Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 5661/95/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr._/2013

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE N. Ț.

Judecător D. L.

Judecător A. C.

Grefier L. P.

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta DGFP GORJ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MOTRU ( actual D. C. – SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL MOTRU ), împotriva sentinței nr. 2435 din 15 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI .

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, după care:

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față;

P. sentința nr. 2435 din 15 martie 2013 pronunțate de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Motru și Administrația F. pentru Mediu (AFM) București. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.326 lei, reprezentând taxă de poluare.

Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj, în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Motru.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. MOTRU în favoarea A.F.M. București, susținând că instanța de fond a considerat în mod greșit că organul fiscal are calitate procesuală pasivă.

D. fiind faptul că taxa de poluare a intrat în bugetul fondului pentru mediu și este gestionată de către Administrația F. pentru Mediu, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, rolul organului fiscal limitându-se doar la încasarea acesteia și virarea către beneficiar - A.F.M.București, a apreciat că A.F.M. București are calitate procesuală pasivă.

Referitor la fondul cauzei, a susținut că instanța a admis în mod greșit acțiunea, întrucât: potrivit art. I-33 „Actele juridice ale Uniunii” din Legea nr. 157/2005, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte; dispozițiile art. 23 (9) și art. 25 (12) din Tratatul U.E nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România, fiind adoptată pentru evitarea importării în România a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare; existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistând motive temeinice pentru restituirea sumei.

Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, a considerat că nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.

Dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene a considerat că nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte, nu suntem în prezența unor „impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, a unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, în condițiile în care obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora,.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP MOTRU, Curtea reține că este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din OMPF nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, organul fiscal competent în soluționarea cererilor de restituire este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare.

Direcția G. a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice sunt structuri administrative de sine stătătoare, care au drepturi și obligații distincte, inclusiv drepturi de natură procesuală proprii, decurgând din calitatea lor de subiecte de drept administrativ diferite, independente de raporturile administrative în care se află una față de cealaltă.

Chiar dacă administrațiile finanțelor publice municipale, ca unități fiscale teritoriale, sunt subordonate direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, ele au atribuții, sarcini și răspunderi diferite, delimitate prin regulamentele de organizare și funcționare, iar fiecare unitate fiscală poartă o răspundere proprie pentru actele îndeplinite sau pentru refuzul de a soluționa cererea care i-a fost adresată.

În speță, autoritatea fiscală competentă este pârâta A.F.P. MOTRU, care are calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare.

Analizând pe fond criticile formulate de recurentă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerentele :

Reclamantul a cumpărat un autoturism, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 3326 lei cu titlu de taxă de poluare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.

Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei pe poluare, pârâta A.F.P. MOTRU comunicându-i un răspuns negativ.

Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.

Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.

Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.

La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.

Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.

În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.

Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.

Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.

Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.

Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.

Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, în mod corect prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către reclamant a taxei de poluare.

Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.

Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurentei referitoare la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 312 C.pr.civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DGFP GORJ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MOTRU ( actual D. C. – SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL MOTRU ) împotriva sentinței nr. 2435 din 15 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI .

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013

Președinte,

N. Ț.

Judecător,

D. L.

Judecător,

A. C.

Grefier,

L. P.

Red.jud. D.L. 2 ex.

L.P. 11 Decembrie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA