Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre din 19-02-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2781/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1658/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. A.
Judecător G. C.
Judecător C. M.
Grefier C. B.
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurentul reclamant S. G. F. împotriva sentinței numărul 3910/2012 din 26 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. TG-J., având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant S. G. F. personal și asistat de avocat D. O., lipsind intimatul pârât P. TG-J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termenul procedura și motivat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat D. pentru recurentul reclamant S. G. F. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea cererii, așa cum a fost formulată. Susține că cele reținute în sarcina reclamantului nu au fost probate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele;
Prin sentința numărul 3910/2012 din 26 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. G. F., în contradictoriu cu pârâtul P. Tg-J..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 12 din 16.02.2012 emisă de P. Tg-J. solicitând anularea acesteia întrucât au fost încălcate prevederile art. 69 lit. b, o și p din Legea nr. 293/2004, neexistând un temei care să justifice aplicarea sancțiunii diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de trei luni și că nu s-a precizat în ce constă fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea.
P. Tg-J. a depus documentele în baza cărora s-a întocmit decizia contestată susținând că starea de fapt rezultă din referatul întocmit de comisia de disciplină (fila 41) reținându-se că la 6 decembrie 2011 în jurul orei 5,50 reclamantul ce îndeplinește funcția de agent șef adjunct de penitenciare se afla în executarea serviciului de pază și supraveghere în postul de pază nr. 2 al unității, moment în care inspectorul de penitenciare P. A. a efectuat un control în toate posturile de pază împreună cu agentul șef principal G. A.. În timp ce se îndreptau spre postul de pază nr. 2 au observat că agentul (reclamantul) nu era vizibil și când au ajuns în dreptul porții de acces au încercat să deschidă ușor lacătul iar în urma zgomotului reclamantul a ieșit derutat din cabina postului cu ținuta în dezordine și fără să aibă arma asupra sa, aceasta aflându-se agățată în interiorul cabinei foișorului. De asemenea s-a reținut că nu a fost executată de către reclamant somația regulamentară.
Aceasta este starea de fapt ce a fost expusă în cuprinsul deciziei contestate și rezultă și din referatul comisiei de disciplină din P. Tg-J. întocmit la 14.02.2012 (fila 41), sesizarea fiind a domnului T. D. F. pentru abateri sancționate de art. 69 lit.b din legea nr. 293/2004 (fila 74).
Conform art. 71 din Legea 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor la individualizarea sancțiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată, se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a autorului abaterii, precum și de existența altor sancțiuni disciplinare. (2) Sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară săvârșită de funcționarul public cu statut special în cauză și audierea acestuia de către comisiile prevăzute la art. 74. (3) Audierea funcționarului public cu statut special se consemnează în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public cu statut special de a se prezenta la audiere sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare imputate se consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată.
Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 70 se aplică de ministrul justiției și libertăților cetățenești, de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sau, după caz, de conducătorul unității din subordinea acesteia, la propunerea comisiei de disciplină, în funcție de competențele prevăzute la art. 20.
Atribuțiile comisiilor de disciplină sunt consemnate în art. 74 „Comisiile de disciplină se constituie în Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, în Administrația Națională a Penitenciarelor și în fiecare unitate de penitenciar și au competența de a efectua cercetarea faptei ce constituie abatere disciplinară și de a propune, dacă se constată vinovăția, una dintre sancțiunile disciplinare ce urmează să fie aplicate persoanei în cauză. …..comisiile de disciplină constituite la nivelul unităților de penitenciare au competența de a cerceta faptele comise de ofițerii care îndeplinesc funcții de execuție și agenții, încadrați în statele de organizare ale unității de penitenciare.”
Din documentele depuse de pârâtul P. Tg-J. ca urmare a solicitării instanței a rezultat că reclamantul, funcționar public cu statut special, în executarea serviciului de pază și supraveghere pe perimetrul locului de deținere are atribuții conferite prin anexa la fișa postului în sensul obligației de a opri orice persoană care se apropie de post atunci când a ajuns la limita minimă a distanței care exclude un atac prin surprindere în vederea stabilirii calității și dreptului de acces în zona de responsabilitate a postului ca și pe aceea de a opri prin somația „stai” orice persoană sau grup de persoane care se apropie de post sau de limita zonei interzise vizibil delimitată.
Chiar dacă într-adevăr prin sesizarea pe care domnul comisar de penitenciare T. D. a adresat-o comisiei de disciplină din P. Tg-J. a solicitat analizarea abaterilor săvârșite de reclamant considerând că sunt încadrate în dispozițiile art. 69 lit.b din legea nr. 293/2004 care prevede ca abatere disciplinară ”neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege”, tribunalul reține că în procedura administrativă respectiv cu ocazia audierii în comisia de disciplină a reclamantului și a membrilor echipei de control acestuia i-au fost solicitate lămuriri cu privire la starea de fapt așa cum a fost ulterior descrisă în conținutul deciziei contestate, în acest mod acordându-se reclamantului posibilitatea să-și facă apărările necesare.
Încadrarea faptelor reținute a fi fost săvârșite de reclamant în dispozițiile art. 69 lit. b, dar și în art. 69 lit. o și p „efectuarea în timpul programului de lucru a unor activități ce nu au legătură cu îndatoririle de serviciu; nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 48” la art. 48 lit.d) fiind prevăzut „să execute, cu profesionalism și în termenul stabilit, toate atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, precum și dispozițiile date de conducătorii ierarhici” nu a presupus în speța dedusă judecății înlăturarea dreptului la apărare sau neefectuarea cercetării disciplinare așa cum s-a susținut, pentru aceste abateri aplicându-se o singură sancțiune respectiv diminuarea salariului cu 5% pe o perioadă de trei luni.
Deși reclamantul a susținut cu ocazia cercetării disciplinare că și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu și că deși era obligatoriu a fi somate persoanele care se apropiau de postul de pază șefii ierarhici al căror nume nu îl poate nominaliza i-au spus să nu execute somația pentru a nu deranja vecinii, rezultă din același document că acesta avea cunoștință de atribuția de serviciu impusă de consemnul particular al postului însă că i-a observat prea târziu și nu a avut timp să efectueze somația.
Pe de altă parte, rezultă fără dubiu din declarațiile domnilor T. D. F., P. A. și G. A. ce au fost audiați cu aceeași ocazie (24 ianuarie 2012) că în momentul în care a ieșit din cabina foișorului și ultimii doi se aflau la baza scării acestuia reclamantul nu avea armamentul asupra sa însă până când aceștia au urcat în cabină și-a luat arma și a ieșit pe platformă.
În aceste condiții este evident că recunoașterea reclamantului în sensul că nu a mai avut timpul necesar pentru executarea somației este legată direct de faptul că în realitate nu a avut armamentul asupra sa, dacă într-adevăr și-ar fi executat corespunzător atribuțiile de serviciu ar fi fost imposibil să nu-i observe pe cei trei care s-au deplasat dinspre postul 1 de pază spre postul 2 unde era reclamantul, recunoscându-se de către acesta că era așezat pe scaun cu fața spre postul nr. 1, contradicția între propriile declarații constând în aceea că deși i-a observat pe cei doi când mai aveau de parcurs 5-6 m. până la poartă și avea armamentul asupra sa nu a avut timp efectiv pentru efectuarea somației.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S. G. F..
În motivare a arătat că deși a fost cercetat de comisiad e disciplină numai pentru fapta prevăzută de art 69 lit b, a fost sancționat și pentru faptele prevăzute de art 69 lit o și p precum și pentru art 18 din Legea nr 293/2004, controlul a avut loc la ora 5,50, iar la ora 6,00 urma să iasă din post, somația nu se impunea, față de persoanele care au efectuat controlul.
În drept a invocat dispozițiile art 304 pct 9 și 304 ind 1 Cpr.civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În primul rând împrejurarea că, în sesizarea comisiei de disciplină s-a făcut referire doar la fapta prevăzută de art 69 lit b din Legea nr 293/2004, iar prin Decizia nr 12/12.02.2012 s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art 70 lit b pentru faptele prevăzute de art 69 lit b, o și p din același act normativ nu este de natură să atragă nelegalitatea actului contestat.
Astfel, potrivit art 70 alin (2) din Legea Nr. 293 Republicată*/din 28 iunie 2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară săvârșită de funcționarul public cu statut special în cauză și audierea acestuia de către comisiile prevăzute la art. 74. Din interpretarea acestor dispoziții nu rezultă că actul de sesizare a comisiei de disciplină trebuie să cuprindă încadrarea juridică a faptei, iar din procesul-verbal nr_/25.01.2012 (filele 26-29) rezultă că reclamantului i-a fost adusă la cunoștință și a fost ascultat cu privire la întreaga situație de fapt. În același sens sunt și dispozițiile art 22 alin 2 din Ordinul Nr. 2.856/C *)/din 29 octombrie 2004/pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordinate conform cărora sesizarea adresată Comisiei de disciplină se formulează în scris și trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele, locul de muncă și funcția deținută de persoana care a formulat sesizarea; prin excepție, în cazul persoanelor care nu lucrează în sistemul penitenciar este necesară și menționarea domiciliului; b) numele, prenumele și, dacă este posibil, compartimentul în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă este sesizată; c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării; d) dovezile pe care se sprijină sesizarea;e) data și semnătura. Așadar, nici aceste dispoziții nu prevăd obligația ca sesizarea să cuprindă încadrarea juridică a faptei, ci numai descrierea acesteia, condiție îndeplinită în cauză și necontestată de către recurent
În ceea ce privește critica conform căreia controlul a avut loc la ora 5,50, iar programul de lucru se termina la ora 6,00, Curtea reține recurentul trebuie să iși respecte îndatoririle pe tot parcursul programului de lucru.
De asemenea se reține că recurentul avea obligația de efectua somația, aspect recunoscut cu ocazia audierii. Susținerea acestuia conform căreia nu a efectuat somația pentru a nu deranja vecinii nu este de natură să înlăture obligațiile stabilite prin fișa postului. Apărarea conform căreia această măsură ar fi fost dispusă organele ierarhic superioare nu este dovedită în niciun fel, nefiind nici măcar indicate persoanele care ar fi dispus o atare măsură.
În consecință, în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt rezultată din probele administrate pe parcursul soluționării cauzei și a stabilit că a fost respectată procedura cercetării disciplinare prevăzută de Legea nr 293/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C.proc.civ. și cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. recursul declarat de recurentul reclamant S. G. F. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant S. G. F. împotriva sentinței numărul 3910/2012 din 26 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. TG-J..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013.
Președinte, A. I. A. | Judecător, G. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. B. |
Red.jud.A.I.A./28.02.2013
C.B. 27 Februarie 2013/2 ex.
Jud.fond M.D.
| ← Pretentii. Sentința nr. 4834/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... → |
|---|
