Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI. Sentința nr. 416/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 416/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 1453/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚĂ Nr. 416/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier M. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 08 noiembrie 2013 privind judecarea acțiunii formulată de reclamantul N. D., domiciliat în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 7, ., ap. 3, ., cu domiciliul ales la sediul cabinetului av. N. I. C., din mun. Drobeta Turnu Severin, .. 14, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, cu sediul în București, .. 15, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință publică de la 08 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta sentință, și când instanța, în temeiul art. 396 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de azi 15 noiembrie 2013.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul rolul Curții de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 23.09.2013, reclamantul N. D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr._/G/II/05.09.2013.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Raportul de Evaluare nr._/G/II/05.09.2013 s-a analizat respectarea regimului juridic al incompatibilităților al său în perioada exercitării funcției publice de consilier juridic și anume 01.07.2003-prezent. Prin acest raport, s-a constatat că în perioada 15.11.2010-prezent (chiar și în perioada cât a fost suspendat din funcția publică 01.12._12) s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut simultan atât calitatea de consilier juridic -funcționar public, cât și calitatea de avocat în cadrul Baroului M. (deși începând cu data de 25.05.2012 figurează suspendat la cerere din Barou ca incompatibil) încălcând astfel art. 96 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 care dispune că: „Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu regim special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului”.
În acest sens, a considerat eronată concluzia de incompatibilitate stabilită prin Raportul de Evaluare nr._/G/II/05.09.2013 emis de A.N.I. pentru următoarele considerente:
- așa cum reiese de altfel și din respectivul raport, începând cu data de 15.10.2010 a fost trecut în tabloul avocaților definitivi conform Deciziei Baroului M. nr. 254 din 12.11.2010, iar începând cu data de 01.12.2010 a fost suspendat din funcția publică conform Dispoziției Primarului comunei Eșelnița nr. 608 din 15.11.2010. Începând cu data de 15.05.2012 a reluat activitatea ca funcționar public conform Dispoziției nr. 270 din 11.05.2012 și totodată începând cu data de 25.05.2012 a fost suspendat la cerere ca și incompatibil din Baroul M. conform Deciziei nr. 95 din 25.05.2012, iar în prezent este funcționar public în cadrul Instituției Prefectului județul M., în concluzie nu a exercitat atribuții simultane celor două funcții niciodată, mai exact cât a desfășurat profesia de avocat nu a execitat atribuții ca funcționar public, așa cum interzice în mod expres legiuitorul.
- în interpretarea ANI a textului de lege prevăzut în art. 96 alin. 1 din Legea nr, 161/2003 se consideră că un funcționar public suspendat nu își pierde decât drepturile nu și obligațiile, ori în realitatea legiuitorul a stabilit interdicții clare și exprese care nu au nevoie de interpretare și care se referă doar la atribuțiile exercitate ca funcționar vublic potrivit fișei postului, nu și în alte situații ori care ar fi ele și la care ar putea fi emise ipoteze sau interpretări. Prin aceste considerente, consideră că raportul ANI este emis în interpretarea eronată și suplimentară a legislației invocate și în consecință nelegal.
De asemenea, referindu-se la perioada supendării din funcția de avocat și anume 25.05.2012 - prezent, tot același raport ANI consideră că persistă starea de incompatibilitate nemotivând-o în mod clar. Același text de lege invocat mai sus stabilește clar că este vorba de interdicția exercitării funcțiilor sau atribuțiilor și nu altă situație.
De asemenea, în secțiunea V din Legea 161/2003 care reglementează incomptabilitățile funcționarilor publici la art. 94 stabilește următoarele: „ (I) Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică. (II) Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, renumerate sau nerenumerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice; b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția publică, în condițiile legii. pe durata numirii sale; c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public; d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.”
Reclamantul a considerat că nu s-a aflat în nici una dintre aceste situații și a susținut că incompatibilitățile se referă clar la exercitarea simultană a două funcții sau calități.
Menționarea ca motiv de incompatibilitate între consilier juridic și avocat fundamentându-se pe disp. art. 10 din Legea nr. 514/2003 nu poate avea nicio relevanță în analiza unor eventuale stări de incompatibilitate ale funcționarului public, în această situație nu se poate face trimitere decât la Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 176/2010, aceeași situație fiind analizată și față de disp. Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Dispozițiile din Legea nr. 514/2003 și Legea nr. 51/1995 referitoare la stările de incompatibilitate ale consilierului juridic și respectiv avocatului, nu pot constitui temeiuri pentru constatarea incompatibilității în raport de disp. Legii nr. 188/1999, ci eventualele stări de incompatibilitate pot fi analizate numai prin prisma acestui act normativ special și numai pentru funcționarii publici.
Voința legiuitorului este evidentă și constă în faptul că nu se consideră incompatibilitate decât atunci când funcționarul public exercită pe lângă atribuțiunile de funcționar public și alte atribuții care sunt incompatibile cu funcția publică deținută.
Cu alte cuvinte, doar exercitarea unei alte funcții sau profesii dintre cele prevăzute în lege conduce la crearea unei stări de incompatibilitate, iar nu situațiile de suspendare în care funcționarul public nu își poate exercita atribuțiile specifice funcției publice deținute.
Analiza stării de incompatibilitate se face exclusiv prin raportare la dispozițiile legii speciale și anume Legea nr. 188/1999, întrucât se analizează starea de incompatibilitate a funcționarului public și nu starea de incompatibilitatea a consilierului juridic sau a avocatului, deoarece aceste profesii sunt reglementate de acte normative speciale și nu sunt supuse disp. Legii nr. 176/2010 și ca atare nu pot forma obiectul unei analize efectuate de ANI.
Potrivit art. 95 alin. 2 din Legea nr. 188 1999, „Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1) și la art. 94 alin. (I), pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani.” Art. 96 alin. 4 Legea nr. 188/1999 - ,,Perioada suspendării raporturilor de serviciu în condițiile art. 94 alin. ( l) lit. c) și art. 95 alin. (1) lit. c) se consideră vechime în funcția publică.” per a contrario, în toate celelalte cazuri de suspendare, deci și în situația suspendării prin acordul părților prevăzută de art. 95 alin. 2 Legea nr. 188 1999, perioada suspendării în care nu se exercită efectiv funcția publică, nu se consideră vechime în funcția publică, deci nu există stare de incompatibilitate.
Mai mult, din chiar cuprinsul art. 96 alin. l din Lega nr. 161/2003 la care se face referire în Referatul de evaluare (pag. 6. alin. ultim) rezultă că funcționarii publici...pot exercita funcții...care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public”, ori reclamantul, suspendat fiind, nu a exercitat atribuții ca funcționar public, iar la suspendarea raporturilor de serviciu a predat lucrările și bunurile care i-au fost încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu conform art. 103 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, ceea ce a determinat în mod evident și imposibilitatea de a mai exercita funcția publică.
Atât timp cât legea permite ca funcționarul public să exercite alte funcții care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu exercitarea atribuțiilor de serviciu și câtă vreme era suspendat din funcția publică și a predat lucrările și bunurile ce-i fuseseră încredințate, deci nu mai exercita funcția publică, este evident că legiuitorul a prevăzut că atunci când a intervenit suspendarea nu mai poate fi vorba de o stare de incompatibilitate, suspendarea din funcția publică atrăgând suspendarea drepturilor și obligațiilor ce decurg din exercitarea funcției conform art. 117 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 54 din Legea nr. 53/2003.
În mod eronat se susține că există incompatibilitate pe perioada suspendării, întrucât în toată această perioadă funcția publică nu este exercitată, nu este plătită, nu constituie vechime în muncă, incompatibilitatea făcând referire la exercitarea, iar nu la deținerea funcției publice.
De asemenea, și în situația în care deține și exercită funcția publică, nu este într-o stare de incompatibilitate cu profesia de avocat în situația în care și din această calitate este suspendat, pentru că perioada de suspendare din avocatură nu constituie vechime în avocatură.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 Legea nr. 176/2010, art. 10 alin. 1 Legea nr. 554/2004, art. 96 pct. 1 NCPC.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 1 NCPC, la data de 16 octombrie 2013, pârâta Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant, întrucât susținerile sunt nefondate.
În scopul soluționării lucrării, urmare a solicitărilor Agenției Naționale de Integritate întemeiate pe dispozițiile art 20 alin. 5 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, a primit documente și informații referitoare la reclamant, de la instituții și autorități publice, persoane de drept public sau privat astfel cum au fost detaliate în raportul de evaluare.
Pârâta a invocat prevederile art. 95 alin. 2 și 3 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, art 10 din Legea nr. 514/2003, art. 15 din Statutul profesiei de avocat, art. 14 și art. 24 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a susținut că, din analiza textelor de lege rezultă faptul că un funcționar public al cărui raport de muncă a fost suspendat nu își pierde calitatea de funcționar public, ci doar întrerupe exercitarea funcției publice.
Suspendarea raporturilor de serviciu reprezintă în realitate o suspendare a principalelor sale efecte, prestarea muncii și plata salariului, ce se manifestă printr-o încetare temporară a ducerii la îndeplinire a atribuțiilor specifice din fisa postului, restul drepturilor și obligațiilor care rezultă din contract continuând să se aplice. Pe timpul suspendării din funcție, își produc efectele toate reglementările privind incompatibilitatea și conflictul de interese, specifice funcției publice deținute de persoana în cauză.
Pârâta a susținut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 15.11.2010 - prezent, întrucât a deținut simultan atât calitatea de funcționar public (consilier juridic) din cadrul Primăriei Comunei Eșelnița, respectiv Instituției Prefectului Județului M., cât și calitatea de avocat în cadrul Baroului M., încălcând astfel dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
Pârâta a concluzionat că raportul de evaluare a consemnat o stare de fapt reală, existentă în momentul efectuării verificărilor, astfel încât solicitarea de anulare a actului administrativ este neîntemeiată, drept pentru care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.
Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, precum și cu orice mijloc de probă care reiese necesar a fi administrat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsa delegatului instituției.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 2 NCPC, la data de 24 octombrie 2013, reclamantul N. D. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației.
Referitor la susținerea faptului că potrivit art. 10 din Legea nr. 514/2003 prin care se stabilește incompatibilitatea profesiei de consilier juridic cu profesia de avocat este total eronată, întrucât reclamantul, în data de 02 decembrie 2010 a înaintat cerere de demisie din Colegiul Consilierilor Juridici ca urmare a înscrierii sale în cadrul unei alte forme de organizare profesională.
Oricum legislația specifică ocupării unei funcții publice nu stabilește și nu face referire la incompatibilitatea dintre funcția de consilier juridic și profesia de avocat și nu poate fi analizată ca o incompatibilitate a funcției publice.
De asemenea, a reiterat faptul că nu a exercitat niciodată în același timp profesia de consilier juridic cât și cea de avocat. Cu atât mai mult, cel puțin cu privire la suspendarea la cerere a unui funcționar public, art. 96 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 stabilește în mod clar că „Perioada suspendării raporturilor de serviciu intervenită prin acordul părților prevăzută de art. 95 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și în care nu se exercită efectiv funcția publică nu se consideră vechime în funcția publică pentru că legiuitorul a stabilit în acest sens că a nu exercita înseamnă clar a nu îndeplini atribuțiile unei funcții publice, nefacându-se nici unde referire la alte drepturi sau obligații ce intervin pe timpul suspendării și deci, nu poate exista o stare de incompatibilitate, întrucât lezarea intereselor publice sau a instituției publice nu se pot realiza.
Reclamantul a anexat, în copie, cerere de demisie din Colegiul Consilierilor Juridici M. înregistrată la această asociație profesională la data de 20.10.2010.
În ședința publică de la 08.11.2013, instanța a încuviințat proba solicitată de reclamant cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înscrisuri solicitată de pârâtă prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a invocat nelegalitatea raportului de evaluare întocmit de pârâtă, susținând că nu a exercitat simultan calitatea de funcționar public - consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Eselnița, respectiv Instituției Prefectului Județului M. și calitatea de avocat în cadrul Baroului M. și nu a încălcat dispozițiile art. 96. alin. 1 din Legea nr. 161/2003.
Potrivit art. 96 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 „Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu regim special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului”.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, „funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii”.
Pârâta a constatat faptul că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 15.11.2010 - prezent, întrucât a deținut simultan atât calitatea de funcționar public (consilier juridic) din cadrul Primăriei Comunei Eșelnița, respectiv Instituției Prefectului Județului M., cât și calitatea de avocat în cadrul Baroului M., încălcând astfel dispozițiile art. 96 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.
Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, procedura de informare a fost îndeplinită, reclamantul fiind informat prin intermediul unei scrisori recomandate despre faptul că au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților, precum și cu privire la dreptul de a prezenta date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris. Informarea a fost transmisă la domiciliul reclamantului prin scrisoare recomandată.
Atât în cererea de chemare în judecată, cât și în punctul de vedere înregistrat la Agenție la nr._/G/II/04.07.2013, reclamantul a susținut, în esență, faptul că activitatea de avocat a fost începută odată cu suspendarea din funcția publică (01 decembrie 2010), întrucât, în conformitate cu Statutul avocaților, profesia de avocat este incompatibilă cu orice altă profesie remunerată cu excepția activităților de învățământ și în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public (conform modificărilor aduse de Legea nr. 330/2009), ori în acest sens nu putea să își desfășoare această activitate decât din momentul în care a dovedit Baroului M. că a fost suspendat din funcția publică, în caz contrar sancțiunea ar fi fost până la excluderea din barou.
Reclamantul a susținut că prima lună de activitate în calitate de avocat definitiv a fost luna decembrie 2010, dar și acea perioadă (fiind perioada de organizare a cabinetului) fără venituri întrucât, așa cum reiese din situația de plăți din cadrul baroului, prima lună în care a fost supus contribuțiilor legate de profesia de avocat a fost luna ianuarie 2011. Cât privește calitatea de funcționar public, începând cu 01.12.2010 a fost suspendat prin acordul părților din cadrul primăriei comunei Eșelnița, așa cum prevede art. 117 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu dispozițiile art. 54 din Legea nr. 53/2003 și de asemenea în concordanță cu recomandarea ANFP-ului în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, pârâta a solicitat informații, necesare efectuării activității de evaluare, de la instituții și autorități publice, detaliate în raportul de evaluare.
În urma activității de evaluare a documentelor și informațiilor primite cu privire la reclamant, a rezultat că reclamantul a fost numit în funcția publică de execuție de consilier juridic în cadrul Instituției Prefectului Județului M. începând cu data de 01.07.2003.
Începând cu data de 01.10.2010, reclamantul s-a transferat de la instituția prefectului, în interesul serviciului, în funcția publică de consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Eșelnița, județul M. (fila 41).
Reclamantul a fost înscris pe Tabloul avocaților definitivi din Baroul M. începând cu data de 15.11.2010 (fila 17).
Urmare a cererii reclamantului, începând cu data de 01.12.2010, s-a suspendat pe o perioadă de până la 3 ani din funcția publică de consilier juridic superior treapta I din cadrul compartimentului juridic al aparatului primarului comunei Eșelnița (fila 19).
Începând cu data de 15.05.2012, suspendarea din funcția publică încetează la cererea reclamantului (fila 18).
Începând cu data de 16.05.2012 reclamantul se transferă, în interesul serviciului, de la Primăria Comunei Eșelnița, înapoi la instituția prefectului, pe funcția publică deținută anterior, de consilier juridic (fila 20).
Reclamantul s-a suspendat din barou, la cerere, începând cu data de 25.05.2012 și trecut pe tabloul avocaților incompatibili (fila 16).
Potrivit răspunsului nr. 380/24.09.2012 al Baroului M. (fila 50), reclamantul a fost înscris pe Tabloul avocaților definitivi din Baroul M. începând cu data de 15.11.2010 conform Deciziei nr. 254 din 12.11.2010. Începând cu data de 25.05.2012, reclamantul s-a suspendat la cerere în baza art. 28 lit. a din Legea nr. 51/1995 modificată, conform Deciziei de suspendare nr. 95 din 25.05.2012.
În conformitate cu prevederile art. 95 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, „Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. 1 și la art. 94 alin. 1, pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani”.
Potrivit art. 96 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 „Pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză”.
Potrivit dispozițiilor art 10 din Legea nr. 514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, „Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu: a) calitatea de avocat...”
În Decizia nr. 300/06.07.2004, Curtea Constituțională a statuat că “față de regulile stabilite prin Codul muncii, care reprezintă legea generală, Legea nr. 514/2003 poate institui - în virtutea principiului specialia generalibus derogant - reguli diferite pentru categoria de salariați al căror statut îl reglementează (…). De asemenea, din analiza conținutului profesiei de consilier juridic rezultă că aceasta este o profesie distinctă, care are ca obiect apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află, în conformitate cu Constituția și cu legile țării. Aceste particularități determină caracterul distinct al profesiei de consilier juridic atât față de celelalte profesii, meserii sau ocupații ce cad sub incidența Codului muncii, cât și față de alte profesii juridice reglementate de alte legi speciale. (…) Stabilirea prin lege a unor condiții și incompatibilități pentru exercitarea profesiei de consilier juridic reprezintă aplicarea dispozițiilor art. 41 din Constituție, republicată, la o categorie profesională distinctă, aceea a consilierilor juridici, categorie în care intră toate persoanele care au făcut o asemenea opțiune și care îndeplinesc condițiile legii privitoare la exercitarea profesiei de consilier juridic.
Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (în vigoare la data de 5.11.2010) stipulează: - art. 14 „Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”; - art. 24 alin. 2 în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.”
În cadrul prezentei acțiuni, instanța de contencios administrativ nu are abilitatea de a realiza un control al modalității reclamantului de primire în profesia de avocat, de a verifica legalitatea actelor și faptelor sub aspectul îndeplinirii cerințelor legale și formale impuse pentru înscrierea pe tabloul avocaților.
În speță nu pot fi reținute susținerile reclamantului privind lipsa unor venituri din activitatea de avocat până la data de 01.01.2011, având în vedere că legea stabilește existența stării de incompatibilitate a cărei incidență a determinat întocmirea raportului de evaluare.
Referitor la susținerile reclamantului referitoare la efectele suspendării din funcția publică, Curtea menționează că un funcționar public al cărui raport de serviciu a fost suspendat nu își pierde calitatea de funcționar public, ci doar întrerupe exercitarea funcției publice.
Suspendarea raporturilor de serviciu reprezintă în realitate o suspendare a principalelor sale efecte, prestarea muncii și plata salariului, ce se manifestă printr-o încetare temporară a ducerii la îndeplinire a atribuțiilor specifice din fișa postului, restul drepturilor și obligațiilor care rezultă din contract continuând să se aplice.
Suspendarea se deosebește de încetarea raporturilor de serviciu printr-un element esențial: încetarea raportului de serviciu presupune dispariția efectelor sale, iar suspendarea presupune doar întreruperea acestora.
Pe durata suspendării, raportul de serviciu al funcționarului public nu poate fi modificat, ba mai mult nu poate înceta, motiv pentru care respectarea regimului juridic al incompatibilităților specifice funcției din care a intervenit suspendarea este în continuare o obligație activă, care produce efecte juridice specifice în cazul încălcării.
O astfel de soluție rezultă și din interpretarea teleologică a textelor de lege în sensul stabilirii înțelesului normei juridice civile, având în vedere scopul urmărit de legiuitor în momentul elaborării acesteia.
Reglementarea regimului incompatibilitătilor are menirea de a apăra principii și norme de conduită în vederea asigurării exercitării funcțiilor și demnităților publice în condiții de imparțialitate, integritate și transparență.
Pe timpul suspendării din funcție, își produc efectele toate reglementările privind incompatibilitatea și conflictul de interese, specifice funcției publice deținute de persoana în cauză.
În ceea ce privește apărarea reclamantului din cadrul răspunsului la întâmpinare, potrivit căreia a demisionat din Colegiul Consilierilor Juridici la data de 02.11.2010 și astfel nu se află în stare de incompatibilitate, aceasta va fi înlăturată.
Demisia este o consecință a principiului libertății muncii, consacrat de art. 41 alin. 1 din Constituție și reprezintă opțiunea angajatului care, de bună voie, înțelege să pună capăt raporturilor de muncă în acest mod.
La dosar, reclamantul a depus, în copie, o cerere care poartă mențiunea că este formulată la data de 02.10.2010, însă, la dosar, nu există nicio dovadă că aceasta a fost înregistrată la angajator și nu există niciun act administrativ prin care să se fi luat act de această demisie și să se fi dispus încetarea raportului de serviciu din funcția publică deținută.
Din contră, actele dosarului atestă faptul că reclamantul a solicitat la data de 15.11.2010 suspendarea din funcția publică de consilier juridic pe o perioadă de până la trei ani (fila 53), suspendare care a fost dispusă prin Dispoziția Primarului nr. 608/15.11.2010 și, ulterior, a solicitat încetarea suspendării (fila 52), aceasta fiind dispusă prin Dispoziția nr. 270/11.05.2012 (fila 54).
Ca urmare, nu a existat o încetare a raportului de funcția publică, astfel că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada supusă evaluării, întrucât a deținut simultan atât calitatea de funcționar public - consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Eșelnița, respectiv Instituției Prefectului Județului M., cât și calitatea de avocat în cadrul Baroului M., încălcând astfel dispozițiile art. 96 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.
Prin urmare, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia acolo unde legea nu distinge nici cel ce o interpretează nu trebuie să o facă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus) de vreme ce pe durata suspendării raportului de serviciu sau a contractului de muncă, postul este rezervat, suspendarea operând decât în privința obligației de plată a salariului/indemnizației în schimbul muncii depuse, respectarea regimului incompatibilităților specifice funcției din care a intervenit suspendarea este în continuare o obligație activă, care produce efecte juridice specifice în cazul încălcării.
Starea de incompatibilitate produce aceleași efecte indiferent de durata acesteia, fiind irelevant și dacă reclamantul nu s-ar afla în această stare pe întreaga durată reținută în raportul de evaluare.
Raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate a evidențiat în mod corect împrejurarea că reclamantul a exercitat, simultan, atât funcția de consilier juridic, cât și calitatea de avocat, ceea ce contravine prevederilor art. 96 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.
Sub aspectul reținerii incompatibilității derivând din deținerea acestor poziții, materialul probator existent la dosar, relevă fără echivoc lipsa de diligență a reclamantului de a înlătura starea de incompatibilitate. Neprocedând astfel, reclamantul a exercitat ambele calități cu încălcarea regimului juridic al compatibilităților impus de Legea nr. 161/2003 și s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada supusă evaluării, pârâta A.N.I. evaluând corect materialul probator existent la dosar, incluzând apărările formulate de reclamant.
Împrejurările invocate de reclamant nu infirmă această concluzie, starea de incompatibilitate existând în perioada supusă evaluării. Circumstanțele invocate de reclamant privind buna sa credință nu pot reprezenta motive de anulare a actului administrativ atacat, ci pot fi eventual avute în vedere în aprecierea consecințelor stării de incompatibilitate.
Raportul de evaluare a consemnat o stare de fapt reală, existentă în momentul efectuării verificărilor, iar aplicarea legii s-a făcut corect de către pârâtă în raport de perioada supusă evaluării, fiind constatată corect starea de incopatibilitate reglementată de art. 96 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, astfel încât solicitarea de anulare a actului administrativ este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, constatând că actul administrativ contestat este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 Curtea va respinge acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. D., domiciliat în mun. Drobeta Turnu Severin, .. 7, ., ap. 3, ., cu domiciliul ales la sediul cabinetului av. N. I. C., din mun. Drobeta Turnu Severin, .. 14, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, cu sediul în București, .. 15, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cerere care se depune la Curtea de Apel C..
Pronunțată în ședința publică de la 15 Noiembrie 2013, la sediul Curții de Apel C..
Președinte, L. M. D. | ||
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored.jud.L.M.D.
4 ex./M.P./20.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 4238/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
