Anulare act administrativ. Sentința nr. 253/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 253/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 336/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 253/2013
Ședința de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Grefier V. C.
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 10 iunie 2013, privind acțiunea formulată de reclamanții M. C. D. și M. M. V. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEAN M. și G. R., având ca obiect anulare act administrativ .
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 10 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., la data de 21.02.2013 reclamanții M. C. D. și M. M. V. au chemat în judecată pârâții C. JUDEȚEAN M. și G. R. solicitând să fie restituite în natură C. T. V. și Via T. V. de 15 ha din satul Cerneti, ., bunuri ce au aparținut lui I. Gardareanu, N. G., Jeaneta Mitescu, D. P., M. D. M. R., M. C., S. P..
Au precizat că ultima proprietară a Culei și Viei T. V. a fost S. P., mătușa lui M. C. D. și M. M. E. și că au pierdut în mod abuziv procesele civile_/101/2008 și_ cu C. Județean M..
Au mai arătat că C. Județean M. deține C. T. V. în baza a 2 acte false HCM 1144/1968 și Legea 2/1968 trecute la poziția 180 din HG 963/2002. Menționează că aceste două acte nu se referă la C. T. V., ci la organizarea administrativ teritorială a județului M., respectiv a RSR, deci nu pot să constituie acte de proprietate pentru C. T. V..
Au mai arătat că au făcut plângere prealabilă la și G. R. să anuleze poziția 180 din HG 963/2002, iar acesta a trimit răspunsul nr.15 A/6153/CA/23.08.2012 prin care refuză abuziv sa anuleze parțial hotărârea.
La data de 21 martie 2013, reclamanții au depus note scrise în care au invocat prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, reiterând faptul că pârâtul C. JUDEȚEAN M. deține C. T. V. abuziv prin 2 acte de proprietate false HCM 1144/1968 și Legea 2/1968, acte care nereferindu-se la C. T. V. nu pot constitui acte de proprietate pentru pârâta.
S-au anexat copii de pe următoarele documente: certificate de deces, certificate de naștere, buletine de identitate, declarația notarială 780/19.05.2009, schița arbore genealogic, actul din 11 februarie 1838 de la Marea Logofeție a Dreptății, planul viei T. V. din 1877, Foaia de zestre nr.1166 a bunicii lui M. C. D. și M. M. E., actul de tranzacție 2116/20 martie 1939, declarația 1701/26.05.1945, adeverința 3001/16.06.1945, fișa de monument a Culei T. V., raportul de expertiză topografică pentru C. T. V., HG 963/2002 și plângerea prealabilă făcută la G. R..
La data de 25.03.2013, reclamanții au depus note scrise reiterând aceleași motive ca și în notele scrise depuse la data de 21 martie 2013.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 1 NCPC pârâtul C. JUDEȚEAN M. a depus la dosar întâmpinare la data de 18 aprilie 2013.
În motivare a arătat că HG nr.963/2002 este legală fiind emisă în conformitate cu prevederile Legii nr.24/2000 și că HG nr. 963/2002 nu are efect constitutiv de drepturi, ci doar are rolul de a delimita proprietatea publică de proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județului M..
Susține că deși reclamanții fac referire la HCM 1144/1968 și Legea 2/1968 pe care le consideră acte false, nu argumentează de ce sunt false și că reclamanții au trecut sub tăcere faptul că la Situația juridică actuală se regăsește enumerată HCJ nr. 58/1999, prin care C. Județean își însușește inventarul și atestă că acel imobil face parte din domeniul public al județului M..
A arătat că reclamanții prin mai multe cereri s-au adresat diferitelor instituții ale statului, inclusiv instanțelor judecătorești și-au exprimat nemulțumirile la adresa Consiliului Județean M., cât și la adresa instanțelor judecătorești.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 1 NCPC pârâtul G. R. a depus la dosar întâmpinare la data de 18 aprilie 2013, prin care a invocat excepția tardivității acțiunii. S-a arătat că HG 963/2002 face parte din actele prevăzute la art.108 alin.4 din Legea fundamentală și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial. Data publicării hotărârii a cărei anulare se solicită de către reclamanți este 12.09.2002, iar reclamanții au formulat acțiune în justiție la data de 21.02.2013, cu depășirea termenelor stabilite cu caracter imperativ, prin dispozițiile art.11 din Lg.554/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că HG nr.963/2002 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul prevederilor art.108 din Constituția R. și ale art.21 alin.3 din Lg.213/1998. La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG.555/2001, în vigoare la acea dată în prezent abrogat prin HG nr.561/2009.
Au susținut că acțiunea reclamanților este eronată, având în vedere că aceștia contestă legalitatea unor acte inexistente în prezent, respectiv HCM 1144/1968 și Legea 2/1968, prin care bunul supus litigiului a fost trecut în proprietatea Consiliului Județean M., iar nu însuși actul administrativ de inventariere a bunurilor care aparțin domeniului public al acestui județ, sau HCL al comunei Șimian, privind situația juridică a bunului contestat.
În ceea ce privește contestarea legalității HCM 1144/1968 apreciază că este inadmisibilă, având în vedere că excepția de nelegalitate se raportează cu legislația actuală.
Susține că argumentația reclamanților ar trebui să vizeze actele juridice ale administrației locale, prealabile emiterii HG nr.963/2002, întrucât acestea au stabilit situația juridică a bunului contestat, ulterior atestat prin actul administrativ de autoritate.
Hotărârea Consiliului Local al comunei Șimian unde reclamanții localizează bunul nu a fost emis în aplicarea HG nr.963/2002, ci în temeiul Legii nr.213/1998 și în baza HG 548/1999. HG nr.963/2002, fiind adoptată în aplicarea prevederilor Legii nr.213/1998, are rolul de atesta apartenența bunurilor la domeniul public județean sau local, în baza inventarelor întocmite și însușite prin hotărâri ale consiliilor județene și consiliilor locale.
A susținut că prin aceste acte administrative, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietății private a altor persoane. Pe de altă parte compararea titlurilor de proprietare, excede cadrului procesual dedus judecății. Solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe cale de excepție și pe fond ca neîntemeiată.
Au atașat la dosar Nota de Fundamentare și extras din Anexa nr.2, poziția 180.
La data de 24.04.2013, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, invocând prevederile art.11 alin.4 din Lg.554/2004 și reiterând susținerile din notele scrise. Au mai susținut că înțeleg să conteste legalitatea HCM 1144/1968 și Legii 2/1968, ca și acte de proprietate pentru C. T. V., având în vedere că în HCJ 58/1999 la poziția nr.53, figurează C. T. V. deținută și însușită de C. Județean M. prin aceste 2 acte, acte ce nu se referă la cula.
Mai susținut că în mod abuziv G. R. a scris în întâmpinare că acțiunea este eronată. Au arătat că imobilul a fost însușit în mod abuziv fără să opereze niciunul din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de art.7 din Legea 213/1998.
Au mai arătat că întrucât HG 963/2002 este un act normativ și nu un act cu caracter individual cum susține eronat G. R., această hotărâre poate fi atacată oricând conform art.11 alin.4 din Lg.554/2004.
Au atașat reclamanții copia Hotărârii nr.58/1999.
La data de 29 aprilie 2013 reclamanții au depus din nou răspuns la întâmpinări cuprinzând aceleași susțineri, iar ulterior la dosar au mai fost depuse note scrise la datele 29.04.2013 și 07.05.2013, în care au fost reiterate aceleași susțineri.
La data de 30 mai 2013 s-au depus note scrise de către reclamanți care reiterează faptul că Legea nr.2/1998 nu poate constitui act de proprietate pentru C. T. V., deoarece se referă la organizarea administrativ teritorială.
În ședința publică de azi, au fost puse în discuția părții prezente excepția tardivității acțiunii invocate prin întâmpinare de către pârâtul G. R., conform art. 14 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 NCPC, excepția invocate prin întâmpinare de către pârâtul G. R., Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, reține următoarele:
Prin cererea adresată instanței, reclamanții au solicitat să le fie restituite în natură C. T. V. și Via T. V. de 15 ha din satul Cerneți, . solicitând în acest sens anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 963 din 05 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 678 din 12.09.2002 privind atestarea domeniului public al județului M., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul M. referitor la poziția 180.
Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
Potrivit art. 11 alin. 2 din aceeași lege, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În raport de acest ultim text de lege, instanța constată că acțiunea de față este tardiv formulată.
Astfel, HG nr. 963/2002, constituie un act administrativ individual deoarece se adresează unor persoane determinate, indicate chiar în cuprinsul actului, în speță unităților administrativ-teritoriale din județul M. (municipiilor, orașelor și comunelor ca persoane juridice), pentru care au fost aprobate și ulterior modificate și/sau completate inventarele bunurilor aparținând domeniul public al fiecăreia dintre acestea și privește bunurile individualizate în anexe.
Ca urmare, reclamanta era în drept să promoveze prezenta acțiune în anulare în termenul de un an de la luarea la cunoștință a actului administrativ contestat, termen de decădere, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea 554/2004, căruia, în consecință, nu îi sunt aplicabile instituțiile suspendării, întreruperii sau repunerii în termen.
D. fiind faptul că în cauză se pune în discuție anularea unei hotărâri de guvern, ce potrivit art. 108 din Constituție, se publică în Monitorul Oficial al R., data luării la cunoștință despre aceasta nu poate fi reținută decât ca fiind aceea a publicării hotărârii în Monitorul Oficial, respectiv, data de 12.09.2002.
În raport de această dată, termenul de un an de promovare al acțiunii s-a împlinit la data de 12.09.2003, astfel că acțiunea formulată de reclamanți la data de 21.02.2013 este formulată cu mult peste termenul stabilit imperativ de lege.
Având în vedere considerentele mai sus prezentate, instanța urmează a admite excepția tardivității formulării acțiunii și, pe cale de consecință, a respinge acțiunea formulată ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. C. D. și M. M. V., domiciliați în ., C. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEAN M. și G. R., ca tardiv introdusă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2013
Președinte, C. I. | ||
Grefier, V. C. |
Red.C.I.
V.C./17 Iulie 2013/6ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3604/2013. Curtea de... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Decizia nr.... → |
|---|
