Anulare act administrativ. Decizia nr. 8620/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8620/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 2551/54/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 8620/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26 IUNIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- A. C.
JUDECĂTOR- L. C. M. Z.
JUDECĂTOR -L. B.
GREFIER -T. A.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul L. I., împotriva sentinței nr.522/11.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI, G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cu delegație de substituire avocat M.M. pentru recurentul reclamant L. I., consilier juridic R.L. pentru intimata pârâtă G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI și consilier juridic D.D. pentru intimata pârâtă G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează la dosar cererea de amânare formulată de intimata pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, pentru comunicarea motivelor de recurs.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de intimata pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, pentru comunicarea motivelor de recurs, având în vedere că la fila 12 din dosarul ÎCCJ există dovada comunicării motivelor de recurs.
Avocat M.M. pentru recurentul reclamant L. I., depune practică judiciară.
Reprezentanții părților intimate, nu doresc termen pentru observarea înscrisurilor depuse.
Reprezentanții părților prezente arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;
Avocat M.M. pentru recurentul reclamant L. I., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată, anularea actelor administrative . A arătat că, cele două Ordine nu au fost publicate în Monitorul Oficial și deși, existau locuri vacante, acestea nu i-au fost oferite reclamantului .
Consilier juridic R.L. pentru intimata pârâtă G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, arătând că cele două Ordine nu sunt acte cu caracter administrativ și nu există obligativitatea publicării în M.O.
Consilier juridic D.D. pentru intimata pârâtă G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D., solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică .
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele ;
Prin sentința nr. 522/11.05.2012, Curtea de Apel C. a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul L. I., domiciliat în C., .. 43, .. 1, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtele G. F. - Comisariatul General, cu sediul în București, Piața A. I., nr. 6, ., Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., sector 5, G. F. - Secția Județeană D., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta G. F. - Secția D., instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, și anularea Preavizului nr. 801.966/23.06.2011 emis de G. F. - Secția Județeană D., precum și reintegrarea sa pe funcția publică deținută anterior datei de 08.08.2011, respectiv comisar clasa I, grad profesional superior, la G. F. - Secția Județeană D. și plata drepturilor salariale începând cu data de 08.08.2011 până la data reintegrării.
Potrivit prevederilor art. III alin. 3 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009, „(3) Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Comisariatul General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale secțiilor județene și ale Secției Municipiului București ale Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
Prevederile art. III alin. 3 din H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009 se referă la transmisiunea calității procesuale.
Preavizul este emis de o autoritate publică de nivel județean, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, iar în materia contenciosului administrativ este relevant dacă instituția publică emite acte în regim de putere publică, iar nu dacă are sau nu personalitate juridică și cum reclamantul a solicitat anularea preavizului, precum și reintegrarea pe funcția deținută la G. F. - Secția Județeană D. și plata drepturilor salariale, instanța apreciază că pârâta G. F. - Secția D. are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepția invocată prin întâmpinare va fi respinsă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.N.A.F., instanța reține următoarele:
Întrucât actul a cărui anulare se solicită, Decizia nr. 1287/08.08.2011, este emis de A.N.A.F., G. F. - Comisariatul General București, aceasta fiind în subordinea A.N.A.F. și cum reclamantul a invocat în acțiune motive ce vizează și nelegalitatea operațiunilor administrative prin Ordinele emise de Președintele A.N.A.F., instanța apreciază că pârâta A.N.A.F. are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această pârâtă prin întâmpinare se va respinge.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererilor privind anularea Preavizului nr. 801.966/23.06.2011 emis de G. F. - Secția Județeană D., Lista funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba scrisă la examenul de testare profesională organizat în data de 11.07.2011 de G. F. - Secția Județeană D. și Lista funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba interviu la examenul de testare profesională organizat în perioada 15-16.07.2011 de G. F. - Secția Județeană D., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, actul administrativ susceptibil de atac în fața instanței de contencios administrativ, reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
O condiție esențială pe care trebuie să o întrunească actele emise de autoritățile publice pentru a fi calificate drept acte administrative este aceea de a produce efecte juridice, respectiv de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice.
În speța de față, preavizul, deși emis de o autoritate publică în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004, nu prezintă caracteristicile unui act administrativ, reprezentând un simplu act de informare al cărui scop nu a fost de a produce prin el însuși efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci de a-i comunica reclamantului măsuri dispuse sau care urmează să fie dispuse în baza unor acte administrative distincte.
Preavizul nu dispune în sensul încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, ci se limitează la a-i comunica reclamantului reducerea postului ocupat în urma reorganizării activității instituției, posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice vacante, în cadrul unui termen de preaviz de 30 de zile, precum și faptul că dacă mai mulți funcționari vor opta pentru aceeași funcție publică urmează să se organizeze examen.
Preavizul emis de G. F. - Secția Județeană D. nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999, ci pregătește numai emiterea actului eliberării din funcție, în speță, decizia a cărei anulare se solicită.
Preavizul nu produce efecte juridice nici în sensul vacantării funcției publice, dar nici în sensul condiționării implicite de participare la examen pentru ocuparea unei funcții publice similare.
Fiind în prezența unor măsuri dispuse anterior emiterii preavizului din speța de față, prin Ordinul Președintelui A.N.A.F., respectiv în prezența unor dispoziții legale care prevăd obligativitatea organizării, în anumite condiții, a unui examen pentru ocuparea funcțiilor publice vacante, este neîndoielnic că preavizul emis de autoritatea pârâtă nu produce efecte juridice în sensul invocat de reclamant, constituind un simplu act de informare premergător Deciziei nr. 1287/08.08.2011 de eliberare din funcție.
Prin preaviz i se comunică reclamantului un drept legal și anume acela de a beneficia de preaviz, precum și dreptul de a opta pentru o altă funcție publică în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Nici listele funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba scrisă și la proba interviu la examenul de testare profesională nu sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004.
În raport de cele reținute, având în vedere că una din condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ și implicit ale unei cereri de anulare vizează contestarea unui act administrativ și întrucât preavizul și listele funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba scrisă și la proba interviu la examenul de testare profesională nu întrunesc condițiile pentru a fi astfel calificate, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității cererilor privind anularea acestor acte și să respingă cererile în temeiul acestei excepții.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin Decizia nr. 1287/08.08.2011 emisă de A.N.A.F., G. F. - Comisariatul General București (filele 23-24), începând cu data de 08.08.2011, ca urmare a reorganizării Gărzii Financiare, reclamantul L. I. a fost eliberat din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la G. F. - Secția județeană D., conform dispozițiilor art. 97 lit. c coroborate cu cele ale art. 99 alin. 1 lit. b, alin. 2, alin. 3, alin. 5, art. 103 și art 106 din Legea nr. 188/1999.
La emiterea deciziei au fost avute în vedere structura organizatorică a Gărzii Financiare, prevăzută în Anexa nr. 1 din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, cu modificările și completările ulterioare; Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 de aprobare a noii structuri pe secții județene, divizii, servicii, compartimente, precum și numărul total de posturi pe aceste structuri; Avizul favorabil al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici transmis cu adresa nr._/23.06.2011; preavizul de 30 de zile calendaristice acordat cu nr._/23.06.2011, potrivit prevederilor art. 99 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 188/1999; lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare, pusă la dispoziție odată cu acordarea preavizului, pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. 5 și alin. 7 din Legea nr. 188/1999; opțiunea reclamantului înregistrată sub nr._/28.06.2011 la G. F. - Secția județeană D.; rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 11.07._11 pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la G. F. - Secția județeană D., consemnate în raportul final nr. 1/2011 al Comisiei de examinare; certificatele de concediu medical . nr._/21.07.2011, . nr._/26.07.2011 și . nr._/02.08.2011.
În M. Of. nr. 405/09 iunie 2011 a fost publicată H.G. nr. 566/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1.324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare.
Potrivit art. 2 alin. 5 din H.G. nr. 1324/2009 modificată “Repartizarea numărului de posturi pentru Comisariatul General, secțiile județene și Secția Municipiului București se face prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general.”
În aplicarea H.G. nr. 1324/2009 cu modificările și completările ulterioare, s-a emis Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/23.06.2011 (fila 94), prin care s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, prevăzută în anexa nr. 1 la ordin și a secțiilor județene și Secției Municipiului București ale Gărzii Financiare, prevăzută în anexele nr. 2, 3, 4, 5 la ordin, numărul maxim de posturi aprobat prin H.G. nr. 1324/2009 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum este prevăzut în anexa 5 la ordin și s-au aprobat statele de funcții prevăzute în anexele nr. 7.1-7.43 la ordin.
Ordinul președintelui A.N.A.F. a fost emis în baza H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, modificată și completată prin H.G. nr. 566/2011, care nu a fost contestată în privința legalității sale.
Conform prevederilor art. 4 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, noua structură organizatorică și statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București intră în vigoare la data de 25.07.2011.
Prin art. 6 s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici, prevăzut în anexa nr. 8 la ordin.
În aplicarea prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 au fost emise și comunicate preavize funcționarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.
- În ceea ce privește suspendarea provizorie a efectelor Ordinului nr. 2253/23.06.2011 de către Curtea de Apel G., prin sentința nr. 220/13.07.2011 pronunțată în dosarul nr._ (filele 55-60), instanța apreciază că această situație nu poate fi considerată un motiv de nelegalitate a Deciziei nr. 1287/08.08.2011, dată în baza acestui ordin.
Suspendarea provizorie a efectelor Ordinului nr. 2253/23.06.2011, la cererea numitului Chirnogeanu D., nu antamează motive de fond, de nelegalitate a actului administrativ, iar acțiunea în anularea acestui ordin nu a fost finalizată anterior prezentului litigiu printr-o hotărâre irevocabilă.
Prin urmare, ținând cont de particularitățile de judecată din procedura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța consideră că această suspendare nu constituie un argument pentru nelegalitatea deciziei atacată în prezenta cauză.
Art. 23 din Legea nr. 554/2004 se referă la hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, pe care legea îl declară general obligatoriu și cu putere numai pentru viitor, ceea ce nu este cazul în speță.
Ca atare, în aplicarea regulii relativității efectelor hotărârii judecătorești, sentința nr. 220/13.07.2011 nu produce efecte și în privința reclamantului.
- Cât privește susținerea reclamantului L. I. că eliberarea sa din funcția publică este rezultatul unei proceduri nelegale, derulate în baza unor acte normative inexistente pe fondul nepublicării lor în Monitorul Oficial, Curtea reține că susținerea este neîntemeiată.
Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/23.06.2011 vizează exclusiv aprobarea structurii organizatorice din cadrul instituției pârâte și structurile teritoriale subordonate, fiind astfel destinat unui subiect determinat de drept, respectiv G. F. și funcționarii direct vizați de restructurare, fără a cuprinde norme cu aplicabilitate ,,erga omnes”. Ordinul îndeplinește condițiile unui act administrativ individual, respectiv este emis în baza și în aplicarea unui act normativ, care se adresează unor subiecți determinați, ce dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații.
Astfel, în vederea punerii în aplicare a prevederilor H.G. nr. 1324/2009 astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/01.06.2011, a fost emis Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/23.06.2011 (fila 94) care aprobă structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a Secției Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru G. F., statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici.
Potrivit art. 11 din Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, „în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate”.
De asemenea, potrivit art. 55 alin. 3 din Anexa la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative precum și a altor documente în vederea adoptării/aprobării, „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale menționate, delimitând în două categorii actele emise de organele administrației publice centrale ori de conducătorii acestora, cum este cazul ordinelor din speța de față, după cum sunt supuse sau nu regimului publicării pentru a intra în vigoare, dispozițiile Legii nr. 24/2000 au în vedere ca și criteriu de demarcație natura actului administrativ, normativ sau individual. Este deci obligatorie publicarea în Monitorul Oficial numai în cazul actelor cu caracter normativ pe care un organ al administrației publice centrale ori conducătorul acesteia le emite, nefiind necesară îndeplinirea acestei formalități în cazul actelor cu caracter individual.
Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, cu caracter obligatoriu, formulate abstract în vederea aplicării unui număr nedeterminat de persoane, în timp ce actul individual este o manifestare de voință ce creează, modifică ori desființează drepturi ori obligații în beneficiul ori sarcina uneia sau mai multor persoane determinate.
În cauză, ordinele a căror inexistență se invocă, sunt în mod evident acte cu caracter individual, astfel că nepublicarea acestora în Monitorul Oficial nu produce nicio consecință în ce privește valabilitatea acestora.
Ordinul nr. 2253/23.06.2011 este un act administrativ cu caracter individual, chiar dacă subiectul căruia i se adresează este colectiv, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 11 alin. 2 lit. b din Legea nr. 24/2000, text care exclude de la publicarea în Monitorul Oficial actele administrative cu caracter individual emise în aplicarea legilor de către organele administrației publice de specialitate.
Instanța mai reține și faptul că Ordinele au fost publicate pe site-ul Gărzii Financiare (www.gardafinanciara.ro) și pe site-ul A.N.A.F. (www.anaf.ro) și afișate la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii Financiare
Astfel, în speță, nu se poate reține sancțiunea inexistenței ordinelor invocată de reclamant și va fi înlăturată apărarea reclamantului referitoare la faptul că ordinele nu pot produce efecte împotriva sa.
- În speță, prin Preavizul nr. 801.996/23.06.2011 (fila 98), A.N.A.F., G. F. Secția Județeană D., a adus la cunoștința reclamantului L. I. faptul că funcția publică teritorială de execuție pe care o ocupa a fost supusă reorganizării, potrivit noii structuri organizatorice a Gărzii Financiare, prevăzută în Anexa nr. 1 în H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, cu modificările și completările ulterioare și Ordinului nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F. de aprobare a structurii pe secții județene, divizii, compartimente, precum și a numărului total de posturi și, cu data comunicării, i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice potrivit prevederilor art. 99 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
Prin același preaviz, s-a adus la cunoștința reclamantului că, în vederea exprimării opțiunii pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare, lista funcțiilor publice de execuție vacante pentru care poate opta, va fi publicată pe pe site-ul Gărzii Financiare (www.gardafinanciara.ro) și pe site-ul A.N.A.F. (www.anaf.ro) și afișate la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.
Totodată, i s-a adus la cunoștință că, în situația în care, la data de 01.07.2011, vor exista mai multe opțiuni exprimate pentru funcția publică pentru care a optat și reclamantul, în ziua de 11.07.2011, ora 10:00 (proba scrisă) și 15.07.2011, ora 10:00 (interviul), se desfășoară examenul pentru numirea în funcții, conform regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F., precum și că, pentru participarea la examen, trebuie să se prezinte la ora 9:00, la sediul Gărzii Financiare - Secția Județeană D. din mun. C., .. 2, jud. D., unde va fi îndrumat către sala de examen care va fi stabilită în funcție de numărul de participanți.
De asemenea, reclamantul a fost înștiințat că, atât bibliografia, cât și Ordinul nr. 2253/2011, pot fi consultate pe site-ul Gărzii Financiare și pe site-ul A.N.A.F. și la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.
Completând la data de 28.06.2011 formularul de exprimare a opțiunii și înscriere la examenul de testare profesională (fila 103), reclamantul L. I. a optat pentru funcția publică de comisar, clasa I, grad superior, la G. F. - Secția D..
Reclamantul a participat la examenul pentru numirea în funcții, obținând la proba scrisă un număr de 82 de puncte (fila 104), iar la interviu, un număr de 50 de puncte (fila 106).
- Autoritatea publică a respectat obligația sa legală de a acorda preaviz reclamantului în condițiile art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, iar preavizul este o operațiune administrativă prealabilă emiterii deciziei de eliberare din funcție, nu ulterioară acesteia, cum eronat susține reclamantul. De asemenea, față de momentul eliberării din funcția publică, preavizul a respectat termenul de 30 de zile calendaristice.
Testarea profesională la care au fost supuși funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare nu a fost un concurs în sensul recrutării sau promovării, ci o modalitate prevăzută de lege de a se asigura celor ale căror funcții se reduc posturi de nivelul celei deținute sau inferioare.
- Procedura de examinare s-a stabilit de autoritatea publică supusă reorganizării, iar examenul s-a desfășurat potrivit art. 100 alin. 1 și 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici care prevede pentru ipoteza reorganizării că, în cazul în care există mai mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
- Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora nu i s-a pus la dispoziție lista funcțiilor publice vacante și s-au încălcat prevederile art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Eliberarea reclamantului din funcția publică deținută s-a dispus în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar comunicarea preavizului și a listei funcțiilor publice vacante s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 3.
Autoritatea publică a respectat obligația sa legală de a acorda preaviz reclamantului în condițiile art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 și, față de momentul eliberării din funcția publică, preavizul a respectat termenul de 30 de zile calendaristice.
Reclamantul a optat pentru funcția din noua structură organizatorică imediat după primirea preavizului și nu era îndreptățit să cunoască la acel moment dacă mai există și alți candidați pe aceeași functie, decât, evident, după ce și alți funcționari au exprimat propriile opțiuni. Prin urmare, în mod logic nici autoritatea pârâtă nu avea obligația să-l informeze chiar în data depunerii opțiunii de necesitatea organizării și participării reclamantului la un examen în condițiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
În cadrul instituției publice pârâte existau funcții publice vacante corespunzătoare, însă obligația pârâtei de a pune direct la dispoziția reclamantului o astfel de funcție nu se menține în condițiile în care au existat mai mulți funcționari publici care au optat pentru funcția respectivă, situație în care se organizează examen.
Reclamantul și-a exprimat opțiunea pentru ocuparea uneia dintre funcțiile publice vacante, respectiv a optat pentru funcția publică de comisar clasa I grad superior la G. F. Secția D. (fila 103) și a participat la examenul organizat în acest sens, așa cum a recunoscut și în cererea de chemare în judecată
Din actele depuse privind desfășurarea examenului, rezultă că pentru 11 funcții publice corespunzătoare vacante, respectiv de comisar clasa I, grad profesional superior la G. F. - Secția Județeană D. (fila 100), au candidat mai mulți funcționari publici, respectiv 16, aspect care rezultă din raportul final al examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare, Comisia de Examinare D. (fila 108-109).
Posibilitatea opțiunii de participare la examen nu reprezintă o încălcare a drepturilor reclamantului, deoarece examenul a fost decis de autoritate cu avizul A.N.F.P. și în considerarea dispozițiilor art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, de la care părțile nu puteau deroga.
De altfel, opțiunea reclamantului era un drept al său, iar nu o obligație, prin care preavizul să fi fost denaturat în conținutul și efectele sale juridice. Reclamantul a optat pentru funcția din noua structură organizatorică imediat după primirea preavizului (cererea din 28.06.2011, fila 103).
Prin interpretarea sistematică a prevederilor alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999, instanța reține că situația de fapt încadrată la alin. 5 exclude încadrarea aceleiași situații de fapt în prevederile alin. 6. În acest sens, în cadrul instituției publice au fost funcții publice similare vacante pentru ocuparea cărora, de altfel, s-a și organizat un examen.
Prin urmare, nu sunt incidente prevederile alin. 6 ale art. 99 invocate de reclamant, deoarece doar în situația în care în instituția publică respectivă nu ar fi existat locuri vacante se ajungea la solicitarea listei funcțiilor vacante de la A.N.F.P. În cazul reclamantului, nu a intervenit redistribuirea și nici transferul la cerere sau în interes de serviciu, deoarece acesta a optat pentru participarea la examenul pentru ocuparea funcțiilor vacante din interiorul aceleiași autorități publice.
- Va fi înlăturată aprecierea reclamantului potrivit căreia Decizia nr. 1287/08.05.2011 de eliberare din funcție este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost respectat termenul de 5 de zile impus de art. 99 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
Comunicarea tardivă a deciziei de eliberare din funcția publică nu afectează legalitatea actului, neexistând sancțiune pentru comunicarea tardivă.
Reclamantul s-a adresat cu plângere prealabilă autorității și s-a adresat instanței de judecată, astfel că nu a fost vătămat în drepturile sale prin necomunicarea deciziei în termen.
- Va fi înlăturată și susținerea reclamantului potrivit căreia decizia de eliberare din funcție este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost respectat termenul de 30 de zile impus de art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999. În mod eronat apreciază reclamantul că termenul de preaviz a început să curgă de la data la care a fost declarat „respins” la examen.
Dispozițiile art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, prevăd că „În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b, c și e, în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici”.
Așadar, rezultă că, în situația reorganizării, punerea la dispoziția funcționarilor publici a posturilor vacante, opțiunea acestora și eventual participarea la testarea profesională, trebuie să aibă loc înăuntrul termenului de preaviz, termen care începe să curgă de la data comunicării acestuia.
În considerarea reorganizării instituției pârâte, sub aspectul reducerii numărului de posturi, pentru încadrarea în cheltuielile bugetare, au fost elaborate noile state de funcții.
Reclamantul și-a exprimat opțiunea pentru ocuparea unuia din posturile din cadrul instituției și a participat efectiv la examenul organizat pentru ocuparea acestui post.
Punctajul obținut de reclamant nu i-a permis ocuparea postului pentru care are a optat (fila 109), astfel că s-a emis decizia de eliberare din funcția publică.
Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor, sentințele depuse de reclamant la dosar nu sunt irevocabile și este de constatat, pe de o parte, că practica instanțelor naționale nu constituie izvor de drept în sistemul judiciar român. Pe de altă parte, în cauza B. contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a reținut ca relevantă existența unor simple divergențe de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond, României imputându-i-se neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului său de regulator al acestor conflicte.
De asemenea, în cauza Ș. și alții împotriva României din 02.11.2010, publicată în M.Of. nr. 175 din 11 martie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din România, se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond și de recurs având o competență teritorială determinată. (Zielinski și Pradal și Gonzalez și alții împotriva Franței). Curtea recunoaște că aprecierea faptelor unei cauze de către o instanță inferioară și evaluarea făcută de aceasta cu privire la dovezile existente pot conduce la rezultate diferite pentru părți cu plângeri foarte asemănătoare. Această realitate nu încalcă în sine principiul securității raporturilor juridice.
Curtea apreciază că aspectele invocate de reclamant nu constituie cauze de nulitate a deciziei contestate și acestea nu pot fi primite de instanță întrucât se fundamentează pe o interpretare eronată atât a prevederilor legale, cât și a tuturor probelor administrate.
Pe calea contenciosului administrativ pot fi anulate actele administrative atacate doar dacă se dovedește cu certitudine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare ce au servit ca temei al emiterii acestora, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, având în vedere că una din condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ și implicit ale unei cereri de anulare vizează contestarea unui act administrativ și întrucât preavizul și listele funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba scrisă și la proba interviu la examenul de testare profesională nu întrunesc condițiile pentru a fi astfel calificate, instanța va respinge cererile privind anularea acestora în temeiul excepției inadmisibilității.
Curtea apreciază că autoritatea pârâtă a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale la emiterea deciziei, față de reorganizarea instituției, astfel încât va respinge capătul de cerere în anularea Deciziei nr. 1287/08.08.2011, ca nefondat. Ca urmare a respingerii cererii în anularea deciziei, se vor respinge și capetele de cerere privind repunerea în situația anterioară emiterii deciziei și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivele de recurs, reclamantul L. I., a arătat că, instanța de fond a interpretat greșit legea, respectiv dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, coroborat cu dispozițiile art.11 alin.2 lit.b din Legea 24/2000, art.99, alin.1 lit.b, alin 5, alin.6., art.100, alin.3 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art.14, alin.4 și 7 din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ(304, pct.9 din Codul de procedură civilă) și că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, coroborate cu dispozițiile art.11 alin.2 lit.b din Legea nr.24/2000, atunci când a apreciat că Ordinele nr.2253/2011 și 2434/2011, emise de președintele ANAF sunt destinate unui subiect determinat de drept și, pe cale de consecință, ar fi acte normative cu caracter individual emise în aplicarea legilor de către organele administrației publice de specialitate, fără a cuprinde norme cu aplicabilitate generală. În acest sens arată că temeiul legal al deciziei contestate l-au constituit HG nr.1324/2009, Legea nr.188/1999, Ordinul Președintelui A.N.A.F.nr.2253/2011.
Mai arată că, de altfel, potrivit art.20, alin.1 din HG nr.109/2009, actele normative emise în temeiul HG nr.495/2007 privind organizarea și funcționarea ANAF, cu modificările și completările ulterioare, continuă să își producă efectele în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei hotărâri. Un grad mai redus de generalitate nu transformă un act administrativ normativ întru-un act administrativ individual cu caracter individual..
Împrumutând sintagmele jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului, arată că se poate reține că nepublicarea ordinelor în Monitorul Oficial, nu corespunde exigenței de accesibilitate
A susținut că, nu trebuia omis și lipsit de eficiență principiul legalității actului administrativ, principiul fundamental al ramurii dreptului administrativ și care impune adoptarea oricărui act administrativ în limitele și cu procedura de lege.
Instanța de fonda interpretat greșit dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, atunci când a apreciat că preavizul nr.801.966/23.06.2011, emis de G. F. - Secția Județeană D., lista funcționarilor publici declarați admiși/respinși la proba interviu la examenul de testare profesională organizat în perioada 15-16.07.2011 de G. F. - Secția Județeană D., nu sunt acte administrative.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.99, alin.5 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, atunci când a apreciat că în speță au fost respectate procedurile și măsurile specifice de urat în cazul reducerii posturilor unor funcționari publici, menține să protejeze drepturile acestora.
Ori, art.99, alin.5 din Legea 188/1999, în cazurile prevăzute la alin.1 lit.b,c, și e, în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.99 alin.6 din Lege nr.188/1999, atunci când a apreciat că, în speță au fost respectate procedurile și măsurile referitoare la eliberarea din funcție.
A mai arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.14 lin.4 și 7 din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ, atunci când a apreciat că suspendarea provizorie a ordinului în baza căruia a fost luată decizia contestată nu antamează motivele de fond, de nelegalitate ale actului administrativ, în condițiile în care reclamantul a arătat că actele premergătoare privind examenul pentru numirea în funcții, organizat în baza Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare-Comisariatul General, secțiile județene și Secția Mun.București ale Gărzii Financiare, dar și noua structură organizatorică și numărul total de posturi pe aceste structuri, au fost emise, și, respectiv aprobate, în baza unui ordin a cărui aplicare era suspendată, atât la momentul desfășurării concursului, cât și la momentul emiterii actului administrativ contestat.
În întâmpinare depusă la dosar de către intimata pârâta G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D. la data de 05 iunie 2013, a arătat că, recurentul reclamant în mod vădit nelegal, instanța de fond a reținut că, O.P.A.N.A.F. nr.2253/2011 este un ordin ce produce efecte doar în ce privește persoanele ce au făcut parte din cadrul structurii financiare și ale căror funcții au fost supuse reorganizării și nu se aplică erga omnes.
A arătat că, este vădit neîntemeiată susținerea recurentului-reclamant potrivit căruia preavizul nr.801.966/23.06.2011, lista funcționarilor publici declarați admisi/respinsi la proba scrisă a examenului scris și lista funcționarilor publici declarați admisi/respinsi la proba orală ar constitui actele administrative.
Cu privire la interpretarea dispozițiilor art.99 alin.5 din Legea nr.188/1999, recurentul reclamant se află într-o mare eroare.
În ceea ce privește susținerea recurentului-reclamant că au fost încălcate dispozițiile art.100 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, solicită instanței respingerea acesteia ca neargumentată și nedovedită.
A mai arătat că nu pot fi reținute nici susținerile recurentului reclamant privind decizia de eliberare din funcție care susține că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.14 alin.4 și respectiv 7 din Legea 554/2001.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor invocate și sub toate aspectele conform art. 304 ind 1 C pr. civilă, Curtea reține următoarele .
1. Prima critică de nelegalitate a sentinței recurate, respectiv cea vizânad interpretarea si aplicarea greșită a disp. art. 2 alin.1 lit. c din legea nr. 554/2004 ,art.11 alin.2 lt. B din legea nr. 24/2000 de catre instanța de fond nu este fondată .
In mod corect s-a concluzionat ca Ordinele emise de președintele ANAF reprezintă acte administrative cu caracter individual, nefiind necesară îndeplinirea condiției publicității . Pentru a realiza distincția intre un act individual si unul normativ, esențial este caracterul subiectului, destinatarului căruia i se adresează . In speță, fiind vorba de un subiect clar si precis, determinat, suntem in prezența unui act administrativ individual . Nu este admisibilă interpretarea arbitrară in raport de o eventuală nuanță de generalitate, adica de un grad mai redus ori mai amplu de generalitate . Actul poate avea fie, un caracter general, fie individual . Prin aplicarea corecta si întocmai a disp. legale sus menționate, s-a respectat principiul legalității actului administrativ, dar si cerința accesibilității, dat fiind caracterul individual.
In plus, Curtea remarcă ca prin acțiunea introductivă si prin precizare, instanța de fond nu a fost învestită cu un petit expres având ca obiect cenzura legalității ori verificarea existenței ori inexistenței celor doua Ordine emise de Președintele ANAF, invocându-se doar incidental ca si argumente ale nelegalitații actelor enumerate in cererea de chemare in judecată.
2. A doua critică vizând interpretarea greșită a disp. art. art.2 alin.1 lit.c din legea nr. 554/2004 nu este fondată.
Preavizul si cele doua liste menționate de recurent nu îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a putea fi calificate drept acte administrative, întrucât nu generează efecte juridice concretizate in nașterea, modificarea ori stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ, ci reprezintă operațiuni administrative premergătoare .
3. A treia critica formulată de recurent vizează interpretarea greșită a disp. art. 99 alin.5 din legea nr. 188/1999 si este nefondată.
Existența unor posturi vacante nu poate fi pusă in discuție, chiar recurentul afirmând ca a fost invitat sa opteze in acest sens, fapt care s-a si întâmplat . Eroarea recurentului se produce insă, atunci cand apreciază sau interpretează norma de drept in sensul ca angajatorul era obligat sa-i pună la dispoziție un astfel de post . Se omite insă a se analiza norma de drept in contextul concret al speței ,in care deși au existat posturi vacante, in urma exercitării dreptului de opțiune de catre funcționarii care au primit preaviz, au existat mai multe opțiuni pentru același post vacant, motiv pentru care s-a organizat concursul in condițiile legii .
Oricum, Curtea remarcă ca recurentul s-a prezentat la concurs, fară a invoca in prealabil acesta critică privind nelegalitatea solicitării de a se prezenta la concurs, tocmai pentru faptul ,invocat in recurs, si anume că ,era îndreptățit a primi acest post fără concurs.
4.A patra critica vizează interpretarea eronată a disp. art. 99 alin.6 din legea nr. 188/1999. este nefondată.
Lista se solicită doar in situația in care nu se identifică de către angajator nicio funcție publică vacantă in interiorul aceleiași autorități, astfel încât in mod corect s-au aplicat si interpretat disp. art. 99 alin.5 si 6 din legea nr. 188/1999.
5. O altă critică se referă la nelegalitatea introducerii in Preaviz a solicitării de a exercita dreptul de opțiune pentru o funcție publică vacantă si a participării la examen, la momentul in care, susține recurentul, angajatorul nu era in măsură sa cunoască dacă există mai multe opțiuni pentru același post vacant .Recurentul apreciează ca s-au incălcat disp. art. 100 alin.3 din legea nr. 188/1999 .
Critica nu este fondată.
Chiar dacă ar fi reală critica, in sensul ca s-a indicat prematur posibilitatea participării la examen, in fapt, ulterior această ipoteză s-a adeverit si in spiritul si litera legii, in mod corect s-a organizat acest concurs, pentru care a optat recurentul . Cu alte cuvinte nu se identifică nicio încalcare a unei dispoziții legale de natură a prejudicia recurentul, care și-a exercitat opțiunea, a participat la concurs si are posibilitatea de a se adresa instanței solicitând cenzura legalității procedurii de reorganizare .
6. Criticile privind soluția pronunțată asupra suspendării provizorii a efectelor Deciziei contestate pentru argumentul că Ordinul ANAF nr. 2253 din 23 06 2011 era suspendat prin Sentința nr. 220/13 07 2011. nu sunt fondate .
Sentința invocată produce efecte doar inter- partes, cu privire la reclamantul din cauza respectivă, fiind pronunțată in considerarea motivelor invocate de acel reclamant.
Nefiind identificate cauze de recurs de ordine publică, in temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. civilă va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul L. I., împotriva sentinței nr.522/11.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. F. - COMISARIATUL GENERAL BUCUREȘTI, G. F. - SECȚIA JUDEȚEANĂ D., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013 .
Președinte, A. C. | Judecător, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, T. A. |
REd.Jud.L.B.
T.A. 01 Iulie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 5692/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
