Anulare act administrativ. Sentința nr. 4402/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4402/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 3870/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2072/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
PREȘEDINTE: - T. B.
Judecător: - L. C.
Judecător: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr.4402 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. D. A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D., D. D. și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic N. U., pentru intimații pârâți A.N.A.F. D. A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D. și D. D., lipsind recurenta reclamantă . și intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic N. U., pentru intimații pârâți A.N.A.F. D. A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D. și D. D., a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea sentinței, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 4402 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă contestația. formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C.- DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D. și DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE D..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Urmare a verificării modului de determinare și declarare a valorii în vamă, precum și a modului de stabilire și achitare a drepturilor de import aferente operațiunilor vamale de import definitiv efectuate de reclamantă, organul fiscal a întocmit procesul-verbal de control nr. 9100/28.10.2011 în baza căruia a fost emisă decizia pentru Regularizarea Situației nr. 9101/28.10.2011.
S-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în cuantum de 4.807 lei, din care 4039 lei reprezintă taxă vamală, iar suma de 768 lei reprezintă TVA la care s-au adăugat majorări de întârziere și penalități.
Decizia de impunere a fost contestată la organul fiscal emitent, contestația fiind respinsă prin decizia nr.18/18.01.2012 emisă de D.G.F.P. D..
Reclamanta a contestat actele întocmite și suma stabilită, susținând că organul fiscal a interpretat în mod eronat dispozițiile legale, iar pe de altă parte, a invocat prescripția dreptului organului fiscal de a proceda la reverificarea declarațiilor vamale.
Apărările reclamantei au fost apreciate ca neîntemeiate, pentru următoarele argumente:
În privința excepției prescripției prevăzute de art.221 alin.3 Regulamentul (CEE) nr.2913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar invocate de reclamantă, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că măsurile pentru regularizarea situației ce fac obiectul prezentei contestații au fost dispuse de către organele vamale ca urmare a controlului ulterior efectuat din oficiu, conform art.78 din Regulament care prevede că "1.Autoritățile vamale, din oficiu sau la cererea declarantului, pot modifica declarația după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri. 2.Autoritățile vamale, după acordarea liberului de vamă și pentru a se convinge de acuratețea datelor cuprinse în declarație, pot controla documentele comerciale și datele referitoare la operațiunile de import sau export, cu privire la mărfurile în cauză sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Asemenea controale pot fi efectuate la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional de operațiunile menționate sau al oricărei alte persoane aflată în posesia documentului și a datelor menționate în scopuri comerciale. Aceste autorități pot verifica, de asemenea, mărfurile, când este încă posibil ca ele să fie prezentate. 3.Atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale, în conformitate cu dispozițiile prevăzute, trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație nouă de care dispun". Acest articol nu prevede un termen în care poate fi exercitat controlul, astfel încât în lipsa unei dispoziții speciale, se aplică legislația internă în această privință, în speță art.100 alin.1 din Legea nr.86/2006, potrivit căruia "A. vamală are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală".
Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat, astfel cum rezultă din procesul-verbal de control nr.28.10.2011, că reverificarea din oficiu a declarației vamale s-a efectuat ca urmare a existenței riscului încadrării tarifare greșite, ocazie cu care organele de control au constatat că, într-adevăr, reclamanta a încadrat greșit mărfurile importate din S.U.A., respectiv a menționat în declarație codul mărfurilor ca fiind_, deși încadrarea tarifară corectă era_, aspect pe care, de altfel, reclamanta nu îl contestă.
Ca urmare a corectării de către organele de control a codului tarifar declarat de reclamantă, s-a constatat că pentru mărfurile cu această încadrare tarifară importate din S.U.A. este instituită o taxă suplimentară de 15% care se adaugă drepturilor vamale ce se aplică în temeiul Regulamentului CEE nr.2913/1992, astfel că a fost emisă decizia de regularizare a cărei anulare se solicită.
Reclamanta a susținut că în mod greșit i s-a aplicat această suprataxă, deoarece țara de proveniență, producătorul bunurilor importate a fost un stat comunitar, respectiv Italia.
Este adevărat că această taxă suplimentară, conform Regulamentului CE nr.673/2005 se aplică pentru produsele originare din Statele Unite ale Americii enumerate în anexa I din Regulamentul în discuție, iar conform art.23 din Regulamentul CEE nr.2913/1992, „mărfurile originare dintr-o țară sunt acele mărfuri obținute sau produse în întregime în țara respectivă”, însă instanța constată că în declarația vamală, reclamanta, la rubricile „țara de origine” și „cod țară de origine” a menționat „S.U.A.”, respectiv „U.S.”.
Cum titularul declarației vamale astfel completate este reclamanta, nu se poate imputa autorității vamale neluarea în calcul a unei alte țări de origine în condițiile în care în declarație s-a arătat, așa cum s-a menționat mai sus, țara de origine ca fiind S.U.A., actul având valoarea unei declarații pe propria răspundere, astfel că nu se poate reține culpa autorității pârâte cu privire la datele înscrise în declarația vamală.
Bineînțeles că, în temeiul art.78 alin.1 din Regulamentul CEE nr.2913/1992 care prevede revizuirea declarației vamale și la cererea declarantului, acesta poate să solicite reverificarea declarației, iar autoritățile vamale sunt obligate să reexamineze declarația și să aprecieze temeinicia susținerilor declarantului, în lumina elementelor comunicate, urmând a se proceda, după caz, în măsura în care se constată temeinicia cererii de revizuire, la rambursarea sau remiterea drepturilor de import, în baza art.236 din Regulamentul comunitar vamal, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această dispoziție și anume, inexistența unei acțiuni deliberate a declarantului și respectarea termenului de trei ani pentru prezentarea cererii de revizuire de la data comunicării valorii drepturilor de import prin decizia de regularizarea situației privind obligațiile suplimentarea stabilite (art.236 alin.2 din Regulament).
Această procedură nici nu este necunoscută reclamantei, așa cum a menționat în cererea de chemare în judecată depunând și înscrisuri în acest sens, procedură de care a mai uzat ca urmare a întocmirii eronate a unei alte declarații vamale în care, de asemenea, a completat țara de origine a mărfurilor „US” în loc de „EU”.
În raport de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată contestația formulată, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva sentinței nr. 4402 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamanta ..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, iar motivarea cuprinde motive contradictorii deoarece pe de o parte se reține că potrivit Regulamentului CE nr. 673/2005 se aplică o taxă suplimentară pentru produsele originare din Statele Unite, iar conform art. 23 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 „mărfurile originare dintr-o țară sunt acele mărfuri obținute sau produse în întregime în țara respectivă”, respectiv nu trebuia percepută o suprataxă, iar pe de altă parte, se arată că vina în ceea ce privește încadrarea tarifară aparține reclamantei deoarece la rubricile „ tara de origine” și „cod tară de origine” s-a menționat SUA în loc de UE. Susține recurenta că aplicarea greșită a legii este evidentă, deoarece încadrarea tarifară corectă se realizează potrivit legii, respectiv art. 23 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992, declarația vamală neputând constitui un act care să ducă la încadrarea tarifară peste dispozițiile legii.
În al doilea rând, instanța de fond nu a înțeles că inițial reclamanta a realizat o încadrare tarifară corectă în condițiile în care, la data de 10.10.2007 societatea a efectuat operațiunea de import definitiv de mărfuri înregistrată la DJAOV cu nr. I 6438/10.10.2007, în baza căreia a importa 365 bucăți rame ochelari din metal, marfă ce a fost încadrată la poziția tarifară_, iar la data de 10.10.2007 a întocmit declarația vamală în baza căreia s-a perceput o taxă vamală de 2,2% din bunurile importate, calculată pentru încadrarea tarifară_. Însă, la data de 28.10.2011 s-a realizat de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. o nouă verificare a declarației vamale, iar la data de 31.10.2011 a fost emisă procesul verbal de control vamal nr.9101/28.10.2011 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o plată suplimentară în cuantum de_ lei ca urmare a reverificării declarației vamale, cu motivația că taxa adițională pentru mărfurile importate la data importului a fost de 15% din valoarea în vamă și nu de 2,2% cât a fost achitat pentru încadrarea tarifară_. Prin urmare, încadrarea tarifară greșită s-a realizat la reverificarea declarației vamale din 28.10.2011, întrucât la momentul efectuării operațiunii de import definitiv a mărfurilor, înregistrată la DJAOV D. cu nr. I6438/10.10.2007 încadrarea tarifară a fost corect realizată, potrivit dispozițiilor legale în vigoare și nu potrivit declarației vamale, așa cum greșit a motivat instanța de fond.
Reclamanta a mai susținut că instanța de fond nu a înțeles problema de fond care a făcut obiectul prezentei cauze, fapt ce rezultă din reținerea împrejurării că reclamanta ar fi putut ca, în temeiul art. 78 alin.1 din Regulamentul nr. 2913/1992 să ceară revizuirea declarației vamale. Ori, ar fi fost absurd să solicitate revizuirea declarației vamale, în condițiile în care la data de 10.10.2007 societatea a întocmit o declarație vamală în baza căreia s-a perceput o taxă vamală de 2,2%, conform încadrării tarifare_.
Cât privește actele depuse la fond în care se face trimitere la un fapt conex vecin, din Decizia nr. 738/21.12.2011 emisă de A.- ANV- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Bancare București, decizie care a avut în vedere tot o regularizare a situație iprivind rambursarea drepturilro de import cu produse identice care au făcut obiectul importului constatat prin Declarația vamală nr. I 6438/10.10.2007, respectiv rame de ochelari, recurenta a susținut că situația este total diferită de cea reținută de instanța de fond. Aceasta, deoarece potrivit declarației vamale de import definitiv din data de 28.11.2011 în condițiile în care și la acel moment s-a completat țara de origine US în loc de UE, încadrarea tarifară a fost de la început stabilită greșit, nelegal, rezultând un calcul ce a dus la încasarea în plus a unei suprataxe, fapt ce a permis realizarea procedurii de revizuire a declarației vamale în temeiul art. 78 alin.1 și emiterea ulterior a deciziei de regularizare.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către DRAOV C., DJAOV D. și DNV, solicitându-se respingerea ca nefundat a recursului și menținerea sentinței atacate.
În cuprinsul întâmpinării, după o expunere a stării de fapt și dispozițiilor legale aplicabile, s-a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile și probele administrate de părți.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele depuse și dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
. C., în calitate de titular al regimului vamal de punere în liberă circulație a mărfurilor, a depus la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D. declarația vamală în detaliu de import definitiv de mărfuri I 6438/10.10.2007, la care a anexat factura externă nr._/27.07.2007 emisă de Vision Design Eyewar INC din Statele Unite ale Americii, privind cantitatea de 365 bucăți rame ochelari din metal și cantitatea de 211 bucăți rame ochelari din material plastic. Într-adevăr, depunerea declarației s-a făcut prin intermediul ., în calitate de comisionar în vamă, însă potrivit art. 40 din Regulamentul de aplicarea a codului vamal al României aprobat prin HG nr. 1114/2001, depunerea la biroul vamal a declarației vamale în detaliu semnată de către importator sau de reprezentantul acestuia are valoarea unei declarații pe proprie răspundere și atrage răspunderea importatorului în ceea ce privește exactitatea datelor înscrise în declarație, corectitudinea informațiilor, exactitatea documentelor anexate acesteia și respectarea legislației vamale.
În declarația menționată, la art.1, cantitatea de 365 bucăți rame ochelari, încadrarea s-a făcut la poziția tarifară_ (monturi și rame de ochelari din alte materiale), însă, așa cum rezultă din traducerea facturii, depusă la fila 6 din dosarul de fond, acestea rame erau din metal, iar încadrarea tarifară corectă era_ (monturi și rame de ochelari din metale comune), conform Tarifului vamal al Comunității Europene – Capitolul 90 – „Instrumente și aparate optice, fotografice sau cinematografice de măsură, de control sau de precizie, instrumente medico-chirurgicale, părți și accesorii ale acestora”. Acest aspect a fost constatat cu ocazia controlului realizat ulterior de organele fiscale.
De asemenea, la poziția tarifară_ din Tariful vamal, coeficientul taxelor vamale prevăzute este de 2,2%, care se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor de constituie baza de impozitare. În cauză, cuantumul legal al taxelor vamale de 2,2% a fost achitat de către recurentă pentru încadrarea tarifară_, însă pentru mărfurile provenind din Statele Unite ale Americii, care se încadrează în această poziție tarifară, se percepe și o taxă adițională ad valorem de 15% potrivit art. 2 din Regulamentul CEE nr. 673/2005, care se aplică în temeiul Regulamentului CEE nr. 2913/1992. Cum la rubrica „țara de origine” din declarația vamală pentru cantitatea de 365 bucăți rame de ochelari din metal se menționează „SUA”, s-a constatat în mod corect că . nu a achitat și taxa adițională impusă de normele legale în vigoare.
În raport de aceste aspecte, se constată nefondate susținerile recurentei privind greșita încadrarea în poziția tarifară, realizată cu ocazia reverificării declarației vamale din data de 28.10.2011, cât și cea referitoare la faptul că nu datora taxa adițională ci numai taxa vamală de 2,2% dată fiind proveniența mărfii. De altfel, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta este titulara declarației vamale și nu se poate imputa autorității vamale neluarea în calcul a unei alte țări de origine, mai precis Italia, în condițiile în care în declarație s-a menționat ca țară de origine SUA. În acest context, instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile art. 78 alin.1 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 referitor la posibilitatea de modificare a declarației vamale din oficiu sau la cererea declarantului, cât și la dispozițiile art. 236 din Regulamentul comunitar vamal privind rambursarea sau remiterea drepturilor de import în condițiile și termenele stabilite, apreciind în mod corect că procedura era aplicabilă și în cazul de față.
Pentru aceste considerente, Curtea constată nefondate criticile aduse de recurentă, urmând ca, în temeiul art. 312 C.pr.civ. să respingă recursul, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr.4402 din 15 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. D. A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE D., D. D. și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR BUCUREȘTI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2013.
Președinte, T. B. | Judecător, L. C. | Judecător, M. F. |
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.L.C.
Jud.fond A.G.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 4299/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
