Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 667/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - M. F.
Judecător: - D. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de P. O. TURCENI și P. O. TURCENI împotriva deciziei nr. 899 din data de 4 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul lipsind contestatorii P. O. TURCENI și P. O. TURCENI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței înaintarea dovezilor de comunicare către părți a sentinței nr. 4027/2012 de către Tribunalul Gorj, după care;
Intimatul M. G. arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, instanța, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Intimatul M. G. solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr. 4027 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâții Primăria și P. Orașului Turceni.
S-a anulat raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru perioada 01.01._11, întocmit reclamantului și adresa nr. 1151/14.02.2012 a Primarului Orașului Turceni.
S-a luat act că nu se mai solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariat al Primăriei Turceni, în funcția de inspector superior în cadrul biroului tehnic, situații de urgență, transport local și administrativ, iar în urma raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru perioada 01.01._11, a fost evaluat cu calificativul „Nesatisfăcător”.
Raportul a fost întocmit de numitul Bicău C. – administrator public și aprobat de numitul I. I. – P. Orașului Turceni.
Nemulțumit de calificativul obținut, reclamantul a contestat evaluarea, contestația fiind înregistrată sub nr. 1151/06.02.2012 și a fost respinsă de către numitul I. I. – P. Orașului Turceni, apreciindu-se că evaluarea corespunde realității, iar calificativul obținut reflectă rezultatele îndepliniri sarcinilor de serviciu și atribuțiile din fișa postului, fiindu-i comunicat rezultatul prin adresa nr. 1151/14.02.2011.
Reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii, constatarea nulității raportului de evaluare și în subsidiar, anularea raportului de evaluare și a adresei nr. 1151/14.02.2012.
Prin încheierea din 14.09.2012 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamant.
A reținut instanța că potrivit art. 107 din H.G. nr. 611/2008:
(1) Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarului public se realizează de către evaluator.
(2) În sensul prezentei hotărâri, are calitatea de evaluator:
a) funcționarul public de conducere care coordonează compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea funcționarul public de execuție sau care coordonează activitatea acestuia;
b) funcționarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției publice, pentru funcționarul public de conducere;
c) înaltul funcționar public, pentru funcționarii publici de conducere din subordine sau pentru funcționarii publici de execuție, atunci când aceștia își desfășoară activitatea în cadrul unor compartimente care nu sunt coordonate de un funcționar public de conducere, cu excepția cazului în care există un raport direct de subordonare cu demnitarul;
d) primarul, pe baza propunerii consiliului local, pentru secretarul comunei, orașului și al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiilor;
e) demnitarul, pentru funcționarii publici care sunt în subordinea directă a acestuia.
În situația de față, evaluator al reclamantului a fost numitul Bicău C. – administrator public, după cum a rezultat din copia raportului de evaluare anexat (fila 5).
Prin adresa nr._/27.09.2012 a Primăriei Orașului Turceni (fila 62) s-a comunicat că numitul Bicău C. nu avea calitatea de funcționar public de conducere sau de înalt funcționar public, rezultând astfel că, evaluarea a fost făcută de o persoană necorespunzătoare.
Pe de altă parte, conform art. 118 din H.G. nr. 611/2008:
(1) Raportul de evaluare se înaintează contrasemnatarului. În situația în care calitatea de evaluator o are conducătorul autorității sau instituției publice, raportul de evaluare nu se contrasemnează.
(2) În sensul prezentei hotărâri, are calitatea de contrasemnatar funcționarul public ierarhic superior evaluatorului, potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției publice. În mod excepțional, în cazul în care, potrivit structurii organizatorice a autorității ori instituției publice, nu există un funcționar public ierarhic superior evaluatorului, va fi desemnat contrasemnatar funcționarul public care deține cea mai înaltă funcție publică din autoritatea sau instituția publică respectivă, iar atunci când nu este posibil, contrasemnatar va fi adjunctul conducătorului autorității sau instituției publice sau un demnitar din subordinea acestuia.
Din interpretarea acestei norme s-a constatat că primarul nu poate să aibă calitatea de contrasemnatar, ori în speța de față, raportul de evaluare a fost contrasemnat de P. Orașului Turceni, numitul I. I..
În afara acestor aspecte, s-a constatat că nu au fost notate toate obiectivele din raportul de evaluare (obiectivul nr. 4), ceea ce a avut ca rezultat vicierea notei finale, iar aceasta nu reprezintă media aritmetică a obiectivelor notate, întrucât au fost notate doar 4 obiective, însă nota finală a fost calculată prin împărțirea celor 4 note acordate la 5 și nu la 4.
De asemenea, din examinarea obiectivelor prevăzute în raportul de evaluare, s-a constatat că acestea nu au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 111 din H.G. nr. 611/2008, respectiv:
Obiectivele individuale trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
a) să fie specifice activităților care presupun exercitarea prerogativelor de putere publică;
b) să fie cuantificabile - să aibă o formă concretă de realizare;
c) să fie prevăzute cu termene de realizare;
d) să fie realiste - să poată fi duse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute și cu resursele alocate;
e) să fie flexibile - să poată fi revizuite în funcție de modificările intervenite în prioritățile autorității sau instituției publice.
Nu a fost motivat în nici un fel punctajul acordat reclamantului.
Potrivit art. 114 din același act normativ, procedura evaluării finale cuprinde trei etape, respectiv completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare.
Din actele atașate la dosarul cauzei, nu a rezultat procedura parcurgerii interviului.
Față de aspectele mai sus enumerate, instanța a constatat că la întocmirea raportului de evaluare nu au fost respectate prevederile legale menționate, fiind astfel produsă reclamantului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia.
Aceasta în condițiile în care este cunoscut că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere conform dispozițiilor art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004.
Așadar, tribunalul a reținut că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act administrativ, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu. A accepta teza potrivit căreia angajatorul nu trebuie să-și motiveze deciziile, echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalității.
Și Constituția României prevede, în art. 31 alin. (2) obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, cu atât mai mult cu cât efectele actului administrativ privesc în ultimă instanță dreptul la muncă, drept ce nu poate fi vătămat printr-un act nemotivat în sensul celor mai sus arătate.
Prin urmare, tribunalul a constatat că trebuie să se rețină aspectul întocmirii necorespunzătoare a raportului de evaluare, acesta fiind întocmit și apoi contrasemnat de o persoană necompetentă conform prevederilor art. 107 din H.G. nr. 611/2008, nu au fost notate toate obiectivele enumerate, acestea nu au fost corespunzător, ceea ce a avut ca și consecință nemotivarea raportului de evaluare contestat.
Motivarea reprezintă o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparență în profitul beneficiarului actului care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat precum și acela de a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.
Cum în cauză pârâtul nu a avut în vedere aceste aspecte esențiale, deși este cunoscut că sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate fi decât anularea acestuia și având în vedere și celelalte motive de nelegalitate anterior analizate, tribunalul a admis acțiunea și a dispus anularea raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pentru perioada 01.01._11, întocmit reclamantului și pe cale de consecință și adresa nr. 1151/14.02.2012 a Primarului Orașului Turceni.
S-a luat act că nu se mai solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI TURCENI și P. ORAȘULUI TURCENI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 899 din data de 4 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a respins recursul formulat de pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI TURCENI și P. ORAȘULUI TURCENI împotriva sentinței nr. 4027 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. G., ca tardiv formulat.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția tardivității, Curtea a constatat că recursul declarat de către pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI TURCENI și P. ORAȘULUI TURCENI este tardiv, pentru considerentele ce succed:
În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la fila 71,72 din dosarul de fond, sentința atacată a fost comunicată recurenților pârâți la data de 24 septembrie 2012, iar recursul a fost declarat la data de 25 octombrie 2012.
Potrivit art. 301 C.proc.civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”. Art.14 alin 4 din Legea 554/2004 derogă de la aceste dispoziții legale, stabilind un termen de recurs de 5 zile în materia suspendării executării actelor administrative. În speța de față, obiectul dosarului este„suspendare executare act administrativ”.
Termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea, astfel că excepția tardivității declarării recursului este întemeiată. Partea care a fost decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini vreun act de procedură va trebui să solicite instanței repunerea în termen, dovedind că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, în condițiile prevăzute de art. 103 alin. 2 C.proc.civ..
Ori, chiar dacă termenul de decădere poate suporta o repunere în termen, în condițiile art. 103 C.proc.civ., aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora.
Constatând că sentința a fost comunicată recurenților pârâți la data de 24 septembrie 2012, iar cererea de recurs a fost depusă peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C.proc.civ., termen calculat de la comunicarea hotărârii, în aplicarea dispozițiilor art. 301 C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul recurenților pârâți a fost respins ca tardiv declarat.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii PRIMĂRIA ORAȘULUI TURCENI și P. ORAȘULUI TURCENI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea contestației, s-a arătat că instanța de recurs în mod eronat a apreciat recursul ca fiind tardiv declarat, hotărârea pronunțată fiind rezultatul unei greșeli materiale.
În acest sens, s-a menționat că sentința nr. 4027/28.09.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj a cărei examinare a făcut obiectul recursului în dosarul nr._, le-a fost comunicată recurenților la data de 10.10.2013, conform dovezilor de comunicare anexate prezentei contestații și că, în mod greșit Curtea a apreciat că această comunicare s-a efectuat la data de 24.09.2013.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318 C..
Intimatul pârât M. G. nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citat cu această mențiune.
Analizând contestația în anulare în raport de motivul invocat și de dispozițiile procedurale aplicabile, Curtea o va admite pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C..
Potrivit dispozițiilor art. 318 teza I din același cod, invocate de contestatori ca temei al căii de atac formulate „ hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…”.
Fiind un text legal de excepție, iar excepția fiind, potrivit unui principiu de drept de strictă interpretare, nici noțiunea de „ greșeală materială” folosită de art. 318 C. nu trebuie interpretată altfel decât tot restrictiv.
Astfel, în sensul art. 318 C. „ greșelile materiale” sunt erori evidente și involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal - procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, ele nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, deci, la aspecte de fond ale cauzei.
În speță, susținând că instanța de recurs a omis să observe dovezile de comunicare a sentinței atacate, contestatorii invocă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Astfel, examinând dovezile de comunicare către părți a sentinței nr. 4027/28.09.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ ( filele 14-16 din dosar), Curtea constată că aceasta a fost comunicată contestatorilor la data de 10.10.2013, iar recursul a fost declarat la data de 25.10.2013, în termenul legal de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art. 301 C. raportat la art. 20 alin. 1 din Lg nr. 554/2004, conform dovezilor existente la filele nr. 27-28 din dosarul de recurs.
Pentru considerentele arătate, având în vedere dispozițiile art. 318 C. și reținând că instanța de recurs în mod eronat a procedat la respingerea recursului declarat de către P. și Primăria Orașului Turceni ca tardiv formulat, Curtea va admite prezenta contestație în anulare, ca întemeiată.
Pe cale de consecință, va fi anulată decizia nr. 899/4.02. 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și va fi rejudecat recursul, stabilindu-se în acest sens termen de judecată la data de 28.11.2013, dată la care vor fi citate părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de P. O. TURCENI și P. O. TURCENI împotriva deciziei nr. 899 din data de 4 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. G..
Anulează decizia nr. 899/4.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și dispune rejudecarea recursului.
Fixează termen la data de 28.11.2013.
Se citează părțile.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, M. F. | Judecător, D. C. |
Grefier, R. V. |
Red. MF
Tehn.red. RV 2ex/22.10.2013
Jud fd. LMS
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4649/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
