Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1297/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător S. L.
Judecător T. D.
Grefier V. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de cauzei pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE O.- A. FINANTELOR PUBLICE SLATINA împotriva sentinței nr.1206 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. N. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, cu mențiunea aplicării prevederilor OUG 74/2013 și HG 520/2013 în sensul că se va concepta în cauză Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – A.J.F.P. O., o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.1206 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a respins excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de intimata Administrația Finanțelor Publice Slatina, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea de revizuire formulată de revizuientul T. N. cu domiciliul în Slatina, ., ..A, ., județul O., în contradictoriu cu intimatele D. G. A FINANTELOR PUBLICE O. - A. FINANTELOR PUBLICE SLATINA și A. F. PENTRU MEDIU, împotriva sentinței nr.405 din 07.09.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
A fost schimbată sentința nr.405 din 07.09.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, în sensul că s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Administrația F. pentru Mediu, ca neîntemeiată, s-a admis în parte acțiunea și au fost obligate pârâtele să restituie taxa pe poluare în valoare de 3.102 lei, către reclamant.
S-a respins cererea de acordare a dobânzii, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP O. în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii de revizuire, raportat la termenul reglementat de art.21 al.2 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la art. 324 al.3 cod procedură civilă.
S-a susținut că textul art.21 al.2 din Legea 554/2004 a fost declarat neconstituțional în ce privește termenul de declarare a revizuirii prin Decizia nr.1609/2010 a Curții Constituționale, iar în lipsă de reglementare se aplică prevederile art.322 și următoarele cod procedură civilă, care reprezintă dreptul comun pentru cererea de revizuire, în cauză fiind aplicabil termenul de revizuire cel mai favorabil și pentru motivul de revizuire cel mai asemănător reglementat de codul de procedură civilă, astfel că se poate considera că revizuirea pe motivul prevăzut de art.21 din Legea 554/2004 poate fi exercitat în termenul de 3 luni prevăzut de art.324 al.3 cod procedură civilă care începe să curgă de la data publicării în Buletinul Oficial al Uniunii Europene a deciziei interpretative a Tratatului de Funcționare a Comunității Europene.
Cum Hotărârea CJUE în cauza T. contra României a fost publicată în Buletinul Oficial al Uniunii Europene la data de 7.04.2011, iar Hotărârea CJUE în cauza N. contra României a fost publicată în Buletinul Oficial al Uniunii Europene la data de 7.07.2011, revizuientul formulând cererea de revizuire la data de 15.02.2013, termenul de 3 luni prevăzut de art.324 al.3 cod procedură civilă a fost cu mult depășit.
Pe fondul cauzei, recurenta a menționat că sentința a fost dată cu ignorarea deciziei nr. 1178/17.09.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 50/2008. Potrivit deciziei, O.U.G. nr. 50/2008 nu prevede obligația plății taxei de poluare decât la primă înmatriculare a autovehiculului.
Recurenta a susținut faptul că taxa de poluare a fost introdusă prin O.U.G. 50/2008 și nu contravine normelor Comunității Europene, ci dimpotrivă asigură compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar, fiind adoptată cu respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C.J.C.E. Potrivit art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Reclamantul a achitat voluntar taxa pe poluare conformându-se dispozițiilor legale în materie, iar A.F.P.Slatina, autoritate publică administrativă, obligată fiind să respecte la rândul său legislația internă, a încasat această taxă.
De asemenea, a considerat că este neîntemeiată aprecierea instanței de fond că taxa pe poluare a fost instituită cu ignorarea normelor comunitare în materie, întrucât dispozițiile interne ce reglementau această taxă, O.U.G. 50/2008, erau în vigoare la data plății, astfel că autoritățile publice implicate nu puteau să nu impună achitarea acesteia.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, a precizat că instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Legile cadru fiind obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Incidența în cauză a prevederilor art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, a apreciat recurenta pârâtă ca fiind inexistentă, întrucât taxa pe poluare se aplică la toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, atât Tratatul CE, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva 77/388/CE, nu interzic perceperea unei taxe precum taxa pe poluare, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
De asemenea, a precizat că principiul ,,poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, astfel că 16 state membre ale U.E. practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
În ceea ce privește aprecierea primei instanțe că taxa de poluare introduce un regim fiscal discriminatoriu, a precizat că de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru că acestea trec o frontieră, în cazul taxei de poluare presupusa discriminare nu este fundamentată pe nici un argument solid. Așadar, taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
Recurenta a arătat că restituirea de sume de la buget, la cerere, se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, ori restituirea solicitată de reclamant nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a-h din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
Analizând cu prioritate critica formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA, privitor la respingerea excepției de tardivitate, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 262/2007 a fost introdus motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în forma anterioară abrogării intervenite prin Legea nr. 299/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 22 decembrie 2011.
Potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 „Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. 3, la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de Ia pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare”.
Textul a fost declarat neconstituțional în ce privește termenul de declarare a revizuirii prin Decizia nr. 1609/2010 a Curții Constituționale.
Acest motiv de revizuire a produs efecte între data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007 (02.08.2007) și data abrogării intervenite prin Legea nr. 299/2011 (25.12.2011), iar declararea neconstituționalității sale privește doar chestiuni de previzibilitate a procedurii.
În virtutea prevederilor art. 725 alin. 4 C.proc.civ., hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Curtea Constituțională a României a statuat prin Decizia nr. 1609 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011, că art. 21 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 554/2004 este neconstituțional, deoarece textul în cauză are o redactare defectuoasă, generatoare de confuzii și incertitudini. Astfel, s-a apreciat că momentul de la care curge termenul pentru formularea cererii, precum și expresia „temeinic motivată” pot constitui adevărate obstacole în calea exercitării efective a dreptului de acces liber la justiție.
Dreptul comun pentru cererea de revizuire reglementată de art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie art. 322 și următoarele C.proc.civ., care se aplică în mod corespunzător.
În lipsa intervenției legiuitorului spre reglementarea termenului de revizuire pentru cazul arătat și pentru respectarea principiului securității raporturilor juridice, Curtea consideră că în cauză este aplicabil termenul de revizuire cel mai favorabil și pentru motivul de revizuire cel mai asemănător reglementat de Codul de procedură civilă, astfel că se va considera că revizuirea pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 poate fi exercitată în termenul de 3 luni prevăzut de art. 324 alin. 3 C.proc..civ. ce începe să curgă de la data publicării în Buletinul Oficial al Uniunii Europene a deciziei interpretative a T.F.U.E..
Cum hotărârea C.J.U.E. în cauza T. contra României a fost publicată în Buletinul Oficial al Uniunii Europene la data de 07.04.2011 și hotărârea în cauza N. la data de 07.07.2011, iar revizuentul a formulat cererea de revizuire a deciziei Tribunalului O. nr.405/07.09.2010, la data de 15.02.2013, decizie prin care s-a respins cererea privind restituirea unei taxe de poluare încasată în perioada analizată de C.J.U.E. în cauza N., Curtea urmează să constate că cererea de revizuire este formulată peste termenul legal de 3 luni. O cale de atac extraordinară nu poate fi exercitată oricând, cum greșit a considerat tribunalul, deoarece situațiile juridice stabilite prin hotărâri nu ar mai avea nicio stabilitate.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit tribunalul a respins excepția tardivității cererii de revizuire, urmând ca în temeiul art.312 alin. 1 și 3 c.pr.civ., să admită recursul, să modifice sentința în sensul că se va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
Celelalte critici formulate pe fondul cauzei, nu se mai impun a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de cauzei pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE O.- A. FINANTELOR PUBLICE SLATINA împotriva sentinței nr.1206 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. N. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de revizuire a sentinței nr. nr.405/07.09.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului O., ca tardiv formulată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, S. L. | Judecător, T. D. |
Grefier, V. S. |
V.S. 18 Octombrie 2013
Jud. red. TD
Tehnored. VS
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Alte cereri. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
