Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 286/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 286/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-07-2013 în dosarul nr. 1455/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 286/2013
Ședința publică de la 10 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- G. D. C.
Grefier -S. Giurgiteanu
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind acțiunea formulată de reclamanta . SRL PRIN ADM.DINELE G. F. în contradictoriu cu pârâta A.- D. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 26 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când Curtea a amânat pronunțarea, în temeiul art. 260 C. proc. civ., pentru data de 03.07.2013 și ulterior pentru azi, 10.07.2013, când, în aceeași componență, a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 18.06.2012, sub nr._, reclamanta . SRL PRIN ADM.DINELE G. F. a chemat în judecată pe pârâta A.- D. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.F-DJ 855/23.08.2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr.F-DJ 541/23.08.2011, acte administrativ fiscale primate pe data de 29.08.2011, cu consecința exonerării de la plata sumei de 863.423 lei.
În fapt, reclamanta arată că a fost supusă unui control efectuat de A.N.A.F.-D.G.F.P.D.-Activitatea de inspecție fiscală având ca obiect verificarea impozitului pe profit pentru perioada august-decembrie 2010 și calculul TVA pentru perioada august 2010-martie 2011.
În urma acestui control s-au emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.F-DJ 855/23.08.2011 și Raportul de inspecție fiscală nr.F-DJ 541/23.08.2011.
Reclamanta precizează că, în actele menționate, s-a reținut că și-a înregistrat în contabilitate în mod eronat anumite documente rezultate în urma desfășurării unor raporturi comerciale cu societățile . SRL și ., aceste documente nefiind luate în considerație de către organul fiscal ca documente justificative în vederea deducerilor operate în evidențele financiar-fiscale ale societății.
În ceea ce privește impozitul pe profit arată că în trimestrul II și IV a evidențiat în evidența contabilă un total al cheltuielilor de 2.578.198 lei și un total al veniturilor de 2.750.606.09 lei rezultând un profit impozabil de 172.408 lei și un impozit pe profit în suma de 27.585 lei, impozit pe profit înregistrat în balanța din decembrie 2010 și în declarația 101 eferentă anului 2010.
Conform art.19 alin.1 „Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”.
Cu privire la cheltuielile considerate de organul fiscal nedeductibile în sumă de 32.179 lei, cheltuieli în realitate provenite din taxe de drum, tarife de utilizare poduri, roviniete, diverse piese de schimb, arată că s-au efectuat și achitat pentru mașinile utilizate conform Contractului de Transport nr.10/19.08.2010, aceste autovehicule fiind utilizate pentru transportul de marfă (făină, grâu, tărâțe) către beneficiarii cărora li s-a facturat această marfă, contabilizând venit și TVA colectată.
Societatea reclamantă a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli cu servicii executate de terți în sumă de 23.585 lei reprezentând achiziția și montarea unei centrale termice la birou.
Consideră că înregistrarea facturii 801/31.12.2010 de la furnizor AG PAN EXPEDITION SRL în sumă de 45.161 lei, TVA-10.839 lei este cheltuială deductibilă având la baza contractul nr.10/19.08.2010, anexă la factura privind transporturile efectuate.
Conform art.21 alin.4 lit.m din Legea 571/2003 că nu sunt deductibile „cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte”.
În scopul producerii de venituri s-au utilizat un număr de 31 autotiruri, dintre care un număr de 8 autotiruri aparținând . SRL, diferența de mijloace de transport constând în autotiruri provenite din contracte de închiriere ale . SRL cu alte societăți.
Reclamanta consideră că organele de inspecție fiscală au făcut confuzie asupra contribuabililor, controlul efectuându-se la . SRL și nu la . SRL. De la . SRL s-a solicitat doar patrimoniul autoturismelor nu și ceea ce este închiriat sau extrabilanțier.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată reclamanta contestă suma de 551.093 lei reprezentând TVA suplimentar și suma de 101.067 reprezentând majorări de întârziere TVA.
Arată că a înregistrat în contabilitate marfa achiziționată de . și anume 440.479 kg făină în valoare de 506.568 lei fără TVA, organele de inspecție fiscală constatând că ., în calitate de furnizor nu prezintă documente justificative privind transportul mărfii consemnate în facturile de livrare, dar în același timp, nu au recalculat TVA-ul colectat la această societate.
Marfa nu a fost achiziționată, plătită prin bancă conform fișei anexate, a contractului de vânzare-cumpărare, declarației informative 394 aferentă semestrului II 2010 din care nu rezultă diferențe la nivel teritorial.
Conform contractului încheiat, obligația transportului mărfii revenea vânzătorului. În conformitate cu art.145 alin.2 lit.a din Legea 571/2003: „orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile”.
În ceea ce privește factura 801/31.12.2010 de la furnizor . SRL în sumă de 45.161 lei, TVA-10.839 lei, consideră că și această cheltuială este deductibilă având la bază contractul nr.10/19.08.2010, anexa la factură privind transporturile efectuate conform art.21 alin.4 lit.m din Legea 571/2003.
În drept, și-a întemeiat contestația pe art.175 Cod proc.civilă, art.52 alin.1 din Constituție și Decizia Curții Supreme de Justiție nr.1112/12.06.1997.
La data de 03.10.2012, reclamanta a depus precizare la acțiune, prin care arată că înțelege să atace și Decizia nr.28/25.01.2012 a D.G.F.P. D..
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar decizia de impunere nr. F-DJ- 855/23.08.2011, raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ-541/23.08.2011, decizia de soluționare a contestației nr. 28/25.01.2012, balanțele de verificare întocmite de societate în lunile octombrie și decembrie 2010, fișele conturilor 604 – cheltuieli nestocate, 628 – cheltuieli servicii executate de terți, 345 – produse finite, 371 – mărfuri, 401 – furnizori, avizele de însoțire a mărfii întocmite în luna octombrie 2010, contractul de transport nr. 10/19.08.2010, factura nr. 801/31.12.2010 și anexele la aceasta, adresa nr._/2013 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului, facturile 35 și 36 /30.06.2010 emise de ., un set de facturi fiscale emise de .> La termenul de judecată din data de 28.11.2012, pârâta D.G.F.P. D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta arată că prin Decizia de impunere a cărei anulare se solicită, a fost stabilită suplimentar suma de 835.448 lei, compusă din următoarele obligații fiscale: diferența impozit pe profit în cuantum de 147.868 lei, accesorii aferente în cuantum de 31.216 lei deferența TVA, 551.093 lei, accesorii aferente de 101.067 lei, atribuții sociale de accesorii aferente de 908 lei.
Prin contestația formulată în procedura prealabilă petenta a înțeles să conteste suma de 831.244 lei, debit suplimentar compus din: diferența impozit pe profit,147.868 lei, accesorii aferente, 31.216 lei, diferența taxa pe valoarea adăugata, 551.093 lei, accesorii aferente, 101.067 lei
Învederează că prin Decizia nr.28/25.01.2012 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei referitoare la suma de 307.363 lei reprezentând: -impozit pe profit in suma de 92.124 lei, taxa pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 159.251 lei, accesorii aferente în sumă de 55.988 lei, astfel că susținerile reclamantei cu privire la aceste sume nu pot fi analizate atât timp cât în procedura prealabilă nu a fost pronunțată o decizie.
Cu privire la suma totală de 523.881 lei, reprezentând: impozit pe profit in suma de 55.744 lei, taxă pe valoare adăugata suplimentara in suma de 391.842 lei precum si accesorii aferente in suma de 76.295 lei, consideră că în mod întemeiat Prin decizia a cărei anulare se solcită s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației.
Referitor la diferența suplimentara de impozit pe profit in suma de 55.744 lei, apreciază că această sumă a fost stabilită în mod legal în sarcina reclamantei.
Astfel, arată pârâta, în trimestrul III 2010 (lunile august si septembrie) societatea contestatoare a înregistrat in evidenta contabilă în contul 604 "cheltuieli cu materialele nestocate", in corespondenta cu creditul contului 542 „avansuri de trezorerie", suma de 32.179 lei, iar în luna decembrie 2010 suma de 46.399 lei.
Documentele in baza cărora au fost înregistrate in contabilitate aceste cheltuieli au fost bonuri emise de aparatele de marcat electronice fiscale si bonuri cu valoare fixa. Din analiza acestor documente, se retine ca acestea reprezintă taxe de acces cai rutiere, tarife utilizare poduri, taxe parcare auto, diverse piese de schimb, materiale consumabile pentru mijloace de transport, etc.
Având in vedere că reclamanta nu deține in patrimoniu mijloace fixe de natura mijloacelor de transport, în mod legal s-a stabilit că reclamanta nu poate justifica modul de participare la realizarea de venituri impozabile a cheltuielilor in suma totală de 32.179 lei, fiind astfel încălcate dispozițiile art.21, alin.1 și art.19, alin.(1) Cod fiscal.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.21, alin.(1), art.19, alin.(1), coroborate cu art.17 Cod fiscal, organele fiscale au stabilit in mod legal o diferența de impozit pe profit in suma de 5.149 lei și respective o diferență de impozit pe profit in suma de 7.424 lei.
În luna decembrie 2010, societatea a înregistrat in evidenta contabila in contul 628 "alte cheltuieli cu serviciile executate de terți", in corespondenta cu creditul contului 231 "imobilizări corporale in curs", suma de 23.585 lei reprezentând diverse investiții la sediul social (centrala termica si alte accesorii), spațiu utilizat în baza contractului de închiriere nr.19/17.07.2010 încheiat cu S.C. Oleograin Trade S.R.L .
În conformitate cu dispozițiile art.24, alin.(11), lit.c) Cod fiscal, pct.70/2, dat in aplicarea art.24, din HG nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, art.21, alin.(3), lit.i) Cod fiscal, organele de control au considerat in mod întemeiat că suma de 23.585 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil, stabilind in mod legal o diferența de impozit pe profit in suma 3.774 lei.
În decembrie 2010, reclamanta a înregistrat în evidenta contabila factura nr. 801/31.12.2010 emisă pentru "transport aferent lunilor noiembrie, decembrie 2010", in valoare de 45.161 lei, suma înregistrata in contul 624 "cheltuieli cu transportul de bunuri si persoane" la care se adaugă t.v.a. in suma de 10.839 lei, emisă de S.C. AG Pan Expedition S.R.L
Deoarece din documentele prezentate in vederea justificării prestărilor de servicii înscrise in factura menționata mai sus, nu rezulta ca prestațiile au fost efectiv realizate si modul in care acestea au participat la realizarea de venituri impozabile, in timpul inspecției fiscale s-a solicitat un control încrucișat cu adresa nr. 7.341/27.07.2011, in vederea verificării realității si legalității tranzacțiilor efectuate de . S.R.L. pentru reclamantă, in perioada august 2010-martie 2011.
Din Procesul verbal nr.388/29.07.2011 rezultă în mod clar ca nu au fost îndeplinite prevederile contractuale dintre S.C. AG Pan Expedition S.R.L. si petentă, iar S.C. AG Pan Expedition S.R.L. nu poate justifica cu documente prestările efective înscrise in factura nr.801/31.12.2010 emisă către societatea contestatoare.
În conformitate cu art.21, alin.(4), lit.m) Cod fiscal, pct.48 din H.G. nr.44/2004, art.19 alin.1 Cod fiscal, coroborat cu art. 17 Cod fiscal, s-a stabilit in mod legal o diferența de impozit peprofit în sumă de 7.226 lei.
Susținerea reclamantei potrivit căreia din analiza celor 9 foi de parcurs avute în vedere de organele de control se pot constata traseele efectuate către beneficiarii a căror marfa a fost facturată nu poate fi reținută deoarece acestea nu sunt completate cu respectarea dispozițiilor legale în sensul că conțin informații privind denumirea mărfii, cantitatea si niciuna dintre foile de parcurs prezentate nu sunt confirmate de beneficiar.
Pentru luna decembrie 2010, reclamanta a prezentat în timpul controlului documente în baza cărora a efectuat . produse reprezentând faina (din achiziții de mărfuri și din producția proprie) in cantitate totala de 261.685 lei.
La data de 30.11.2010, conform evidentei contabile, societatea nu mai înregistra stocuri de făină in contul de mărfuri 371 iar in contul de produse finite 3451 societatea înregistra un sold debitor în sumă de 678 lei reprezentând 968 kg faina la un preț de producție de 0,7 lei/kg.
Din analiza cantitativa si valorica a produsului faina, înscris in documentele de livrare, a rezultat că in luna decembrie 2010 societatea a livrat o cantitate totala de faina de 197.560 kg la valoarea de 258.688,40 lei.
Având in vedere cantitatea totala de 261.685 kg faina intrata in gestiune in luna decembrie 2010 la care se adaugă cantitatea de 968 kg faina existenta in stoc la data de 30.11.2010 si scăzând cantitatea totala de faina de 197.560 kg ce a fost înscrisa in documentele de livrare rezulta ca la data de 31.12.2010 societatea trebuia sa mai înregistreze la gestiunea mărfuri un stoc de 65.093 kg faina în valoare de 90.479 lei la un preț de achiziție de 1,39 lei/kg.
Întrucât in luna decembrie 2010, societatea a înregistrat in evidenta contabila venituri numai din vânzarea a 197.560 kg faina, cantitate ce a fost scăzuta din evidenta contabila din gestiunea de produse finite cont 3451 "producție faina", rezulta ca aceasta nu poate justifica scăderea din" gestiunea de mărfuri a cantității de 65.093 kg faina in valoare de 90.479 lei (65.093 kg x1,39 lei), cantitate ce se regăsește in documentele de livrare emise de societate.
De asemenea, prin scăderea din gestiunea de mărfuri cont 371 "mărfuri" a cantității de 150.500 kg faina la valoare de 167.495 lei (607=371) rezulta ca societatea in mod eronat a efectuat o dublă scădere din gestiune a cantității de 55.407 kg in valoare de 38.784 lei (55.407 kg x 0,70 lei/kg) deoarece aceasta a mai fost scăzuta din gestiunea de produse finite (711=345) si urmare închiderii conturilor de venituri au fost diminuate veniturile înregistrate de societate (rulajul creditor al contului 121), cu aceasta sumă.
În consecință, din suma de 167.495 lei înregistrata in luna decembrie 2010 in debitul contului 607 in corespondenta cu creditul contului 371 (scăderea din gestiune a mărfii reprezentând „făina” reclamanta nu poate justifica înregistrarea pe costuri a sumei de 129.263 lei (38.784 lei +90.479 lei) și de asemenea nu poate justifica cu documente modul de participare al acestora la realizarea de venituri impozabile.Diferența de 38.232 lei (167.495 lei - 129.263 lei) reprezintă in fapt diferența dintre prețul de achiziție al cantității de 55.407 kg faina (1,39 lei /kg) si prețul de 0,70 lei/kg la care a fost efectuat transferul de la marfa la produs finit.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 alin.(1) si art.21, alin. (1) din Cod Fiscal, în mod egal s-a stabilit că suma de 129.263 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil și au procedat la calculul impozitului pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile in suma de 129.263 lei, rezultând astfel in mod legal o diferența de impozit pe profit in suma de 20.682 lei.
În decembrie 2010, societatea a înregistrat in evidenta contabila, in contul 607 "cheltuieli privind mărfurile” in corespondenta cu creditul contului 371 "mărfuri" suma de 70.489 lei, lichidând astfel întregul stoc de marfa reprezentând tarate si grâu.
În timpul controlului reclamanta nu a prezenta documente justificative care sa stea la baza acestei înregistrări contabile si din care sa rezulte modul de participare al acestor cheltuieli la realizarea de venituri impozabile.
Potrivit prevederilor art.11, alin.1 si art.21, alin.1 Cod fiscal, în mod întemeiat s-a apreciat că suma de 70.489 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal la calculul profitului impozabil, stabilindu-se în mod legal o diferența de impozit pe profit in suma de 11.278 lei.
În noiembrie 2010, reclamanta nu a înregistrat în evidenta contabila factura nr.233/02.11.2010 reprezentând 2.000 kg faina in valoare de 2.400 lei cu t.v.a. in suma de 576 lei, precum si factura nr.257/13.11.2010, reprezentând 8.000 kg tarate, in valoare de 3.200 lei cu t.v.a. in suma de 768 lei.
În consecință, în mod legal s-a stabilit un profit brut impozabil in suma de 1.320 lei căruia îi răspunde prevederilor art.19, alin.(1) Cod fiscal, o diferența de impozit pe profit in suma de 211 lei.
Referitor la diferența suplimentara de taxa pe valoarea adăugata in suma de 391.842 lei, apreciază că ceastă sumă a fost stabilită în mod legal în sarcina reclamantei.
Cu privire la TVA deductibila:
Reclamanta a înregistrat in evidenta contabila în octombrie 2010 facturile nr.34 si 35/30.06.2010 emise de S.C. M. Install S.R.L. reprezentând "instalație termica conform deviz" pentru care a inregistrat in T.V.A. deductibilă in suma totala de 1.899 lei.
Învederează că facturile au fost emise in data de 30.06.2010, data la care societatea contestatoare nu era înființata ca persoana juridica.
Astfel, conform art.146, alin.(1) din Legea nr.571/2003, coroborat cu prevederile art.155, alin.(5) din aceeași lege si cu prevederile Deciziei V/2007 emisa de înalta Curte de Casație si Justiție, în mod întemeiat s-a considerat ca societatea a dedus in mod nejustificat t.v.a. in suma de 1.899 lei. Reclamanta a înregistrat in evidenta contabila în decembrie 2010 factura nr. 1.455/08.11.2010 in care este consemnată "vânzare cupa CLK4PF2500MM Case CX 210B", la o valoare toata la de 10.000 lei, emisă de . S.R.L. pentru care a înregistrat în t.v.a. deductibila in suma de 1.935 lei.
Reclamanta nu avea înregistrate in patrimoniu si nu utiliza utilaje sau alte mijloace fixe pentru care ar fi fost necesară această achiziție, având in vedere ca bunul achiziționat nu poate fi utilizat independent.
Astfel, potrivit art.145, alin.(2), lit.a) Cod fiscal, organele fiscale au stabilit in mod legal ca petenta a deus în mod nejustificat t.v.a. in suma de 1.935 lei.
Referitor la factura nr.801/31.12.2010 in care este consemnat "transport aferent lunilor noimebrie, decembrie 2010", in valoare de 45.161 lei, pentru care petenta a dedus t.v.a. in suma de 10.839 lei, emisă de S.C. AG Pan Expedition S.R.L., precizează că din documentele prezentate de societatea contestatoare in vederea justificării prestărilor de servicii înscrise in factura menționata mai sus, nu rezulta că prestațiile au fost efectiv realizate si modul in care acestea au participat la realizarea de operațiuni taxabile.
În timpul inspecției fiscale s-a întocmit Solicitarea de control încrucișat nr. 7.341/27.07.2011, in vederea verificării realității si legalității tranzacțiilor efectuate de S.C. AG Pan Expedition S.R.L. pentru petentă în perioada august 2010-martie 2011.
Astfel, urmare a solicitării de control încrucișat s-a întocmit Procesul-verbal nr.388/29.07.2011 potrivit căruia a rezultat ca nu au fost îndeplinite prevederile contractuale dintre S.C. AG Pan Expedition si petenta, iar S.C. AG Pan Expedition S.R.L. nu poate justifica cu documente prestările efective înscrise in factura nr.801/31.12.2010 emisa către societatea contestatoare
În consecință, potrivit art.145, alin.(2), lit.a) Cod fiscal, organele fiscale au considerat in mod întemeiat că societatea contestatoare a dedus in mod nejustificat t.v.a. in suma de 10.839 lei aferenta nr.801/31.12.2010, urmând sa propună respingerea ca neîntemeiata a contestației pentru acest >at de cerere.
Cu privire la documentele in baza cărora reclamanta a efectuat . produse reprezentând faina (din achiziții de mărfuri si din producția proprie) în cantitate totala de 261.685 lei, 120.500 kg de la .. in valoare de 167.495 lei, pentru care a dedus t.v.a, de 40.199 lei și 141.185 kg din producția proprie, la un preț de producție de 0,7 lei/kg, in valoare de 98.830 lei.
La data de 30.11.2010, conform evidentei contabile, societatea nu mai înregistra stocuri de faina în contul de mărfuri 371 iar in contul de produse finite 3451 societatea înregistra un sold debitor in suma 678 lei reprezentând 968 kg faina la un pret de producție de 0,7 lei/kg.
Din analiza cantitativa si valorica a produsului faina, înscris in documentele de livrare, a rezultat ca în luna decembrie 2010 societatea a livrat o cantitate totala de faina de 197.560 kg la valoarea de 258.688,40 lei.
Având în vedere cantitatea totala de 261.685 kg faina intrata in gestiune in luna decembrie 2010 la care se adaugă cantitatea de 968 kg faina existenta in stoc la data de 30.11.2010 si scăzând cantitateatotala de faina de 197.560 kg ce a fost înscrisa in documentele de livrare rezulta ca la data de 31.12.2010, societatea trebuia sa mai înregistreze la gestiunea mărfuri un stoc de 65.093 kg faina în valoare de 90.479 lei la un pret de achiziție de 1,39 lei/kg.
Întrucât in luna decembrie 2010, societatea a înregistrat in evidenta contabila "venituri numai din vânzarea a 197.560 kg faina, cantitate ce a fost scăzuta din evidenta contabila din gestiunea de produse finite cont 3451 "producție faina", rezulta ca aceasta nu poate justifica scăderea din gestiunea de mărfuri a cantității de 65.093 kg faina in valoare de 90.479 lei (65.093 kg x 1, 39 lei), pentru care a dedus o TVA in suma de 21.715 lei.
Învederează că societatea nu a prezentat documente justificative in baza cărora au fost efectuate aceste înregistrări, cantitatea de 65.093 kg faina in valoare de 90.479 lei nu se regăsește în documentele de livrare emise de societate iar conform documentelor prezentate de societate, în luna menționata nu a înregistrat in contabilitate venituri din vânzarea mărfurilor.
În consecință, societatea nu poate justifica modul de participare la realizarea de operațiuni taxabile a cantității de 65.093 kg faina in valoare de 90.479 lei pentru care a dedus TVA în sumă de 21.715 lei si, in conformitate cu prevederile art.145 âlin.(2), lit.a) Cod Fiscal, a fost stabilita în mod legal suma de 21.715 lei reprezentând t.v.a. nedeductibila în sarcina reclamantei.
In decembrie 2010, societatea contestatoare a înregistrat in evidenta contabila in contul 607 „cheltuieli privind mărfurile" in corespondenta cu creditul contului 371 "mărfuri" suma de 70.489 lei, lichidând astfel întregul stoc de marfă reprezentând tarate si grâu, fără a prezenta documente justificative în baza au fost efectuate aceste înregistrări.
Din documentele prezentate pentru luna decembrie 2010 a rezultat ca societatea nu a înregistrat în contabilitate venituri din vânzarea mărfurilor si nu a prezentat alte documente din care să rezulte modul de participare al acestor mărfuri in valoare de 70.489 lei la realizarea de operațiuni taxabile.
Astfel, conform art.145 alin.(2), lit.a) Cod Fiscal, rezultă în mod clar că societatea nu poate justifica modul de participare la realizarea de operațiuni taxabile a mărfurilor in valoare de 70.489 lei pentru care a dedus t.v.a. in suma de 16.917 lei si, in consecința, in mod legal s-a stabilit că suma de 16.917 lei reprezintă t.v.a. nedeductibila.
În februarie 2011, reclamanta a înregistrat in evidenta contabila factura nr. 2.031/12.02.2011 reprezentând achiziția a 36.060 kg porumb boabe, in valoare totala de 38.901 lei din care t.v.a. 7.529 și factura nr. 2.032/12.02.2011 reprezentând achiziția a 35.100 kg porumb boabe, in valoare totală de 37.865 lei din care t.v.a. 7.328 lei, emise de către .., facturi care la rubrica cumpărător au înscris S.C. Oleograin Trade S.R.L.
În conformitate cu prevederile art. 146, alin.(1), lit.a) coroborat cu art.155, alin.(5), Cod fiscal, organele fiscale au stabilit in mod legal ca suma de 14.857 lei reprezintă t.v.a. nedeductibila.
In februarie 2011, societatea a înregistrat factura nr.2.074/16.02.2011 emisa de S.C. Nidera România S.R.L. ce are înscrisa la rubrica denumirea produselor sau serviciilor "storno avans la factura nr.2.067 factura in valoare de (-) 1.121 lei si t.v.a. de (-) 269 lei.
Conform jurnalului pentru achiziții taxabile la luna februarie 2011, reclamanta a inregistrat în mod eronat t.v.a. deductibila in suma de 11.824 lei ca fiind aferenta facturii nr.2.074/16.02.2011, taxa pe care nu o datorează întrucât valoarea totala a acestei facturi a fost de (-) 1.121 lei iar t.v.a. (-) 269 lei.
De asemenea, nu a fost diminuat t.v.a. deductibila înregistrata in luna februarie 2011 cu t.v.a. înscrisă în factura nr.2.074/16.02.2011 in suma de 269 lei.
În concluzie, având în vedere prevederile art.146, alin.(1), lit.a) si b) coroborat cu art.156 alin.1 si (2) Cod fiscal, organele de inspecție fiscala au stabilit in mod legal ca societatea contestatoare a înregistrat in mod nejustificat t.v.a. deductibila in suma de 11.824 lei si nu a diminuat t.v.a. deductibilă înregistrata in luna februarie 2011 cu suma de 269 lei.
In martie 2011, societatea a înregistrat in evidenta contabila factura nr.209/09.03.2011 reprezentând achiziția a 133,52 tone grâu, in valoare totala de 115.895 lei din care t.v.a. in suma de 22.431 lei emisă de către .., factura care la rubrica cumpărător are inscris S.C. Oleograin Trade S.R.L.
Inspecția fiscală a stabilit in mod legal ca societatea a înregistrat in evidenta contabila si a dedus in mod eronat t.v.a. in suma de 22.431 lei, înscrisa . nu era destinata acesteia nerespectând astfel prevederile art.146 coroborat cu prevederile art.155, alin.(5) Cod fiscal, înregistrând in mod nejustificat t.v.a. deductibila in suma de 22.431 lei.
Reclamanta a înregistrat in contabilitate factura nr. 185/18.03.2011 emisa de . reprezentând avans marfa in valoare de 40.000 lei din care t.v.a. in suma de 7.742 lei.
Conform facturii nr.186 emisa de .. in data de 26.03.2011, a fost facturata marfă în valoare de 40.000 lei si a fost stornat avansul in suma de 40.000 lei, astfel ca valoarea totala a facturii a fost 0.
Potrivit jurnalului pentru achiziții taxabile / martie 2011, poziția nr.30, in mod eronat reclamanta a înregistrat t.v.a. deductibila in suma de 7.742 lei ca fiind aferenta facturii nr. 186/26.03.2011, taxa pe care nu o datorează întrucât valoarea totala a acestei facturi a fost 0 (zero).
Astfel, potrivit prevederilor art.146, alin.(1), lit.a) si b) Cod fiscal, organele de inspecție fiscala au stabilit în mod legal ca suma de 7.742 lei reprezintă t.v.a. nedeductibila.
În luna martie 2011 societatea contestatoare a înregistrat in evidenta contabila factura nr._/29.03.2011 emisa de .., in care sunt consemnate diverse piese de schimb și servicii constând in reparații pentru un mijloc de transport cu numărul de înmatriculare_, factura în valoare totala de 6.797 lei, pentru care societatea înregistrat t.v.a. deductibila de 1.31.6 lei.
Din documentele prezentate a reieșit ca societatea contestatoare nu avea înregistrat in patrimoniu și nu utiliza un astfel de mijloc de transport.
În conformitate cu prevederile art.145, alin.(2), lit.a) Cod fiscal, organele fiscale au stabilit în mod legal ca petenta a dedus in mod nejustificat t.v.a. in suma de 1.316 lei aferenta facturii nr._/29.03.2011 emisa de ..
În martie 2011, a fost inregistrată in evidenta contabila factura nr.865/01.03.2011 emisa de S.C. Ag Pan Expedition S.R.L, in care este consemnat "avans conform contract" in valoare totala de 430.400 lei din care t.v.a. 83.304 lei.
În vederea justificării modului de participare la realizarea de operațiuni taxabile a avansului pentru care a dedus taxa pe valoarea adăugata in suma de 83.304 lei, reclamanta a prezentat factura si contractul de transport nr.10 din 19.08.2010 încheiat intre S.C. Ag Pan Expedition S.R.L. in calitate de transportator si contestatoare in calitate de beneficiar, al cărui obiect este "transportul rutier de mărfuri in interesul beneficiarului, in funcție de comanda acestuia, prin preluarea mărfurilor de la expeditorul indicat, cu autovehicule special amenajate pentru transport cereale".
În contractul de transport nr.10 din data de 19.08.2010 se precizează la art.4 că plata se va efectua cu ordin de plata sau CEC, in temeiul facturii emise de transportator ulterior descărcării (predării) mărfurilor la destinație. Factura se va emite pe baza documentelor de transport acceptate de către beneficiar, precum si pe baza procesului verbal de recepție a mărfii la destinație semnat de ambele părți contractante, iar la lit. c, art.6 se menționează că beneficiarul se obliga sa achite c/valoarea transportului în termenul prevăzut la art.4 după ce marfa a fost recepționată și transportatorul a emis factura".
Din documentele prezentate de societatea contestatoare in vederea justificării avansului înscris in factura nr.865/01.03.2011, nu rezulta necesitatea acordării acestui avans, in timpul efectuării inspecției fiscale a fost întocmita Solicitarea de control încrucișat înregistrata la D. D. sub nr.7341/27.07.2011.
Având in vedere cele menționate in contractul de transport nr.10/19.08.2010 (faptul ca în contract nu este prevăzuta acordarea de avansuri înaintea efectuării prestației), iar din documentele întocmite si prezentate organelor de inspecție fiscala rezulta ca S.C. Ag Pan Expedition S.R.L. nu se poate justifica posibilitatea efectuării unor eventuale prestații (începând cu luna martie societatea nu mai are personal angajat) pentru avansul înscris in factura nr.865/01.03.2011 emisa către societatea contestatoare, organele fiscale au stabilit in mod legal ca, in conformitate cu prevederile art.145, alin.(2), litera a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, societatea contestatoare a dedus in mod nejustificat t.v.a. in suma 83.304 lei aferenta facturii nr.865//01.03.2011.
Referitor la TVA colectata învederează că în noiembrie 2010, societatea contestatoare nu a înregistrat in evidenta contabila următoarele facturi: factura nr.233/02.11.2010 reprezentând 2.000 kg faina in valoare de 2.400 lei la care se adăuga t.v.a. in suma de 576 lei, factura nr.257/13.01.2010 reprezentând 8.000 kg tarate in valoare de 3.200 lei la care se adaugă t.v.a. in suma de 768 lei.
În conformitate cu prevederile art.156, alin.(1), art.128, alin.(1) si art.140, alin.(1) Cod fiscal, organele de control au stabilit in mod legal t.v.a. colectata in suma de 1.344 lei.
Din analiza documentelor financiar contabile prezentate de societate în timpul controlului, (extrase de cont si fisa contului 419 - clienți creditori S.C. Oleograin Trade S.R.L) rezultă că pe parcursul lunii ianuarie 2011, societatea contestatoare a încasat sume de bani cu titlul de avansuri in suma totala de 497.800 lei de la clientul creditor S.C. Oleograin Trade S.R.L. si a restituit sume de bani cu titlu avansuri in suma totala de 30.000 lei către clientul creditor menționat, înregistrând astfel la data de 31.01.2011 un sold creditor la contul 419 clienți creditori analitic S.C. Oleograin Trade S R L. în sumă de 467.800 lei (497.800 lei - 30.000 lei).
Având in vedere ca societatea nu a emis facturi pentru avansul in suma de 467, (fapt confirmat prin răspunsul dat de administratorul societății, domnul Dinele G. F.) și nu a evidențiat t.v.a. colectata aferenta sumelor încasate cu titlul de avans, organele de inspecție fiscală au procedat in mod legal in conformitate cu prevederile art. 134/2, alin.(2), litera b) Cod fiscal coroborat cu prevederile art.155, alin.(1) Cod fiscal, stabilind astfel in mod legal o taxa pe valoarea adăugată ce a fost colectata in suma de 90.542 lei.
Din analiza documentelor financiar contabile prezentate de societate, (extrase de cont și fișa contului 419 - clienți creditori S.C. East Way Spedition S.R.L.) a rezultat în mod clar că pe parcursul lunii februarie 2011, societatea contestatoare a încasat sume de bani cu titlul de avansuri in suma totala de 250.000 lei de la clientul creditor S.C. East Way Spedition S.RL. si a restituit sume de bani cu titlul de avansuri în suma totala de 180.000 lei către clientul creditor menționat, înregistrând astfel la data de 28.02.2011 sold creditor la contul 419 clienți creditori analitic . S.R.L. in sumă de 70.000 lei (250.000 lei -180.000 lei).
De asemenea, în februarie 2011, contestatoarea a încasat sume de bani cu titlul de
avansuri suma totala de 486.800 lei de la clientul creditor S.C. Oleograin Trade S.R.L.
Având in vedere ca societatea nu a emis facturi pentru avansurile in suma de 556.800 lei (70.000 lei+ 486.800 lei) (fapt confirmat prin răspunsul dat de administratorul societății, domnul Dinele G. F., la întrebarea nr.3 din Nota explicativa) si nu a evidențiat t.v.a. colectata aferenta sumelor încasate cu titlul de avans, solicită să se constate ca organele de inspecție fiscala au procedat în mod egal in conformitate prevederile art. 134/2, alin.(2), litera b) Cod fiscal, coroborat cu prevederile art. Cod fiscal, stabilind astfel in mod legal taxa pe valoarea adăugata ce nu a fost colectata; 107.768 lei.
De asemenea, in luna martie 2011, in fapt, societatea contestatoare a încasat sume de bani cu titlul în avansuri in suma de 55.804 lei de la clientul creditor S.C. Oleograin Trade S.R.L, sume ce au fost înregistrate in debitul contului 5121 "conturi la banci in lei" in corespondenta cu creditul contului 419 „clienți creditori" și în suma de 50.000 lei (conform extras cont) de la clientul creditor S C Romcim SRL suma ce a fost înregistrata in debitul contului 5121 "conturi la bănci in lei" in corespondența cu credit contului 411 "clienți" - .. fara ca anterior in debitul contului 411 analitic .. sa fie înregistrata obligația de plata.
Având in vedere ca societatea nu a emis facturi, fapt confirmat prin răspunsul dat de administratorul societății la întrebarea nr.3 din Nota explicativa, pentru avansurile in sumă totală de 105.804 lei si nu a evidențiat t.v.a. colectata aferenta sumelor încasate cu titlul de avans, inspecția fiscală au procedat în conformitate cu prevederile art. 134/2, alin.(2), litera b) Cod fiscal prevederile art.155, alin.(1) Cod fiscal, stabilind astfel in mod legal t.v.a. ce nu a fost colectată în sumă de 20.478 lei.
De asemenea, din analiza documentelor prezentate de contestatoare, organele fiscale au constatat în mod întemeiat t.v.a. de recuperat in suma de 23.338 care nu a fost declarată de petentă.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.115 -118 C.p.c.
La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2012, la solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize contabile, raportul de expertiză și completarea acestuia în urma obiecțiunilor formulate de părți și încuviințate de instanță fiind depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. F-DJ 855/23.08.2011, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 541/23.08.2011 în urma controlului efectuat asupra activității reclamantei, având ca obiect verificarea impozitului pe profit pentru perioada august-decembrie 2011, D. D. - Activitatea de Inspecție Fiscală a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare reprezentând diferență impozit pe profit în cuantum de 147.868 lei, accesorii aferente în cuantum de 31.216 lei, diferență taxă pe valoare adăugată în cuantum de 551.093 lei, accesorii aferente în cuantum de 101.067 lei, contribuții sociale de 3.296 lei și accesorii aferente de 908 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, în temeiul art. 205 Cod procedură fiscală, în cuprinsul căreia a formulat critici cu privire la modul de stabilire a obligațiilor fiscale apreciind, în ce privește impozitul pe profit, că în mod eronat organele fiscale nu au apreciat ca și cheltuieli deductibile cheltuielile provenite din taxe de drum, tarife de utilizare poduri, roviniete, diverse piese de schimb, în cuantum de 32.179 lei, cheltuielile cu serviciile executate de terți în cuantum de 23.585 lei, reprezentând achiziția și montarea unei centrele termice de birou și cheltuielile de transport în cuantum de 45.161 lei, aferente facturii nr. 801/31.12.2010 emisă de . SRL, în baza contractului de transport nr. 10/19.08.2010.
În ce privește taxa pe valoare adăugată, reclamanta a arătat că în mod eronat organele fiscale au apreciat ca fiind fictivă achiziția cantității de 440.479 kg făină, în valoare de 506.568 lei, fără TVA de la ., precum și faptul că TVA-ul aferent facturii nr. 801/31.12.2010 este deductibil, suma de 45.161 lei reprezentând o cheltuială deductibilă efectuată în baza contractului de transport nr. 10/19.09.2010, conform art. 21 alin. 4 din Legea 571/2003.
Prin Decizia nr. 28.25.01.2012, D. D. a dispus suspendarea soluționării contestației cu privire la suma de 307.363 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 92.124 lei, TVA în sumă de 159.251 lei și accesorii aferente în sumă de 55.988 lei până la finalizarea cercetărilor organelor de urmărire penală ca urmarea sesizării dispuse în baza art. 108 din OG 92/2003.
Apreciindu-se nefondate susținerile contestatoarei, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 523 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 55.744 lei, taxă pe valoare adăugată suplimentară în sumă de 391 842 lei, precum și accesorii aferente în sumă de_ lei.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta reia, în esență, criticile formulate în contestația depusă la organul fiscal referitoare la caracterul deductibil din calculul impozitului pe profit al unora din cheltuielile efectuate în intervalul supus verificării, respectiv caracterul deductibil al TVA-ului aferent achizițiilor de făină și serviciilor de transport efectuate de . SRL.
Acțiunea este întemeiată în parte,urmând să fie admisă ca atare.
Astfel, în ce privește impozitul pe profit, potrivit art. 19 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, „ profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile…”, iar potrivit art. 21 din același act normativ, „pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare”.
În speța de față, Curtea din reține că în trimestrele III și IV 2010 reclamanta a înregistrat în evidența contabilă „ cheltuieli cu materialele nestocate” cheltuieli reprezentând taxe de acces căi rutiere, taxe utilizare poduri, roviniete, taxe parcare auto, piese de schimb și materiale consumabile pentru mijloacele de transport, precum și cheltuieli cu materiale consumabile, cheltuieli de protocol, rechizite și tipizate contabile pe care organele fiscale le-au apreciat nedeductibile.
Contestând concluziile organelor fiscale, reclamanta apreciază aceste cheltuieli deductibile pentru faptul că au fost efectuate în legătură cu transportul ce face obiectul contractului de transport nr. 10/19.08.2010 încheiat cu ..
Susținerile acesteia nu pot fi însă reținute, cheltuielile în discuție neîndeplinind condițiile prevăzute de textele legale anterior menționate în sensul de a fi efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Potrivit art. 5 alin. 1 din contractul de transport nr. 10/19.08.2010, . SRL, în calitate de transportator, s-a obligat să se prezinte cu mijloace de transport adecvate/corespunzătoare pentru realizarea obiectivului, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, transportatorul s-a obligat să aibă asupra sa documentele prevăzute de lege pentru efectuarea activității de transport.
Așa cum rezultă din clauzele contractuale menționate, prin contractul de transport încheiat, obligația asigurării mijloacelor de transport corespunzătoare și, implicit a efectuării reparațiilor necesare și lucrărilor de întreținere, precum și a procurării și deținerii documentelor necesare efectuării activității de transport revine transportatorului, toate aceste cheltuieli urmând să se regăsească în prețul final stabilit de părți pentru serviciile de transport prestate.
Ca atare, cum reclamanta nu deține mijloace de transport de natura celor pentru care au fost efectuate cheltuielile menționate și potrivit contractului menționat, acesteia nu-i incumbă obligația suportării unor cheltuieli se intră în sarcina transportatorului, Curtea constată că în mod corect organele fiscale au apreciat cheltuielile reprezentând taxe de acces căi rutiere, taxe utilizare poduri, roviniete, taxe parcare auto, piese de schimb și materiale consumabile pentru mijloacele de transport, etc. ca fiind nedeductibile, concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză fiind în același sens.
Pe de altă parte, din cuprinsul aceluiași raport de expertiză și răspunsurile expertului la obiecțiunile formulate, Curtea reține că o parte din cheltuielile cu materialele nestocate, în cuantum de 4453,78 lei, înregistrate de reclamantă în trimestrul II și IV 2010, efectuate pentru achiziția de materiale consumabile, cheltuieli de protocol, rechizite și tipizate contabile, au fost înregistrate corect, în baza unei facturi fiscale și au legătură directă cu obiectul de activitate al reclamantei astfel încât, fiind îndeplinite condițiile art. 21 alin. 1 din Codul fiscal, în mod eronat nefiind reținute ca și cheltuieli deductibile de către organele fiscale.
În ce privește cheltuielile pentru plata transportului efectuat de . SRL, Curtea reține că, în baza contractului de transport nr. 10/19.08.2010, reclamanta a emis factura nr. 801/31.12.2010 în sumă de_,29 lei, TVA 10.839 lei reprezentând transport aferent lunii noiembrie-decembrie, respectiv 14.568 km la un preț unitar de 3,1 lei, factură care conține mențiunile prevăzute de art.155 alin 5 din Codul fiscal și este însoțită de anexe cu numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport utilizate.
În aceste condiții, având în vedere că, așa cum s-a reținut anterior, reclamanta nu deține în patrimoniu mijloacele de transport necesare efectuării operațiunilor de transport contractate, precum și faptul că așa cum se reține în raportul de expertiză, numerele de înmatriculare menționate în anexele la factură coincid cu datele înscrise pe facturile de expediție, se constată că în cauză sunt întrunite condițiile art. 21 alin. 4 lit. m din Codul fiscal, serviciile facturate fiind necesare societății, efectiv prestate și dovedite în condițiile legii.
Urmează deci să se rețină că suma de_,29 lei, aferentă facturii nr. 801/31.12.2010 emisă de . SRL reprezintă cheltuială deductibilă din calculul impozitului pe profit.
În privința cheltuielilor aferente achiziției și instalării unei centrale termice în luna decembrie 2010, din analiza facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei coroborate cu fișa de furnizare de informații eliberată de ORC D. și concluziile raportului de expertiză se reține că reclamanta a achiziționat materiale pentru diverse instalații la sediul social închiriat și a achitat manoperă în cuantum de 23.585,29 lei.
Având în vedere că două dintre facturi - nr. 34 și 35/30.06.2010 emise de ., pentru suma de 7.912,92 lei au fost emise anterior înregistrării reclamantei ca persoană juridică, s-a reținut corect că acestea sunt excluse de la deductibilitate potrivit art. 21 alin. 4 pct. f din Codul fiscal, nefiind înregistrate în contabilitate în baza unui document justificativ, potrivit legii.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 24 alin. 3, lit. a și 24 alin. 1 din Legea 571/2003 potrivit cărora cheltuielile aferente îmbunătățirilor mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării, nici cheltuielile efectuate pentru materialele necesare instalării centralei termice nu îndeplinesc condițiile legale de deductibilitate.
În ce privește făina achiziționată în luna octombrie 2010 se reține că . a emis către reclamantă un număr de 23 de facturi în baza cărora aceasta a achiziționat o cantitate de 440.479 kg de făină, la un preț de achiziție de 1,15 lei/kg, în valoare de 506.550, 85 lei. În cursul aceleiași luni reclamanta a înregistrat din propria producție cantitatea de 596.600 kg ( în fapt_ kg) făină, la un preț de producție de 0.70 lei/kg, înregistrată în contul de produse finite. Cele 23 de facturi cuprind mențiunile prevăzute de art. 155 din Codul fiscal și, potrivit raportului de expertiză, au fost corect înregistrate în evidența contabilă a reclamantei.
Totalizând cantitatea de făină înregistrată de societate în luna octombrie 2010 și scăzând cantitatea totală de făină rezultată din documentele de livrare întocmite pentru luna octombrie 2010, expertul contabil a constatat că societatea trebuia să mai înregistreze un stoc de_ kg făină, la un preț de producție de 0.7 lei/kg, în valoare totală de 336.566,30 lei, sumă pe care în mod corect organele fiscale au apreciat-o ca fiind nedeductibilă în calculul impozitului pe profit.
Cât privește taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar în sarcina reclamantei, potrivit art. 145 alin. 2 lit. a și b din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România.
De asemenea, potrivit art. 146 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, „pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să-i fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155”.
În speță, legat de achiziția cantității de făină în luna octombrie 2010 de la ., în valoare de 506.568 lei, TVA 121.576 lei, așa cum s-a reținut anterior, cele 23 de facturi emise de . îndeplinesc condițiile art. 155 din Codul fiscal.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, în urma primirii acestor facturi, reclamanta a procedat la întocmirea notelor de recepție și constatare diferențe și a procedat la înregistrarea în fișa cont analitic pentru valori materiale, cantitativ și valoric, precum și în fișa de cont pentru operațiuni diverse. Reclamanta a achitat integral facturile până la data de 09.02.2011, împrejurare care, coroborată cu aspectele anterior reținute conduce la concluzia că cele 440.479 kg făină au fost efectiv livrate reclamantei.
Ca atare, față de textele legale anterior indicate, organele fiscale au apreciat eronat că reclamanta nu avea dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată aferentă acestei achiziții, concluziile expertului desemnat în cauză fiind în același sens.
De asemenea, raportat la aceleași dispoziții legale și la cele anterior reținute cu ocazia analizei criticilor vizând impozitul pe profit, Curtea urmează să constate că reclamanta a dedus în mod corect taxa pe valoare adăugată în cuantum de 10.839 lei aferentă facturii 801/31.12.2010 emisă în baza contractului de transport nr. 10/2010, după cum va reține îndeplinirea condițiilor legale pentru deducerea taxei de valoare adăugată în cuantum de 1.935 lei aferentă facturii nr. 1455/08.11.2010 având în vedere că, raportat la obiectul de activitate al reclamantei, aceasta are posibilitatea de a utiliza cupa achiziționată în folosul activității desfășurate chiar prin atașarea la un alt utilaj decât cel căruia îi fusese destinat prin fabricație.
Tot astfel față de cele reținute cu privire la caracterul deductibil al cheltuielilor efectuate de reclamantă, Curtea va reține că în mod corect organele fiscale au apreciat că reclamanta a dedus eronat taxa pe valoare adăugată aferentă celor două facturi emise de ., ori cantității de mărfuri livrate fără documente de livrare în luna octombrie 2010, în același sens concluzionând și expertul cauzei.
În raport de aspectele anterior reținute constatând că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, Curtea urmează să admită în parte acțiunea și să anuleze în parte actele administrativ fiscale contestate urmând să se rețină ca și cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit datorat de reclamantă, cheltuielile cu materialele nestocate înregistrate în trimestrul III și IV 2010, în cuantum de 4.453,78 lei și cheltuielile de transport aferente facturii nr.801/31.12.2010 emisă de . SRL, în cuantum de_,29 lei, precum și T.V.A. deductibilă în cuantum de 134.350 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . SRL PRIN ADM.DINELE G. F. în contradictoriu cu pârâta A.- D. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Anulează în parte decizia de impunere nr.F-DJ 855/23.08.2011, R.I.F. nr.F-DJ 541/23.08.2011 și decizia privind soluționarea contestației nr.28 din 25.01.2012 emise de D.G.F.P.D., urmând să se rețină ca și cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit datorat de reclamantă, cheltuielile cu materialele nestocate înregistrate în trimestrul III și IV 2010, în cuantum de 4.453,78 lei și cheltuielile de transport aferente facturii nr.801/31.12.2010 emisă de . SRL, în cuantum de_,29 lei, precum și T.V.A. deductibilă în cuantum de 134.350 lei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2013.
Președinte, G. D. C. | ||
Grefier, S. Giurgiteanu |
Red. GDC/ dact. SG
4 ex. /19.07.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 8523/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Sentința nr. 600/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
