Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1347/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător L. B.
Judecător C. P.
Grefier M. I.
_
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE GORJ împotriva sentinței nr. 4156 din 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4156 din data de 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. A., cu domiciliul ales la sediul CAS Gorj din Târgu-J., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj.
A obligat pârâta să achite reclamantei prima de concediu aferentă anului 2010, actualizată în funcție de indicele de inflație de la momentul nașterii dreptului până la data plății efective.
A obligat pârâta la 50 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta a avut și are calitatea de funcționar public in cadrul instituției pârâte, pe parcursul anului 2010, dar ea nu a beneficiat de prima de concediu aferentă anului respectiv, întrucât bugetul alocat la capitolul „ Cheltuieli de personal” nu a cuprins sumele necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate, după cum rezultă și din adresa nr. 1787 din 18 ianuarie 2013 a CASJ Gorj.
Potrivit disp. art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999 – text de lege aflat în vigoare până la data de 31.12.2010:, „Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”
Potrivit art. 23 al. 1 si 2 din OG 6/2007 „La plecarea în concediul de odihnă funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, potrivit legii, prima prevăzută la alin. (1) se acordă odată cu indemnizația de concediu cuvenită pentru fracțiunea cea mai mare”.
Deși aceste dispoziții legale au fost abrogate prin Legea 284/2010 – în vigoare începând cu data de 01.01.2011 - abrogarea nu poate produce efecte decât pentru viitor, neafectând în nici un fel drepturile cuvenite pentru anul 2010.
Prevederile legale - art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999 si art. 23 din OG 6/2007 conduc la concluzia că, pentru anul 2010, funcționarii publici sunt îndreptățiți să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Prin urmare, reclamanta este îndreptățită la plata acestei prime.
Îndeplinirea unor obligații impuse de dispozițiile legale în vigoare nu poate fi amânată cu justificarea că nu s-au prevăzut în buget sumele necesare pentru plata drepturilor cuvenite.
Totodată, pentru a evita ca reclamanta să sufere o pagubă la momentul încasării sumei cuvenite din cauza devalorizării monedei naționale, este justificată și cererea de reactualizare a respectivei sume în raport de indicele de inflație, aceasta fiind îndreptățită a solicita obligarea pârâtei de a le achita prima de concediu aferentă anului 2010 - drept conferit de prevederile art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999 si art. 23 din OG 6/2007, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, de la momentul nașterii dreptului și până la data plății efective, în funcție de perioada de efectuare a concediului de odihnă eferent anului 2010.
Se reține că, la dosar, a fost depusă răspuns din care rezultă efectuarea acestui concediu, dar și faptul că reclamanta nu a beneficiat de dreptul la prima prevăzută de lege.
Tribunalul mai reține și că, prin decizia nr.77/2007 pronunțată de Î.C.C.J. s-a admis recursul în interesul legii și s-a decis că „dispozițiile art.34 alin. (2) [(devenit art. 35 alin. 2)] din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, se interpretează în sensul că: Prima de concediu, reprezentând o sumă egala cu salariul de baza din luna anterioară plecării in concediu, se cuvenea acestei categorii de personal.”.
De asemenea, instanța are în considerarea acestei soluții și dispozițiile art. 48 alin. 2 din legea nr. 330/2009 care menționează că: „Prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare.”
Împotriva sentinței nr. 4156 din data de 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a arătat că petenta C. A. este funcționar public în cadrul CASJ Gorj, iar în anul 2010 nu a beneficiat de plata primei de concediu, aferentă anului 2010.
A menționat că, prin întâmpinarea formulată, CASJ Gorj a învederat temeinic și legal instanței de fond că bugetul alocat la capitolul „Cheltuieli de personal” nu a avut prevedere care să cuprindă și sumele necesare plății primei de concediu. În pronunțarea soluției, instanța de fond nu a avut în vedere așadar faptul că sumele solicitate de către petentă se acordau doar cu îndeplinirea condiției ca, la data solicitării, să existe prevedere bugetară la capitolul cheltuieli de personal.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a motivat netemeinic și dreptul funcționarului public de a încasa o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 și pe dispozițiile art. 23 alin. l și 2 din O.G. nr. 6/2007, fără a ține însă seama că aceste dispoziții au fost abrogate prin Legea nr. 284/2010.
Față de motivele invocate, recurenta pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii promovate ca netemeinică și nelegală.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 312 alin. 3 C.proc.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ. Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Analizând criticile formulate, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., ori pentru a se reține incidența acestui motiv de nelegalitate trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă considerentele pe baza cărora instanța și-a întemeiat soluția și inexistența acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât sentința instanței de fond supusă analizei cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată.
Textul art. 261 pct. 5 C.proc.civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de recurs potrivit art. 304 pct. 7 C.proc.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenție instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea V. der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; Decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, Cererea nr. 40.490/98).
Noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligație presupune, totuși, ca partea interesată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză. (CEDO, Cauza Albina contra România, hotărârea din 28.04.2005, Cauza Vlasia G. V. contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., însă, în cauză, nu este relevat nici un element de natură a permite încadrarea în aceste dispoziții pentru exercitarea controlului judiciar în recurs sub acest aspect. Textul legal citat cuprinde în câmpul său de aplicațiune interpretarea greșită a actului juridic dedus în justiție, act juridic înțeles ca acord de voință (convenție) act juridic unilateral, iar interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea acestui motiv de recurs.
În raport de criticile formulate de către recurenta pârâtă, în cauză se impune analizarea soluției pronunțate de către instanța de fond din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
Intimata reclamantă are calitatea de funcționar public și, în considerarea acestei calități, a solicitat acordarea primei de concediu aferentă anului 2010 prevăzută de dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Textul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în vigoare până la data de 31.12.2010, stabilește că „Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.”
Aliniatul 2 al art. 35 din Legea nr. 188/1999 a fost ulterior abrogat prin Legea-cadru nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 877/28.12.2010, care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2011, însă respectiva abrogare produce efecte pentru viitor și nu afectează în nici un fel drepturile cuvenite pentru anul 2010.
În consecință, acordarea primei de concediu pentru anul 2010 a fost reglementată de dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, reclamanta fiind îndreptățită la plata primei în temeiul acestor dispoziții legale, abrogarea acestora începând cu 01.01.2011 și producând efecte doar de la această dată.
Dreptul la plata primei de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului activ al raportului născut să efectueze o prestație pozitivă, respectiv de a da o sumă de bani cu titlu menționat.
Deși acest drept a existat pur și simplu, pârâta a refuzat acordarea primei motivat de lipsa fondurilor, ori această situație nu echivalează cu stingerea dreptului, întrucât dreptul în sine a existat, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar. De asemenea, faptul că nu s-au prevăzut în buget sumele necesare plății acestor prime nu poate fi imputat reclamantei.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Dacă s-ar accepta ideea exprimată de recurentă și s-ar considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut într-un act normativ în vigoare să devină doar o obligație lipsită de conținut, iar reclamantul să nu poată să-și exercite dreptul, ceea ce nu este admisibil.
Existența dreptului reclamantei la acordarea primei de concediu nu poate fi negată din cauza lipsei fondurilor bănești alocate de la bugetul C.N.A.S.. Nu se poate accepta ca un drept prevăzut de lege să devină doar o obligație lipsită de conținut, la buna dispoziție a ordonatorului de credite, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut să fie lipsit de substanța sa.
De asemenea, actualizarea primei de concediu aferentă anului 2010, s-a dispus în mod corect, întrucât, ca urmare a devalorizării sumei datorate, se impune acoperirea prejudiciului efectiv suportat de reclamant.
Curtea menționează și faptul că acordarea primei de concediu aferentă anului 2010 a fost confirmată de Î.C.C.J prin Decizia nr. 20/17.10.2011 publicată în M. Of., Partea I nr. 822/21.11.2011, deși pentru altă categorie profesională, interpretarea dată de instanța supremă vizând calculul acesteia după . Legii nr. 118/2010.
Pentru aceste considerente, criticile recurentei pârâte sunt neîntemeiate, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE GORJ împotriva sentinței nr. 4156 din data de 24 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă C. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. I. |
Red. CP
Tehnored.MI 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 1233/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
