Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3487/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 3487/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 2442/95/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 3487/2013

Ședința publică de la 01 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. R.

Judecător A. C.

Judecător C. N. G.

Grefier A. Coșei

Pe rol soluționarea recursul formulat de recurentul reclamant F.-I. F. împotriva sentinței nr. 3657 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. F. PUBLICE-G. F.-COMISARIATUL GENERAL, G. F. - SECTIA JUDETEANA GORJ și A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant F.-I. F. asistat de avocat Gh. C. și consilier juridic R. L. pentru intimatul pârât M. F. PUBLICE-G. F.-COMISARIATUL GENERAL, lipsind intimații pârâți G. F.- SECTIA JUDETEANA GORJ și A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.

Apărătorul recurentului reclamant F.-I. F. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat învederând faptul că instanța nu s-a pronunțat pe fond.

Principala critică adusă sentinței instanței de fond vizează faptul că Ordinul nr. 2253/2011 ce privește reorganizarea Gărzii Financiare este suspendat invocând, în acest sens, sentința nr. 220/2011 a Curții de Apel G. rămasă irevocabilă la Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a motivat de instanța de fond că ordinul nr. 2253/2011 nu era opozabil erga omnes însă acesta are în vedere întreaga instituție și nu persoane individuale.

O altă critică adusă sentinței instanței de fond se referă la faptul că, deși Ordinul nr. 2253/2011 era suspendat, instituția pârâtă a organizat concurs menținând condiția ca participanții să obțină peste 50 de puncte. Arată că recurentul reclamant a fost declarat admis în prima fază însă, după realizarea unei noi grile de departajare, a fost declarat respins. Mai arată că, prin Ordinul nr. 2253/2011, nu s-a prevăzut faptul că există posibilitatea ca mai multe persoane să obțină peste 50 de puncte astfel că, în scopul departajării, candidații au participat la un interviu. Susține că recurentul reclamant nu are voie să lucreze la societățile pe care le controlează.

Învederează faptul că la momentul emiterii preavizului G. Financiară trebuia să-i aducă la cunoștință lista posturilor vacante, inclusiv cele inferioare postului ocupat de recurent, pe care poate să opteze.

Solicită să fie avute în vedere motivele de recurs și practica instanțelor care e constantă în admiterea acestei acțiuni și în reintegrarea cu plata drepturilor salariale. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Consilier juridic R. L. pentru intimatul pârât M. F. PUBLICE-G. F.-COMISARIATUL GENERAL solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

Arată că Ordinul ANAF nr. 2253/2011 nu este un act administrativ cu caracter normativ ci un act administrativ cu caracter individual, aplicându-se doar personalului Gărzii Financiare, astfel că nu se pune problema publicării în Monitorul Oficial.

Susține faptul că sentința nr. 220/2011 pronunțată de Curtea de Apel G. nu are aplicabilitate în cauză invocând în acest sens principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești. Cu privire la concursul organizat, arată faptul că, având în vedere reorganizarea ce a avut loc în 2011, nu se putea pune problema unor criterii obiective de departajare.

Solicită și respingerea solicitării recurentului reclamant de reintegrare pe postul deținut anterior având în vedere că acesta este ocupat. Arată faptul că, în ambele dosare, se află lista posturilor vacante cu nr. de înregistrare. Depune practică judiciară.

În replică, apărătorul recurentului reclamant arată că, cu 3 luni înainte de susținerea examenului, reclamantul a susținut un interviu în urma căruia a trecut pe funcția de inspector principal, solicitând să depună înscrisuri în dovedirea celor susținute.

Consilierul juridic al intimatului pârât arată că se opune având în vedere că s-a încheiat etapa dezbaterilor.

CURTEA

Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3657 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și s-a respins acțiunea față de această pârâtă.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul F.-I. F. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - G. Financiară - Comisariatul General, G. Financiară - Secția Județeană Gorj și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 38 din 22 iulie 2011, repunerea în situația anterioară emiterii acestei decizii în funcția publică teritorială de comisar I grad profesional principal în cadrul Gărzii Financiare Gorj, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale actualizate și indexate până la data plății efective pentru perioada 22.07.2011 și până la data la care va fi integrat în funcție.

În baza art. 15 alin. 1 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea efectelor deciziei de eliberare din funcție cu nr. 38/22.07.2011.

Reclamantul a arătat că decizia de eliberare din funcție este nelegală deoarece a fost emisă în mod abuziv, cu sfidarea unei hotărâri judecătorești obligatorii și executorii și cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin sentința nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, s-a dispus în mod obligatoriu ca efectele Ordinului nr. 2253/23.06.2011 emis de A.N.A.F., sunt suspendate până la soluționare irevocabilă a cauzei pe fond.

De asemenea, emiterea deciziei de eliberare din funcție este lovită de nulitate, deoarece s-a produs fără respectarea obligațiilor prevăzute de art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999, aceea de a-i pune la dispoziție și de a comunica dacă există posturi vacante rămase ce pot fi ocupate pentru a opta pentru acestea anterior încetării raporturilor de serviciu sau, dacă nu există astfel de posturi în cadrul instituției, să fi solicitat A.N.A.F. lista locurilor vacante corespunzătoare la care să poată fi transferat sau să se poată transfera la cerere. În acest sens a redat dispozițiile imperative ale art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999.

Instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.A.F.

Aceasta a fost admisă întrucât actul administrativ a cărui anulare și suspendare se solicită a fost emis de către G. Financiară – Secția Județeană Gorj.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul dedus judecății și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic. În prezenta cauză, actul administrativ a cărui anulare și suspendare se solicită este emis de G. Financiară Secția Jud. Gorj, astfel încât nu poate genera obligații în sarcina unei alte instituții, A.N.A.F. neavând calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că decizia nr. 38/22.07.2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Administrare Fiscală - G. Financiară – Secția Județeană Gorj a avut în vedere printre altele și Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 prin care s-a aprobat structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare și a Secțiilor Județene pe baza numărului maxim de posturi aprobat prin H.G. nr. 1324/2009, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 56/2011 respectiv, statele de funcții pentru aceste structuri și Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională pentru funcționarii publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării.

Acest Ordin este un act administrativ care produce efecte în raport cu persoanele ce au făcut parte din cadrul structurii financiare și ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, neaplicându-se erga omnes.

Astfel, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual.

S-a apreciat că efectele sentinței civile nr. 220/13.07.201 a Curții de Apel G. nu se pot produce în raport cu oricare din funcționarii publici ale căror posturi au fost reduse, întrucât această suspendare a fost obținută la solicitarea anumitor persoane – până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate, iar pe de altă parte, actul administrativ în discuție nu are caracter normativ și în aplicarea regulii relativității efectelor hotărârii judecătorești, sentința sus menționată nu produce efecte și în privința reclamantului, ci numai în ceea ce privește părțile din respectiva cauză.

Printre preavizul comunicat la data de 23.06.2011, reclamantului i s-a adus la cunoștință că funcția publică în care era numit, a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile începând cu data comunicării și că poate opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F.

De asemenea, în preaviz se arăta că lista funcțiilor publice de execuție vacante va fi publicată pe site-urile Gărzii Financiare și A.N.A.F. și afișată la vizierele Secțiilor Teritoriale ale Gărzii Financiare.

Reclamantul a optat pentru ocuparea unei funcții publice vacante și a participat la examenul de testare profesională, realizând un punctaj final de 136 puncte, fiind declarat respins.

Referitor la susținerea reclamantului în sensul că au fost încălcate prevederile art. 69 și următoarele din Codul Muncii, s-a apreciat că necesitatea reorganizării este un aspect ce ține de oportunitatea și nu de legalitatea emiterii unui act administrativ, aspectele ce țin de oportunitatea emiterii actului administrativ nefiind de natură a antrena anularea actului.

Art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, arată că persoana ce are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în următoarele cazuri: „b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public”.

Dispozițiile art. 99 alin. 5 din același act normativ, arată că în situația prevăzută la alin. 1 lit. b, în perioada de preaviz, dacă în cadrul instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici.

Conform art. 100 alin. 1 și 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, în situația reorganizării și dacă există mai mulți funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează examen de către autoritatea publică.

Reclamantului, prin preaviz i s-a comunicat că funcția publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă preaviz de 30 de zile, că poate opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare potrivit noii structuri organizatorice, iar dacă există mai multe opțiuni pentru funcția pentru care a optat, se va desfășura examen pentru numirea în funcție.

Astfel, prin reorganizarea ce a avut loc la nivelul Gărzii Financiare, nu s-a redus vreun post ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu, ci a avut loc o reorganizare prin reducerea numărului de posturi cu obligarea la încadrarea în cheltuielile bugetare alocate, trebuind a fi organizat examen în situația existenței mai multor opțiuni pentru același post.

Numai în ipoteza în care nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul instituției publice, aceasta solicită A.N.A.F. în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante (conform art. 99 alin. 6 din Legea nr. 18/199).

Reclamantul a optat pentru una din funcțiile publice vacante și a participat la examenul de testare, nemaifiind posibilă numirea lui decât în acea funcție în situația obținerii unui punctaj corespunzător la examen, neavând relevanță existența unor posturi vacante la alte secții.

Deși reclamantul a obținut 136 de puncte, nu a putut fi declarat admis și numit în funcția publică pentru care a optat în condițiile în care au fost candidați ce au optat pentru aceeași funcție și au obținut un punctaj mai mare decât acesta.

Pentru a se pune problema redistribuirii, era necesar ca reclamantul să figureze în corpul de rezervă, iar pentru aceasta ar fi trebuit eliberat din funcție, competența de a face distribuirea revenind potrivit Legii A.N.A.F.

Pentru aceste considerente, a fost respinsă acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul F. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

În motivarea recursului, recurentul a învederat că a solicitat instanței anularea deciziei 38 din 22.07.2011, repunerea în situația anterioară emiterii acestei decizii, în funcția publică teritorială de comisar grad I profesional principal în cadrul Gărzii Financiare Gorj și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale actualizate și indexate până la data plății efective pentru perioada 22.07.2011 și până la data la care va fi integrat în funcție.

Recurentul a arătat că, în mod greșit, instanța reține că ordinul nr. 2253/2011 este un ordin ce produce efecte doar în ceea ce privește persoanele ce au făcut parte din cadrul structurii financiare și ale căror funcții au fost supuse reorganizării și nu se aplică erga omnes deși este vorba despre întreaga secție a Gărzii Financiare – Secția Gorj.

Curtea de Apel G. prin sentința nr. 220/F/2011, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5684/25.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a suspendat ordinul nr. 2253/23.06.2011 emis de ANAF privind noua structură organizatorică.

Efectele juridice ale suspendării unui act administrativ cu caracter normativ, sentința nr. 220/F/2011, se produc erga omnes, argumentele privind aparența de nelegalitate se mențin și pentru actele administrative emise în baza ordinului nr. 2253/23.06.2011 cum este și decizia 38 din 22 iulie 2012.

O altă critică pe care a adus-o sentinței instanței de fond vizează aspectul redistribuirii care trebuia realizată de către pârâtă, instanța interpretând greșit disp. art. 104 din legea nr. 188/1999.

Recurentul a mai susținut că, contrar susținerilor tribunalului, acesta se află în corpul de rezervă, potrivit disp. art. 99 alin. 1 lit. b, astfel că pârâta trebuia să procedeze la redistribuirea reclamantului într-una din funcțiile vacante, în acest scop a fost afișată ulterior decizia, respectiv la data de 18.04.2012, la sediul G. Financiară Gorj. S-a anexat în acest scop lista cu locurile vacante afișată ulterior eliberării sale din funcție.

Recurentul a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în parte, în sensul admiterii acțiunii în anulare a deciziei nr. 38/22.07.2011.

La data de 18 ianuarie 2013, intimata pârâtă M. F. PUBLICE-G. F.-COMISARIATUL GENERAL a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

În ceea ce privește anularea Deciziei de eliberare din funcție nr. 38/2011, a învederat următoarele:

Recurentul reclamant arată că, în mod vădit nelegal, instanța de fond a reținut că, OPANAF nr. 2253/2011 este un ordin ce produce efecte doar în ceea ce privește persoanele ce au făcut parte din cadrul structurii financiare și ale căror funcții au fost supuse reorganizării și nu se aplică erga omnes.

În primul rând, a solicitat să se observe că, în conformitate cu disp. art. 3 lit. a din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, actul normativ este definit ca fiind actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală.

În speță, Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011, la care se referă reclamantul, nu poate reprezenta un act administrativ cu caracter normativ, întrucât respectivul ordin nu are o aplicabilitate generală și nu se adresează erga omnes. Ordinul indicat se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, care au luat cunoștință de dispozițiile acestuia.

A arătat că, față de cele arătate anterior, rezultă că, Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter individual și nu un act administrativ cu caracter normativ.

În acest sens, a precizat că, în vederea punerii în aplicare a prevederilor HG nr. 566/2011 a fost emis Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011 care aprobă structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a Secției Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru G. Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București, precum și Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici.

Totodată a învederat că, în speță, Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011 nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, întrucât acesta nu are o aplicabilitate generală și nu se adresează erga omnes.

Față de cele arătate anterior, intimata a susținut că rezultă că, Ordinul nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter individual și nu un act administrativ cu caracter normativ.

Intimata a mai precizat că, potrivit disp. art. 11 alin. 2 lit. b din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată:

„(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:

(…)

b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate.”

De asemenea, potrivit art. 55 alin. 3 din Anexa 1 la HG nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării:

„Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual.”

Astfel, intimata a solicitat să se constate că, față de dispozițiile legale menționate mai sus, nu se impunea publicarea în Monitorul Oficial al României a Ordinului Președintelui ANAF nr. 2253/2011.

De asemenea, a solicitat să se constate că, OPANAF nr. 2253/2011, îndeplinește condițiile unui act administrativ individual, respectiv este emis în baza și în aplicarea unui act normativ, care se adresează unor subiecți determinați, ce dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații.

În acest sens, a invocat practica judiciară pentru acte administrative similare, emise de Președintele ANAF, calificate de instanțele judecătorești, ca acte administrative cu caracter individual.

Astfel, spre exemplu, în dosarul nr._/2/2009, Curtea de Apel București califică, prin sentința civilă nr. 3931/14.10.2010, Ordinul președintelui ANAF nr. 377/2009 ca fiind un act administrativ cu caracter individual, întrucât nu conține norme de aplicabilitate generală, ci se adresează unei categorii bine definite de subiecți, respectiv funcționari publici de conducere din cadrul ANAF ale căror funcții au fost supuse reorganizării.

Totodată și Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, prin sentința civilă nr. 586/14.12.2011, arată că, OPANAF nr. 2253/2011, „chiar dacă nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nu este de natură să atragă suspiciuni asupra legalității ordinului de eliberare din funcție, întrucât cel puțin în aparență, acesta este un act administrativ cu caracter individual, iar nu normativ, adresându-se unui număr restrâns de subiecți de drept.

Actele cu caracter normativ cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate în abstract, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de persoane, în timp ce actele administrative individuale sunt manifestări de voință care creează, modifică, desființează drepturi și obligații în beneficiul sau sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.

Or, în speță, ordinul menționat vizează exclusiv aprobarea structurii organizatorice din cadrul instituției pârâte și structurile teritoriale subordonate.

Prin urmare, acest act administrativ fiind un act cu caracter individual ce se adresează unui număr de persoane dinainte determinat, nu este supus regimului de publicare în Monitorul Oficial.”

În speță, Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011 nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, așa cum în mod eronat susține reclamantul, întrucât respectivul ordin nu are o aplicabilitate generală și nu se adresează erga omnes. Actul administrativ indicat anterior se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți care au luat cunoștință de dispozițiile acestuia.

Intimata a învederat că, în speță, Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011 nu poate reprezenta un act cu caracter normativ, întrucât acesta nu are o aplicabilitate generală și nu se adresează erga omnes ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, care au luat cunoștință de dispozițiile acestuia.

Totodată, a solicitat să se constate că, OPANAF nr. 2253/2011, îndeplinește condițiile unui act administrativ individual, respectiv este emis în baza și în aplicarea unui act normativ, care se adresează unor subiecți determinați, ce dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații.

Mai mult decât atât, în sprijinul celor învederate mai sus s-a pronunțat pe fond, Curtea de Apel Oradea prin sentința civilă nr. 272/CAA/14.12.2011, în dosarul nr._, prin care se arată că,

„ordinul OPANAF nr. 2253/2011 nu încalcă prevederile art. 29 alin. 1 și art. 30 din Legea nr. 24/2000, având în vedere că, pe de o parte, nu vizează în exclusivitate actele cu caracter normativ, întrucât nu se adresează unui număr determinat de persoane, ci numai funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Gărzii Financiare, iar pe de altă parte nu cuprinde norme cu aplicabilitate generală, opozabile erga omnes.”

Nu în ultimul rând, intimata a învederat că, există practică a instanțelor în sensul respingerii cererilor de suspendare a efectelor OPANAF nr. 2253/2011, astfel:

- decizia civilă nr. 5830/06.12.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ ;

- decizia civilă nr. 5829/06.12.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ ;

- sentința civilă nr. 269/05.09.2011, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ ;

- sentința civilă nr. 268/05.09.2011, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ ;

- sentința civilă nr. 171/12.09.2011, pronunțată de Curtea de Apel Tg. M., Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ ,_ ,_ ;

- sentința civilă nr. 222/03.08.2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ ;

- sentința civilă nr. 222/03.08.2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .

Prin urmare, a învederat că nu există obligația publicării actului în Monitorul Oficial, astfel că este neîntemeiată critica reclamantului privitoare la nerespectarea disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la sentința civilă nr. 220/13.07.2011, invocată de către recurentul-reclamant, sentința prin care Curtea de Apel G. a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/23.06.2011 emis de Președintele ANAF care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 38/22.07.2011, a învederat că această hotărâre nu are relevanță în cauză având în vedere principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești.

Astfel, sentința civilă nr. 220/13.07.2011 a fost pronunțată în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel G., iar calitatea de părți în proces au avut-o Chirnogeanu G. – reclamant și Agenția Națională de Administrare Fiscală – pârât.

Prin hotărârea mai sus menționată instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dar raportat exclusiv la persoana reclamantului din respectivul dosar.

Totodată, a menționat că trebuie avut în vedere și faptul că, o hotărâre judecătorească de suspendare a unui act administrativ nu poate produce efecte „erga omnes” ci doar față de persoana care a formulat respectiva cerere de chemare în judecată.

În consecință, acest motiv nu poate crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, astfel că, în mod eronat, făcând o greșită aplicare a legii, reclamantul a considerat că, această sentință are efecte asupra sa.

Invocă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul de soluționare a dosarelor având ca obiect suspendarea efectelor OPANAF nr. 2253/2011:

- dosar nr._ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal au fost admise recursurile formulate de ANAF și G. Financiară – Comisariatul General prin decizia nr. 5650/24.11.2011, astfel: „admite recursurile, casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.”

- Decizia nr. 5570/23.11.2011 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a respins recursul formulat de B. Panzariu D.;

- Decizia nr. 5828/06.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a respins recursul formulat de Ostin P.;

- Decizia nr. 5820/02.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a respins recursul formulat de N. L.;

- Decizia nr. 149/17.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ prin care „Admite recursurile. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de suspendare.”

Așadar, instanța supremă, „pipăind fondul”, a constatat, prin hotărâre irevocabilă, că nu pot fi reținute motive de nelegalitate a Ordinului nr. 2253/2011 al Președintelui ANAF.

Având în vedere argumentele expuse anterior, a învederat că rezultă astfel că efectele sentinței indicate mai sus nu se extind și nu profită recurentului-reclamant din prezenta cauză, și în mod corect și legal instanța de fond a respins susținerile acestuia ca fiind neîntemeiate.

Intimata a susținut că este neîntemeiată și susținerea recurentului-reclamant în care apreciază că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 104 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede:

(1) Redistribuirea funcționarilor publici se face de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici”.

(6) Redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

De asemenea, art. 105 alin. 1 din același act normativ, reglementează:

„Corpul de rezervă este format din funcționarii publici care au fost eliberați din funcția publică în condițiile art. 99 alin. 1 lit. a – c, e și g și este gestionat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.”

Având în vedere că, recurentul reclamant a obținut un punctaj de 136 puncte, nu a putut fi declarat admis și numit în funcția publică pentru care a optat în condițiile în care au fost candidate ce au optat pentru aceeași funcție și au obținut un punctaj mai mare decât acesta.

Mai mult decât atât, intimata a arătat că, din dispozițiile legale citate mai sus, rezultă că, pe de o parte, pentru a se pune problema redistribuirii este necesar ca funcționarul public să figureze în corpul de rezervă, iar ca să figureze în corpul de rezervă trebuie ca funcționarul public să fi fost eliberat din funcție; pe de altă parte, competența de a face redistribuirea, revine, potrivit legii, ANAF.

În ceea ce privește susținerea recurentului reclamant, potrivit căreia „contrar susținerilor tribunalului reclamantul se afla în corpul de rezervă potrivit art. 99 alin. 1 lit. b astfel că pârâta trebuia să procedeze la redistribuirea în funcțiile publice vacante”, a solicitat instanței respingerea ca fiind vădit neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, a învederat că, la nivelul Gărzii Financiare a avut loc o reorganizare a instituției, prin reducerea numărului de posturi, cu obligarea la încadrarea în cheltuielile bugetare alocate, astfel încât nu se punea problema stabilirii unor criterii obiective pentru a hotărî cine rămâne, ci, conform art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuia organizat examen în situația în care existau mai multe persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiași funcții publice.

De asemenea, a învederat faptul că, prin restructurarea Gărzii Financiare s-au avut în vedere următoarele:diminuarea cheltuielilor curente de administrare, prin reducerea numărului maxim de posturi aprobat pentru G. Financiară cu un număr de 713 posturi de conducere și de execuție; asigurarea unei structuri simple și eficiente; simplificarea procesului decizional; posibilitatea relocării personalului în funcție de noua structură.

Prin urmare, structura organizatorică a Gărzii Financiare și a structurilor din cadrul acestei instituții a fost stabilită în funcție de posturile necesare pentru o bună desfășurare a activității Gărzii Financiare.

La repartizarea numărului de posturi necesare desfășurării activității Gărzii Financiare au fost luate în considerare criterii de ierarhizare funcție de suprafața teritorială a fiecărui județ, punctele de trecere a frontierei, numărul și specificul agenților economici existenți și potențialul economic al fiecărui județ.

În acest context, a solicitat să se observe că, prin aprobarea noii structuri organizatorice a instituției cu un număr de posturi redus față de structura organizatorică anterioară, nu sunt încălcate prev. art. 100 alin. 5 din legea nr. 188/1999, deoarece nu se află în ipoteza reglementată de acest text de lege, respectiv de înființare a unor posturi similare celor desființate ulterior procesului de reorganizare a instituției, ci de stabilire a numărului de posturi corespunzător noii structuri organizatorice, prin reducerea unor posturi, operațiune care constituie însăși esența procesului de reorganizare.

Referitor la capetele de cerere privind reintegrarea recurentului reclamant în funcția publică deținută anterior și plata drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate având în vedere că postul ocupat de acesta a fost supus reorganizării, în prezent fiind ocupat de un alt funcționar public care la examenul de testare profesională a obținut un punctaj mai mare decât reclamantul.

Nu în ultimul rând, a învederat practica instanțelor în spețe similare celei de față, în sensul respingerii cererilor de anulare a deciziilor de eliberare din funcția publică, astfel:decizia civilă nr. 1476/20.03.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, prin care s-a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 440/F/C./04.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești; sentința civilă nr. 5681/CA/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/62/2011; sentința civilă nr. 5682/CA/21.12.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/62/2011; sentința civilă pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/62/2011; sentința civilă nr. 186/16.08.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 4344/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 365/12.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 1451/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ *; sentința civilă pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ ; sentința civilă nr. 670/20.02.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .

Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În drept, au fost invocate prev. art. 308 Cod procedură civilă și Legea nr. 554/2004.

Analizând legalitatea și temeinica sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile art. 304 și 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește critica referitoare la greșita apreciere a efectelor Ordinului nr. 2253/2011, Curtea reține că Ordinul președintelui A.N.A.F. a fost emis în baza H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, modificată și completată prin H.G. nr. 566/2011, care nu a fost contestată în privința legalității sale.

Conform prevederilor art. 4 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, noua structură organizatorică și statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București intră în vigoare la data de 25.07.2011.

Prin art. 6 s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici, prevăzut în anexa nr. 8 la ordin.

În aplicarea prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 au fost emise și comunicate preavize funcționarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.

În ceea ce privește suspendarea provizorie a efectelor Ordinului nr. 2253/23.06.2011 de către Curtea de Apel G., prin sentința nr. 220/13.07.2011 pronunțată în dosarul nr._ se apreciază că această situație nu poate fi considerată un motiv de nelegalitate a Deciziei nr. contestate, dată în baza acestui ordin.

Suspendarea provizorie a efectelor Ordinului nr. 2253/23.06.2011, la cererea numitului Chirnogeanu D., nu antamează motive de fond, de nelegalitate a actului administrativ, astfel încât, ținând cont de particularitățile de judecată din procedura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, această suspendare nu constituie un argument pentru nelegalitatea deciziei atacată în prezenta cauză.

Art. 23 din Legea nr. 554/2004 se referă la hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, pe care legea îl declară general obligatoriu și cu putere numai pentru viitor, ceea ce nu este cazul în speță.

Ca atare, în aplicarea regulii relativității efectelor hotărârii judecătorești, sentința nr. 220/13.07.2011 nu produce efecte și în privința reclamantului.

Un alt argument în acest sens este acela că ordinul nr. 2253/23.06.2011 este un act administrativ cu caracter individual, chiar dacă subiectul căruia i se adresează este colectiv, iar nu un act administrativ normativ, actul administrativ normativ cuprinzând reglementări de principiu, cu caracter obligatoriu, formulate abstract în vederea aplicării unui număr nedeterminat de persoane, în timp ce actul individual este o manifestare de voință ce creează, modifică ori desființează drepturi ori obligații în beneficiul ori sarcina uneia sau mai multor persoane determinate.

Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/23.06.2011 vizează exclusiv aprobarea structurii organizatorice din cadrul instituției pârâte și structurile teritoriale subordonate, fiind astfel destinat unui subiect determinat de drept, respectiv G. Financiară și funcționarii direct vizați de restructurare, fără a cuprinde norme cu aplicabilitate ,,erga omnes”. Ordinul îndeplinește condițiile unui act administrativ individual, respectiv este emis în baza și în aplicarea unui act normativ, care se adresează unor subiecți determinați, ce dă naștere, modifică sau stinge drepturi și obligații.

Prin urmare, reținând faptul că Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/23.06.2011 are natura juridică a unui act administrativ individual, iar nu normativ, precum și faptul că o hotărâre judecătorească de suspendare a unui act administrativ nu poate produce efecte „erga omnes”, ci doar față de persoana care a formulat respectiva cerere de chemare în judecată, acest motiv neputând crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, Curtea apreciază nefondată această primă critică a recurentului.

Referitor la critica privitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art.104 din Legea 188/1999 și la faptul necomunicării listei locurilor vacante, Curtea reține că problema redistribuirii se pune atunci când funcționarul public să figurează în corpul de rezervă, pentru a figura în corpul de rezervă trebuie ca acesta să fi fost eliberat din funcție, competența de a face redistribuirea revenind, potrivit legii, ANAF.

De asemenea, este nefondată și critica recurentului potrivit cărora nu i s-a pus la dispoziție lista funcțiilor publice vacante și s-au încălcat prevederile art. 99 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Eliberarea reclamantului din funcția publică deținută s-a dispus în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar comunicarea preavizului și a listei funcțiilor publice vacante s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 3.

Autoritatea publică a respectat obligația sa legală de a acorda preaviz reclamantului în condițiile art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 și, față de momentul eliberării din funcția publică, preavizul a respectat termenul de 30 de zile calendaristice.

Lista funcțiilor publice de execuție vacante pentru care putea opta reclamantul, potrivit noii structurii organizatorice aprobate, a fost publicată pe site-ul Gărzii Financiare și A.N.A.F. și afișată la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.

În cadrul instituției publice pârâte existau funcții publice vacante corespunzătoare, însă obligația pârâtei de a pune direct la dispoziția reclamantului o astfel de funcție nu se menținea în condițiile în care au existat mai mulți funcționari publici care au optat pentru funcția respectivă, situație în care se organizează examen.

Reclamantul și-a exprimat opțiunea pentru ocuparea uneia dintre funcțiile publice vacante și a participat la examenul organizat în acest sens și, deși a obținut un punctaj de 136 puncte, nu a putut fi declarat admis și numit în funcția publică pentru care a optat în condițiile în care au fost alți candidați ce au optat pentru aceeași funcție și au obținut un punctaj mai mare decât acesta.

În consecință, considerând că intimata pârâtă a respectat obligațiile ce îi reveneau în procedura de reorganizare a instituției, instanța de fond realizând o corectă stabilire a situației de fapt deduse judecății și o aplicare judicioasă a dispozițiilor legale incidente, Curtea urmează să respingă prezentul recurs, acesta fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul reclamantul F.-I. F. împotriva sentinței nr. 3657 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. F. PUBLICE-G. F.-COMISARIATUL GENERAL, G. F. - SECTIA JUDETEANA GORJ și A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 Aprilie 2013.

Președinte,

A. R.

Judecător,

A. C.

Judecător,

C. N. G.

Grefier,

A. Coșei

Red. jud. A. C.

2ex./ A.C./ 30 aprilie 2013

Jud. fond L.M.S.

← Pretentii. Decizia nr. 2633/2013. Curtea de Apel CRAIOVA		Pretentii. Decizia nr. 9334/2013. Curtea de Apel CRAIOVA →

Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3487/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3487/2013. Curtea de Apel CRAIOVA