct instanței de judecată, fără a fi solicitat înaintea formulării acțiunii, instituției pârâte să îi înmatriculeze autoturismul proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante.
Recurentul a arătat că autoturismul Marca Mitshubishi, a fost cumpărat în anul 2012. A susținut că s-a încălcat art. 26 din C.p.c., potrivit căruia, legea care guvernează condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale este cea de la data producerii ori, după caz a săvârșirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii.
Recurentul a susținut că legea aplicabilă contractului de vânzare cumpărarea a autovehiculului este aceea prin care O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislație UE (în sensul că, actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 din T.F. UE).
Recurentul a arătat că, în situații similare, s-au dat hotărâri definitive și irevocabile cu cereri depuse după 1 ianuarie 2013 și a considerat că tribunalul trebuie să aibă o aplicabilitate unitară a legii în sensul că acțiunile introduse înainte de . Taxei de Mediu (Timbru de mediu) trebuie admise.
Recurentul a menționat că prin decizia nr. 24 din dosarul nr. 9/2011 al Î.C.C.J. s-au admis recursurile în interesul legii și s-a stabilit că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al U.E., fără plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008 și fără parcurgerea obligației de contestare fiscală a obligației fiscale prevăzute de art. 7 din O.U.G. 50/2008 este admisibilă.
Era de notorietate la acel moment faptul că, toate cererile adresate Instituției P. Serviciul Comunitar Permise și Înmatriculări Auto prin care se solicita înmatricularea autovehiculelor second-hand dintr-un stat al UE fără plata taxei de poluare erau respinse.
De asemenea, reclamantul avea posibilitatea să renunțe la acțiune până la primul termen de judecată dacă acest serviciu admitea solicitarea în acest sens.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483, art. 488 pct. 6, 7, 8 Noul C.proc.civ.
La dosar, recurentul a depus, în copie, adresa nr._/16.01.2013 emisă de Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D., comunicat al Î.C.C.J. referitor la soluționarea unor recursuri în interesul legii, sentința nr. 229/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul D..
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cu prioritate, Curtea va menționa că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., potrivit art. 24 din Noul Cod de procedură civilă care este în vigoare de la data de 15.02.2013, ori, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 06.11.2012.
Ca urmare, în raport de criticile formulate de recurentul reclamant, se impune analizarea recursului din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Pentru a se putea vorbi despre refuzul nejustificat de soluționarea a cererii de înmatriculare a unui autovehicul fără plata taxei pentru emisii poluante, având în vedere caracterul special al procedurii contenciosului administrativ și sfera limitativă a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, era obligatoriu ca acest refuz să rezulte din răspunsul la cererea adresată în prealabil de către reclamant organului competent.
Curtea constată astfel că în mod corect prima instanță, analizând înscrisurile probatorii aflate la dosar, a concluzionat în sensul că această procedură prealabilă, procedură având un caracter obligatoriu, a fost urmată ulterior sesizării instanței, respectiv că reclamantul a formulat la instituția pârâtă cererea de înmatriculare a autoturismului la data de 04.01.2013.
Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentului privitoare la greșita apreciere a primei instanțe cu privire la momentul îndeplinirii procedurii prealabile, aceasta cu atât mai mult cu cât, deși consideră că vătămarea suferită de către recurent ce ar fi dat naștere demersului său judiciar a avut loc la o dată ulterioară, prima instanță procedează și la o analiză a fondului raporturilor juridice deduse judecății.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pentru anumite categorii de autovehicule, a subzistat caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second-hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
În ceea ce privește aplicarea Legii nr. 9/2012 de către prima instanță, Curtea consideră că, într-adevăr, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013, taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român.
Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Cum demersul administrativ de formulare a unei cereri de înmatriculare a autovehiculului second-hand achiziționat de către recurent fără plata taxei pentru emisii poluante, demers ce trebuia să constea într-o cerere adresată organului competent în a dispune înmatricularea, a fost realizat ulterior datei de 01.01.2013, respectiv la data de 04.01.2013 (fila 32 dosar fond), recurentul reclamant nu mai poate susține, în justificarea temeiniciei unei asemenea cereri, producerea unei discriminări între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat.
Curtea constată că sunt nefondate criticile privind greșita interpretare și aplicare a legii, în speță a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 de către prima instanță, acțiunile având ca obiect înmatricularea unui autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante fiind admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv, moment până la care, în raport de forma pe care o avea Legea nr. 9/2012, aceasta păstra incompatibilitățile cu legislația europeană menționată, aceste incompatibilități fiind însă înlăturate începând cu 01.01.2013, dată de la care dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 au început să producă efecte.
Referitor la practica judiciară, pe de o parte, practica instanțelor naționale nu constituie izvor de drept în sistemul judiciar român. Pe de altă parte, în cauza B. contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a reținut ca relevantă existența unor simple divergențe de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond, României imputându-i-se neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului său de regulator al acestor conflicte. Curtea europeană recunoaște că aprecierea faptelor unei cauze de către o instanță inferioară și evaluarea făcută de aceasta cu privire la dovezile existente pot conduce la rezultate diferite pentru părți cu plângeri foarte asemănătoare. Această realitate nu încalcă în sine principiul securității raporturilor juridice.
Pentru aceste motive, constatând că prin sentința recurată prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 3041 și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant S. S., împotriva sentinței nr. 4346 din 26 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Președinte, L. M. D. | Judecător, Ș. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.jud.L.M.D.
2 ex./I.C./01.11.2013
Jud.fond: G. P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
