Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 9822/101/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - M. F.
Judecător: - D. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. I. I. împotriva sentinței nr. 2336 din data de 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M., reprezentată de consilier juridic G. I. lipsind recurentul reclamant B. I. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței netimbrarea recursului formulat de recurentul reclamant B. I. I. cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei, după care;
Instanța, pune în discuție excepția anulării recursului ca netimbrat, potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, având în vedere nedepunerea la dosar de către reclamant a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei și acordă cuvântul reprezentantului părții prezente asupra excepției.
Consilier juridic G. I. pentru intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M., solicită admiterea excepției și pe cale de consecință anularea recursului formulat de reclamantul B. I. I. ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin contestația înregistrată la Judecătoria Strehaia la 18.11.2011, contestatorul B. I., a solicitat anularea deciziei de impunere ACC 1347/15.09.2011 și a deciziei nr._/7.10.2011, de soluționare a contestației la decizia de impunere.
În motivare a susținut că i-a fost comunicată decizia de impunere 1347 din cuprinsul căreia reiese că în urma verificărilor efectuate pentru perioada de activitate 2006-2009, s-a constatat o datorie de 2963 lei din care 1396 lei debit, 1358 lei dobânzi și 209 lei penalități de întârziere.
Decizia a fost contestată la CAS M. iar contestația respinsă prin decizia_/7.10.2011.
A considerat că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale și principiilor instituite de codul de procedură fiscală.
Astfel, plata contribuției în conformitate cu art. 211 din Legea nr. 295/2006 se efectuează de persoanele care au calitatea de asigurat și încheie un contract de asigurare cu casele de sănătate, ceea ce nu este cazul reclamantului care nu a ales liber Casa de Asigurări de Sănătate M..
Potrivit art.208 alin.3 lit.a din Legea nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza pe unele principii printre care și alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări.
Calitatea de asigurat se dovedește cu un document justificativ, eliberat de CAS, ori, reclamantului nu i s-au eliberat astfel de documente.
Organele de control nu au respectat procedura prevăzută de lege pentru stabilirea sumelor datorate fiind încălcate prevederile art.102 din OUG nr.92/2003 întrucât nu i s-a comunicat un aviz de inspecție și nici nu s-a prezentat la sediul său.
Nu a fost respectat principiul dreptului de a fi ascultat instituit de art.9 alin.1 din C.pr.fiscală și nici obligația de informare prevăzută de art.107 C.pr.fiscală.
În ceea ce privește dobânzile și penalitățile, a apreciat că acestea nu se datorează pentru că nu a fost pus în întârziere.
Contestatorul a depus la dosar, în copie, deciziile contestate precum și deciziile de impunere pentru plăți anticipate pe anii 2006-2009, adeverința nr. 1500 din 6.10.2011 eliberată de Universitatea din C. Facultatea de Automatică Calculatoare și Electronică.
Prin sentința nr. 1765/13.12.2011, Judecătoria Strehaia a declinat competența la Tribunalul M. unde cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința nr.1462 din 15 martie 2012, Tribunalul M. a admis contestația și a anulat decizia de impunere ACC 1347/15.09.2011 și decizia nr._/7.10.2011 de soluționare a contestației la decizia de impunere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa de Asigurări de Sănătate M., recurs ce a fost admis prin Decizia nr._/04.12.2012, sentința recurată fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 28.12.2012, sub nr._ .
Prin sentința nr. 2336 din data de 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. I. I. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul M. a reținut că reclamantul a desfășurat activitate în calitate de persoană fizică autorizată.
Pentru 01.01.2006– aprilie 2006 obligația de plată a reclamantului a fost stabilită în baza OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea asigurărilor sociale de sănătate și a Ordinului nr.221/2005.
Astfel, potrivit art.51 alin.2 lit.b din OUG 150/2002 contribuția pentru asigurările sociale de sănătate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din activități desfășurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Potrivit art.6 din Ordinul nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, veniturile realizate de persoane autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile din activități desfășurate de persoane fizice în baza unei autorizații eliberate în acest sens, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere.
Conform art.8 alin.1 și 2 din Ordinul nr. 221/2005, contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Diferențele rămase de achitat, calculate în raport de decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează dobânzi.
A..(3) al art.8 prevede că în cazul în care contribuabilii care realizează venituri din profesii libere sau sunt autorizați să desfășoare activități independente, la finele anului, înregistrează pierderi sau realizează venituri la nivelul fiecărei luni sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară, contribuția se calculează prin aplicarea cotei de 6,5% la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară pentru fiecare lună, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Potrivit art. 6 din OUG 150/2002 beneficiază de asigurare, fără plata contribuției toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă.
Astfel, faptul că reclamantul a avut în perioada menționată calitatea de student nu îl exonerează de plata contribuției la asigurările de sănătate atâta timp cât acesta realiza venituri din activitatea desfășurată în calitate de persoană fizică autorizată, neavând suspendată în mod legal activitatea.
Pe de altă parte, potrivit art.55 alin.1 și 5 din OUG 150/2002 pentru întârzierea în achitarea debitelor a bugetul de stat se calculează majorări și penalități de întârziere în baza OG 92/2003.
Așa fiind, cum reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.8 alin.3 din OUG 150/2002 de a-și declara veniturile obținute din activitatea independentă pe care a fost autorizat să o desfășoare, corect pârâta a calculat contribuția datorată de acesta pe perioada ianuarie – aprilie 2006 pe baza datelor furnizate de DGFP M., calculând și dobânzi și penalități de întârziere conform dispozițiilor art.55 din OUG nr.150/2002.
Începând luna mai 2006, obligația de plată a contribuției pentru asigurările de sănătate a fost reglementată de Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Astfel, potrivit art.257 din Legea nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Conform alin.2 lit.b, alin.5 lit.b și alin.7 ale art.257 din același act normativ, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; contribuțiile se plătesc trimestrial, obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revenind asiguraților pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b.
Potrivit art.213 din Legea nr.95/2006, beneficiază de asigurare, fără plata contribuției toți copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din muncă.
Față de aceste prevederi legale, s-a apreciat că reclamantul datora contribuția lunară pentru asigurările de sănătate în condițiile în care, deși era student realiza venituri din activitatea desfășurată în calitate de persoană fizică autorizată, neavând suspendată în mod legal activitatea, așa cum s-a reținut și anterior și în consecință, în mod corect, pârâta a procedat la stabilirea cuantumului acesteia în baza datelor comunicate de ANAF.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit art. 261 (1) din Legea nr.95/2006 angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Conform art.120 alin.1 C.pr.fiscală, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar potrivit art.120¹ alin.1 din același act normativ, plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.
Față de aceste prevederi legale s-a constatat că, în mod legal, pârâta a calculat dobânzi și penalități de întârziere și prin urmare, susținerea reclamantului în sensul că nu se pot calcula penalități la o sumă în legătură cu care nu a fost pusă în întârziere a apărut ca neîntemeiată în condițiile în care obligația de plată era trimestrială.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.107 C. pr. fiscală, instanța a reținut că, în cauză, nu s-a desfășurat o activitate de inspecție fiscală, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile Titlului VII din Codul de procedură fiscală astfel încât prevederile art.107 referitoare la dreptul contribuabilul de a fi informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale nu sunt aplicabile.
Prin urmare, reținând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform dispozițiilor legale menționate anterior, s-a apreciat că, în mod legal pârâta a procedat la emiterea deciziei de impunere contestate.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. I. I.Ț, fără însă a-l timbra.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată se timbrează anticipat, fiscal și judiciar, neîndeplinirea acestei obligații, în lipsa unei scutiri legale, fiind sancționată cu anularea.
Cum la dosar nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, deși recurentul reclamant, a fost citat legal cu mențiunea expresă a achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, acesta nu și-a îndeplinit obligația.
În consecință, recursul formulat de recurentul reclamantul B. I. I., urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de reclamantul B. I. I. împotriva sentinței nr. 2336 din data de 6 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, M. F. | Judecător, D. C. |
Grefier, R. V. |
Red. MF
Tehn.red. RV 2ex/4.11.2013
Jud fd. BM
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 5609/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
