Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 8073/101/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. V.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursurile formulate de reclamantul C. C. și pârâții P. JUDEȚULUI M. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI M. și împotriva sentinței nr. 3631 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în cotradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEAN M., B. M., V. I., M. I. și intimatul chemat în garanție C. I..
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 octombrie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 3631 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului M. - I. M., astfel cum a fost precizată.
A fost obligată pârâta Instituția Prefectului Județului M. să plătească sumele de_,24 lei despăgubiri și 1000 lei cu titlu de daune morale față de reclamant.
S-a respins acțiunea astfel cum a fost precizată față de pârâții C. Județean M., B. M., V. I..
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 8/09.03.2009 a Consiliului Județean M. s-a constatat încetarea de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului de consilier județean al numitului N. L. și s-a declarat vacant mandatul de consilier județean, la baza acestei hotărâri fiind avută în vedere adresa Partidului Social Democrat - Filiala M. înregistrată la C. Județean M. sub nr.1870/02.03.2009, precum și referatul constatator și avizul comisiei juridice.
Prin Hotărârea nr. 9/09.03.2009 a Consiliului Județean M. s-a validat mandatul de consilier județean al reclamantului C. C. înscris pe lista de supleanți a Partidului Social Democrat - Filiala M. avându-se în vedere Hotărârea nr. 8/09.03.2009.
Prin Hotărârea nr. 63/28.05.2009 a Consiliului Județean M. s-a luat act de încetarea de drept a calității de membru în cadrul Autorității Teritoriale de Ordine Publică a județului M. (A.T.O.P.) a lui N. L. ca urmare a pierderii calității de consilier județean și au fost desemnați mai mulți membrii pentru această comisie, inclusiv reclamantul.
N. L. a contestat hotărârile nr. 8/09.03.2009, nr. 9/09.03.2009 ale Consiliului Județean M. solicitând anularea lor, această cauză fiind înregistrată sub nr._ al Tribunalului M., dosarul fiind introdus la data de 01.04.2009.
Pe de altă parte, sub nr._ a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de Instituția Prefectului Județului M. promovată la data de 16.10.2009 prin care s-a solicitat anularea hotărârilor nr. 8/09.03.2009, nr. 9/09.03.2009 și nr. 50/29.04.2009 (privind validarea mandatului de consilier județean al supleantului M. I.) ale Consiliului Județean M.,fiind invocate, în esență, aceleași împrejurări menționate de N. L. în acțiunea proprie.
La data de 18.11.2009 dosarul nr._ a fost conexat la dosarul nr._ .
Prin promovarea cererii de chemare în judecată de către Instituția Prefectului Județului M., în baza disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, efectele hotărârilor nr. 8/09.03.2009, nr. 9/09.03.2009 și nr. 50/29.04.2009 ale Consiliului Județean M. au fost suspendate, rezultatul fiind imposibilitatea reclamantului C. C. de a-și exercita mandatul de consilier județean.
Dosarul nr._ al Tribunalului M. a fost soluționat prin sentința nr. 925/27.10.2010 în sensul respingerii acțiunilor formulate de reclamanții N. L., Instituția Prefectului Județului M. apreciindu-se că hotărârile nr. 8/09.03.2009, nr. 9/09.03.2009 și nr. 50/29.04.2009 ale Consiliului Județean M. sunt legale.
Prin hotărârea nr. 130/26.10.2010 a Consiliului Județean M. au fost revocate hotărârile nr. 8/09.03.2009 (de constatare încetare de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de consilier județean al lui N. L.), nr. 9/09.03.2009 (de validare a mandatului de consilier județean al reclamantului C. C.) și nr. 50/29.04.2009 (privind validarea mandatului de consilier județean al supleantului M. I.) ale Consiliului Județean M..
Sentința nr. 925/27.10.2010 a Tribunalului M. a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor, prin decizia nr. 881/02.03.2011 a Curții de Apel C., deci instanța de recurs s-a pronunțat după revocarea acelorași acte administrative prin hotărârea nr. 130/26.10.2010 a Consiliului Județean M..
Împotriva hotărârii nr. 130/26.10.2010 a Consiliului Județean M. a fost exercitată acțiunea în anulare de Organizația PSD M. și reclamantul C. C., cauza fiind înregistrată sub nr._ al Tribunalului M. și soluționată în sensul respingerii cererii, hotărârea fiind menținută și de instanța de recurs.
Având in vedere notificarea reclamantului nr. 1646/08.03.2011, sentința nr. 925/27.10.2010 a Tribunalului M. menținută prin decizia nr. 881/02.03.2011 a Curții de Apel C., rapoartele și avizele comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului Județean M., prin hotărârea nr. 49/06.04.2011 a Consiliului Județean M. au fost validate mandatele de consilier județean ale reclamantului C. C. și M. I., deci prin acest act administrativ sentința nr. 925/27.10.2010 a Tribunalului M. a fost pusă în executare.
Și hotărârea nr. 49/06.04.2011 a Consiliului Județean M. a fost supusă controlului judecătoresc prin sentința nr. 1010/21.09.2011 a Tribunalului M., irevocabilă, fiind respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată formulată de Organizația PSD M., în cauză fiind intervenient și reclamantul C. C. (f.19-22).
Ulterior, reclamantul C. C. a făcut demersuri pentru achitarea la zi a indemnizațiilor aferente mandatului de consilier județean neacordate pentru întreaga perioada de la validare până în prezent, răspunsul negativ fiind comunicat prin adresa nr. 3903/24.06.2011 din care rezultă că atâta vreme cât nu există nicio hotărâre judecătorească prin care C. Județean M. să fi fost obligat la plata indemnizațiilor, reclamantului nu-i vor fi plătite sumele solicitate (f. 25).
Deși mandatul de consilier județean al reclamantului C. C. a fost validat prin hotărârea nr. 49/06.04.2011, pârâtul C. Județean M. nu i-a plătit indemnizațiile de ședință după data validării motivat de faptul că reclamantul nu a depus jurământul, această situație existând și la momentul soluționării cauzei,în condițiile în care, inițial, acesta își dăduse acordul pentru depunerea jurământului (adresa nr. 7696/24.10.2011-f. 24).
Având în vedere disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a reținut că acțiunea formulată în prezenta cauză, astfel cum a fost precizată, are ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri constând în indemnizația de consilier județean la care reclamantul era îndreptățit, sumă actualizată la data plății, precum și a sumei de 50.000 lei reprezentând daune morale cauzate de acțiunile pârâților.
Raportat la obiectul acțiunii s-a reținut că, potrivit art.1357-1359 Cod civil: „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Regulile de bază ce guvernează răspunderea civilă sunt: principiul reparării integrale a prejudiciului și principiul reparării în natură a prejudiciului.
Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii în situația anterioară a persoanei păgubite, conform principiului de drept restitutio in integrum.
Potrivit regulilor din dreptul comun, s-a arătat că reclamantul trebuie să facă dovada existenței prejudiciului încercat, a caracterului ilicit al faptei pârâtului, săvârșită de acesta cu vinovăție și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv și fapta pârâtului.
În cauza de față s-a apreciat că fapta culpabilă producătoare de prejudiciu aparține Instituției Prefectului Județului M. deoarece prin promovarea dosarului nr._ la data de 16.10.2009 prin care a solicitat anularea hotărârilor nr. 8/09.03.2009, nr. 9/09.03.2009 și nr. 50/29.04.2009 (privind validarea mandatului de consilier județean al supleantului M. I.) ale Consiliului Județean M. s-au invocat, în esență, aceleași împrejurări menționate de N. L. în acțiunea proprie, cauză ce a fost conexat la dosarul nr._ .
În condițiile în care deja instanța de judecată fusese investită cu acțiunea de anulare formulată de N. L., prin promovarea cererii de chemare în judecată de către Instituția Prefectului Județului M., în baza disp. art. 3 alin. 3 din legea nr. 554/2004, efectele hotărârilor nr. 8/09.03.2009,nr. 9/09.03.2009 și nr. 50/29.04.2009 ale Consiliului Județean M. au fost suspendate, rezultatul fiind imposibilitatea reclamantului C. C. de a-și exercita mandatul de consilier județean și implicit, a fost lipsit de indemnizațiile de ședință pentru participarea la ședințele Consiliului Județean M. și ale comisiei Autorității Teritoriale de Ordine Publică a județului M. (A.T.O.P.)în care a fost desemnat.
Nu s-a reținut o faptă ilicită producătoare de prejudiciu în sarcina Consiliului Județean M. având în vedere că aceasta a emis hotărârea nr. 130/26.10.2010 în calitate de autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii care a stins raporturi juridice.
În continuare s-a argumentat că, prin hotărârea nr. 130/26.10.2010 a Consiliului Județean M. au fost revocate hotărârile nr. 8/09.03.2009 (de constatare încetare de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de consilier județean al lui N. L.), nr. 9/09.03.2009 (de validare a mandatului de consilier județean al reclamantului C. C.) și nr. 50/29.04.2009 (privind validarea mandatului de consilier județean al supleantului M. I.) ale Consiliului Județean M. (f.23).
Revocarea este o operațiune juridică concretă, un act administrativ prin care administrația își manifestă expres voința de a desființa un alt act administrativ anterior. În baza principiului revocabilității actelor administrative, administrației îi este recunoscută posibilitatea de a-și revoca propriile acte.
Deci, pe baza împrejurărilor concrete, existente și cunoscute de Consiliului Județean M. și în scopul evitării sincopelor în activitatea sa, acesta a considerat oportun a revoca hotărârea nr. 9/09.03.2009, prin acest act administrativ încetând mandatul de consilier județean al reclamantului.
S-a argumentat și că, potrivit art. 7 alin. 1, 2 din legea nr. 393/2004, consilierii locali și consilierii județeni, ale căror mandate au fost validate, depun în fața consiliului local, respectiv a consiliului județean, un jurământ în limba română iar consilierii locali și consilierii județeni care refuză să depună jurământul sunt considerați demisionați de drept.
Pe de altă parte s-a arătat că, în condițiile art. 34 alin. 1, 2, 3 din același act normativ, pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință, îndemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate fiind în cuantum de până la 5% din îndemnizația lunară a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului București, după caz, iar numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația, potrivit alin. (2), este de o ședință de consiliu și 1 - 2 ședințe de comisii de specialitate pe lună.
Din aceste reglementări a rezultat că pentru exercitarea mandatului de consilier județean este esențial ca mandatul să fie validat și alesul local să depună jurământul.
În cazul reclamantului s-a arătat că există hotărârea nr. 49/06.04.2011 a Consiliului Județean M. prin care a fost validat mandatul de consilier județean al acestuia însă reclamantul a refuzat să depună jurământul considerând că este valabil cel depus după adoptarea hotărârii nr. 9/09.03.2009, susținere greșită deoarece prin hotărârea nr. 130/26.10.2010 a Consiliului Județean M. a fost revocată hotărârea nr. 9/09.03.2009, deci efectul a fost încetarea mandatului de consilier județean, cu precizarea că hotărârea nr. 130/26.10.2010 a fost verificată sub aspectul legalității și de instanța de judecată.
De asemenea, s-a arătat că nu s-a putut constata în sarcina pârâților B. M., V. I. vreo culpă care să producă prejudicii reclamantului atâta vreme cât au acționat în calitate de președinte al Consiliului Județean M., respectiv secretar al aceleiași autorități administrative și nu în nume propriu, actele administrative puse în discuție fiind emise de C. Județean M..
Având în vedere cele expuse și relațiile comunicate de C. Județean M. cu privire la indemnizațiile de ședință pentru participarea la ședințele Consiliului Județean M. și ale comisiei Autorității Teritoriale de Ordine Publică a județului M. (A.T.O.P.), împrejurarea că din fapta ilicită a Instituției Prefectului Județului M. mandatul de consilier județean al reclamantului a fost suspendat pe perioada 16.10._10 (momentul adoptării hotărârii nr. 130/26.10.2010), s-a apreciat că reclamantul ester îndreptățit la plata sumei de_,24 lei (8028 lei+7551,24 lei) reprezentând despăgubiri costând în cele două categorii de indemnizații (669 lei/lună indemnizația de ședință pentru ședințele Consiliului Județean M., 629,27 lei/lună indemnizația de ședință pentru participarea la lucrările comisiei Autorității Teritoriale de Ordine Publică a județului M.), urmând ca această sumă să fie suportată de Instituția Prefectului Județului M. - I. M..
Prima instanță a arătat că nu a obligat pârâtul Instituția Prefectului Județului M. la plata la indemnizațiilor de ședință pentru participarea la ședințele Consiliului Județean M. și ale comisiei Autorității Teritoriale de Ordine Publică a județului M. ci la plata unei despăgubiri egale cu cuantumul indemnizațiilor ședințelor.
Referitor la petitul daunelor morale, prima instanță a apreciat că este întemeiat în parte, urmând ca Instituția Prefectului Județului M. să plătească 1000 lei cu titlu de daune morale față de reclamant, pentru următoarele considerente:
În absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Totodată, se poate prezuma existența unei lezări a personalității și imaginii reclamantului prin măsura suspendării mandatului de consilier județean de către Instituția Prefectului Județului M..
În ce privește evaluarea/cuantificarea prejudiciului, tribunalul a considerat că cea efectuată de către reclamant (50.000 lei) este exagerată, răspunderea civilă delictuală fiind menită să acopere o pagubă nu să asigure un câștig.
Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În situația daunelor morale datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere raportată la elementele de fapt.
În cauză, s-a reținut, atât din înscrisurile depuse cât și din declarația martorului F. C. V. că imaginea publică a reclamantului, în condițiile în care fusese validat ca și consilier județean, a fost afectată în mod negativ urmare faptei Instituției Prefectului Județului M., suspendarea mandatului reclamantului suscitând discuții contradictorii, insinuante în mai multe cercuri și chiar în prezenta reclamantului cu privire la credibilitatea persoanei acestuia.
În concluzie, în baza disp. art. 1357-1359 Cod Civil, art. 18, 19 din legea nr. 554/2004, s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată în sensul că a fost obligată pârâta Instituția Prefectului Jud. M. să plătească sumele de_,24 lei despăgubiri și 1000 lei cu titlu de daune morale față de reclamant,s-a respins acțiunea astfel cum a fost precizată față de ceilalți pârâți.
Consecință a respingerii cererii de chemare în judecată față de pârâta V. I., instanța a dispus și respingerea cererii de chemare în garanție
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul C. C. și pârâții P. JUDEȚULUI M. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI M. și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs reclamantul a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică atât sub aspectul admiterii în parte a acțiunii față de Instituția Prefectului, cât și sub aspectul respingerii acțiunii față de ceilalți pârâți, soluția fiind consecința aplicării greșite a legii și aprecierii eronate a probelor administrate în cauză.
În acest sens s-a arătat că prima instanță a reținut în mod eronat că fapta culpabilă cauzatoare de prejudicii a aparținut numai pârâtei Instituția Prefectului jud. M..
Astfel, s-a precizat că prin Hotărârea nr. 130 din 26.10.2010, C. Județean M. a revocat Hotărârea nr. 8/2009 de constatare a încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului de consilier județean al domnului N. L. și Hotărârea nr. 9/2009 de validare a mandatului de consilier județean al reclamantului.
Instanța de fond a analizat noțiunea revocării acestor acte administrative numai prin prisma evitării sincopelor în activitatea C. Județean M., dar nu analizează și legalitatea acestei revocări în sensul că această revocare statutul de ales local al reclamantului.
S-a susținut și că prin sentința nr. 925/27.10.2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 881/02.03.2011 a Curții de Apel C. a fost respinsă acțiunea formulată de către N. L. și P. județului M. pentru anularea hotărârilor nr. 8 si 9 din 2009 ale Consiliului Județean M..
Pe parcursul procesului, recurentul reclamant nu a putut beneficia de statutul de consilier județean deoarece un act administrativ atacat de către prefect la instanța este suspendat de drept pana la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
După o perioada de 2 ani, timp în care s-a soluționat procesul mai sus arătat, pârâtul C. Județean M., prin reprezentanții săi, pârâții Balu M. și V. I., în loc să ia act de hotărârile judecătorești și să îl convoace pe reclamant la prima ședință de consiliu județean, a adoptat o nouă hotărâre prin care îl revalidează pe reclamant în loc să îi recunoască calitatea de consilier județean.
În aceste condiții, recurentul reclamant a arătat că fost prejudiciat de indemnizația ce i se cuvenea potrivit statutului de consilier județean care în perioada octombrie 2009 - la zi, respectiv 30.900 lei, suma care solicită să fie actualizată la data plații.
De asemenea, datorită imposibilității de a-și exercita prerogativele de consilier județean, recurentul reclamant a susținut că i-a fost afectată imaginea și prin faptul că am fost nevoit să urmeze procedurile judiciare pe o perioadă de doi ani a suferit un prejudiciu moral.
Recurentul reclamant a motivat și că a solicitat ca pârâții Balu M., V. I. și M. I. să răspundă alături de C. Județean în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, însă instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivării reclamantului privind răspunderea civilă delictuală a celor chemați în nume propriu și ca reprezentanți ai instituțiilor unde funcționează după cum urmează:
Pentru prefectul M. I. s-a arătat că acesta răspunde în nume personal ca prefect precum și ca reprezentant al Prefecturii M. pentru emiterea Ordinului anulat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, constatându-se că acesta a fost nelegal. S-a precizat că prefectul se face vinovat și răspunde personal și ca reprezentant al prefecturii de la emiterea ordinului și până la pronunțarea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin soluționarea recursului de către Curtea de Apel C..
Pentru intimatul pârât BALU M. în calitate de președinte al Consiliului Județean M. și ca organ executiv al Consiliului Județean M. s-a susținut că acesta nu a pus în executare și nu a trecut pe ordinea de zi revenirea în calitate de consilier județean a reclamantului, obstaculând punerea în executare a hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit irevocabil că suspendarea acestuia din funcția de consilier județean a fost luată greșit de către C. Județean ca urmare a Ordinului Prefectului.
Pentru intimata pârâtă V. I. - secretar al Consiliului Județean s-a arătat că aceasta a refuzat să pună în executare hotărârea judecătorească de constatare a nelegalitatii Ordinului Prefectului și nu a informat corect C. Județean despre efectele juridice ale hotărârii judecătorești. De asemenea, s-a susținut că a obstaculat prin neindeplinirea atribuțiilor de serviciu punerea în executare a hotărârii judecătorești și revenirea recurentului în calitate de consilier județean.
Președintele BALU M., secretarul V. I. și C. JUDEȚEAN (prin consilierii județeni) s-a arătat că răspund și de adoptarea hotărârii nr. 130/2010 care este lovită de nulitate absolută si a creat un prejudiciu.
În acest sens, s-a argumentat și că hotărârea pronunțată în cauza este și nemotivată în raport de art. 261 pct. 5 C. pr. civ. in sensul ca nu se arată motivele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Referitor la daunele morale, s-a argumentat că în mod nelegal s-a admis în parte acțiunea si s-au acordat numai 1000 lei iar motivarea primei instanțe nu poate fi primită deoarece suma acordată este mult prea mică în raport de valorile morale încălcate, fiind incontestabil existent prejudiciului moral.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și admiterea în totalitate a acțiunii precizate.
Prin motivele de recurs formulate de intimatul pârâții P. județul M. și Instituția Prefectului județului M. s-a arătat că atacând la instanța de contencios administrativ Hotărârea nr. 9/09.03.2009 adoptată de C. Județean M., și-a exercitat preogativele conferite de art. 123 din Constituția României, republicată, și art. 19 alin. (1) lit. e din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată și ale art. 6 pct. 2, din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, precum și cele de tutelă administrativă în baza art. 3 alin. (l) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Ori, asupra prefectului, ca instituție publică, nu se poate atrage o răspundere culpabilă ori de câte ori, în baza preogativelor și competențelor legale, atacă la instanța de contencios administrativ, un act administrativ asupra căruia își exercită controlul de legalitate.
S-a arătat și că susținerile reclamantului că este îndreptățit la plata indemnizației de ședință pentru perioada cât acesta nu și-a putut exercita mandatul de consilier județean, exced cadrului legal în materia dreptului administrativ.
De asemenea s-a argumentat că intimatul pârât C. Județean M. a revocat la data de 26.10.2010 hotărârile nr. 8/2009, nr. 9/2009 și nr. 50/2009, dar reclamantul a refuzat să depună jurământul, situație în care prefectul nu este culpabil și nerealizarea condiției prevăzută de art. 34 alin. (l) - (3) din Legea nr. 393/2004, nu este imputabilă acestuia.
Chiar și în cazul admiterii unei astfel de obligații, conform alin. (5) al aceluiași articol, plata indemnizațiilor stabilite potrivit prevederilor legale se efectuează exclusiv din veniturile proprii ale bugetelor locale, respectiv județene.
Referitor la solicitarea daunelor morale, s-a susținut că acestea nu pot fi acordate atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului cauzat și nici culpa exclusivă sau solidar a pârâtului.
S-a invocat lipsa calității procesuale a Instituției Prefectului județului M., arătându-se că potrivit cap. II din H.G. nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, instituția prefectului, în accepțiunea juridică, este o structură organizatorică, prevăzută în Anexa nr. 1 la hotărâre, organizată, în condițiile legii, prin ordin al prefectului, astfel că nu are nici o calitate procesuală, activă sau pasivă, de a sta în fața instanței de judecată.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursul formulat, modificarea în întregime a sentinței recurată, iar pe fond respingerea, ca neîntemeiată a acțiunii față de Instituția Prefectului județului M..
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9, raportate la art. 312 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
La data de 30.08.2013 intimatul pârât C. județean M. a formulat întâmpinare
Prin care a arătat că din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reiese faptul ca recurentul reclamant este îndreptățit sa primească drepturile bănești aferente celor două indemnizații, respectiv indemnizația corespunzătoare calității de consilier județean și indemnizația corespunzătoare calității de membru în A.T.O.P. iar culpa pentru neplata acestor drepturi aparține Prefectului M. I., prin inițiativa acestuia de a ataca în instanță Hotărârile nr. 8/2009 și nr. 9/2009 ale C. Județean M..
S-a precizat și că nu această autoritatea publică se face vinovată de faptul că recurentul reclamant nu și-a putut exercita cele două calități, respectiv de consilier județean și membru în A.T.O.P, ci, consilierii județeni. Președintele Consiliului județean M. și secretarul județului M., deoarece în momentul când Sentința nr. 925/2010 a Tribunalului M. a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 881/2011 a Curții de Apel C., au adoptat de îndată, Hotărârea nr. 44/2011 prin care îl aleg pe recurentul reclamant în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean, cu toate că instanțele de judecată se pronunțaseră pentru menținerea în vigoare a Hotărârii nr. 8/2009 prin care acestuia îi înceta mandatul de consilier județean, iar la câteva zile diferență, sub aparența că se pune în executare un titlu executoriu se revalidează recurentul reclamant prin Hotărârea nr. 49/2011.
Astfel, s-a arătat că președintele Consiliului Județean M. și secretarul județului M. au încălcat legea validându-l înca o dată pe recurentul reclamant, din dorința de a nu pune în executare hotărârile judecătorești rămase irevocabile pronunțate în dosarul nr._ . prin care au fost menținute în vigoare Hotărârile nr. 8/2009 si nr.9/2009. Mai mult s-a precizat că secretarului județului îi revine sarcina de a aviza pentru legalitate proiectele propuse spre adoptare consiliului județean și de a contrasemna hotărârile adoptate.
Analizând recursurile formulate în cauză prin prisma motivelor de recurs dar și potrivit art. 3041 C.pr.civ. se reține că acestea sunt fondate în să numai în raport cu o parte din motivele invocate potrivit următoarelor considerente:
În acest sens instanța de recurs renalizând starea de fapt ce a determinat prezentul litigiu reține că, prin Hotărârea nr. 8/09.03.2009 a Consiliului Județean M. s-a constatat încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier județean a d-lui N. L. și s-a declarat vacant mandatul de consilier județean.
Prin Hotărârea nr. 9 din aceeași dată a Consiliului Județean M. s-a validat mandatul de consilier județean al recurentului reclamant, înscris pe lista de supleanți a P.S.D. – Filiala M., stabilindu-se și că recurentul reclamant va face parte din Comisia pentru administrație publică locală, juridic, apărarea ordinii publice, muncă și protecție socială în locul consilierului județean cu privire la care prin hotărârea anterioară se constatase încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier județean.
Prin Hotărârea nr. 63 din 28.05.2009 a Consiliului Județean M. recurentul reclamant a fost desemnat în calitate de membru al Autorității teritoriale de ordine publică a județului M..
Prin Hotărârea nr. 130 din 26 octombrie 2010 C. Județean M. a revocat Hotărârile nr. 8 și 9 din 2009.
Prin sentința nr. 925 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a respins acțiunile formulate de reclamanții N. L. G. și P. Județului M. având ca obiect anularea Hotărârilor nr. 8 și 9 din 2009 ale Consiliului Județean M.. Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr. 881 din 2 martie 2011 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul cu același număr.
Prin Hotărârea nr. 49 din 6 aprilie 2011 a Consiliului județean M., prin care se urmărea punerea în executare a hotărârii judecătorești mai sus precizată s-a validat din nou mandatul de consilier județean al recurentului reclamant pe postul rămas vacant în baza hotărârii Consiliului județean M. nr. 148/06.11.2009, stabilindu-se și că acesta va face parte din Comisia pentru problemele agriculturii, industria alimentară, silvicultură și Comisia pentru relații externe și dezvoltare regională.
La cererea recurentului reclamant din 25.05.2011 adresată C. județean M., prin care se solicita acordarea indemnizațiilor aferente mandatului de consilier județean neacordate de la validarea la zi, această autoritate publică a răspuns prin adresa nr. 3903 din 24 iunie 2011 în sensul că îndemnizațiile aferente perioadei în care mandatul recurentului reclamant a fost suspendat nu pot fi acordate în lipsa unei hotărâri care să dispună obligarea în acest sens.
În raport de aceste elemente probatorii instanța de recurs reține că deși prin Hotărârea nr. 49 din 6 aprilie 2011 a Consiliului județean M. s-a încercat punerea în executare a sentinței nr. 925 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia nr. 881 din 2 martie 2011 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul cu același număr, însă în realitate s-a procedat la o nouă validare a mandatului de consilier județean al recurentului reclamant, împrejurare asupra căreia instanța de judecată se pronunțase și statuase că validarea acestuia în calitate de consilier județean prin Hotărârea nr. 9 din 09.03.2009 a Consiliului Județean M. era legală, astfel că nu mai trebuia procedat la o nouă validare a mandatului de consilier județean al recurentului.
Pe de altă parte se reține ca fiind culpabilă Consiliului Județean M. revocarea Hotărârilor nr. 8 și 9 din 2009 prin Hotărârea nr. 130 din 26 octombrie 2010, deși în intervalul de peste un an și jumătate de la adoptarea celor două hotărâri și până la revocarea lor acestea își produseseră efecte juridice, fapt demonstrat indubitabil prin Hotărârea nr. 63 din 28.05.2009 a Consiliului Județean M. prin care recurentul reclamant a fost desemnat în calitate de membru al Autorității teritoriale de ordine publică a județului M., tocmai urmare a calității sale de consilier județean. Mai mult la momentul revocării Hotărârilor nr. 8 și 9 din 2009 instanța de judecată fusese investită cu analiza legalității celor două hotărâri, iar revocarea s-a adoptat chiar cu o zi înainte ca prima instanță să se pronunțe asupra acțiunii cu care fusese investită.
În consecință, în raport cu motivele de recurs formulate de reclamant se vor reține ca fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale față de C. județean M., deoarece acesta prin faptele sale culpabile, așa cum au fost mai sus precizate, i-a creat recurentului reclamant un prejudiciu prin neacordarea îndemnizațiilor aferente mandatului de consilier județean și membru al Autorității teritoriale de ordine publică a județului M..
Deoarece fapta culpabilă generatoare de prejudicii recurentului reclamant s-a materializat în adoptarea Hotărârilor nr. 130 din 26 octombrie 2010 și nr. 49 din 6 aprilie 2011 nu se poate reține o legătură de cauzalitate între faptele președintelui Consiliului județean M. și ale secretarului județului M. și prejudiciul produs reclamantului, dat fiind modul în care funcționează consiliul județean, faptul că acesta este organ deliberativ iar hotărârile sale se adoptă cu majoritatea membrilor prezenți la ședință (art. 97 alin. 1 din Legea 215/2001).
Ipotetic s-ar putea analiza din acest punct de vedere fapta culpabilă a tuturor consilierilor județeni care au votat pentru adoptarea Hotărârilor nr. 130 din 26 octombrie 2010 și nr. 49 din 6 aprilie 2011, iar nu în mod singular a președintelui consiliului județean, care la are un singur vot la adoptarea hotărârilor, însă analiza prin această ipoteză excede cadrului procesual cu care instanța a fost investită în cauză.
De asemenea nu poate fi reținut nici refuzul președintelui Consiliului județean M. și secretarului județului M. de a pune în executare sentința nr. 925 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia nr. 881 din 2 martie 2011 a Curții de Apel C., deoarece din elementele factuale ale speței rezultă că la aproximativ o lună după ce această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă s-a încercat punerea sa în executare, însă hotărârea adoptată în acest scop de consiliul județean nu a fost de natură să realizeze ceea ce se urmărea.
Referitor la P. județului M. se reține că în speța dedusă judecății nu se poate reține în sarcina acestuia o faptă culpabilă prin promovarea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului M..
Astfel, potrivit art. 1 alin. 8 și 3 din Legea contenciosului administrativ și în sensul art. 123 alin. 5 din Constituție prefectului i se recunoaște legitimare procesuală activă de a introduce acțiuni în contencios administrativ prin care să atace un act al consiliului județean pe care îl consideră nelegal. În această situație suspendarea actului administrativ atacat de prefect în exercitarea prerogativei constituționale de tutelă administrativă se produce de drept, prin efectul legii (art. 3 alin. 3 din Legea 554/2004).
Astfel, faptul că, P. județului M., apreciind ca nelegale Hotărârile nr. 8 și 9 din 2009 ale Consiliului județean M., a înțeles să le atace în fața instanței de contencios administrativ, în lipsa oricăror alte elemente care să contureze un abuz de drept din partea acestuia nu poate fi reținută ca o faptă culpabilă care să atragă răspunderea sa civilă delictuală față de reclamantul din prezenta cauză.
Este adevărat că urmare a acțiunii promovate de prefect Hotărârea nr. 9 din 2009 a Consiliului județean M. prin care s-a validat mandatul recurentului reclamant a fost suspendată, însă această consecință rezultă din efectul legii și putea fi remediată de pârâtul C. județean M. prin respectarea întocmai a sentinței nr. 925 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ și recunoașterea calității de consilier județean a recurentului reclamant de la momentul adoptării Hotărârii nr. 9 din 2009 cu toate drepturile aferente acestei calități.
Însă, în speța dedusă judecății pârâtul C. județean M. nu numai că nu a recunoscut calitate de consilier județean pe care recurentul reclamant o dobândise prin Hotărârea nr. 9 din 09.03.2009, dar ulterior rămânerii irevocabile a sentinței nr. 925 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a și refuzat plata voluntară a indemnizațiilor cuvenite acestui motivând că nu există un titlu executor (hotărâre judecătorească) în acest sens.
Pentru aceste considerente nu se poate reține culpa pârâților P. județului M., Instituția Prefectului județului M. și M. I. care să determine răspunderea civilă delictuală a acestora față de reclamanți
Referitor la daunele morale solicitate în cauză de către recurentul reclamant se reține că acestea au fost argumentate prin acțiunea introductivă pe teza că pe parcursul procesului finalizat prin sentința nr. 925 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia nr. 881 din 2 martie 2011 a Curții de Apel C. recurentul reclamant nu și-a putut exercita prerogativele de consilier județean și afectarea imaginii sale ca urmare a acestei împrejurări, însă consecința directă a imposibilității exercitării mandatului de consilier județean este lipsirea sa de indemnizațiile cuvenite în această calitate, daune materiale acordate reclamantului de prima instanță și la care și instanța de recurs reține că este îndreptățit.
Singura probă relevantă în cauză sub aspectul daunelor morale este declarația martorului F. C. V. însă aceasta nu este de natură să conducă la idea că imaginea publică a reclamantului a fost afectată ca urmare a faptului că nu și-a putut exercita prerogativele de consilier județean în măsura în care să necesite o reparație patrimonială. Se are în vedere astfel că depoziția martorui se referă la un cerc limitat de persoane, iar discuțiile purtate în acest cerc s-a precizat că aveau un caracter politic, or este firesc ca în cadrul unor astfel de discuții imaginea recurentului reclamant ca om politic să poată fi dezbătură iar acesta să accepte astfel de dezbateri ca persoană implicată în „lupta” politică invocată chiar prin acțiunea promovată în cauză.
Curtea mai reține și că pronunțarea hotărârii în cauza de față ca și a sentinței nr. 925 din 27 octombrie 2010 a Tribunalul M. este suficientă pentru a acoperi eventualul prejudiciu de imagine produs recurentului reclamant neimpunându-se în raport de probele administrate în cauză și o acoperire a acestuia prin mijloace patrimoniale.
În raport de aceste considerente și văzându-se și dispozițiile art. 312 alin. 1 – 4 C.pr. civ. se vor admite recursurile formulate de reclamant și pârâții P. JUDEȚULUI M. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI M..
Se va modifica în parte sentința în sensul că va fi obligat pârâtul C. Județean M. să plătească reclamantului suma de_,24 lei despăgubiri.
Se va respinge acțiunea precizată față de pârâții P. Județului M., B. M. și V. I..
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței privind admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamant așa cum a fost precizată și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta V. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții P. JUDEȚULUI M. și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI M. și reclamant C. C. împotriva sentinței nr. 3631 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în cotradictoriu cu intimații pârâți C. JUDEȚEAN M., B. M., V. I., M. I. și intimatul chemat în garanție C. I..
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâtul C. Județean M. să plătească reclamantului suma de_,24 lei despăgubiri.
Respinge acțiunea precizată față de pârâții P. Județului M., B. M., V. I..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, G. V. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. Jud. G. V.
2ex./A.C. 15 Octombrie 2013
j. fond M. L. B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7072/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
