Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2629/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2629/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 3336/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 6631/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător Ș. B.
Judecător C. I.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta S.C. C. C. S.R.L, împotriva sentinței nr. 2629 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns administratorul recurentei reclamante, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, recurenta reclamantă a depus înscrisuri la data de 27.05.2013, prin Serviciul Registratură și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ., după care;
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Administratorul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât prima instanță a pronunțat sentința fără a cita reclamanta.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. nr._, în data de 22.01.2013, reclamanta S.C. C. C. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună sistarea acțiunilor de desființare a construcției provizorii în suprafață de 8,61 mp executată pe terenul ce aparține domeniului public al Municipiului C., în Piața Centrală poziția 80 cadastrală – pe cale de ordonanță președințială.
In motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că a primit din partea Primăriei C. dispoziția 555/21.01.2013 - însoțită de somația nr. 2998/21.01.2013 -, prin care societatea a fost somată să desființeze până la data de 23.01.2013 construcția anterior menționată, în condițiile în care avea dreptul de a ataca în justiție Dispoziția 555.
Or, reclamanta fiind somată să desființeze într-o zi respectiva construcție, i se încalcă accesul liber la justiție, pentru că i se anulează posibilitatea de a se adresa justiției pentru a analiza legalitatea respectivei dispoziții.
Totodată, s-a precizat că somația are un caracter abuziv și pentru că există riscul de a se desființa construcția înainte de a se pronunța instanța de contencios administrativ și a pretins că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 151 C.pr.civ. - în sensul că urgența este relevantă de somația trimisă, iar prin această cauză nu se aduce atingere fondului care urmează să fie judecat în contencios administrativ .
Prin Sentința nr.1539/30.01.2013, Judecătoria C. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
În motivarea acestei Sentințe s-a învederat că obiectul litigiului este reprezentat de cererea de ordonanță președințială prin care reclamantul solicită sistarea lucrărilor de demolare a unei construcții - dispuse prin Dispoziția nr. 555/21.01.2013 a Primarului municipiului C. -,, decizie pe care o critică, apreciind că are un caracter abuziv și încalcă accesul liber la justiție.
Întrucât reclamantul a solicitat sistarea lucrărilor de demolare luată în baza unei dispoziții a Primarului municipiului C., a cărei valabilitate o contestă, și care reprezintă un act administrativ, in conformitate cu dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, fiind "un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea executării in concret a legii, care dă naștere unor raporturi juridice", Judecătoria C. a considerat că, din punct de vedere al competentei, in raport de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, aceasta cerere se circumscrie dispozițiilor art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 10 alin. 1 din actul normativ mai sus-menționat, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale si județene, (...) se soluționează in fond de către tribunalele administrativ-fiscale".
In concluzie, in baza art. 158 raportat la art. 159 pct. 2 coroborat cu art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004, a fost admisă excepția necompetentei materiale a Judecătoriei C. și declinată competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului D..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._, în data de 11.02.2013.
Prin sentința nr. 2629 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a admis excepția inadmisibilității.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. C. S.R.L., având sediul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. Piețe și T. S.R.L., cu sediul în C., .. 51, jud. D., având ca obiect obligarea pârâtei de a sista acțiunile de desființare a unei construcții provizorii - pe calea ordonanței președințiale -, ca fiind inadmisibilă.
Tribunalul a apreciat cererea de ordonanță președințială ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Astfel, alin. 1 al art. 581 C.pr.civ. statuează că ,,instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări”.
În practică, părțile recurg la această procedură datorită faptului că instanța este ținută să soluționeze cererea „de urgență și cu precădere”, cerință impusă de prevederile alin. 2 al art. 581 C.pr.civ.
Societatea-reclamantă a solicitat să se dispună sistarea acțiunilor de desființare a construcției provizorii în suprafață de 8,61 mp, amplasată pe terenul ce aparține domeniului public al Municipiului C., în Piața Centrală, poziția 80 cadastrală – măsură ce fusese dispusă prin Dispoziția nr. 555/21.01.2013 adoptată de Primarul mun. C..
Dispoziția anterior menționată fiind un act administrativ, se poate cere anularea acesteia în fața instanței de contencios administrativ competente – posibilitate conferită de art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 – ceea ce, de altfel, a învederat inclusiv reclamantul în cuprinsul acțiunii.
Art. 28 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede că ,,Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".
Așadar, pentru ca un text de lege cuprins în codul de procedură civilă să aibă aplicabilitate în materia contenciosului administrativ, este obligatoriu să cuprindă reglementări compatibile cu prevederile speciale stabilite în legea anterior menționată pentru litigiile în această materie - a contenciosului administrativ. Or, din acest punct de vedere, instanța apreciază că nu se poate solicita – pe calea unei ordonanțe președințiale (în condițiile reglementate de art. 581 C.pr.civ.) sistarea lucrărilor de demolare a unei construcții, dispusă printr-o Dispoziție dată de Primarul unei localități -, din moment ce există texte de lege speciale care reglementează posibilitatea formulării unei cereri de suspendare a executării celor dispuse printr-un act administrativ.
Astfel, art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 stabilește că "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond", în timp ce art. 15 alin. 1 din același act normativ prevede că Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.”
Prin urmare, dacă dorea sistarea lucrărilor de demolare a construcției provizorii în suprafață de 8,61 mp, amplasată pe terenul ce aparține domeniului public al Municipiului C., în Piața Centrală, poziția 80 cadastrală, reclamanta avea la îndemână formularea unei acțiuni prin care să solicite suspendarea executării actului administrativ-fiscal prin care se dispusese această măsură (Dispoziția nr. 555/21.01.2013 adoptată de Primarul mun. C.) – bine-nțeles formulată în contradictoriu cu emitentul actului administrativ și nu cu S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L. -, întemeiată fie pe prevederile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, fie pe dispozițiile art. 15 alin. 1 din aceeași lege (în ipoteza în care ar fi solicitat și anularea actului administrativ), dispoziții cu caracter special în materia raporturilor dintre autoritățile publice - pe de o parte -, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime prin actele administrative adoptate - pe de altă parte - și care sunt incompatibile cu prevederile cuprinse în art. 581 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, nefiind admisibil a se formula o cerere de pronunțare a unei ordonanțe președințială – prin care să se dispună sistarea acțiunile de desființare a unei construcții provizorii -, în contextul în care legea contenciosului administrativ reglementează posibilitatea formulării unei cereri de suspendare a executării actului administrativ prin care fusese adoptată respectiva măsură, cererea formulată de societatea-reclamantă urmează a fi respinsă.
Împotriva sentinței nr. 2629 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a declarat recurs reclamanta S.C. C. C. S.R.L.
În motivarea recursului, recurenta arată că nu a fost citată la nici un termen de judecată și de aceea nu a putut să propună probe pentru admiterea cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de critica invocată, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, pentru termenul din data de 26.02.2013, când s-a pronunțat sentința de către prima instanță, reclamanta a fost legal citată, la fila 9 existând dovada în acest sens.
Potrivit art. 921 C.p.civ., comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
În speța de față, din dovada de citare reiese că aceasta a fost afișată pe ușa principală a sediului reclamantei întrucât nici o persoană nu a fost găsită la sediu, iar aceste fapte constatate personal de cel care a încheiat procesul verbal de comunicare fac dovada până la înscrierea în fals (art. 100 alin. 4 C.p.civ.), în sensul de pronunțare a unei hotărâri definitive de condamnare pentru infracțiunea de fals.
Cum dovada înscrierii în fals nu a fost făcută în cauză, nu se poate susține că reclamanta nu a fost legal citată.
Ca urmare a celor arătate mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 C.p.civ., va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. C. C. S.R.L, împotriva sentinței nr. 2629 din 26 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013
Președinte, L. M. D. | Judecător, Ș. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.Șt. B.
2 ex./29.05.2013
Jud.fond: C. M. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1294/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3604/2013. Curtea de... → |
|---|
