Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 25452/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - M. F.
Judecător: - D. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta R. E. împotriva sentinței nr. 6820 din data de 5 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. . C. L. CIUPERCENII NOI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă R. E. reprezentată de avocat A. M. M. cu delegație de substituire pentru avocat M. B. M. lipsind intimații pârâți P. . C. L. CIUPERCENII NOI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de intimații pârâți, după care;
Apărătorul recurentei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. M. M. pentru recurenta reclamantă R. E. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 20 decembrie 2012, reclamanta R. E. a chemat în judecată pe pârâții P. . L. CIUPERCENII NOI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să acorde sporul de dificultate, în cuantum de 50% din salariul de încadrare, conform reglementărilor legale în vigoare, începând cu data de 17.12.2009 și în continuare, până când nu va mai avea calitatea de membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Ciupercenii Noi, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința nr. 6820 din data de 5 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R. E. în contradictoriu cu pârâții P. . C. L. CIUPERCENII NOI.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea pendinte reclamanta R. E. a solicitat acordarea sporului de dificultate în cuantum de 50 % din salariul de încadrare, în conformitate cu dispozițiile art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006.
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta R. E. nu a fost întemeiată și a fost respinsă.
Potrivit art. II alin. 1 din Legea 263/2006 pentru aprobarea OUG 209/2005 ,,salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% (n.n.) din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor".
S-a constatat ca intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda, în perioada imediat următoare adoptării legilor fondului funciar, o recompensă activității suplimentare desfășurate de membrii comisiilor de fond funciar, acordarea acestui spor nefiind o cerință imperativă a legii, neputându-se acorda automat, pentru ca altfel nu ar mai fi atins scopul legii, anume acela de accelerare a procesului de constituire si reconstituire a dreptului de proprietate.
Textul de lege stabilește expres că perioada pe de aplicare a normei este de un an de la data intrării în vigoare a legii. În caz contrar, legiuitorul ar fi folosit, în locul sintagmei "pe o perioada de un an" expresia "anual" care ar fi dus la concluzia ca sporul se va acorda nelimitat în timp, de la data intrării în vigoare a legii. Însa legiuitorul a preferat sa limiteze în timp acordarea sporului respectiv, folosind o expresie care nu lasă loc la nicio interpretare alternativa.
Existenta celei de-a doua teze a articolului citat are o explicație logică, ce are ca premisă momentul la care legea a intrat în vigoare, respectiv luna iulie 2006. Totodată trebuie avut în vedere prevederea legală conform căreia sporul de acorda în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, iar fondurile se alocă la începutul exercițiului bugetar, care începe în prima zi a anului. Sporul de dificultate a fost acordat în mod expres pentru fiecare perioada, prin acte normative speciale care au modificat și completat prevederile Legii nr. 18/1991: inițial pe o perioada de 1 an (iulie 2006 - iulie 2007 pentru membrii Comisiei constituită în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, conf. art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006), iar ulterior a fost prelungită acordarea sportului pe o perioada de încă un an (28.12._07), în conformitate cu dispozițiile art. II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 136/2006.
În contextul în care pentru anii următori, legiuitorul nu a mai intervenit legislativ pentru acordarea sporului de dificultate, se constată că acest spor nu mai poate fi acordat peste limita stabilită de către legiuitor, dat fiind că sporul de dificultate nu este un drept salarial cu caracter permanent, care sa fie acordat pe durata funcționării acestei comisii, legiuitorul putând, în momentul când în mod obiectiv ajunge la concluzia ca nu se mai impune acordarea lui, să dispună încetarea plății acestuia, pe anumite perioade.
Însă, conform dispozițiilor celei de-a doua teze a art. II alin. 1 din Legea 263/2006, stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acorda se putea face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
În cauză, primarul comunei Ciupercenii Noi nu a emis dispoziție prin care să stabilească indemnizația acordată reclamantei cu titlu de spor de dificultate, așa cum s-a comunicat instanței prin adresa nr. 3200/03.06.2013, emisă de către primăria comunei Ciupercenii Noi, anexată la fila 311 din dosar.
Textul condiționează, așadar, acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Astfel, sporul poate fi de până la 50 %, situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret al cuantumului acestui procent.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Din întreaga economie a textului care reglementează sporul de dificultate rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 18/1991, pe perioada cât funcționează comisiile comunale, orășenești si municipale, precum si comisiile de lichidare, membrii acestora, încadrați cu contract individual de munca, se considera delegați, iar ceilalți membri ai comisiilor primesc o indemnizație ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii.
Pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiilor de fond funciar, modalitatea de încadrare si remunerare a membrilor acestora este stabilita de art. 117, iar sintagma anual din dispoziția legală invocată de către reclamantă prevede faptul că anual conducătorul autorități are obligația stabilirii prin act administrativ a persoanelor care fac parte din aceste comisii si cuantumul sporului, în condițiile în care sporul de dificultate se acordase pe o perioada de 2 ani. Caracterul de repetabilitate nu poate depăși perioada de acordare, în condițiile în care pentru anul 2008 și în continuare sporul nu a mai fost acordat.
Așadar, în aceste condiții, reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de sporul de dificultate pentru anul 2009.
Pentru anul 2010, instanța a reținut că prin dispozițiile Legii cadru nr. 330/2009 s-a urmărit reglementarea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, stabilindu-se în mod imperativ că, începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Or, de la adoptarea acestei legi, prevederile privind sporul de dificultate pentru membrii Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar nu se mai pot aplica, acestea fiind abrogate implicit.
Sistemul de salarizare reglementat prin lege are la bază, printre alte principii, conform art. 3 alin. 1 lit. b din lege și principiul supremației legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.
Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a modificat sau abrogat (expres sau implicit) toate actele normative anterioare ce conțin dispoziții contrare, astfel încât, pentru anul 2010 nu se pot acorda decât sporurile și indemnizațiile menționate expres în cadrul Secțiunii II a Legii nr. 330/2009, articolele nr. 18 - 23.
Dispozițiile art. 22 al. 1 din Anexa III a Legii nr. 330/2009, conform cărora „funcționarii publici au următoarele drepturi prevăzute de alte acte normative, al căror cuantum se suportă de la bugetul de stat, bugetul local sau, după caz, de la bugetul asigurărilor sociale de stat: indemnizațiile stabilite pentru activități suplimentare la care sunt desemnați să participe în cadrul unor comisii organizate în condițiile legii” sunt incidente în privința funcționarilor publici, întrucât anexa III a Legii nr. 330/2009 conține reglementări specifice acestora.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 23 al. 2 din Legea nr. 330/2009, „suma sporurilor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare”. Ca urmare, sporul de dificultate acordat într-un cuantum ce depășește, singur sau adunat cu alte sporuri și indemnizații, limita precizată (așa cum a solicitat reclamanta sportul de 50%) ar apărea ca fiind nelegal.
În ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, începând cu data de 1 ianuarie 2011, aceasta se face în temeiul Legii 285/2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 28 decembrie 2010, dată la care a fost abrogată legea anterioară de salarizare nr. 330/2009 (art. 39 pct. w din legea 284/2010), acest spor de dificultate neregăsindu-se în cuprinsul acestor legi.
Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea formulată de către reclamanta R. E. privind acordarea sporului de dificultate începând cu data de 17.12.2009 și în continuare până la data la care nu va mai avea calitatea de membru în Comisia locală de fond funciar Ciupercenii Noi nu este întemeiată și a respins cererea de chemare in judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă R. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, după expunerea situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății, recurenta a susținut în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 304pct. 9 C., prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale ale art. II alin. 1 din Lg nr. 263/2006, referitoare la termenul de un an prevăzut de lege pentru acordarea sporului de 50%, acest spor acordându-se anual.
În acest sens, s-a arătat că dispozițiile finale ale art.II din O.U.G. 136/22.12.2006 prevăd în mod expres că sporul de dificultate se asigură din bugetele administrației publice centrale sau locale și se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Sintagma „pe o perioadă de un an” calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei O.U.G este calificată eronat de către instanța de fond, termenul literar de 1 an fiind sinonim cu sintagma „în fiecare an”.
Trebuia să se rețină de prima instanță termenul de un an prevăzut de art.II din OUG 136/2006 se aplică doar persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite și cărora sporul de dificultate le-a fost acordat prin art.I al acestui act normativ ce a introdus art.III în cuprinsul Legii nr.236/2006.
Potrivit acestei dispoziții legale, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art.12 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
S-a mai arătat că din analiza comparativă a art.II alin.1 din Legea 263/2006 cu art.III din Legea nr.263/2006, introdus prin OUG 136/2006 avându-se în vedere termenele prevăzute de acestea.
În consecință, în privința salariaților instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar nu se poate reține argumentarea primei instanțe în sensul că sporul în litigiu este limitat la durata de un an de la . Legii 263/2006.
S-a mai precizat că prima instanță nici nu a motivat hotărârea instanței de fond, ceea ce reprezintă încă un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorești.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond și pe fond admiterea acțiunii.
La data de 03.09.2013, intimații pârâți P. COMUNEI CIUPERCENII NOI și C. L. CIUPERCENII NOI au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au susținut că recursul este nefondat și au solicitat respingerea acestuia și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței recurate.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și cu aplicarea art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ., Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente :
Prin Ordinele nr. 485/22.08.2008, 160/20.05.2010, respectiv 412/11.09.2012, emise de Instituția Prefectului Jud. D. a fost stabilită componența comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, fiind desemnată recurenta în calitate de membru al comisiei. Prin acțiunea introductivă ,recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimaților la plata sporului de dificultate în cuantum de 50% din salariul de încadrare, începând cu data de 17.12.2009.
Recurenta a invocat aplicarea art. II din Legea 263/2006, normă ce privește salariații din instituțiile publice implicați în comisiile de fond funciar .
În ceea ce privește stabilirea cuantumului sporului, dispozițiile art. V alin. 2 din Titlul II al OUG 184/2002 reglementează beneficiul acordării sporului de dificultate pe o perioadă de 2 ani, începând cu data de 3 ianuarie 2006 și menționează că stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Astfel, condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, în vederea acordării sporului de dificultate, sunt constituite de existența calității de membru al comisiei locale (calitate pe care recurenta o îndeplinește), existența unei activități efective și concrete de aplicare a legii fondului funciar (în terminologia art. V alin. 1 din legea 263/2006, „implicarea în aplicarea legii”, iar această condiție apare a fi invocată ca îndeplinită în speță), dispoziția cu caracter anual emisă de către primarul unității administrativ teritoriale având ca obiect stabilirea sporului și a beneficiarilor acestora, încadrarea în limitele bugetului alocat pentru plata salariilor (cele două condiții nefiind invocate, sau dovedite în speță) și, în fine, acordarea drepturilor bănești, începând cu data de 03.01.2006 pe o perioadă de 2 ani .
Pe de altă parte, urmărind criticile recurentei privind limitele controlului judiciar asupra abstențiunii intimaților în acordarea drepturilor bănești, Curtea constată că, în raport de obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel cum este precizat de către recurenta reclamantă (obligarea la plata drepturilor bănești începând cu data de 17.12.2009) controlul judecătoresc privește, în esență, îndeplinirea condițiilor de acordare a beneficiului recunoscut de lege ; astfel, în reținerea ca nefiind îndeplinită cerința existenței unei dispoziții cu caracter anual, de acordare a sporului, condiționată de încadrarea în contul bugetar de salarizare aprobat, atât timp cât reclamanta nu a susținut îndeplinirea acestei condiții (calificarea acțiunii fiind cea reglementată de art. 2 alin. 2 LCA privind refuzul nejustificat de realizare a unui drept recunoscut de lege), iar în speță nu există dovezi privind îndeplinirea condiției, instanța de fond nu a fost în măsură să aprecieze oportunitatea refuzului intimatului .
Astfel, considerentele instanței de fond privind imposibilitatea substituirii instanței, în realizarea atribuțiilor organului administrativ intervin ca o subliniere a lacunelor obiectului acțiunii în contencios administrativ, în ceea ce privește obligarea la emiterea dispoziției de acordare a sporului, ca și condiție de formă obligatorie în vederea obligării la plata drepturilor bănești .
În analiza îndeplinirii ultimei condiții de acordare a sporului de dificultate, Curtea urmează să rețină că, în condițiile în care ordinul de desemnare a recurentei în componența comisiei de fond funciar a fost emis în data de 22.10.2008, termenul de aplicare a normei speciale și derogatorii este împlinit .
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 20 LCA și apreciind că instanța de fond a realizat aplicarea conformă și corectă a normelor de drept ce reprezintă izvorul dreptului la acordarea sporului de dificultate, hotărârea fiind amplu și temeinic motivată, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C., Curtea urmează să respingă recursul declarat, apreciind că este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta R. E. împotriva sentinței nr. 6820 din data de 5 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. . C. L. CIUPERCENII NOI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, M. F. | Judecător, D. C. |
Grefier, R. V. |
Red .jud.M.F. Tehn.red. RV 2ex/21.10.2013 jud.fond N.S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 9061/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
