Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 491/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. V.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
_
S-a luat în examinare recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE GORJ și DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. în nume propriu și pentru A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE GORJ, împotriva sentinței nr. 4439 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă I. I. IPURL lichidator judiciar pentru M. C. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în cadrul termenului legal precum și faptul că, prin Serviciul arhivă, intimata reclamantă I. I. IPURL LICHIDATOR JUDICIAR PENTRU M. C. S.R.L. a depus concluzii scrise, după care,
Curtea, având în vedere reorganizarea instituțiilor pârâte prin HG nr. 520/2013 și OUG nr. 74/2013, dispune rectificarea conceptei cu noua titulatură a recurentelor, respectiv DGRFP C. în locul DRAOV C., DGRFP C. în locul DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE GORJ, ANAF în locul AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR și DGRFP C. în locul DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE GORJ și, luând act de cererile privind judecarea cauzei în lipsă formulate de recurente potrivit disp. art. 242 alin. 2 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 4439 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . prin lichidator judiciar I. I. IPURL Tg-J., în contradictoriu cu pârâții A. Națională a Vămilor, Direcția R. de Accize și Operațiuni Vamale C., Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj, și DGFP Gorj.
S-au anulat actele administrative contestate.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta S.C. M. C. S.R.L. a deținut pentru activitatea de fabricare a articolelor de îmbrăcăminte, Certificatul de Investitor în zonă defavorizată .-001, nr. 0030/01.08.2001 eliberat de Agenția de Dezvoltare R. Sud - Vest Oltenia, certificat ce a fost retras prin Hotărârea nr. 8/15.02.2012 a Consiliului pentru dezvoltare regională S-V Oltenia (fila 83).
Urmare a retragerii certificatului de investitor în zonă defavorizată reprezentanții pârâtei DGFP Gorj au realizat inspecția fiscală în urma căreia au constatat faptul că S.C. M. C. S.R.L. a beneficiat de scutire de la plata taxelor vamale și a taxei pe valoare adăugată în perioada de valabilitate a Certificatului de Investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0030/01.08.2001 în sumă totală de 159.554 lei reprezentând taxe vamale, taxă pe valoare adăugată și accize, fiind întocmit procesul verbal de control nr. 1629/18.04.2012 (fila 15) și deciziile pentru regularizarea situației nr. 1, 2 și 3/18.04.2012 (filele 24-35) prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumelor de 111.063 lei, 17.768 lei și respectiv 30.723 lei reprezentând taxe vamale actualizate, TVA și accize, reclamanta contestând această obligație de plată stabilită în sarcina sa.
În ceea ce privește contestația formulată instanța a constatat că problema care se impune a fi analizată cu prioritate este aceea dacă facilitățile fiscale de care a beneficiat reclamanta pe perioada de valabilitate a certificatului de investitor în zonă de favorizată constând în scutirea de plata taxelor vamale și TVA reprezintă o formă de ajutor de stat în sensul prevederilor Legii nr. 143/1999, respectiv OUG nr. 117/2006.
Conform art. 6, alineat 1 din OUG nr. 24/1998 în forma în vigoare în anul 2001, perioadă în care reclamanta a beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale și a taxei pe valoarea adăugată pentru mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport, alte bunuri amortizabile, care se importă în vederea efectuării de investiții în zonă ce face obiectul prezentei contestații, societățile comerciale, persoane juridice romane, precum și întreprinzătorii particulari sau asociațiile familiale, autorizate conform Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, înființate după data declarării zonei defavorizate, care au sediul social și își desfășoară activitatea pe teritoriul acesteia, pot beneficia, diferențiat pe zone defavorizate, pentru investițiile noi realizate în aceasta zona, de una sau mai multe dintre următoarele facilități:
a) restituirea în totalitate a taxelor vamale pentru mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport - altele decât autoturisme -, know-how, alte bunuri amortizabile care se importa în vederea efectuării și derulării de investiții în zona, precum și pentru materiile prime, piesele de schimb și/sau componentele importate, necesare realizării producției proprii în zona, pe măsura prezentării către unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor a documentelor care atesta valorificarea producției de către agenții economici. Sumele necesare restituirii către agenții economici din zona a taxelor vamale plătite vor fi puse la dispoziție acestora de Ministerul Finanțelor prin unitățile sale teritoriale;
b) scutirea de la plata impozitului pe profit, pe durata de existenta a zonei defavorizate;
c) scutirea de la plata taxelor percepute pentru modificarea destinației sau pentru scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri destinate realizării investiției;
d) acordarea, cu prioritate, din Fondul special de dezvoltare aflat la dispoziția Guvernului, constituit potrivit Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 59/1997 privind destinația sumelor încasate de Fondul Proprietății de Stat în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, a unor sume pentru:
- stimularea activității de export al produselor finite și/sau al serviciilor industriale, după caz;
- garantarea creditelor externe, în limita unui plafon anual stabilit de Ministerul Finanțelor;
- finanțarea unor programe speciale, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
- finanțarea proiectelor de investiții ale societăților comerciale, prin coparticiparea statului la capitalul social.
Prin Ordinul nr. 382/12.10.2004 emis de Ministerul Administrației Și Internelor a fost aprobat Ghidul de aplicare a ajutoarelor de stat acordate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăzut în anexa care face parte integrantă din ordin, conform art. 1 din această anexă ajutorul de stat reprezintă orice măsură de sprijin acordată de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităților administrativ teritoriale, ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităților locale, indiferent de formă, care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producției anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerțul dintre România și statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurențial normal.
Conform art. 7 din aceeași anexă la Ordinul nr. 382/12.10.2004 cuantumul ajutorului de stat în cazul ajutoarelor de stat indirecte - ajutoare de stat acordate prin sistemul fiscal, valoarea ajutorului se determină după cum urmează:
a) în cazul exceptărilor, reducerilor și/sau scutirilor de la plata taxelor vamale, dimensiunea ajutorului de stat constă în cuantumul taxelor vamale exceptate de la obligația de plată, respectiv valoarea reducerii și/sau scutirii de la plata taxelor vamale care au fost acordate, la care se adaugă și influențele rezultate din alte taxe și impozite dependente de baza de calcul;
b) în cazul reducerilor și/sau scutirilor de la plata impozitelor, taxelor și a altor obligații bugetare, dimensiunea ajutorului de stat este dată de valoarea reducerii și/sau a scutirii acordate.
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate instanța a constatat că scutirea de plata taxelor vamale și TVA de care a beneficiat reclamanta pe perioada 2001-2002 reprezintă o formă de ajutor de stat.
În art. 2 din Legea nr. 571/2003 sunt enumerate impozitele și taxele reglementate de Codul Fiscal, printre acestea, la literele f și g regăsindu-se taxa pe valoarea adăugată și accizele
Potrivit art. din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj și fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, precizează contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, precum și modul de calcul și de plată al acestora; În materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal; Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat.
Potrivit art. 1, alineat 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 117/2006 a abrogat dispozițiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, lege care în art. 2 definea ajutorul de stat ca fiind orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale unităților administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităților locale, indiferent de formă, care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producției anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerțul dintre România și statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurențial normal.
Ajutorul de stat prevăzut de Legea nr. 143/1999 putea fi acordat în una din modalitățile prevăzute de art. 2, alineat 8 din lege, printre acestea regăsindu-se și exceptarea, reducerea sau amânarea de la plata taxelor și impozitelor, în cazul reclamantei ajutorul de stat de care a beneficiat în anul 2001 concretizându-se în exceptarea de la plata taxelor vamale, a taxei pe valoarea adăugată și a accizelor, asigurându-se acesteia un beneficiu de natură economică și financiară pe care nu l-ar fi putut obține în absența acestei măsuri. Prin urmare reclamanta intră în categoria persoanelor juridice cărora li s-a acordat un ajutor de stat în condițiile procedurii instituite de Legea nr. 143/1999.
Întrucât această scutire taxe reprezintă un ajutor de stat conform art. 1, alineat 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, persoanele care, în virtutea certificatului de investitor în zonă defavorizată, au beneficiat de o asemenea scutire, trebuie să se supună reglementărilor și modalităților de notificare și autorizare prevăzute în materia ajutorului de stat, respectiv Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat și ulterior de OUG nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat.
În ceea ce privește competența privind autorizarea și recuperarea ajutorului de stat se constată că pentru perioada 01.01._06 potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999, constatarea ca ilegal a unui ajutor de stat precum și procedurile de recuperare și rambursare a ajutorului de stat erau atribuții aflate în competența Consiliului Concurenței și a instanțelor de judecată, nu a organelor fiscale.
Ulterior datei de 01.01.2007, conform OUG nr. 17/2006 competența de constatare ca ilegal a unui ajutor de stat și procedurile de recuperare și rambursare a ajutorului de stat au fost transferate Comisiei Europene, Consiliul Concurenței îndeplinind rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană și furnizorul de ajutor de stat.
În aceste condiții s-a constatat că actele administrative contestate în prezenta cauză au fost emise de organe neabilitate să dispună măsuri în legătură cu ajutoarele de stat, contestația formulată de reclamanta M. C. SRL prin lichidator judiciar I. I. IPURL Tg-J. în contradictoriu cu pârâții A. Națională a Vămilor Direcția R. de Accize și Operațiuni Vamale C. Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj și DGFP Gorj a fost întemeiată și admisă și pe cale de consecință anulate actele administrative contestate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE GORJ (DGRFP C.), precum și DIRECȚIA R. DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. (DGRFP C.) în numele și pentru A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR (ANAF) precum în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE GORJ (DGRFP C.) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă DGFP GORJ a criticat soluția instanței de fond prin prisma faptului că nu se arată în cuprinsul hotărârii recurate cum au fost înlăturate de la aplicare înscrisurile depuse de aceasta, precum punctul de vedere motivat al direcției de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, respectiv Direcția G. Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate.
Ca atare, facilitățile fiscale acordate în perioada 2001-2002 nu pot fi supuse măsurilor de recuperare în temeiul OUG nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat și a Ordinului nr. 1133/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea de către MFP a prevederilor art. 18 din OUG nr. 117/2006.
Raportat la aceste înscrisuri, recurenta a apreciat că instanța de fond ar fi trebuit să motiveze expres înlăturarea acestora.
De asemenea, instanța de fond nu a observat nici faptul că Agenția pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia este cea care a comunicat DGFP Gorj faptul că, prin Hotărârea nr. 8/15.02.2012 din cadrul ședinței Consiliului pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia a fost retras Certificatul de investitor în zona defavorizată.
Ceea ce se impune a fi reținut este că actul normativ incident cauzei, respectiv OG nr. 24/1998, prevede sancțiunea recuperării contravalorii facilităților, ca o consecință a retragerii certificatului de investitor în zona defavorizată.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În motivare recursului, recurenta DRAOV C. arată.
Pentru motivele de fapt și de drept invocate mai jos, recurenta solicită instanței de judecată să admită prezenta cale de atac, să modifice sentința recurată, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamantă.
A arătat că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta învederează ca instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, cu o motivare care preia ad literam apărarea contestatoarei S.C. M. C. S.R.L. formulată prin lichidator I. I. I.P.U.R.L., a apreciat că se impune admiterea contestației și anularea actelor întocmite de autoritatea vamală și a deciziei emise în procedura prealabilă de autoritatea fiscală.
S-a susținut astfel că sentința recurată a fost dată cu încălcarea art. 261 alin. 1 pct. 5 din vechiul C.proc.civ., întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, motivele pentru care au fost admise apărările formulate reclamantă și motivele pentru care au fost înlăturate apărările în fapt și în drept formulate de autoritatea vamală materializate în întâmpinarea formulată în cauză.
S-a argumentat că, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, invocându-se în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, s-a arătat că echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
S-a arătat și că judecătorul fondului nu și-a exercitat rolul activ pentru a asigura, prin toate mijloacele, stabilirea adevărului.
De asemenea, s-a arătat că pronunțând sentința recurată prima instanță a încălcat principiul neretroactivității legii fiscale (art. 15 alin. 2 din Constituția României), aplicînd texte de lege străine situației de fapt și nu a analizat prevederile legale aplicabile speței.
Actele normative invocate de reclamantă în acțiunea introductivă cu care a învestit Tribunalul Gorj nu au aplicabilitate în cauză, întrucât operațiunile vamale de import definitiv derulate de S.C. M. C. S.R.L. în data de 23.07.2001, în data de 28.07.2001 și în data de 17.08.2001 nu s-au realizat în baza acestor acte normative reglementând materia „ajutorului de stat", nefiind declanșată procedura reglementată de aceste acte normative, unele în vigoare la datele mai sus indicate, altele nu.
De asemenea s-a arătat că s-a afirmat de societatea contestatoare prin lichidator că recuperarea facilităților vamale trebuie să intre sub incidența acestora, apărare însușită de judecătorul fondului care a apreciat că din coroborarea actelor normative menționate „scutirea de plata taxelor vamale și TVA de care a beneficiat reclamanta pe perioada 2001-2002 reprezintă o formă de ajutor de stat".
În materie fiscală s-a precizat că legea veche supraviețuiește pentru rezolvarea situațiilor juridice pendinte, care rămân deci guvernate de legea sub imperiul căreia s-au născut.
Astfel prima instanță trebuia să aibă în vedere actele normative sub incidența cărora au fost efectuate la sediul Biroului Vamal Târgu Jiu (în prezent Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj), în perioada 23.07._01, trei operațiuni de import definitiv, operațiuni vamale materializate în Declarațiile vamale în detaliu (IM 4) nr. I 1798/23.07.2001 (utilaje pentru confecții), nr. I 1845/28.07.2001 (utilaje pentru confecții) și nr._/17.08.2001 (autoturism marca OPEL ASTRA F C. C 18 XE CTG M1), titular S.C. M. C. S.R.L.
Operațiunile vamale de import definitiv derulate la data de 23.07.2001, la data de 28.07.2001 și la data de 17.08.2001 nu puteau fi analizate prin prisma unor texte legale care nu erau în vigoare si pe care contribuabilul nu avea cum să le cunoască si să le respecte: O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul nr. 1133/2008 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea de către Ministerul Economiei și Finanțelor a prevederilor art. 18 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, Ordinul nr. 382 din 12 octombrie 2004, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și nici nu puteau fi analizate prin prisma unor texte legale a căror aplicare nu s-a solicitat de către contribuabil: Legea nr. 143/1999 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare și REGULAMENTUL (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE.
A învederat instanței de recurs faptul că prin H.G. nr. 193/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134/01.04.1999, zona minieră Motru-Rovinari, județul Gorj, a fost declarată zonă defavorizată (art. 1), intrând sub incidența O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 2 din hotărârea de guvern mai sus indicată: „A. geografică strict delimitată a zonei miniere Motru-Rovinari, județul Gorj, o reprezintă localitățile: Motru ca unități administrativ-teritoriale în suprafață de 68.882 ha, ...”, iar, potrivit art. 3 din același act normativ: perioada pentru care zona minieră Motru-Rovinari, județul Gorj se declarară zonă defavorizată este de 10 ani.
S.C. M. C. S.R.L. a fost beneficiara Certificatului provizoriu de investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0032/01.05.2001 valabil până la data de 31.07.2001 și a Certificatului de investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0030/01.08.2001.
Certificatul provizoriu de investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0032/01.05.2001 și Certificatul de investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0030/01.08.2001 au fost eliberate de Agenția pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia urmare a cererii de eliberare a certificatului de investitor în zonă defavorizată semnată și ștampilată de către administratorul S.C. M. C. S.R.L., modelul pentru cererea în discuție fiind prevăzut în Anexa nr. 2 la H.G. nr. 525/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, în cuprinsul căreia la ultimul alineat este stipulat: „Ne obligăm ca în cazurile prevăzute de lege să restituim contravaloarea actualizată a facilităților de care am beneficiat în termen de 15 zile”, obligație preluată ulterior de H.G. nr. 728/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare (Anexa nr. 3).
H.G. nr. 525/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325/08.07.1999 și a intrat în vigoare la data de 08.07.1999.
H.G. nr. 728/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 467/15.08.2001 și a intrat în vigoare la data de 15.08.2001.
Primele două operațiuni vamale au fost efectuate de S.C. M. C. S.R.L. în baza Certificatului provizoriu de investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0032/01.05.2001, iar cea de-a treia operațiune vamală în baza Certificatului de investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0030/01.08.2001, fiind depuse totodată la Biroul Vamal Târgu Jiu (în prezent, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj) pentru fiecare operațiune în parte actele impuse de Normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență a guvernului privind regimul zonelor defavorizate (art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 525/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate și art. 7 din H.G. nr. 728/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare):
- cererea de vămuire cuprinzând solicitarea „acordării scutirii de drepturi vamale conform legislației zonelor defavorizate", DECLARAȚIA privind scutirea de la plata taxei vamale și a taxei pe valoarea adăugată pentru mașinile, utilajele, instalațiile, echipamentele, mijloacele de transport și alte bunuri amortizabile care se importa în vederea efectuării de investiții în zona, prevăzute la art. 5 alin. 1 lit a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/1998, aprobată și modificată de Legea nr. 20/1999 (devenit art. 6 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/1998, republicată, cu modificările ulterioare),
- cererea agentului economic, avizată de agenția pentru dezvoltare regională în a cărei rază de competență teritorială se efectuează investiția.
Din cuprinsul adresei nr. 2821/20.02.2012 a Agenției pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia a rezultat că, prin Hotărârea nr. 8/15.02.2012 a Consiliului pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia a fost retras Certificatul de investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0030/01.08.2001, deținut de S.C. M. C. S.R.L., constatându-se încetarea activității de producție într-o perioadă mai scurtă decât cea prevăzută la art. 7 (adică, dublul perioadei în care s-a bucurat de facilitățile acordate prin hotărârea Guvernului de înființare a zonei defavorizate), numai sub sancțiunea achitării sumelor datorate către bugetul de stat, aferente facilităților acordate în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.").
Conform O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările și completările ulterioare - art. 10 -: Agenția Națională pentru Dezvoltare R. este autoritatea de reglementare pentru zonele defavorizate.
În adresa nr. 2821/20.02.2012, Agenția pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia a precizat motivul retragerii certificatului de investitor în zonă defavorizată pentru S.C. M. C. S.R.L. și anume, nerespectarea condițiilor legale pentru a beneficia de facilitățile conferite de legislația în vigoare, societatea încetând activitatea de producție, devenind incident art. 17 lit. a) din H.G. nr. 728/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare care stipulează că: „Agenția pentru dezvoltare regională va retrage certificatul de investitor în zonă defavorizată, cu avizul consiliului pentru dezvoltare regională în a cărei rază de competență teritorială intră zona defavorizată și va solicita organelor abilitate prin lege recuperarea contravalorii facilităților atunci când beneficiarul acestora se află în una dintre următoarele situații: a) nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora a obținut certificatul de investitor în zona defavorizată.
Constatând nerespectarea legislației în materia zonelor defavorizate, Agenția pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia a sesizat autoritatea vamală din regiune și anume, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale C., care a direcționat documentația la autoritatea vamală la sediul căreia s-au derulat operațiunile vamale de import definitiv, titular S.C. M. C. S.R.L. și anume, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj care a procedat la întocmirea procesului-verbal de control nr. 1629/18.04.2012 și a Deciziilor nr. 1/18.04.2012, nr. 2/18.04.2012 și nr. 3/18.04.2012 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, acte comunicate lichidatorului I. I. I.P.U.R.L. la data de 20.04.2012, care a semnat de primire, aplicând și ștampila, termenul de plată pentru suma de 159.554 lei reprezentând contravaloare facilități vamale actualizate, fiind de 15 zile de la comunicare (termen asumat de administratorul S.C. M. C. S.R.L. atunci când a depus cererea de eliberare a certificatului de investitor în zonă defavorizată).
Procesul-verbal de control nr. 1629/18.04.2012 este un act bilateral întocmit și comunicat în condițiile art. 63 alin. 8 și alin. 9 din Ordinul nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului ulterior.
Caracterul de act administrativ fiscal este conferit Deciziilor nr. 1, 2 și 3 din data de 18.04.2012 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, care face corp comun cu procesul-verbal de control nr. 1629/18.04.2012, de art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare.
Caracterul de titlu executoriu este conferit Deciziilor nr. 1, 2 și 3 din data de 18.04.2012 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, care face corp comun cu procesul-verbal de control nr. 1629/18.04.2012, de art. 100 alin. 3 și 4 coroborat cu alin. 8 al aceluiași articol din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, coroborat cu art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare.
Referitor la afirmația contestatoarei, prin lichidator, în sensul că: „Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj nu este organul abilitat prin lege pentru recuperarea contravalorii facilităților vamale”, s-a susținut că aceasta a fost admisă în mod greșit de instanța de fond care luând în considerare actele normative enumerate în prima parte a cererii de recurs a apreciat că „actele administrative contestate în prezenta cauză au fost emise de organe neabilitate să dispună măsuri în legătură cu ajutoarele de stat"”
Recurenta a mai criticat sentința recurată și prin prisma H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cu completările și modificările ulterioare arătându-se că procesul-verbal de control și deciziile de regularizare a situației au fost întocmite de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Gorj, autoritatea vamală la sediul căreia au fost efectuate operațiunile vamale de import definitiv din datele de 23.07.2001, 28.07.2001 și 17.08.2001 și aplicate facilitățile vamale, fiind abilitată de legiuitor și pentru recuperarea acestora prin încheierea actelor de control.
Dreptul de control ulterior a fost reglementat de art. 61 alin. 1 și 2 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, dispoziții legale înlocuite de art. 100 alin. 1 și 2 din Legea nr. 86/2006 - Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare și de art. 78 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului, din 12 octombrie 1992, de instituire a Codului Vamal Comunitar, modalitatea în care se efectuează fiind prevăzută de Ordinul nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului ulterior.
Astfel cum s-a arătat și în Decizia nr. 276/11.12.2012 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj pronunțată în procedura prealabilă, fiind menționat punctul de vedere al Direcției Generale Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dreptul de control ulterior și de a stabili datoria vamală reprezentând contravaloare facilități vamale actualizate nu poate fi raportat decât la data retragerii certificatului de investitor în zonă defavorizată, în speță la data de 15.02.2012, dată la care prin Hotărârea nr. 8/15.02.2012 a Consiliului pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia a fost retras Certificatul de investitor în zonă defavorizată .-001 nr. 0030/01.08.2001, deținut de S.C. M. C. S.R.L., constatându-se încetarea activității de producție (art. 9 din O.U.G. nr. O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările și completările ulterioare), aspect ce rezultă din interpretarea art. 17 lit. a) din H.G. nr. 728/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare care stipulează că: „Agenția pentru dezvoltare regională va retrage certificatul de investitor în zonă defavorizată, cu avizul consiliului pentru dezvoltare regională în a cărei rază de competentă teritorială intră zona defavorizată si va solicita organelor abilitate prin lege recuperarea contravalorii facilităților atunci când beneficiarul acestora se află în una dintre următoarele situații: a) nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora a obținut certificatul de investitor în zona defavorizată
A subliniat faptul că atât acțiunea de control ulterior, cât și întocmirea și comunicarea actelor de control (proces-verbal de control și decizii pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal), s-au făcut cu respectarea legislației reglementând regimul zonelor defavorizate.
Actualizarea facilităților de care a beneficiat la momentul importurilor S.C. M. C. S.R.L. reprezentând drepturi vamale de import (taxe vamale, suprataxa și T.V.A.) s-a realizat prin aplicarea prevederilor legale cuprinse în următoarele acte normative care s-au succedat: O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, republicată, cu modificările și completările ulterioare și O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Nivelul dobânzii a fost și este stabilit, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, prin: H.G. nr. 564/2000; H.G. nr. 1043/2001; H.G. nr. 874/2002; H.G. nr. 1513/2002; H.G. nr. 67/2004 ; H.G. nr. 784/2005 și Codul de procedură fiscală.
A. vamală indică drept temei legal pentru prezenta cale de atac: art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 3041 din vechiul C.proc.civ.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și sub toate aspectele conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul formulat de DGFP Gorj.
Critica recurentului referitoare la omisiunea instanței de fond de a motiva înlăturarea punctului de vedere al MFP – Direcția Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate exprimat prin adresa nr._/22.06.2012 este nefondată.
În acest, din analiza considerentelor sentinței recurate rezultă că scutirea la plata taxelor vamale și TVA aferent de care a beneficiat intimata reclamantă în perioada 2001-2002 reprezintă o formă de ajutor de stat, concluzie motivată în drept prin aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 24/1998, Ordinul 24/1998; a dispozițiilor art. 1, 2 alin. 5 și în baza OUG nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificările și completările prin Legea nr. 137/2007.
Curtea apreciază ca fiind concludente și pertinente argumentele legale ce susțin încadrarea facilităților fiscale în discuție în categoria „ajutorului de stat”, punctul de vedere exprimat prin adresa nr._/22.06.2012 reprezentând o probă ce se capătă forța probantă doar în coroborare cu dispozițiile legale incidente de altfel afirmă și recurentul.
Precizările recurentei referitoare la adresa din 02.05.2013 emisă de C. Agenției de Stat nu reprezintă critici concrete raportate la obiectul vizat de controlul vamal și raportat la considerentele instanței de fond. Contestația ce investește instanța de judecată vizează facilitățile fiscale vamale acordate în anul 2001-2002.
În continuarea cererii de recurs, se concluzionează, însă neargumentat punctual raportat la dispozițiile legale analizate de instanța de fond că facilitățile fiscale acordate în perioada 2001-2002 nu pot fi supuse măsurilor de recuperare în temeiul OUG nr. 117/2006 și a Ordinului nr. 1133/2008.
O altă categorie de critici formulate de recurentul DGFP Gorj vizează faptul că instanța de fond nu a observat faptul că Hotărârea nr. 8/15.02.2012 emisă de Consiliul pentru Dezvoltare R. Sud-Vest Oltenia stabilește retragerea Certificatului de investitor în zona defavorizată, având drept consecință aplicarea sancțiunii recuperării contravalorii facilităților fiscale.
Reluând analiza considerentelor sentinței recurate din perspectiva strict a criticii formulate, Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond, la stabilirea stării de fapt, a reținut drept cauză a aplicării procedurii de recuperare a facilităților fiscale exact cea menționată în Hotărârea nr. 8/15.02.2012, cum de altfel arată și recurentul .
Prin urmare, asupra acestui aspect nu există divergență, problema de drept ce a fost supusă judecății și a condus la formarea convingerii primei instanțe fiind cea a competenței organelor abilitate de a proceda la recuperarea facilităților fiscale.
În cadrul acestei critici nu se identifică argumentate punctuale sub aspectul problemei de drept de care depinde, în esență, dezlegarea pricini.
Pentru aceste considerente, nu se identifică un caz ce se circumscrie ipotezei pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul formulat de DRAOV C..
O primă critică formulată de recurenta DRAOV C. se referă la incidența disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, în sensul că sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept dar și motivele pentru care au fost admise apărările reclamantei. Un alt argument vizează lipsa rolului activ al judecătorului fondului.
Critica nu este fondată.
Din analiza considerentelor sentinței se constată că în mod corect și concludent a stabilit în baza probelor administrate, cu prioritate situația de fapt, asupra căreia nu există divergență, apoi a indicat expres textele de lege incidente, procedând la interpretarea coroborată a acestora.
Recurenta arată că în lumina dispozițiilor imperative prev.de CEDO, motivarea neadecvată conduce la încălcare a dreptului la un pro9ces echitabil garantat de art. 6 din CEDO
Curtea reafirmă rolul motivării hotărârilor judecătorești în respectarea dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 paragraful 1 din CEDO; astfel cum susține recurentul corect la nivel de principiu însă, în speță, nu poate fi vorba de o omisiune a motivelor de natură a conduce la imposibilitatea realizării cenzurii de către instanța de control judiciar cu consecința nerespectării dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Curtea subliniază, pe de altă parte, și rolul instanței de control judiciar, acela de a complini ori suplini considerentele instanței de fond.
În acest context nu se identifică o încălcare a drepturilor garantate de CEDO, ca urmare a unei motivări incomplete.
În concret, coroborând și cu argumentele expuse în motivarea recursului formulat de DGFP Gorj, Curtea constată că instanța de fond este obligată a evidenția probele esențiale, dispozițiile legale incidente relevante ce conduc la formarea convingerii, fără a fi absolut necesar să detalieze concluziile asupra fiecărui înscris. În toate cazurile, un punct de vedere exprimat printr-o adresă, nu poate avea o forță probantă superioară și nu poate prevala în raport cu dispozițiile imperative ale legii.
O a doua categorie de critici se referă la încălcarea, de către instanța de fond a principiului retroactivității legii fiscale. Recurentul critică faptul că s-ar fi aplicat texte de lege străine situației de fapt.
Criticile nu sunt fondate.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile legale incidente referitoare la materia procedurilor de recuperare, restituire a facilităților fiscale, nefiind vorba de analiza legalității operațiunilor vamale, pentru a se raporta, în consecință, la legislația în vigoare la data operațiunilor vamale.
În toate cazurile, în mod corect, instanța de fond a pornit de la incidența dispozițiilor legale la data acordării certificatului de investitor în 2001, respectiv OUG 24/1998 explicând succesiunea in timp a actelor normative incidente. Și anume :Legea nr. 143/1999, OUG 176/2006 raportat la art. 1 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În esență, s-a avut în vedere legislația specifică procedurii recuperării ajutorului de stat, întrucât s-a concluzionat în prealabil asupra naturii juridice a facilităților fiscale .Prin urmare, în mod eronat și fără corelare cu considerentele sentinței ,se invocă retroactivitatea nepermisă în opinia recurentei.
Ulterior recurentul prezintă în cuprinsul cererii de recurs considerații teoretice relative la procedura controlului vamal ulterior prin prisma dispozițiilor art.44 alin.2 lit.c din OG nr. 92/2003, despre caracterul administrativ al deciziilor contestate pentru regularizarea situației fiscale ,,despre caracterul de titlu executoriu al acestor acte administrativ fiscale, considerații ce nu au făcut obiectul problemei de drept în temeiul căreia s-a adoptat soluția recurată și asupra cărei nu s-au exprimat divergențe .
O a treia categorie de critici se referă la incidența disp.304 pct.8 C pr. civilă, în sensul că în mod eronat, arată recurenta ,s-a apreciat că organul fiscal vamal nu era abilitat să dispună măsuri în legătură cu ajutoarele de stat.
În argumentare criticii, recurenta învederează incidența disp. HG nr. 110/2009 și art. 61 alin.1 și 2 din legea nr. 141/1997 referitoare la procedura controlului fiscal ulterior privind drepturile vamale, dar și a art. 17 lit.a din HG nr. 728/2008 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicare OUG nr. 24/1998
Criticile nu sunt fondate .
Textul de lege invocat trimite la sesizarea organelor abilitate să ia măsuri privind recuperarea facilității fiscale, dar nu stabilește expres organul abilitat . Prin urmare ,în mod corect instanța de fond face aplicare și interpretarea coroborat a disp. OUG nr.24/1998 ,cu Ordinul 382 din 12 10 2004 emis de Mai prin care s-a aprobat Ghidul de aplicare a ajutoarelor de stat acordate în temeiul OG nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate și concluzionând în prealabil asupra naturii facilității fiscale ca fiind ajutor de stat, aplică în consecință procedura de recuperare prev. de legea nr. 143/1999 și OUG nr. 117/2006 ., în concordanță cu care organul fiscal vamal nu era abilitat în mod direct a trece la controlul fiscal ulterior prevăzut de dreptul comun în materia controlului fiscal vamal ulterior .
Pentru aceste considerente, Curtea nu identifică aspecte ce se pot circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, nefiind identificate cauze de recurs de ordine publică, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE GORJ, actual DGRFP C., și DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C. în nume propriu și pentru A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE GORJ, actual DGRFP C. în nume propriu și pentru ANAF, împotriva sentinței nr. 4439 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă I. I. IPURL lichidator judiciar pentru M. C. S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, G. V. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. Jud. G.V.
2ex./A.C. 24 Noiembrie 2013/j. fond M.S.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2119/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 4305/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
